TEORIA PRODUCTIEI.

COMPORTAMENTUL PRODUCATORULUI

Functia de productie

Producator: agent economic care are functia de a produce bunuri economice in scopul vanzarii lor
(functia de a produce marfuri)

Criteriul de comportament economic al producatorului poate fi, in mod uzual:

maximizarea profitului (diferenta dintre incasari si cheltuieli)

maximizarea cifrei de afaceri (volumul valoric al incasarilor)

Functia de productie: expresia analitica a modului de combinare a factorilor de productie in scopul

obtinerii produsului (bunului economic)

Expresia generala a functiei de productie este: Y = F(f 1, f2, …, fn), unde:

Y este productia (exprimata valoric) sau output-ul  

F este functia de productie

fi este factorul de productie i (exprimat valoric) sau input-ul i

OBS.: Pentru moment, nu intereseaza expresia explicita a lui F

Conditiile matematice ale functiei de productie sunt:

1. fi > 0, pentru orice i

2. F’i > 0 , pentru orice i: functia de productie este crescatoare in raport de fiecare factor de productie,
ceteris paribus

3. F’’i < 0, pentru orice i: legea randamentelor descrescatoare (cresterea continua a unui factor de
productie, ceteris paribus, conduce la o crestere incetinita a productiei); functia de productie este
concava in raport de fiecare factor de productie

4. F(mf1, mf2, …, mfn) = mg F(f1, f2, …, fn): omogenitatea functiei de productie (multiplicarea tuturor
factorilor cu coeficientul m conduce la multiplicarea productiei cu m g)

 g este gradul de omogenitate a functiei (de obicei, se considera g=1)

5. F(0, 0, …, 0) = 0: lipsa factorilor de productie conduce la o productie nula (graficul functiei de

productie trece prin originea axelor de coordonate)
Vom studia functia de productie in raport de cei doi factori de productie fundamentali: L (forta de
munca) si K (capitalul). Se considera ca, in conditiile contemporane, N (natura) este complet dizolvata in
capital

Deci: Y = F(K, L)

Uneori, prin considerarea distincta a progresului tehnic ca factor de productie, se introduce al treilea
factor de productie, M (progres tehnic), ceea ce inseamna ca functia de productie se va scrie: Y = F(K, L,
M)

Notand cu   rata progresului tehnic si cu  timpul, factorul de progres

tehnic este introdus sub forma  , ceea ce face ca functia de productie sa se rescrie sub forma Y = F(K,
L,  )