În România, piața de carte a fost de peste 50 de milioane de euro în 2007 conform unei estimări [11] 

sau
de 100 de milioane de euro conform altei estimări. [12] În anul 2012, piața de carte era evaluată la circa 60
de milioane de euro.[12] Cifra nu include vânzările de manuale și pe cele de la chioșcurile de ziare, care
reprezentau de asemenea o piață de circa 60 milioane de euro. [12] Vânzările de carte online reprezentau
circa 8-10 % din piața locală de carte.[13] Astfel, românii au cumpărat de pe internet cărți în valoare de 5-
6 milioane de euro în 2012.[13]

În anul 2014, se estima că în ultimii cinci ani au dispărut două treimi din edituri și numărul angajaților din
industria cărții s-a redus cu aproape 50 %.[14] În anul 2013, din cele 1.420 edituri care au rezistat
recesiunii economice, crizei lecturii și intervenției haotice a statului în domeniu, 898 (63,2 %) n-au
produs mai mult de 10 titluri și doar 45 de case și grupuri editoriale au trecut de 100 de apariții. [14]

Definiții și comentarii[modificare | modificare sursă]

„În afară de cărți nu trăiesc decât dobitoacele și sfinții: unele pentru că nu au rațiune, ceilalți pentru că o
au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de conștiință...”

—Petre Țuțea
[15]

Formate de carte[modificare | modificare sursă]

 Carte vorbită

 In quarto

 In octavo

No