dimensiunile celui mai mare agregat a
1 betonului (de obicei piatra spartă sau pietriş).
Betonul. Structura si rezistentele
betonului la intindere. Rezistenţa cubică a
betonulu Rezistenşa prismatică a
betonului. Clasele si marcile betonului
Rezistenţa betonului. Rezistenţa cubică a
betonului.
În construcţiile din beton armat betonul
este utilizat mai des pentru preluarea
tensiunilor de comprimare. De aceea în
calitate de bază a rezistenţei betonului este
primită rezistenţa lui la comprimare centrică.
Aceasta se mai lămureşte încă şi prin faptul,
că din toate caracteristecile de rezistenţă a
betonului, rezistenţa lui la compri- mare se
determină cel mai simplu.
În calitate de caracteristică de bază de
verificare a rezistenţei betonului la
comprimare este folosi- tă aşa-numita
rezistenţa cubică (R) a betonului, care
reprezintă rezistenţa limită la comprimare a
cubului din beton, încercat la vîrsta 28 de zile
la temperatura de 20±2ºC după păstrarea lui
în condiţiile normale (temperatura de 20±2ºC
şi umiditatea nu mai mică de 95%).
Cercetările experimentale arată, că cubul
din beton încercat la comprimarea centrică se
rupe după fisurile înclinate ca urmare a
ruperii betonului în direcţia transversală
(desen. 6.a).
Înclinarea fisurilor de rupere se lămureşte
prin influenţa forţelor de frecare între plăcile
presei şi părţile laterale ale cubului.
Aceste forţe de frecare sînt îndreptate
spre interiorul cubului şi împiedică
dezvoltării libere a deformaţiilor
transversale, formînd o fretă specifică.
Influenţa de reţinere a forţelor de frecare, pe
măsura îndepărtării de părţile laterale ale
cubului se micşorează şi de aceea la rupere
cubul capătă forma a două piramide
trunchiate unite la vîrfuri (desenul 6.a).
Modul de rupere al epruvetelor cubice:a-
cu frecare între epruvetă şi plăcile presei; b-
fără frecare.
Dacă lichidăm forţele de frecare dintre
plăcile presei şi epruvetă prin ungere (cu
parafină, ulei) apoi în aşa caz deformaţiile
transversale ale cubului se vor dezvolta liber
pe toată înălţimea lui şi epruveta se va rupe
după fisurile verticale, paralele acţiunii forţei
de comprimare (des. 6.b). În aşa caz
rezistenţa cubică a betonului se micşorează
aproximativ dublu şi aproape că nu depinde
de dimensiunile cubului.
Aceasta se explică prin lipsa efectului de
fretă, care aduce la creşterea rezistenţei
betonului. Conform standartului pentru
determinarea rezistenţei cubice a betonului,
epruvetele se încarcă fără să se ungă
suprafeţele de contact. Experimental sa
dovedit că rezistenţa betonului din una şi
aceeaşi componenţă, într-o măsură
considerabilă depinde de dimensiunile
geometri- ce ale cubului. Cuburile cu
dimensiuni mai mari au o rezistenţă mai mică
şi invers. Acest fenomen se explică prin
faptul că cu creşterea înălţimii epruvetei se
majorează efectul fretei în partea lui de
mijloc în urma căreia dilatarea transversală a
betonului devine mult mai liberă şi ca urmare
mai repede se începe ruperea betonului.
În prezent în ţara noastră în calitate de
epruvetă (etalon) de standart (de bază) pentru
determina- rea rezistenţei cubice a betonului
este admis cubul cu dimensiunile de 150 x
150 x 150 mm.
Standartul unional de stat (STAS)
permite de a încerca şi cuburi cu
dimensiunile de 70, 100, 200, 300 mm.
În aceste cazuri, pentru determinarea
rezistenţei cubice, rezultatele primite se
multiplică la coieficientul de scară, valorile
căruia sunt date în STAS, adică în acest caz
rezistenţa betonului obţinută de rezultatele
experienţelor a unei epruvete nestandarte este
adusă la o epruvetă standartă.
R15 = α * Ra
În care:
R15 – rezistenţa cubică a epruvetei
standarte;
Ra – rez. cub. a epruv. cu dimens.
nestandarte;
α – coeficientul de scară, determinat din
STAS.
Epruvetele pentru experienţă se
acceptă în aşa fel ca dimensiunile lor să
depăşească de 4 şi mai multe ori
Pentru bet, greu si usor e-e acceptata urm,
Într-un şir de ţări în calitate de epruvetă
de etalon este admis un cilindru din beton cu
dimensiunile de 12 x 6 duim (30.5 x 15.2
cm). În ţara noastră STAS la fel permite să
determinăm rezistenţa betonului pe
epruvetele cilindrice cu diametrul de 70, 100,
150, 200 şi 300 mm şi înălţimea de unul sau
două diametre.
Rezistenşa prismatică a betonului.
Construcţiile reale din beton şi beton
armat în majo- ritatea cazurilor se deosebesc
după formă de cuburi şi de aceea rezistenţa
cubică a betonului nu reflectă pe deplin
rezistenţa lui în construcţii şi deci, ea nu se
aplică nemijlocit în calculul elementelor
construcţiilor.Rezistenţa cubică a betonului
se aplică pentru determinarea clasei
betonului.
În calitate de caracteristică de bază a
rezistenţei betonu- lui pentru calculul
elementelor de beton şi beton armat
(comprimate, excentric comprimate,
încovoiate etc.) este primită rezistenţa
prismatică Rb, care reprezintă rezistenţa de
rupere (limita rezistenţei) la comprimare
centrică a prismelor de beton.
Experienţele efectuate pe epruvete de
beton de forma prismatică cu baza pătrată (a)
şi înălţimea (h) au arătat, că odată cu
creşterea raportului h/a, rezistenţa betonului
la comprimarea centrică se micşorează şi
pentru h/a ≥ 4 ea se stabilizează şi este egală
aproximativ cu 0.75R, adică R b ≈ 0.75R
(desenul 7).
Micşorarea rezistenţei betonului pe
epruvete prismatice faţă de rezistenţa cubică
se explică ca şi pentru cuburi prin influienţa
forţelor de frecare dintre plăcile presei şi
betonul epruvetei în dependenţă de
dimensiunea (înălţ.) ei. Cu cît e mai mare
înălţimea prismei cu atît e mai mare distanţa
dintre părţile lui laterale şi de aceea e mai
mică influienţa forţelor de frecare şi mai
mică rezistenţa. Curba arătată în desenul de
mai sus ilustrează depende- nţa raportului R b
/R de h/a. În acest caz flexibilitatea epruvetei
nu influinţează la
betonului,pentrucă raportul h/a < 8.
rezistenţa
În calitate de eptuvetă de bază (standart)
pentru determi- narea rezistenţei prismatice
Rb este admisă prisma cu dimensiunile de
150 x 150 x 600 mm.
Standartul unional de stat permite de a
încerca şi prisme nestandarte cu dimensiunile
de 100 x 100 x 400 mm şi 200 x 200 x 800
mm. Dimensiunea unei părţi a prismei (a), ca
şi pentru cuburi, trebuie să fie de 4 şi mai
multe ori mai mare de cît dimensiunea celui
mai mare agregat (piatră spartă şi pietriş).
La încercarea prismelor nestandartelor
pentru a obţine rezistenţa prismatică, valorile
obţinute se multiplă la coieficientul de scară
corespunzător.
Rezistenţa betonului la întindere.
Rezistenţa betonului la întinderea
centrică Rbt depinde esenţial de rezistenţa
pietrei de ciment la întindere, de coeziunea
lui cu granulele agregatu- lui măşcat şi este
egală circa cu 0,1...0,05 din rezistenţa cubică.
Tot odată, cu creşterea rezistenţei cubice a
betonului se observă o cre- ştere mai mică a
rezistenţei lor la întindere. De exemplu,
pentru betonul cu rezistenţa cubică de circa
10 MPa rezistenţa lui la întindere este egală
aproximativ cu 0,1R, iar pentru betonul cu
R≈ 50 MPa, Rbt ≈ 0,05R.
Rezistenţa betonului la întinderea
centrică se determină prin încercarea la
rupere a epruvetelor sub formă de opt
(desenul 8.a) cu dimensiuni secţiunii
transversale a gîtului de 100 x 100 mm.
Rbt = Nu / A
Nu – forţa de rupere;
A – aria secţ. transv. a gîtului epruv. (100
cm2)
Însă după cum arată cercetările de
laborator, în experienţe este foarte greu de
obţinut întinderea centrică a epruvetei, ce
aduce la schimbarea rezistenţei reale a
betonului la întindere şi de aceea în practică
mai des ea se determină prin metode
indirecte.
Una dintre cele mai simple şi răspîndite
metode de determinare a R bt, recomandată de
STAS este încercarea grinzelor de beton la
încovoiere (desenul 8.b).
Schema încercării epruvetelor pentru
determinarea rezi-stenţei betonului la
întindere. 1-epruvetă de beton; 2-fixa- torii
maşinei de încercat la întindere; 3-reazeme;
4-semicilindri; 5-plăcile preiului.
În aşa caz, rezistenţa betonului la
întinderea centrică se dermină după
următoarea relaţie:
Rbt = k * R′bt
k – coeficientul de trecere de la rezistenţa
beto- nului la întindere cu încovoiere R′bt
(obţinută pe calea experimentării grinzelor la
încovoiere) la rezistenţa la întinderea centrică
primită după Standartul Unional de Stat.
Rezistenţa betonului la întindere prin
încovoiere R′bt se determină din formula
rezistenţei materia- lelor σ = M/W, în care
pentru etapa de rupere luăm σ = R′bt şi M =
Mu, iar modulul de rezistenţă a grinzii W =
bh2/6 (pentru grinda cu secţiunea
dreptunghiulară) se schimbă cu aşa numitul
moment elastico-plastic Wpl = γW, unde γ –
coeficientul care ia în consideraţie
deformaţiile plastice ale betonului (γ =1.7).
Atunci definitiv obţinem următoarea
relaţie
R′bt = (3.5Mu / bh2) m * kw
în care:
Mu – momentul de rupere;
b,h – dimens. secţiunii transversale ale
grinzii;
m – coef. de scară pentru trecerea la
rezistenţa epruvetei cu dimensiunile de bază,
la încercarea epruvetei cu dimens.
nestandarte, luat din STAS;
kw – ceficient, care depinde de umiditatea
beto- nului, luat din STAS.
În calitate de epruveta de bază este
acceptată o grindă cu dimensiunile de 150 x
150 x 600 mm. STAS permite să fie
încercate şi grinzi cu dimen- siunile 100 x
100 x 400 şi 200 x 200 x 800 mm.
În afară de aceasta STAS permite de
determinat Rbt după rezultatele încercărilor
despicare a cu- burilor sau cilindrelor de
beton (des. 8.c şi 8.d). În aşa caz Rbt se
determină cu ajutorul formulei lui Fere în
dependenţă de rezistenţa cubică:
Rbt  0,53 R 2
Clasele si marcile betonului.
In dependenta de functiile si
conditiile de lucru a constructiilor din beton
si beton armat normele stabilesc urmatorii
indici de baza a calitatii betonului:
clasa dupa rezistenta la comprimare
centrica-B;
clasa dupa rezistenta la intiderea
centrica-Bt;
marca dupa rezistenta la ger-F;
marca dupa impermiabilitate-W;
marca dupa densitatea medie-D;
marca dupa autotensiune-Sp;
Drept clasa a betonului la
rezistenta de comprimare a cuburilor de
beton cu dimensiunile de 150x150x150mm,
incercate la virsta de 28 de zile la
temperatura de 20±2oC dupa pastrarea in
conditiile normale (T=20±2oC si umiditatea
nu mai mica de 90%) cu evidenta schimbarii
statistice rezistentei a betonului.
Pentru fabricarea constructiilor de
beton si beton armat, nurmele de proiectare
stabilesc urmatoarele clase de beton dupa
rezistenta la comprimarea centrica:
pentru betonul greu- B3,5; B5; B7,5;
B10; B12,5; B15; B20; B25;
B30;B35;B40;B45;B50;B60.
