Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Moara cu noroc
Opera literara „Moara cu noroc” scrisa de Ioan Slavici prezinta degradarea fiintei
umane datorita patimii banului, fiind una dintre opereler reprezentative ale
realismului romanesc. Nuvela realist-psihologica a apartut in anul 1881, in volumul
„Novele din popor”.
Ghita este personajul principal al nuvelei si ilustreaza omul cinstit si harnic care
cade in patima banului. Intreaga actiune se desfasoara in jurul lui, el intrand in
relatii cu toate celelalte personaje. Ca personaj realist, el ilustreaza un erou tipic
intr-o situatie tipica, reprezentand totodata tipul taranului naiv, dar dornic de mai
bine, aspiratie ce devine obsesiva si ce il va distruge psihic si emotional.
O scena reprezentativa din care reiese patima sa pentru bani este momentul in care
Ghita este surprins singur cu usa inchisa, cercetand banii primiti de la Lica. In
aceasta scena este accentuat si conflictul din sufletul lui Ghita care pe de-o parte
doreste sa faca dreptate, insa in aceslasi timp, in ciuda modului in care au fost
castigati, nu are puterea de a renunta la bani. Astfel pierzandu-si din demnitate si
demonstrandu-se importanta pe care o are banul pentru el.
Conflictul exterior al textului este cel dintre Ghita si Lica, cauzat de patima pentru
bani a celor doi. Temut de intreg satul, Lica il pune pe Ghita sa ii ofere informatii
privind oamenii care trec pe la Moara. Temandu-se ca il asteapta o soarta cruda in
cazul unui refuz, dar si orbit de promisiunea recompenselor, Ghita incheie acordul
cu Lica. Cu toate acestea conflictul central este cel interior personajului principal,
cel din sufletul lui Ghita, care ajunge sa actioneze impotriva firii sale si sa regrete
intelegerea facuta cu Lica. Astfel se creeaza un puternic conflict interior intre
dorintele contradictorii ale personajului principal, dorinta de a ramane om cinstit si
cea de a se imbogati alaturi de Lica.
Ghita reprezinta tipul omului cinstit si harnic care cade in patima banului, ajungand
sa se degradeze moral, recurgand la gesturi extreme pentru a-si atinge scopurile.