Pentru betonul cu granulele marunte (intarite
in conditii normale sau termice la presiunea
atmosferica) nisip cu modulul de marime
(M) mai mare de 2.0, ca si mai sus – pina la
B40;
La fel, cu modulul de marime )M) 2.0 si mai
mic – in acelasi diapazon pina la B30.
La intarirea autoclava- B15;b20;b25; si mai
departe peste 5Mpa pina la b60. Aici cifrele
dupa indicile B arata rez. Betonului cu
schimbarile ei statistice in Mpa.
Clasa betonului dupa rez. la comprimarea
centrica tot timpul se indica pe proiectele
tuturor constr. din bet. si b. a.
constr. in beton armat pentru care rez. bet. la
intindere are o insemnare mare (rezervoare,
conducte de apa etc)se stabilesc clase
speciale a betonului dupa rez, la intindere
Bt(Mpa), care sint controlate nemijlocit in
producere.
nomenclaturta a claselor bet, la rez, de
intindere
centrica:Bt0.8;Bt1.2;Bt1.6;Bt2.0;Bt2.4;Bt2.8
; si Bt3.2.
Marca betonului dupa rez, la inghet se
srabileste p-u constr, supuse inghetarii
periodice in stare umeda.Aceasta marca car-
za nr, de cicluri de inghetare si dezghetare,
pe care le rezista betonul in stare de saturatie
cu apa fara micsorarea esentiala a rez , lui
(pina la 15%).
Normele stabilesc urm, marci dupa rez, la
inghet a bet, greu:
F50;F75;F100;F150;F200;F300;F400;F500.
Pentru bet. usor sint stabilite adaugator
marcile F25 si F35
Marca bet, dupa impermiabilitate W
Se stabileste p-u constr, ce lucreza sub
influenta apei(kg/cm2)in timpul careia ea nu
patrunde prin epruveta de beton cu gros,
150mm.
Normele stabilesc marcile
W2:W4;W6;W8;W10;W12
Betonul p-u fabricarea constr, la care afara
de cerintele constr, se inainteaza si cele
termoizolatoare, adaugator se stabileste
marca dupa intensitate, care caracterizeaza
densitatea medie a betonului in kg/m3.
Aceasta marca se stabileste p-u beton usor,
poros si porizat si deviaza intre limetele de
la D500 pina la D2000
Marcile betonului dupa autotensiuni Sp se
stabilesc p-u constr fabricate din beton cu
ciment care se autotensioneaza si
caracterizeaza valoarea precomprimarii din
beton la nivelul centruluide greutateb a
armaturii longitudinale, formata in rezultatul
dilatarii cimentului cu coeficientul de
armare
µ=0.01(µ%=1.0%)
Sunt stabilite urmatoarele marci ale
betonului dupa auto tensiune
Sp0.6;0.8;0.1;1.2;1.5;2;3;4;
Rezistenta betonului la forfecare
Toate incercarile arata ca Rτ>Rt de aceea
ruperea se produce prin intindere sin u
forfecare.
Rτ>k√RtRc unde k=0.7 – 0.75
Rτ=(1.5 – 2)Rt
Rτ=(0.2 – 0.3)Rc
Deformatiile betonului sub incarcari ciclice
La incarcari repetate proprietatile de
deformare a betonului se modifica. Sa
analizam un singur ciclu de incarcare-
descarcare/ La sfarsitul incarcarii εb se
compune din deformatia elastica εe si din εp,
care este o deformatie plastica. La
descarcare se produce o revenire elastica
instantanee (ε’e ) si apoi pastrand proba
descarcata un timp o revenire elastica
intarziata (ε’’e ). In final ramane o
deformatie remanenta εp, ε’e>εe, ε’p>εp.
Dupa mai multe cicluri de incarcare –
descarcare comportarea betonului este
essential influientata de marimea tensiunii
maxime σb pana la care se face incarcarea.
Daca σb<R0 cu fiecare ciclu de incarcare –
descarcare deformatia remanenta de
descarcare se reduce (ε’p), iar curand betonul
ajunge sa se comporte ca un material elastic,
curba caracteristica transformandu-se intr-o
dreapta. Are loc un fenomen de ecruisare si
proba poate suporta un numar de cicluri de
incarcare – descarcare nelimitat fara ca ea sa
se rupa.
Daca σb>R0 dupa un numar relative mic de
cicluri linia dreapta curbeaza din nou – in
sens invers insa, deformatiile remanente
cresc cu fiecare ciclu, iar betonul se rupe din
oboseala dinamica la tensiuni mai mici decat
cele de rupere statica. Rezistenta la oboseala
reprezinta valoarea maxima a tensiunii la
care se poate incarca si descarca un element
de un numar finit de ori fara ca acesta sa
cedeze.
R0b =m0b *Rb
m0b =0.6+0.5ρ
ρ= σbmin/ σbmax – coefficient de asimetrie a
incarcarii
Experienţele şi practica exploatării
elementelor şi construcţiilor de beton armat,
ne demonstrează că la acţiunea de lungă
durată deformaţiile plastice ale betonului
continuie să crească un timp îndelungat
(3...4 ani şi mai mult). În majoritatea
cazurilor deformaţiile plastice se dezvoltă în
decursul primelor 3-4 luni de acţiuni a
încărcării, iar apoi ele cresc neînsemnat,
tinzînd către o valoare limită. Desenul 12.a

Diagrama b - b a betonului sub sarcini de
lungă durată.
Este prezentată diagrama σb - εb la sarcini de
lungă durată pe oepruvetă de beton, unde
sectorul 0-1 caracterizează deformaţiile,
apărute în perioada încărcării epruvetei, iar
sectorul 1-2, caracterizează creşterea
deformaţiilor plastice, în timpul reţinerii
epruvetei sub sarcini constante. Proprietatea
betonului care se caracterizează prin
creşterea def. plastice la sarcini de lungă
durată, poartă denumirea de curgerea lentă a
betonului εpl . Conform datelor
experimentale înfăptuite în ţara noastră şi
peste hotare, sa stabilit că curgerea lentă a
betonului depinde de o mulţime de factori.
O influienţă esenţială asupra deformaţiei de
curgere lentă au următorii factori:
- valoarea eforturilor unitare. Cu mărirea
eforturilor unitare pentru epruvetele din
acelaş beton, curgerea lentă a betonului,
creşte în dependenţă de durata acţiunei
sarcinei. Desenul 12.b
des 12.b,c,d –Dependenţa deformaţiilor de
curgere lentă a betonului de valoarea
eforturilor unitare (b), vîrsta epruvetelor (c),
şi umiditatea betonului (d)
- vîrsta betonului în momentul încărcării.
Cu creşterea vîrstei betonului în momentul
încărcării lui, deformaţiile de curgere lentă
se micşorează. Desen 12.c
În acest caz, curbele caracteristice ce
corespund diferitor vîrste ale betonului în
momentul încărcării sunt paralele. Aciasta
arată că intensitatea creşterii deformaţiilor
curgerii lente cu timpul (la tensiuni egele),
nu depinde de vrsta betonului
- umeditatea mediului înconjurător. Cu
creşterea umedităţii mediului înconjurător
deformaţiile de curgere lentă a betonului se
micşorează.
Fig. 12.d
- dimensiunele epruvetei. La micşorarea
dimensiunilor epruvetelor încercate în
condiţi egale curgeea lentă a betonului se
măreşte. Curgerea lentă a betonului depinde
considerabil şi de factorii tehnologici ,
coponenţa betonului , tipul cimentului şi
agregatelor... Cu mărirea W/C şi a cantităţii
de ciment la o unitate de volum a betonului,
curgerea lentă creşte. Betonul din cimentul
portland, cu alit, are o curgere lentă mai
mică decît cel din belit. În pretent o
răspîndire mai largă a naturii curgerii lente a
betonului, are teoria savantului A. E. Şeikin,
conform căreia curgerea lentă a betonului e
legată cu schimbarea în timp a structurei
pietrei de ciment. Piatra de ciment sub
acţiunea sarcinei capătă proprietatea curgerii
vîscoase , şi-n legătură cu aciasta se
descarcă pe contul încărcării, a altei
componentei de structură a pietrei de
ciment-scheletul cristalic. Procesul de
dezvoltare a deformaţiilor de curgere lentă
depinde şi de fenoomenele capilare din
beton, legate de mişcarea apei de prisos în
porii şi capilarele lui, sub acţiunea sarcinei.
Experimental sa dovedit că-n prezenţa
eforturilor unitare mici aproximativ pînă la
0,5 din rezistenţa prismatică se observă o
dependenţă aproape liniară între
deformaţiile curgerii lente şi eforturilor
unitare, şi deaceia aceste deformaţii se
numesc deformaţii de curgere lentă liniară.
În prezenţa unor eforturi unitare mai înalte
(σb>0,5Rb) ce depăşesc hotarul de formare a
microfisurelor de structură R0crc se observă o
dependenţă neliniară dintre tensiuni şi
deformaţiile de curgerii lente se numesc
deformaţii de curgere lentă neliniară.
Curgerea lentă liniară este o urmare a
curgerii vîscoase a gelului de ciment şi nu
este însoţită de schimbarea structure
betonului. Curgerea lentă neliniară se
caracterizează nu numai prin curgerea
vîscoase a gelului, dar şi prin dezvoltarea
microfisurelor în locurile slabe şi defectate
ale betonului , fără schimbarea structurei lui
(fără distrugerea betonului ).
2.
Deformatiile betonului provocate de factorii
de expluatare. Contractia si umflarea
betonului Deformaţiile Betonului la
încărcări statice de scurtă durată i. Modulul
de deformaţie a betonului
Contractia si umflarea betonului
La întărirea betonului într-un mediu de
aer obişnuit el posedă proprietatea de a se
micşora în volum şi aciastă proprietate
poartă denumirea de contracţie, iar la
întărirea betonului în apă el se măreşte în
volum şi se numeşte umflarea betonului.
Experimantal sa stabilit că deformaţiile de
umflare a betonului sunt de două trei ori mai
mici decît deformaţiile de contracţie, şi-n
prezent ele nu se iau în consideraţie în
calculuil construcţiilor din beton armat,
deaceia mai jos sunt revăzute mai amănunţit
numai deformaţia de contracţie. Conform
datelor ştiinţifice moderne contracţia
betonului e legată de procesele ce fizico
chimice de întărire şi micşorare, a volumului
de ciment cu pierderea de apă la evaporarea
în mediul înconjurător şi hidratarea de mai
departe aa cimentului. Experimental sa
dovedit că mărimea şi intensitatea
contracţiei betonului depinde de o mulţime
de factori:
- cantitatea şi tipul cimentului, cu cît mai
mult ciment la o unitate de beton cu atît e
mai mare contracţia.
- cantitatea de apă, cu cît e mai mare W/C
cu atît e mai mare contracţia.
- umeditatea mediului înconjurător, cu cît
e mai mică umeditatea mediului cu atît e
mai mare contracţia.
- mărimea agregaţilor în prezenţa
nisipului mărunt şi a petrei sparte poroase,
contracţia e mai mare.
- dimensiunele secţiunei transversale a
construcţiilor.
Diferite adausuri hidraulice şi
acceleratori de întărire a betonului, de regulă
măresc contracţia. Contracşia btonului
decurge mai intens în perioada iniţială de
întărire, şi-n decursul primului an , iar în
continuare ea se micşoreză. La o actiune de
lungă durată a sarcinilor de comprimarem,
contracţia betonului se accelerează, iar a
sarcinilor de întindere se micşoreză.
Contracţia betonului în elementele de beton
şi beton armat în construcţii masive decurge
neuniform. Pe straturile betonului la
suprafeţele descoperite, umeziala se pierde
mai repede, şi deaceia deformaţiile de
contracţie sunt mai mari. Din aciastă pricină
iferenţa dintre deformaţile de contracţie a
straturilor interioare şi exterioare apar
eforturi unitare ce se numesc eforturi unitare
de contracţie. În aşa caz, în legătură cu aceia
că straturile exterioare se usucă mai repede,
iar cele interioare mai încet, în straturile
exterioare a betonului apar eforturi unitare
de întindere, iar în cele interioare de
comprimare. Dacă mărimea eforturilor
unitare de întindere de la contracţie este mai
mare decăt rezistenţa betonului lan întindere
(σb>Rbt) , apoi pe suprafaţa construcţiei apar
aşa numitele fisuri de contracţie. De cele
mai dese ori fisurele de contracţie apar pe
suprafeţele descoperite de întărire a
betonului. Dacă în timpul exploatării în zona
comprimată a construcţiei apar fisuri de
contracţie, apoi aceste fisuri, influinţează
neînsemnat asupra proprietăţilor ei de
exploatare. Dar dacă aşa fisuri vor apărea în
zona de întindere , atunci ele vor influinţa
esenţial asupra capacităţii portante a
construcţiei. În unele cazuri ele pot aduce
construcţia la inutilizabilitatea ei de
exploatare (ţevi din beton armat,
rezervuare). Pentru micşorarea eforturilor
unitare de contracţie se aplică diferite
măsuri tehnologice şi constructive. La
măsurele tehnologice se referă umezirea
suprafeţelor descoperite a betonului în
perioada iniţială de întărire , prelucrarea
ternică a construcţiilor , utilizarea
cimentului fără contracţie , alegerea
componenţei speciale a betonului. La cele
constructive se referă instalarea cusăturelor
de contracţie în construcţie cu lungimea de
peste 60-70 m.
Deformaţiile Betonului la încărcări statice
de scurtă durată.
Una din principalele caracteristici
pentru toate materialele de construcţie este
deformabilitatea lor la încărcări statice de
scurtă durată, adică dependenţa
deformaţiilor relative ε de eforturile unitare
σ. În cursul de rezistenţă a materialelor
aciastă dependenţă se numeşte diagrama σ-ε
Pentru metale şi majoritatea materialelor,
aciastă dependenţă are un caracter liniar
pînă la limita de curgere Desen 11.a
Adică între σ şi ε se păstreazîă
dependenţa liniară şi e valabilă legea lui
Hooke. σ = ε*E
E – modulul de elasticitate a
materialului
des.11.a Diagrama de creşte a rez. bet. în
timp, respectiv diagrama efort unitar
deformaţiile la întinderea oţelului moale.
Pentru beton, după cum au arătat
experienţele, de la începutul solicitării, încep
să se dezvolte şi deformaţii plastice şi-n
orice moment de încărcare deformaţia lui
totală constă din 2 părţi. εb=εe+εpl în care
εe – deformaţia elastică, care se
restabileşte după descărcarea epruvetei.
εpl – def. plastică, care rămîne după
descărcare.
Diagrama σ b - εb pentru beton are
forma unei linii curbe de la îceputul
încărcării epruvetei, pînă la ruperea ei Desen
11.b , deaceia betonul se mai numeşte
material elastico plastic, şi pentru el nu se
aplică legia lui Hooke. Dacă epruveta de
Beton se încarcă pînă la un nivel concret de
eforturi unitaare σb (mai mici ca rezistenţa
prismatică a betonului R b) şi apoi se
descarcă , obsevăm că o parte din
deformaţii se restabilesc , iar alta rămîne.
Afară de aciasta după descărcarea
epruvetei peste un timp oarecare, o parte din
deformaţiile elastice continuie să se
restabilească.
Aciastă parte de deformaţie se numeşte
deformaţie elastică. După acţiunea sarcinei
εep.Dacă epruveta de betonsolicitată la
comprimare se încarcă treptat şi la fiecare
treaptă măsurînd deformaţiile lui – în
momentul aplicării sarcinei şi peste un
răstimp de acţiune a ei(5-15min) , apoi de pe
diagrama σb - εb, vom primi o linie cu
trepte. Desenul 11.c
des.11.c des.11.d
Diagrama b - b a betonului solicvitat
treptat (c) şi cu diferite viteze de încărcare
(d).
Deformaţiile măsurate în momentul
aplicării sarcinei reprezintă deformaţiile
elastice, şi sun legate cu eforturile unitar-
liniare, care pe diagrama σb - εb au un unghi
de înclinaţie constant. Deformaţiile care se
dezvoltă-n beton ăn timpul acţiunei sarcinei
reprezintă deformaţii plastice legate cu
eforturile unitare neliniar şi se măresc cu
creşterea eforturilor unitare şi pe diagrama
σb - εb au formă de sectoare orizontale. La un
număr destul de mare al treptelor de
ăncărcare dependenţa treptată σb - εb se
apropie de o linie curbă aşa cum este arătat
în desenul 3a cu linie punctată.. Deformaţiile
elastice a betonului se dezvoltă numai la
încărcări rapide ale epruvetei, iar
deformaţiile plastice se dezvoltă-n timp şi
depinde viteza încărcării. La o viteză mai
mare de încărcare a epruvetei , deformaţiile
plastice nu dovedesc să se dezvolte, şi
deaceia cu cît e mai mare viteza de încărcare
cu atăt e mai mică valoarea deformaţiilşor
plastice. La o viteză momentană a sarcinilor
deformaţiile plastice nu dovedesc să apară şi
se dezvolte numai deformaţiile elastice,
deaceia diagrama σb - εb are un caracter
liniar. Desenul 3a. , şi senumeşte linia
deformaţiilor elastice. Deseori, linia
deformaţilor elastice se mai numeşte – linia
deformaţiilor momentane. Sectorul de pe
diagrama σb - εb dintre linia deformaţiilor
elastice şi axa σb – se numeşte sectorul
deformaţiilor elastice, iar dintre linia
deformaţiilor elastice şi linia deformaţiilor
depline, a betonului- se numeşte sectorul
deformaţiilor plastice. Dacă epruvetele sunt
fabricate din unul şi acelaş beton şi se
încarcă cu viteze diferite V1 >V2>V3, apoi
pe diagrama σb - εb , vom primi curbe
diferite (desenul 11.d.). După cum se vede
din desenul 3b cu cît este mai mare viteza de
aplicare a încărcăturii, cu atît e mai mare
ungiul curbei σb - εb şi invers. Deseori în
practică luînd în consideraţie că la nivelul de
eforturi unitare (0,2---0,3)Rb deformaţiile
plastice ale betonului εpl
sunt mici în raport cu deformaţiile
elastice εe betonul seconsideră ca un
material elastic. La sarcini de întindere de
scurtă durată deformaţiile betonului , ca şi la
comprimare constau din 2 părţi: din cea
elastică şi cea plastică. Dependenţa σbt - εbt la
întindere la fel are caracter curbliniu
(Desenul11.b). Deformaţiile care se
dezvoltă-n beton în momentul ruperii
epruvetei (desenul 11.b) – se numeşte
corespunzător deformaţiile betonului de
limită la comprimare εub şi deformaţiile de
limită a betonului la întindere εubt.
Modulul de deformaţie a betonului.
Una dintre caracteristicile cele mai
importante a deformabilitatii materialelor
de constructie este modulul de elasticitate
E, care caracterizează proprietaţile elastice
ale materialului şi cu ajutorul căreia se
stabileşte legătura dintre eforturile unitare şi
deformaţii σ =ε*E(legea lui Hookei). Acistă
legătură este liniară şi dreaptă pentru toate
materialele care au proprietăţi elastice.
Betonul este un material elasto-plastic şi la
el legătra dintre eforturile unitare şi
deformaţii este neliniară, şi deaceia
aplicartea noţiunei de modul de elasticitate
nu dă posibilitate de a caracteriza just
proprietăţile lui de deformabilitate. În
prezent, pentru caracterizarea
deformabilităţii betonului în literatura
tehnică şi normativă se folosesc următoarele
noţiuni:
- modulul iniţial de elasticitate a
betonului Eb , pe care deseori îl mai numesc
modulul deformaţiilor momentane.
- modulul deformaţiilor totale E 1b şi
modulul mediu elasto-plastic a betonului E 1b
.
După cum a fost arătat mai sus
pentru beton diagrama
σb - εb este o relaţie liniară numai în
etapa iniţială de încărcare a eforturilor
unitare care alcătuiesc pînă la 30 % din
rezistenţa prismatică (σb ≤ 0,3Rb) sau la
încărcarea lui momentană. Deaceia modulul
iniţial de elasticitate a betonului E b
corespunde numai încărcării momentane a
epruvetei sau la etapa iniţial de încîrcare la
care apar în genere numai deformaţii
elastice. În acest caz, neglijind deformaţiile
plastice mici, reeşiind din legea lui Hooke
putem scri: Eb= σb / εe ; (1)
unde σb- efortul unitar în beton
εe – deformaţia relativă elastică a
betonului.
des 14.a Schema pentru determinarea
modului de elasticitate a betonului.
După cum se vede din desenul 14.a (din
triunghiul OAC) relaţia σb / εe reprezintă
raportul catetei unghiului opus α0 linia
deformaţiilor elastice AC= σb către cateta
alăturată
OC=εe a acestui unghi. Geometric aciastă
relaţie reprezintă tg unghiului α0 sau tg
unghiului de înclinaşie a liniei deformaţiilor
elastice către axa apciselor. Atunci expresia
(1) poate fi scrisă în felul următor: E b= σb /
εe = tgα0 (2). Şi deaceia se spune că
geometric modulul iniţial de elasticitate a
betonului reprezintă tg unghiului de
înclinaţie a liniei deformaţiilor elestice
Eb=tgα0. Linia deformaţiilor elastice a
betonului este tg către curba σb - εb în
originea coordonatelor. Deaceia se mai
spune că modulul iniţial de elasticitate a
betonului geometric reprezintă tg unghiului
de înclinaţie a tg către curba σb - εb ăn
origineas coordonatelor. Din cele arătate
mai sus e clar că modulul iniţial de
elasticitate caracterizează corect
deformabilitatea betonului numai în etapa
iniţială de încărcare , cînd deformaţiile
plastice sunt încă mici. În realitate la
exploatarea construcţiilor eforturile unitare
din beton sunt considerate mai înalte, decît
0,3Rb şi deaceia în ele se dezvoltă şi
deformaţii plastice de valoare înaltă. În aşa
cazuri pentru caracterizarea corectă a
deformabilităţii betonului se întroduce
noţiunea de modul a deformaţiilor totale
care geometric e asemănător cu modulul
iniţial de elasticitate Eb reprezintă tg
unghiului de înclinaţie a tg, către curba σb -
εb în orce punc (b) luat pe această curbă (des
14 .a), şi este o mărime variabilă
E1b = tgα . ( 3 ).
După cum se vede din (des 14 .a) (din
triunghiul FBD), acceptînd valoarea
eforturilor unitare în beton σb = BD şi
deformaţia lui totală εb=εe+εpl=OD, este
imposibil de calculat direct valoarea
modulului de deformaţiilor totale deoarece
nu este cunoscut segmantul OF. Deaceia
pentru determinarea E1b examinăm un sector
infinit de mic pe curba σb - εb ( des. 14.b).
des.14b sector infinit mic pe curba b -
b pentru determinarea E1b
Neglijind curbura neînsemnată a sectorului
infinit de mic a relaţiei σb - εb putem scrie
dσb/dεb=tgα=E1b. ( 4 ).
În aşa fel, modulul deformaţiei totale
ale betonului reprezintă derivata eforturilor
unitare după deformaţii. În aşa caz pentru
determinarea deformaţiilor betonului cu
ajutorul modulului variabil ale deformaţilor
totale E1b(σ ), este necesar de a integra
funcţia εb=∫d σb/E1b(σ) ( 5 )
Însă aciastă metodă de determinare a
deformaţiilor betonului este foarte
complicată, pentru că-n fiecare caz e necesar
să avem dependenţă analitcă E 1b=f(σ).
Pentru simplificarea metodei de calcul
profesorul V. I. Muraşev a propus de folosit
modulul mediu elasto-plastic al betonului
E1b , care geometric reprezintă tg unghiului
de înclinaţie a secantei către curba
caracteristică a deformaţiilor totale în
punctul cu eforturile unitare date: (vezi
desenul 1)
E1b=tgα1= σb /εb ( 6 )
Pentru stabilirea dependenţei dintre modulul
iniţial de elasticitate a betonului E b şi
modulul mediu elasto-plastic E1b exprimăm
valoarea eforturilor unitare din beton σb .
Prin deformaţiile elastice εe din formula (1)
şi prin deformaţiile totale εb din relaţia (6) şi
egalăm părţile lor din dreapta.
σb = εe Eb şi σb = εbE1b ; σb = εe*Eb=
εb*E1b (7) deunde obţinem E1b= εe/ εb* Eb
(8) sau luînd în consideraţie că
εe= εb- εpl obţinem E1b= εe/ εb* Eb = εb- εpl/
εb*Eb=
=(1- εpl/ εb)*Eb ( 9 ), în care εe – deformaţia
elastică a betonului εpl – deformaţia plastică
a betonului. Întroducem următoarele notaţii.
εe/ εb = ν şi εpl/ εb=λ
unde: ν – coieficientul de elasticitate a
betonului
λ - coieficientul de plasticitate a
betonului
Atunci formula (9) capătă următoarea
formă.
E1b=ν* Eb=(1-λ)* Eb (10)
Numeroase experienţe asupra prismelor
de beton au arătat că la comprimare
coieficientul de elasticitate a betonului ν se
schimbă în listele de la 0,8 la 0,1 şi depinde
de valoarea eforturilor unitare de durata
acţiunei sarcinei de umeditatea aierului
mediului înconjurător.
Normele de calcul a construcţiilor din
beton armat recomandă de a se admite
pentru betonul greu ν=0,45 la sarcini de
scurtă durată şi ν=0,15 la sarcini de lungă
durată, la umeditatea mediului înconjurător
40-70%. Modulul mediu elasto-plastic a
betonului la întindere E 1bt se admite
analogicdupă expresia primită pentru
modulul mediu elasto-plastic a betonului la
comprimare. E1bt = νt*Eb=(1-λt) Eb (11) în
care νt şi λt, corespunzător coieficientului de
elasticitate şi de plasticitate a betonului la
întindere. Experimental sa stabilit că
eforturile unitare de întindere din beton sunt
egale cu rezistenţa betonului la întindere:
σbt=Rbt; νt=λt=0,5 atunci E1bt = 0,5Eb
În acest caz deforma deformaţia limită a
betonului va fi egală:
εbtu=Rbt/E1bt=Rbt/0,5Eb=2Rbt/Eb
Pe baza relaţiei dintre modulul de
forfecare G şi modulul de elasticitate E a
materialului stabilit în teoria elasticităţii
pentru beton admitem: Gb=Eb/2(1+νb).
În care νb – coieficientul lui Poisson
pentru beton =0,2. Atunci Gb=0,4Eb.
3.
Deformaţiile betonului la acţiune a
sarcinei de lungă durată. Curgerea lentă
a betonului. Relaxarea tensiunilor.
Experienţele şi practica exploatării
elementelor şi construcţiilor de beton armat,
ne demonstrează că la acţiunea de lungă
durată deformaţiile plastice ale betonului
continuie să crească un timp îndelungat
(3...4 ani şi mai mult). În majoritatea
cazurilor deformaţiile plastice se dezvoltă în
decursul primelor 3-4 luni de acţiuni a
încărcării, iar apoi ele cresc neînsemnat,
tinzînd către o valoare limită. Desenul 12.a
Diagrama b - b a betonului sub sarcini de
lungă durată.
Este prezentată diagrama σb - εb la sarcini de
lungă durată pe oepruvetă de beton, unde
sectorul 0-1 caracterizează deformaţiile,
apărute în perioada încărcării epruvetei, iar
sectorul 1-2, caracterizează creşterea
deformaţiilor plastice, în timpul reţinerii
epruvetei sub sarcini constante. Proprietatea
betonului care se caracterizează prin
creşterea def. plastice la sarcini de lungă
durată, poartă denumirea de curgerea lentă a
betonului εpl . Conform datelor
experimentale înfăptuite în ţara noastră şi
peste hotare, sa stabilit că curgerea lentă a
betonului depinde de o mulţime de factori.
O influienţă esenţială asupra deformaţiei de
curgere lentă au următorii factori:
- valoarea eforturilor unitare. Cu mărirea
eforturilor unitare pentru epruvetele din
acelaş beton, curgerea lentă a betonului,
creşte în dependenţă de durata acţiunei
sarcinei. Desenul 12.b
des 12.b,c,d –Dependenţa deformaţiilor de
curgere lentă a betonului de valoarea
eforturilor unitare (b), vîrsta epruvetelor (c),
şi umiditatea betonului (d)
- vîrsta betonului în momentul încărcării.
Cu creşterea vîrstei betonului în momentul
încărcării lui, deformaţiile de curgere lentă
se micşorează. Desen 12.c
În acest caz, curbele caracteristice ce
corespund diferitor vîrste ale betonului în
momentul încărcării sunt paralele. Aciasta
arată că intensitatea creşterii deformaţiilor
curgerii lente cu timpul (la tensiuni egele),
nu depinde de vrsta betonului
- umeditatea mediului înconjurător. Cu
creşterea umedităţii mediului înconjurător
deformaţiile de curgere lentă a betonului se
micşorează.
Fig. 12.d
- dimensiunele epruvetei. La micşorarea
dimensiunilor epruvetelor încercate în
condiţi egale curgeea lentă a betonului se
măreşte. Curgerea lentă a betonului depinde
considerabil şi de factorii tehnologici ,
coponenţa betonului , tipul cimentului şi
agregatelor... Cu mărirea W/C şi a cantităţii
de ciment la o unitate de volum a betonului,
curgerea lentă creşte. Betonul din cimentul
portland, cu alit, are o curgere lentă mai
mică decît cel din belit. În pretent o
răspîndire mai largă a naturii curgerii lente a
betonului, are teoria savantului A. E. Şeikin,
conform căreia curgerea lentă a betonului e
legată cu schimbarea în timp a structurei
pietrei de ciment. Piatra de ciment sub
acţiunea sarcinei capătă proprietatea curgerii
vîscoase , şi-n legătură cu aciasta se
descarcă pe contul încărcării, a altei
componentei de structură a pietrei de
ciment-scheletul cristalic. Procesul de
dezvoltare a deformaţiilor de curgere lentă
depinde şi de fenoomenele capilare din
beton, legate de mişcarea apei de prisos în
porii şi capilarele lui, sub acţiunea sarcinei.
Experimental sa dovedit că-n prezenţa
eforturilor unitare mici aproximativ pînă la
0,5 din rezistenţa prismatică se observă o
dependenţă aproape liniară între
deformaţiile curgerii lente şi eforturilor
unitare, şi deaceia aceste deformaţii se
numesc deformaţii de curgere lentă liniară.
În prezenţa unor eforturi unitare mai înalte
(σb>0,5Rb) ce depăşesc hotarul de formare a
microfisurelor de structură R 0crc se observă o
dependenţă neliniară dintre tensiuni şi
deformaţiile de curgerii lente se numesc
deformaţii de curgere lentă neliniară.
Curgerea lentă liniară este o urmare a
curgerii vîscoase a gelului de ciment şi nu
este însoţită de schimbarea structure
betonului. Curgerea lentă neliniară se
caracterizează nu numai prin curgerea
vîscoase a gelului, dar şi prin dezvoltarea
microfisurelor în locurile slabe şi defectate
ale betonului , fără schimbarea structurei lui
(fără distrugerea betonului ).
Pentru determinarea cantitatvă a
deformaţiilor de curgere lentă a betonului
sunt întroduse următoarele noţiuni: Măsura
curgerii lente-Cbt şi caracteristica curgerii
lente a betonului φt . Măsura curgerii lente a
betonului Cbt reprezintă raportul deformaţiei
curgerii lente εpl către valoarea efortului
unitar de la acţiunea sarcinei de lungă durată
σb şi deseori se mai numeşte deformaţia
relativă a curgerii lente Cbt= εpl/ σb
Caracteristicile curgerii lente a betonului φt
reprezintă raportul deformaţiei curgerii
lente εpl către deformaţia elastică: φt= εpl/εe .
Între caracteristica curgerii lente a betonului
φt şi măsura curgerii lente Cbt, există
următoarea relaţie:
φt =Cbt*Eb
în care Eb – modulul de elasticitate a
betonului. Ştiind măsura curgerii lente Cbt se
poate de trecut de la eforturile unitare la
deformaţiile totale ale betonului sub
încărcătură
εbt =σb[1/Eb+Cbt] şi invers, de la deformaţii
la eforturile unitare σb=εbt/(1/Eb+Cbt)
Pentru calculele practice ale construcţiilor
din beton armat se foloseşte valoarea
maximă a măsurei curgerii lente ce se referă
către timpul stabilizării depline a
fenomenului curgerii lente a betonului şi se
numeşte măsura de curgerea lentă a
betonului Cb∞. Decurgerea lentă a betonului
e legată şi relaxarea eforturilor unitare ce
reprezintă fenomenul invers a curgerii lente.
Dacă încărcăm o epruvetă de beton cu o
sarcină oarecare pînă la eforturi unitar
iniţiale σb0 şi corespunzător deformaţii
iniţiale εb0 Şi-n aşa stare întroducem nişte
legături speciale care împedică creşterea de
mai departe a deformaţiilor se observă că
odată cu timpul eforturile unitare iniţiale se
micşorează.
des. 12.e Relaxarea tensiunilor în epruveta
de beton.
Proprietatea betonului se caracterizează
micşorarea în timp a eforturilor unitare
iniţiale la păstrarea valorilor deformaţiilor
iniţiale se nnumeşte relaxarea eforturilor
unitare. Relaxarea eforturilor unitare
depinde de aceiaşi factori ca şi curgerea
lentă a betonului. Deformaţiile curgerii lente
a betonului şi relaxarea eforturilor unitare
influinţează considerabil asupra lucrului
construcţiilor din beton armat şi
precomprimat.
4.
Destinaţia şi tipurile de armături.
Proprietăţile mecanice ale armăturei.
Barele şi sîrma de oţel sau carcase
care sunt instalate în masa de beton în
corespundere cu lucrul static a construcţiei
se numesc armătură. Armătura în
construcţiile de beton armat se instalează în
deosebi în acele zone ale construcţiei în care
apar eforturi diferite. Şi mai rar în zona
comprimată a betonului.
Toată armătura folosită la fabricarea
construcţiilor din beton armat se împarte în
următoarele tipuri: 1-după rolul ei . 2 –
după materialul. 3- după forma secţiunei
transversale. 4- după metoda de fabricare. 5-
după profilul suprafeţei. 6- după metoda de
mărire a limitei de curgere. 7- după metoda
aplicării.
1. După rolul său, armătura se
împarte: în armătură de rezistenţă şi
armătură constructivă sau de monta.
Armătura instalată în construcţii conform
calculului se numeşte armătură de rezistenţă,
iar cea instalată din recomandaţii
constructive sau tehnologice se numeşte
armă tură constructivăsau de montaj.
Armătura de rezistenţă împreună cu betonul
preiau toate eforturile ce acţionează asupra
construcţiei , iar cea de montaj garantează
poziţia de proiect a armăturei de rezistenţă
în construcţie şi distribuie mai uniorm
eforturile între bare. În afară de aciasta,
armătura de montajpoate să preee eforturi ,
care n-au fost luate în consideraţie în calcul
apărute în urma contracţiei betonului,
schimbări de temperaturi. Armătura de
rezistenţă şi de montaj se unesc împreună şi
formează diferite articole, plase şi legate
carcase plane şi spaţiale.
2. După material armătura se
împarte în armătură de oţel şi nemetalică
don plastici de sticlă şi polimeri. În prezent
în toată lumea mai pe larg se utilizează
armătura de oţel. În unele cazuri, atunci cînd
către construcţii se înaintează cerinţe
speciale, rezistente la corozie, capacităţii
electriizolare nemagnicitate..., este mai
convinabil de utilizat armătura nemetalică.
Însă luînd în consideraţie că armătura
nemetalică este mult mai scumpă decît cea
de oţel, şi este puţin studiată. Pînă-n prezent
ea n-a găsit o aplicare largă în construcţii
din beton armat.
3. După forma secţiunei transversale
armătura se împarte în armătură flexibilă şi
rigidă. Către cea flaxibilă se referă toată
armătura din bare şi sîrme. Către cea rigidă
se refră armătura cu profil laminat T- dublu,
T, U, cornier. Armătura rigidă e mai
convinabil de aplicat la construcţia
edificiilor multietajate din beton armat
monolit. În procesul de construcţie armătura
rigidă se fixează, şi aciasta duce la
micşorarea consumului de metal, pentru
îndelinirea diferitor suporturi, sprgine. Pînă
la întărirea betonului armătura rigidă
lucrează ca o construcţie metalică, la sarcina
de la masa proprie, a cofrajului, betonului
proaspăt turnat, masa muncitorilor şi
aparatajelor lor.
4. După metoda defabricare
armătura se împarte în armătură laminată la
cald şi laminate la rece in sîrmă. Laminarea
oţelurilor lacald pentru bare şi la rece pentru
srme. Laminarea oţelurilor la cald pentru
bare şi la rece pentru sîrmă se efectuiază la
uzinele metalurgice. Procesul de laminare la
rece, a sîrmei constă în aceia că-n barele de
oţel în stare rece se trec prin valţuri speciale,
cu diametre respective, care treptat se
micşorează, ce duce la ecruizarea metalului
şi ca urmare la creşterea rezistenţei lui.
5. După profilul suprafeţei
deosebim armătură rotundă şi cu profil
periodic. Armătura cu profil periodic
reprezintă bare cu secţiune rotundă şi
nervuri longitudionale şi transversale care au
scopuri de a mări aderenţa armăturei cu
betonul. În prezent aciastă armătură este de
bază la fabricarea construcţiilor din beton
armat.
6. După metoda de mărire a limitei
de curgere armătura se împarte prin
prelucrarea termică şi la rece. La armătura
prelucrată termic se referă oţeluri care după
laminare sunt prelucrate la temperaturi
înalte, iar către cea prelucrate la rece, se
referă armătura care după laminare este
supusă întinderii, turtirii, sau torsiunii.
7. După metoda aplicării
armăturapentru construcţiile din beton se
împarte în preîntinsă şi postîntinsă.
Proprietăţile:
Calitatea oţelului pentru armătură şi
proprietăţile lui principale se determină prin
caracteristicile de rezistenţă, caracteristicile
elasto-plastice, caracteristicile plasticităţii,
caracteristicile geometrice. Afară de
acestea într-un şir de cazuri, în dependenţă
de tipul construcţiei şi condiţiile de
exploattare, afară de caracteristicile
enmerate mai sus, o mare valoare au şi aşa
proprietăţi ale oţelului ca sudabişlitatea ,
durabilitatea fragilitatea la rece, proprietăţile
plastice. Rezistenţa armăturei şi proprietăţile
plastice şi geometrice se asigură şi se
garantează la livrare de industria
metalurgică. Şi celelalte caracteristici rezultă
din calitatea materialelor iniţiale în
dependeţă de componenţa chimică şi
tehnologia de fdabricare a oţelului.
Proprietăţile deformative şi de rezistenţă, ale
oţeluilui se caracterizează prin diagrama σs-
εs. La întinderea lui pînă la rupere. Oţelul în
dependenţă de forma diagramei σs- εs se
împarte :
1 Cu palierul de curgere
evidenţiat Diagrama 15.a
1 Oţel cu palierul de curgere
neevidenţiat Diagrama 15.b
2 Oţel cu diagrama σs- εs liniară
pînă la rupere Diagrama 15.c
La oţel cu palierul de curgere evidenţiat
se referă armătura laminată la cald cu profil
periodic rotund şi neted şi se numeşte oţel
moale Diagrama 15.a . Oţelul prelucrat
termic şi oţelul slab aliat se referă la oţelul
cu palier de curgere neevedenţiat – oţel
semidur. Diagrama 15.b. La oţelul cu dia
grama σs- εs aproximativ liniară pînă la
rupere diagrama 15.c se referă sîrma cu
rezistenţa înaltă, care e limitată în stare rece
şi se numeşte oţel dur. La caracteriosticile
principale ale rezistenţei oţelului se referă :
Limita fizică de cugere σy, limita
convenţională de elasticitate σ0,02, limita
convenţională de curgere σ0,2. şi rezistenţa la
rupere σu. Efortul unitar la care bara întinsă
începe dezvoltarea deformaţiilor plastice
considerabile, fără a mări sarcina exterioară
se numeştelimita fizică a oţelului σy.
Des.15 a,b,c Diagramele caracteristice s -
s pentru diferita tipuri de oţeluri a-moale, b-
semidur, c-dur
Ca limita conventionala de elasticitate
σ0.02 si limita conventională de curgere σ0.2
pentru oţelul fără palier de curgere se
acceptă, efortul unitar la care deformaţia
remanentă, după descîrcarea barei
alcătuieşte corespunzator 0,02% sau 0,2%
din deformaţia totală. Valorile σ0.02 şi σ0.2 se
determină la încărcarea şi descărcarea
epruvetei măsurînd alungirea remanentă a
epruvetei după fiecare descărcare. Efortul
unitar la rupere a oţelului se numeşte
rezisatenţa de rupere σsu, sau se mai numeşte
limita de rezistenţă a oţelului. Proprietăţile
plastice ale oţelului se caracterizează prin
alungirea relativă la încărcarea epruve telor
la ruperii cu lungimea de 5 diametre a barei
sau 100 mm. Totodată aceste proprietăţi se
caracterizează prin încărcarea barelor la
îndoere în stare rece în jurul unei bare cu
grosime de 3-5 diametre ale armăturei iar a
sîrmei la întindere multiplă. Pentru toate
oţelurile mai deosebim aşa caracteristică ca
alungirea relativă deplină după rupere δ(%)
şi alungirea uniform relativă după rupere
δp(%). Ca alungirea relativă deplină a
armăturei după rupere δ(%) primim suma
tuturor deformaţiilor relative dezvoltate pe
lungimea totală a epruvetei după ruperea ei,
inclusiv şi deformaţiile din zona gîtului de
rupere.
Proprietăţile plastice ale oţelului au o
mare însemnătate în lucrul construcţiilor de
beton armat sub încărcătura, la mecanizarea
lucrărelor la comoditatea întinderii
armăturei pretansionate. Oţelurile pentru
armătură posedă de o plasticitate suficientă,
însă la micşorarea ei poate să aibă loc
ruperea fragilă momentană a armăturei din
construcţii, în timpul exploatării lor, la
ruperea fragilă a armăturei pretensionate în
locurile cu ăncovoiere bruşte sau fixatori.
Alungirile relative minimale ale armăturei la
îndoiere în condiţii reci sunt stabilite de
STAS şi condiţiile tehnice. În legătură cu
aplicarea pe larg în construcţii a carcaselor
de armătură sudate o însemnătate mare o are
sudabilitatea oţelului. Prin sudabilitatea
oţelului se subînţelege proprietatea
metalelor de a forma legături calitative de
sudare, caracterizate prin lipsa de fisuri şi
alte defecte ale metalului în cusături şi
zonele alăturate. Bine se sudează oţelul
laminat la cald cu conţinut redus de carbon
şi slab aliat. Esta interzis de sudat oţelul
prelucrat termic, sau laminat la rece, pentru
că la sudarea lor se pierde efectul de mărire
a rezistenţei. O însemnătate esenţială pentru
oţeluri au şi aşa proprietăţi ca fragilitatea la
rece, sau posibilitatea lui de a se distruge
fragil sub încărcătura la temperaturi negative
mai jos de 30 grade după celsius. În
legătură cu aciasta e necesar de a elabora
oţel special cu fragilitatea la rece scăzută.
Sub durabilitatea oţelului se înţelege
proprietatea lui de a poseda o rezistenţă
destula la acţiunea sarcinilor repetate
.Rezistenţa oţelului la acţiunea sarcinilor
repetate se numeşte limita de durabilitate
care depinde de numărul repetarilor
încărcăturii şi caracteristica ciclului de
încărcare .Oţelul prelucrat termic are o
limită de durabilitate scăzută.
Clasificarea armăturii.
Toată armătura flexibilă pentru
fabricarea construcţiilor din beton armat este
înpărţită în clase ce unesc oţeluri cu
proprietăţi de rezistenţă şi deformabilitate
egale. În acelaş tipm la o clasă se referă
oţeluri ce se deosebesc prin componenţa
chimică adică de mărci diferite. Clasa
armăturii pentru bare se notează pri litera
„A” şi o cifră romană (cu cît e mai mare
cifra, cu atît e mai mare rezistenţa oţelului).
Armătura laminată la cald e împărţită în
următoarele clase:
A-I; A-II; A-III; A-IV; A-V; A-VI.
Armătura prelucrată termic e împărţită
în următoarele clase: At-IV; At-V; At-VI.
At-VII.
Aici litera „t” indică că armătura este
prelucrat termic. În afară de aciasta pentru
deosebirea oţelurilor laminate la cald
prelucratetermic care au proprietăţi speciale
laminate la rece la clasa lor se adaugă
literele „C” „K” „CK” şi „b”. Ca rezultat
obţinem următoarea clase de armătură: Ac-II
- armătură cu destinaţie specială.
A-IIIb armătură întinsă la rece. At-IVk;
At-Vk;
At-Vik - armătură cu rezistenţă înaltă la
coroziune.
At-IIIc; At-Ivc; - armătură cu
sudabilitate bună.
At-Vck - armătură cu sudabilitatea
bună şi cu rezistenţă ridicată la coroziune.
Armătura de clasa A-I are profil rotund şi
neted ( Desenul 16.a).
Des. 16 a, b, c, d profiluri de armatură
Armătura celorlalte clase au profil
periodic ce reprezintă bare rptunde cu două
nervuri longitudionale diametral opuse şi cu
nervuri transversale situate la distanţe egale
(Desenul 16.b).
La armătura de clasa A-II
nervurele transversale au formă de spirală
iar celelalte clase au formă de brăduleţ.
Aciasta ne dă posibilitatea de a deosebi
vizual o clasă de armătură de alta. Pentru a
deosebi vizual o clasă de armătură de alta,
cu nervuri sub formă de brăduleţ părţile
laterale ale ei se vopsesc cu diferite culor.
De exemplu clasa At-IV - roşie. At-V –
lbastrră
At-VI - verde. At-VII - galbenă.
( Desenul 16.c) Pentru armătura cu profil
periodic există noţiunea de diametru
convenţional care corespunde diametrul real
egal cu valoarea suprafeţei secţiunei barelor
grepte. Deaceia în practică, pur şi simplu se
spune diametrul armăturei independent de
profilul ei (neted sau periodic).
Armătura din sîrmă laminată la rece
se împarte în: sîrmă şi articole din sîrmă, în
formă de toroane. Armătura din sîrmă se
împarte în 3 clase: Bp-I; B-II; şi Bp-II. Unde
litera „B” indică că sîrma e laminată la rece,
iar litera „p”- sîrmă cu profil periodic
(Desenul 16d.)
Sîrma de clasa Bp-I – reprezintă
sîrma simplă laminată la rece cu o cantitate
scăzută de carbon cu profil periodic de clasa
B-II, şi Bp-II cu rezistenţă înaltă,
corespănzător cu suprafaţa netedă şi cu
profil periodic. Toroanele se împart în 2
clase: K-7 şi K-19, ce indică corespunzător
toroane cu 7 şi 19 sîrme.
Armătura din bare se produce cu
diametru 6-40 mm, iar cea din sîrmă 3-5
mm, pentru Bp-1, şi 3-8 mm-pentru B-II şi
Bp-II. Toroanele K-7 au diametrele 6-15
mm, iar K-19, 14 mm.
5
Stadiile de lucru ale elementelor din
beton armat.
Cercetările experimentale cu elemente
din beton armat
în care apar eforturi unitare de întindere
sau de înntindere şi comprimare au arătat că
pe măsura creşterii sarcinei de la zero pînă la
cea de rupere se deosebesc trei stadii
caracteristice a schimbării eforturilor şi
deformaţiilor în armătură şi beton numite
trei stadii de lucru:
Stadiul 1: are loc de la începutul
încărcării elementului. Pînă la momentul
apariţiei fisurelor în zona întinsă a betonului.
Stadiul 2: are loc din momentul
apariţiei fisurelor din zona întinsă, pînă la
ruperea elementului.
Stadiul 3: stadiul de rupere.
Stadiul 1:
La începutul încărcării elementului
eforturile unitare din armătură şi beton sunt
neînsemnate şi deformaţiile au un caracter
predominat elastic. Dependenţa dintre
eforturile unitare (σ) şi deformaţii (ε) este
liniară şi epurele eforturile unitare în zonele
comprimate şi întinse a betonului au forma
de triunghi (Desenul 18.a). Cu creşterea
sarcinei asupra elementului eforturile unitare
din beton şi armătură cresc. În zona întinsă
eforturile unitare din beton (σbt) se apropie
de limita de rezistenţă la întindere (Rbt ) se
dezvoltă deformaţii plastice şi deaceia epura
eforturilor se curbează. În betonul din zona
comprimată deformaţiile plastice sunt mai
neînsemnate şi deaceia dpendenţa dintre
eforturile unitare şi deformaţii e aproape
liniară şi epura eforturilor unitare se
curbează neînsemnat. Aciastă etapă finală a
stadiului se numeşte
„ Stadiul 1 a” . Pentru calculul
construcţiilor în acest sadiu epura eforturilor
unitare în zona comprimată a betonului se
admite după triunghi, iar ăn zona întinsă
dreptunghi (Desenul 18.b). Cu creşterea
sarcinei eforturile unitare dinn betonul zonei
întinse ating limita de rezistenţă a betonului
la întindere (σbt= Rbt) şi apar fisuri.Din acest
moment se-ncepe o stare clitatv nouă a
dependenţei σb- εb –stadiul 2. Aici trebuie de
subliniat că în zona de încovoiere pură a
elementului sau la acţiuneaa unei forţe
transversale neînsemnate, aceste fisuri sunt
perpendiculare la axa longitudională a
elementului.
Stadiul 2:
La acest stadiu în zona întinsă în
secţiunele cu fisuri eforturile interioare de
întindere în majoritatea sunt preluate de
armătură. Efortul unitar la întindere preluat
de zona întinsă a betonului de la capătul
fisurei pînă la axa neutră este foarte mic.
Deaceia la calculul elementelor din beton
armat acest efort este neglijat, şi-n secţiunele
fisurate tot efortul unitar la întindere e
preluat numai de armătura întinsă. Pe
sectoarele dintre fisuri toate eforturile de
întindere sunt preluate de beton şi armătură
ca şi-n stadiul 1. În zona comprimată a
betonului se dezvoltă deformaţii plastice
considerabile şi epura eforturilor unitare
devine curblinie, (Desenul 18.c). Cu
creşterea de mai departe a sarcinilor esenţial
se măr. Cu creşterea de mai departe a
sarcinilor esenţial se măreşte deschiderea şi
lungimea fisurelor care aduc la o creştere
însemnată a eforturilor unitare din zona
comprimată şi la un moment dat ele ating
valorile de limită. Din acest moment se rupe
ceia ce reprezintă stadiul trei de lucru a
elementului din beton armat.
Stadiul 3:
 La acest stadiu de lucru al
elementului în zona comprimată a betonului
se dezvoltă mai intensiv deformaţiile
plastice şi epura eforturilor unitare curbează
evident. Caracterul de rupere a elementelor
din beton armat într-o măsură considerabilă
depinde de procentul de armare
longitudinală. Deosebim 2 cazuri de rupere.
Cazul 1: pentru elemente armate
normal .
Cazul 1: pentru elemente supraarmate.
La elementele armate normal se referă
acelea în care armătură longitudională de
rezistenţă e instalată după calculul la
capacitatea portantă. În acest caz, ruperea
elementului se petrece în felul următor: la o
anumită valoare a sarcinii efortul unitar în
armătură longitudinală întinsă atinge limita
de curgere (σs=σy) pentru oţelul moale sau
limita convenţională pentru oţelul dur
(σs=σ0,2). În rezultatul curgerii armăturei,
fără mărirea sarcinei de mai departe,
considerabil creşte înălţimea şi deschiderea
fisurelor ce aduc la micşorarea înălţimea
zonei comprimate care la rîndul său aduce la
creşterea considerabilă a eforturilor unitare
în betonul din zona comprimată. La un
moment dat eforturile unitare în beton din
zona comprimată ating valoarea de limită
(σbc=Rb) şi elementul se rupe complet.
Menţionăm că în acest caz rupăerea
elementului se-ncepe de la curgerea
armăturei întinse şi se termină cu strivirea
betonolui din zona comprimată. Ruperea
elementului are un caracter lent şi plastic. La
stadiul de rupere eforturile unitare în
armătură şi beton ating valorile sale de
limită. (σs=σy,σsc=σy, σbc=Rb).
În elementele supraarmate ruperea se
începe de la strivirea betonului din zona
comprimată se petrece fragil şi momentan.
La elementele supraarmate se referă cele în
care se instalează mai multă armătură decît
se cere din calculul la rezistenţă cu scopul
micşorării încovoierii lor , sau a deschiderii
fisurelor. În acest caz în legătură că în zona
întinsă e instalată mai multă armîtură decît e
necesar din calculul de rezistenţă, zona
întinsă are capacitatea să preee un efort
intern mai mare decît cea comprimată.
Deaceia la o anumită valoare a sarcinei
eforturile unitare în betonul din zona
comprimată ating rezistenţa prismatică a
betonului, în urma căreia se petrece strivirea
betonului din zona comprimată ce duce la
ruperea elementului în întregime. În acelaş
timp eforturile unitare din armătură
longitudională nu ating limita de curgere a
oţelului. În ambele cazuri eforturile unitare
în armătură comprimată ating limita de
curgere a oţelului. Pe lungimea elementlui
încovoiat la orce moment de încărcare există
secţiuni, care lucrează în diferite stadii:
Stadiul 1- în secţiuni cu momentele de
încovoiere mici.
Stadiul 2 - în secţiuni cu momentele de
încovoiere cu valoare înaltă. Stadiul 3 - în
secţiuni cu momentele de încovoiere
maximale. După durata de timp cel mai
îndelungat este stadiul 2 şi cel mai scurt st.
3. Stadiul 1 de lucru al elementelor din
beton armat este primit la baza metodei de
calcul a construcţiei din beton armat la
formarea fisurelor, 2-lea determinarea
deformaţiilor şi deschiderea fisurelor, 3-lea
la baza metodei de calcul a capacităţii
portante a elementelor din beton armat. La
baza acestui calcul se admite primul caz de
rupere, care este cel mai optim pentru că-n
acest caz capacitatea portantă a elementului
în zona comprimată şi întinsă este aceiaşi.
Des. 18 a, b, c stadiile de lucru ale
elementelor din B. A.
6
Metoda de calcul a elementelor din
beton armat la stările limită.
Această metodă a fost inclusă în norme în
1955, cu unele modificări şi precizări sunt în
vigoare şi în prezent.
Ea este o dezvoltare de mai departe a
metodei de calcul după stadiul de rupere.
Capacitatea portantă la fel se determină
după stadiul de rupere, iar securitatea de
lucru a construcţiilor la sarcinile de
exploatare se ia în consideraţie cu un şir de
coeficienţi, dar nu numai cu un singur
coeficient ca în metoda precedentă. În afară
de aceasta sunt stabilite stări de limită
concrete a construcţiei la exploatarea ei.
Starea limită – a construcţiei este aşa o
stare, la apariţia crăia elementul încetează să
satisfacă cerinţelor de exploatare indicate în
normele de calcul, adică îşi pierde
capacitatea de rezistenţă la acţiunile
exterioare sau apar deformaţii mari ori
defecte locale inadmisibile.
Pentru asigurarea lucrului normal a
construcţiei sunt stabilite două grupe de stări
limită:
1) prima grupă a stărilor limită;
2) a doua grupă a stărilor limită.
1) La prima grupă a stărilor limită se
referă calculul construcţiilor după
capacitatea portantă (ruperea rigidă,
plastică), la stabilitate (pierderea formei sau
poziţia construcţiei), la durabilitate (la
rupere de la oboseală la acţiunea sarcinilor
multiple), la lunecare sau răsturnare.
Acest calcul este obligatoriu pentru toate
elementele portante ale construcţiei. Din
acest calcul se stabilesc dimensiunile
secţiunilor şi ariile necesare ale armăturilor.
2) La grupa a doua a stărilor limită se
referă calculul construcţiilor după
deformaţii(săgeată), la formarea fisurilor (la
lipsa fisurilor), la deschiderea sau închiderea
(strângerea) lor după o descărcare a
elementului.
Calculul la grupa a doua se înfăptuieşte
după calculul la prima grupă a stărilor limită
a construcţiilor în care pot să se dezvolte
săgeţi mari (grinzi, plăci), sau pot să se
formeze fisuri (rezervuare, conducte de apă
precomprimate etc.), sau apar fisuri mari
care pot aduce la coroziunea armăturii.
Calculul după prima grupare a stărilor
limită se numeşte calculul la capacitatea
portantă, iar după gruparea a doua – a
stărilor limită la utilitatea construcţiei, la
exploatare.
În procesul exploatării ăndelungate a
construcţiilor sau la fabricarea lor sarcinile
şi caracteristicile de rezistenţă a materialelor
(betonului şi armăturii) pot să se
deosebească de la valorile medii, care sunt
admise în calcule.
De acea, pentru asigurarea exploatării
normale a construcţiilor şi excluderea
apariţiei unei din stările limite, în calcule se
introduc un şir de coeficienţi, care iau în
consideraţie variaţia posibilă a diferitor
factori:
1) coeficientul de siguranţă a sarcinilor –
γf ce ia în consideraţie variaţia sarcinilor în
perioada de exploatare a construcţiilor;
2) coeficienţii de siguranţă:
a) al betonului - γbc la comprimare şi
γbt
la întindere;
b) al armăturii – γs.
care iau în consideraţie variaţiile
rezistenţelor betonului şi armăturii;
3) coeficientul de siguranţă după
destinaţia construcţiei care consideră gradul
de responsabilitate a clădirii;
4) coeficienţii condiţiilor de lucru ai
betonului γbi şi armăturii γsi.
Valorile numerice ale tuturor
coeficienţilor sunt stabilite pe baza
metodelor probabilităţii statistice şi sunt date
în normativele de calcul ale construcţiilor.
Deci ideea principală a metodei de calcul
după starea limită constă în aceia, că, dacă
asupra construcţiei acţionează sarcini
maxime, rezistenţele betonului şi al
armăturii sunt minime, iar condiţiile de
exploatare sunt cele mai nefavorabile,
construcţia nu trebuie să se rupă sau să aibă
săgeţi mari.
7 
Valorile normate şi de calcul ale
sarcinilor şi armăturii.
La proiectarea elementelor din beton
armat trebuie de luat în consideraţie acţiunea
tuturor sarcinilor, care apar în perioada de
exploatare a construcţiei la montare,
fabricare, transportarea lor etc.
În dependenţă de durata acţiunii sarcinii
deosebim două grupe de sarcini:
1) permanente;
2) temporare – care la rândul lor se
împart în:
a) sarcini de lungă durată;
b) de scurtă durată;
c) accidentale.
1) La sarcinile permanente se referă
greutatea proprie a construcţiei, greutatea şi
presiunea pământului (pentru clădirile
subterane) şi precomprimarea.
a) La sarcinile de lungă durată se referă:
sarcinile de la masa utilajului staţionar,
presiunea gazelor, lichidelor şi
materialelor granulate, acţiunile de lungă
durată a temperaturii (tehnologice), sarcinile
de la un pod rulant (multiple la coeficientul
0,5 sau 0,7 pentru podurile cu regimul de
lucru mediu sau greu), o parte din sarcina
zăpezii pentru raioanele climaterice III şi IV
etc.
b) La sarcini de scurtă durată se referă:
masa oamenilor, pieselor şi materialelor în
zone de deservire şi reparaţie a utilajului,
sarcini de la poduri rulante, sarcini ce apar la
fabricarea, transportarea şi montarea
construcţiilor, sarcini de la omăt, vânt,
temperatură şi climă.
c) La sarcinile accidentale se referă:
acţiunile seismice şi de explozii, sarcini ce
apar în urma ieşirii din uz a utilajului,
deformaţiile nesimetrice a solului sub
fundaţii, alunecările subterane.
La calculul construcţiilor deosebim
sarcini normate şi de calcul.
Sarcinile normale se numesc valorile
maxime ale sarcinilor stabilite de norme,
care pot acţiona asupra construcţiei la
exploatarea ei normală.
Valorile sarcinilor normate se notează
prin litere cu indicile „n”: gn, qn, pb Fn etc.
Valorile sarcinilor de calcul se determină
prin multiplicarea valorilor sarcinilor
normate la coeficientul de siguranţă a
sarcinilor γf:
g = gn γf; q = qn γf; p = pn γf;
Valorile coeficientului de siguranţă a
sarcinilor pentru fiecare caz se stabileşte
după norme. În majoritatea cazurilor el este
mai mare decât 1,0 (γ f = 1,1...1,3 – pentru
sarcinile permanente) şi numai în unele
cazuri este mai mic decât 1,0 ( în cazul când
sarcina are un efect de descărcare).
În calitate de rezistenţă normată a
armăturii Rsn se admite valoarea de control a
rezistenţei armăturii, în dependenţă de
caracteristicile mecanice ale oţelului în
calitate de rezistenţă normată a armăturii se
admite:
1) pentru armătura moale cu palier de
curgere Rsn = σy este egal cu limita fizică sau
reală de curgere a oţelului;
2) pentru oţeluri dure şi semidure Rsn se
ia egal cu limita convenţională de curgere a
oţelului Rsn = σ0,2 .
Pentru armătură deosebim următoarea
rezistenţă de calcul:
Rs – rezistenţa de calcul la întindere;
Rsc – rezistenţa de calcul la comprimare.
Rsn
Rs 
s
Rsc  Rs  400MPa
Valoarea coeficientului de siguranţă al
armăturii γs se admite conform normelor de
calcul în dependenţă de clasa armăturii şi
grupa stării limită.
Pentru grupa I a stării limită γ s este mai
mare decât 1,0 şi deviază în limitele
1,05...1,2.
Pentru grupa II a stării limită γs = 1,0
pentru toate tipurile de armătură.
Se ştie că la o aderenţă bună dintre
armătură şi beton la comprimare ambele
materiale se deformează egal, adică
 s  b
Luând în consideraţie că ruperea
elementului va avea loc în momentul
strivirii betonului la care
 bc   bc max  2 103 şi
modulul de elasticitate a oţelului
E s  2  10 5
atunci obţinem
valoarea maximă posibilă a efortului unitar
în armătură comprimată:
s
s    bc
Es 
atunci Rm
 sc   bc Es  2 10  2 10 În4prezent
3 5
10 în norme
2
Pentru armătură cu rezistenţă mai înaltă
decât 400 MPa rezistenţa de calcul R sc poate
fi admisă 500 MPa dacă rezistenţa de calcul
a betonului se admite cu coeficientul
condiţiilor de lucru γb2 > 1,0.
Valorile normate şi de calcul ale
betonului.
În calitate de caracteristici principale
normate ale rezistenţei betonului sunt
primite următoarele mărimi:
1) rezistenţa normată a betonului la
a comprimare centrică – Rbn;
2) rezistenţa normată a betonului la
întindere centrică – Rbtn.
Valorile Rbn şi Rbtn în prezent se
determină după următoarele formule
empirice:
Rbn  B 0,77  0,00125B  
Rbtn  0,5k 3 B 2
unde B – clasa betonului;
k – coeficientul admis în
dependenţă da clasa betonului.
În general rezistenţa de calcul a betonului
la comprimare sau la întindere centrică se
determină prin împărţirea rezistenţei
normate la coeficientul de siguranţă a
betonului la comprimare γbc şi la întindere
γbt.
Pentru determinarea valorilor de calcul
ale rezistenţei betonului R b şi Rbt la calculul
construcţiilor după prima grupă a stării
limită coeficienţii de siguranţă a betonului se
admit:
γbc = 1,3şi γbt= 1,5.
Rezistenţele de calcul ale betonului
pentru calculul după grupa II a stărilor limită
se notează corespunzător prin R b,ser la
comprimare şi Rbt,ser la întindere şi se
stabilesc pentru γbc = γbt = 1,0, adică se admit
egale cu valorile normate:
Rb ,ser  Rbn şi
Rbt , ser  Rbtn
Pentru aprecierea diferenţei rezistenţei
betonului şi stabilirea caracteristicilor lui de
calcul, folosind numeroase rezultate
experimentale construim, construim graficul
de repartiţie a rezistenţei betonului în
dependenţă de numărul epruvetelor. Pentru
aceasta se grupează separat epruvetele care
au valori aproximativ egale:
n1 – cuburi de beton cu rezistenţa R1;
n2 – cuburi ce rezistenţa R2; .......
nk – cuburi cu rezistenţa Rk.
Depunând pe axa absciselor valorile R 1,
R2, ....Rk, iar pe axa ordonatelor – numerele
corespunzătoare n1, n2, ....,nk primim curba
statistică a repartiţiei rezistenţei betonului.
Fig.1 Diagrama de repartiţie a rezistenţei
betonului:
1 – teoretică; 2 – experimentală.
Desen
Pentru un număr destul de mare de
încercări a epruvetelor de beton, această
curbă se apropie de curba teoretică a
repartiţiei normale.
Pe baza rezultatelor experimentale
calculăm următoarea caracteristici:
- rezistenţa medie a betonului:
n1 R1  n2 R2  ....  nk
Rm 
n
- devierea pătratică:
1  R1  Rm ..... k  Rk 
- devierea medie pătratică:
n121  n2 22  ...  nk 
n 1
- coeficientul de variaţie al
rezistenţei:

sau     R
m
400de proiectare a
consrucţiilor din beton armat pentru
rezistenţa betonului este admisă
probabilitatea rezistenţei de 95% care
corespunde numărului de standarde n =
1,64.
În calitate de caracteristica principală a
rezistenţei cubice a betonului e admisă clasa
lui după rezistenţă la comprimare axială B,
care, reeşinr din cele expuse de mai sus,
matematic se exprimă în felul următor:
B  Rm  n  Rm  nR 
 Rm 1  n   Rm 1  1,64 
Analiza numeroaselor rezultate
experimentale asupra cuburilor din beton a
arătat că pentru betonul greu şi betonul din
agregaţi poroşi coeficientul de variaţie în
mediu este egal cu 0,135, cea ce este admis
în norme de proiectare.
În aşa caz:
B  Rm 1  1,64  0,135  0,778R
8 In elementele cu armatira preintinsa
Pierderile de tensiuni in armatura
pretensionata in elementele din beton armat
precomprimat.
σ1 – pierderea de tensiuni de la relaxarea
armaturii, pentru elementele cu armature
preintinsa.
σ7 – pierderea de tensiuni de la relaxarea
armaturii, pentru elementele cu armature
postintinsa.
σ2 – pierderea de tensiuni de la diferenta
temperaturii dintre armatura preintinsa si
locurile ei de fixare
σ1 – pierderea de tensiuni de la deformarea
saibelor la suporturi
σ3 – pierderea de tensiuni de la frecarea
armaturii de peretii canalului de beton sau
de elementele de indoiere a armaturii
σ5 – pierderea de tensiuni de la deformatiile
cofrajului
σ6 – pierderea de tensiuni de la curgerea
lenta de scurta durata
σ8 – pierderea de tensiuni de la contractia
betonului
σ9 – pierderea de tensiuni de la curgerea
lenta de lunga durata
σ10 – pierderea de tensiuni de la strivirea
betonului sub firele de sarma in elementele
circulare cu diametrul pana la 3m
σ11 – pierderea de tensiuni de la deformatia
rosturilor alcatuite din blocuri
Gruparea perderilor de tensiuni. Pierderile
primare si secundare. Pierderile totale de
tensiuni.
La pierderile primare se refera acelea care
parcurg procesul fabricarii elementului –
σp1
La pierderile secundare se refera pierderile
de tensiuni care au loc dupa transferul
efortului P pe beton – σp2
σp1 + σp2 = σptot
Pentru preintins
σp1= σ1 + σ2 +σ3 +σ4 + σ5 + σ6
σp2= σp8 + σp9
Pentru postintins
σp1= σ3 + σ4+ σ6
σp2= σ7 + σ8 +σ9 +σ10 + σ11
10
Tensiunile din beton de la efortul de
precomprimare la comprimarea
elementului bin beton armat.
Valorile eforturolor unitare initiale de
precomprimare in armatura pretensionata si
beton suficient influenteaza asupra
lucruluielementului in perioada lui de
fabricare si exploatare.De obicei, cu cit este
mai mare valoarea pretensoinarii armaturii,
cu atit este mai mare influenta ei pozitiva
asupra lucrului constructiei. Insa, daca
valoarea pretensionarii este prea mare,
atunci ea poate aduce la strivirea locala a
betonului in zona an corarii sau la ruperea
elementului in intregime in peroiada de
transmitere a efortului de precomprimare de
betonul constructiei, adica in perioada de
fabricare a elementului. Afara de acestea
stabilirea valorolor inalte de pretensoinare a
armaturii este lomitata de pericolul ruperii ei
in procesul de intindere sau poate aduce la
dezvoltarea deformatiilor neelastice.
In acelasi timp valoarea pretensionarii
armaturii nu trebuie sa fie prea mica, pentru
ca comprimarea betonului efactul
precomprimarii este neinsemnat si cu
tumpul poate sa dispara cu totul in legatura
cu pierderile de tensiuni.
De aici reese, ca stabilirea valorilor
optime ale pretensionarii armatirii are o
insemnatate considerabila. Pe baza
experientilor la fabricarea si exploatarea
constr, precomprimate normale se
recomanda de admis val, eforturilor unitare
σsp in armatura pretensionata pentru bare in
sirma
Σsp+p<=Rs,rez ; σsp-p>=s,ser (34)
In care p – devierea admisa a
pretensionarii in perioada de fabricare a
constructiei in rez, supraintinderii sau
intinderiii mici a armaturii.
Valoarea p,Mpa se admite la metoda
mecanica de intindere a armaturii egala cu
0.05gsp, iar la intinderea prin metoda
electrotermica se determina dupa formula:
P=(30+3σo/l) (35)
mm.
In care l este lungimea barei intinse in
Valorileeforturilor unitare initiale σsp si
σsp` corespunzator in armatura
pretensionata, situata in zona intinsa (sau
mai putin comprimata) Asp si in zona
comprimata Asp`, se stabileste de proiectant.
O caracteristica importanta a armaturii
pretensionate este asa numitul efort unitar de
control, care se masoara ( se controleaza)
nemijlocit in procesul fabricarii elem.
Valoara efortului unitar de control in
armaturile pretensionate Asp si Asp` se
m
admite in dependenta de metoda de
preintindere a armaturii.
valorile eforturilor unitare de control σcon1
si σ`con1 corespunzator in armatura
pretensionata Asp si A`sp, masurate dupa
intinderea ei, se determina cu evidenta
pierderilor de tensiuni de la deformarea
ancorelor σ3 si frecarea armaturii σ4
σcon1= σsp-(σ3+σ`4) (36)
σ`con1=σ`sp-(σ`3+σ`4) (37)
in elementele cu armatura preintinsa
valorile eforturilor unitare de control σcon2
si σ`con2 corespunzator in armatura Asp si
A`sp, masurate in locul aplicarii efortului
de intindere dupa intarirea betinului, se
determikna cu evidenta pierdereilor de
tensiuni de la comprimarea elastica a
betonului in mimentul de intindere a
armaturii pretensionate.
σcon2=σsp-α σbp 38)
σ`con2=σ`sp-α σ`bp (39)
In care α=Esp/Eb- coeficientul de
echivalenta; σbp si σ`bp – efortrile unitare
din beton la nivelul armaturii pretensionate
Asp si A`sp cu evidenta pierderilor de
tensiuni primare.
In procesul fabricarii constructiilor din
b, a precomprimat in conditiile de
producere, valorile eforturilor unitare initiale
din armatura pot fi diferite de cele admise in
calcul ( σsp si σ`sp ) din cauza erorii
aparatelor de asurat. Devierea posibila a
pretensionarii in armatura pretensionata de
la valoarea admisa se ia in consideratie cu
ajutirul coeficientului de precizie la
intinderea armaturii
γsp=1±δ
In aceasta formula semnul + se admite la
actiunea neprielnica a pretensionerii ( la
stadia data de lucru a constructiei sau pe
sectorul precaut al elementului
pretensionarea micsoreaza capacitatea
portanta, aduce laq formarea fisurilor etc,)
semnul – la actiunea prielnica.
Valoarea δsp se admite la metoda
mecanica de intindere a armaturii egala cu
0.1 , iar pentru metoda electromecanica si
electro-termo-mecanica de intindere a
armaturii se determina dupa formula
δγsp=0.5 p/ σsp *(1+ 1/√np)
dar nu mai mica decit 0.1
Aici P si σsp- vezi mai sus; np –
numarul barelor pretensionate din sectiunea
elementului.
Una din cele mai importante
caracteristici ale betonului pentru elementele
din beton armat precomprimat este rez,
betonului in momentul transmiterii efortului
de precomprimare asupra lui, adica in
momentul comprimarii betonului, numita
rez, de transmitere a betonului- Rbp.
Normele recomanda, ca rez, de transmitere a
betonului in momentul precomprimarii sa fie
nu mai mica de 50% din clasa minimala a
betonului, recomandat de norme pentru tipul
dat de constructii si nu mai mica de
110Mpa pentru armatura de clasa At-iV si
nu mai mica de 15.5Mpa-pentru toroane.
Pentru preintimpinarea dezvoltarii
deformatiilor plastice in beton sau ruperea
elementului in momentul realizarii
precomprimarii betonului, normele limiteaza
valorile eforturilor unitare din beton σbp in
momentul comprimarii lui.
Valorile acestor eforturi unitare se admit ca
o parte din rez, de transmitere a betonului
σbp/Rbp si deviaza intre limitele (0,5...0.95)
Rbp. Valorile concrete σbp/Rbp in
dependenta de metoda de precomprimare a
armaturii, diagramei σb- ξb sint date in
normele de calcul a constructiilor din beton
armat.
11
Calculul la rezistenţă în secţiuni
normale ale elementelor încovoiate cu
secţiunea dreptunghilară armată simplu.
Metoda tabulară de calcul.
Dimensiunile secţiunii b şi h
Construcţiile încovoiate din beton armat se
armează cu carcase legate sau sudate. În
cazurile când armătura de sus a carcasei
situată în zona comprimată nu este necesară
după calcul şi este luată în consideraţii
constructive, iar după calcul se instalează
numai armătura întinsă, armarea elementului
se numeşte simplă. Schema de calcul a
elementului este reprezentată în figura
31.a(8). Scriem suma momentelor tuturor
forţelor interioare şi exterioare faţă de axa ce
trece prin centrul de greutate a armăturii
întinse SMAS=0; M£DbZb=Rbbx(ho-x/2) (1),
unde Db=Rb bx - efortul preluat de
betonul din zona comprimată; Z b=h – x/ -
distanţa de la efortul Db până la centrul de
greutate a armăturii întinse, care mai este
numită braţul forţelor interioare. Relaţia (1)
reprezintă condiţia capacităţii portante a
elementului încovoiat în secţiune normală.
Pentru verificarea capacităţii portante a
secţiunii nu este cunoscută înălţimea zonei
comprimate x, care poate fi determinată din
condiţia a doua a staticii Sx = 0: Rs As = Db
= Rb b x (2), de aici
x = Rs*As/Rb*b (3).
Înălţimea zonei comprimate x trebuie să
fie mai mică sau egală cu înălţimea limită a
zonei comprimate xR, x £ xR (4), ea mai
poate fi exprimată astfel x £ xR. x -
înălţimea relativă a zonei comprimate. Dacă
x £ xR sau x £ xR este necesar de instalat
armătură în zona comprimată şi armarea
elementului se va numi dublă.
În practică apar probleme de două tipuri:
1.Se întâlneşte mai des, când elementul
de acum se exploatează şi când se schimbă
sarcinile ce acţionează asupra elementului.
Se cunosc b, h, Rb, Rs, As şi este necesar de
verificat asigurarea capacităţii portante.
Ordinea efectuării calculului: din (3)
determinăm înălţimea zonei comprimate şi
înlocuind-o în formula (1), verificăm
asigurarea capacităţii portante a elementului
în secţiunea normală.
2.Dimensiunile secţiunii b şi h sunt
admise din condiţii constructive, clasa
betonului şi a armăturii după recomandările
normelor, iar prin calcul determinăm aria
necesară a armăturii As. Pentru determinarea
ariei necesare se aplică metoda tabulară.
Formulele de calcul le obţinem din două
condiţii ale statisticii; din suma momentelor
tuturor forţelor interioare faţă de axa ce trece
prin centrul de greutate a armăturii întinse
(SMac = 0)şi suma momentelor forţelor
interioare şi exterioare faţă de axa ce trece
prin punctul de aplicare a rezultantei D b din
zona comprimată a betonului:
M£Rbbx(ho-x/2) (5); M£AsRs(ho-
x/2) (6), efectuăm următoarele
transformări: Rb b x (ho - x/2) = R b b x
(h0/h0)*ho(1 –x/2h0) = Rb b(x/h0) ho2 (1–
(0.5x/h0)) (7);
RsAs(ho-x/2) =RsAsho(1-(0.5x/h0)) (8);
luând în consideraţie că x/h 0 = x, x(1 -
0,5x) = ao şi (1 - 0,5x) = h, condiţiile
(5) şi (6) capătă următoarea formă: M £
Rbbx(ho-x/2) = Rb b (x/h0) ho2 (1 – (0.5x/h0))
= Rb b ho2x (1 - 0,5x) = aoRbbxo2 (9);
M £ RsAs (ho – x/2) = RsAsho (1-(0.5x/h0)) =
RsAsho (1 - 0,5x) = hRsAsho (10).
Metoda se numeşte tabulară deoarece h
şi ao sunt coeficienţi tabulari.În calcul se
admite cazul, când părţile din dreapta şi din
stânga sunt egale a formulelor (9) şi (10),
atunci ele se scriu astfel: M = aoRbbho (11);
M = hRsAsho (12).
Calculul se înfăptuieşte în următoarea
ordine:
1.Din formula (11) aflăm a =M/Rbbh02;
2.pentru valoarea lui ao din tabele
alegem x şi h (prin interpolare);
3.calculăm valoarea înălţimei relative
limită a zonei comprimate x;
4.verificăm condiţia x £ xR;
daca condiţia este
satisfăcută avem un element
armat simplu.
5.Din condiţia (12) determinăm
As = M/ηRsh0 (13);
6.din tabele alegem diametrul (ds) şi
numărul necesar de bare astfel ca aria
sumară să fie aproximativ egală cu cea
obişnuită din calcul. Supraîncărcarea se
admite până la 15 %, iar armarea redusă
până la 3 %.
Dacă x > xR vom avea
cazul cu armatură dublă.
Fig. 31.a
12
Calculul la rezistenţă în secţiuni
normale ale elementelor încovoiate cu
secţiunea dreptunghilară armată dublu.
Elementele încovoiate din beton armat,
în care după calcul este necesar de instalat
armătură şi în zona comprimată, se numesc
elemente cu armătură dublă, adică în ele
după calcul se instalează ambele armături:
întinsă As şi comprimată As¢. În calitate de
criteriu pentru determinarea necesităţii
armăturii în zona comprimată serveşte
condiţia x > xR sau x > xR. În acest caz
pentru preluarea forţei de comprimare
înălţimea zonei comprimate trebuie să fie
mai mare decât înălţimea limită xR.
(fig.32a(9))
Dar după cum se ştie, când x > xR
eforturile unitare din armătura întinsă A s nu
ating limita de curgere a oţelului ss < sy şi
elementul lucrează ca în cazul 2 de rupere.
Acest caz de lucru al construcţiilor
economic nu este convenabil, pentru că nu
se foloseşte pe deplin rezistenţa armăturii
întinse. În afară de aceasta elementul se rupe
fragil şi momentan în rezultatul strivirii
betonului din zona comprimată. De aceea,
cu scopul excluderii acestor fenomene
negative din lucrul construcţiei, noi ca şi
cum artificial ne amestecăm în lucrul ei
(primind condiţii adăugătoare) şi impunem
construcţia să lucreze după cazul 1. Pentru
aceasta admitem în calcul înălţimea zonei
comprimate a betonului egală cu înălţimea
limită a zonei comprimate x = x R (x = xR),
iar aria betonului comprimat Dx
b(fig.32a(9),a-aria hasurata dublu) o
înlocuim cu armătură. În aşa fel în zona
comprimată a elementului apare armătura
instalată după calcul.Schema de calcul în
fig.32b(10)
Condiţia asigurării capacităţii portante
SMas = 0 pentru elementul cu armătură
dublă va avea următoarea formă:
M£DbZb+RscAs¢Zs=RsbxR (ho - xR/2)+RscAs¢
(ho - as¢), în care As¢ şi Rsc - aria secţiunii
transversale a armăturii comprimate şi
rezistenţa ei de calcul; Zs - distanţa dintre
centrele armăturilor As şi As¢.
În cazul, când sunt cunoscute
dimensiunile elementului (b şi h), clasa
betonului, armăturilor şi aria lor este necesar
de verificat asigurarea capacităţii portante în
secţiunea normală, procedăm în felul
următor.La început determinăm valoarea
xR=xRho şi apoi, înlocuind valoarea tuturor
mărimilor în condiţia de mai sus, verificăm
capacitatea portantă a elementului.
În cazul, când nu sunt cunoscute
dimensiunile secţiunii elementului (b şi h o),
clasa betonului (Rb) şi a armăturii (Rs şi Rsc),
aria armăturii întinse (As) şi comprimate (As
¢), adică când este necesar de îndeplinit
calculul pe deplin, procedăm în felul
următor. Luând în consideraţie, că la
calculul construcţiilor din beton armat după
capacitatea portantă se aplică două condiţii a
statisticii (suma momentelor tuturor forţelor
interne şi externe faţă de orice axă şi suma
proiecţiilor pe axa elementului sau două
sume a momentelor forţelor interne şi
externe), însă avem 7 necunoscute b, h, R s,
Rb, Rsc, As şi As¢ şi pentru rezolvarea
problemei este necesar de numit unele
necunoscute sau de admis condiţii
adăugătoare.
În prezent, în aşa cazuri, din condiţii
constructive şi recomandările normelor
admitem dimensiunile secţiunii, clasa
betonului şi armăturilor şi din calcul
obţinem aria necesară a armăturii As şi As¢.
Pentru aceasta folosim suma proiecţiilor
tuturor forţelor interioare şi exterioare pe
axa elementului SX = 0. A sRs = RbbxR
+ As¢Rsc
Cu evidenţa semnificaţiilor admise mai
sus, când x = xR (x = xR) vom avea
xК(1 - 0б5xК) = aщК ыш чК = xКрщю
După unele transformări (ca şi pentru
elementul cu armătură simplă) primii
termeni din condiţiile până acum capătă
următoarele forme:
RbbxR (ho - xR/2) = RbbxR(h0/h0) ho(1-
xR/2ho) = =Rbbho2xR (1 - 0,5xR) = aoRRbbho2
şi
RbbxR = RbbxR(h0/h0) = xRrbbho
în care aoR - valoarea limită a
coeficientului tabular ao luată din tabele
pentru x = xR.
Înlocuind expresiile obţinute în
condiţiile de la început şi luând în
consideraţie egalitatea părţilor din dreapta şi
din stânga, obţinem:
M = aoRRbbho2 + As¢Rsc (ho - as¢);
AsRs = xRrbbho + As¢Rsc
În practică, calculul se înfăptuieşte în
următoarea ordine:
 1.determinăm valoarea înălţimei relative
a zonei comprimate xR după formula
empirică;
2.pentru această valoare xR din tabelă
aflăm aoR;
3.din formula de mai sus determinăm
aria necesară a armăturii comprimate A s¢;
4.din formula de mai sus determinăm
aria necesară a armăturii întinse As;
5.din tabele alegem diametrul şi numărul
necesar de bare în aşa fel, încât aria lor
totală As, real şi As¢, real să fie aproximativ
egală cu cea obţinută din
calcul.Supraarmarea poate fi până la 15 %,
iar armarea redusă până la 5 %.
Fig. 31.a
Fig. 31.b
13
Calculul la rezistenţă în secţiuni
normale ale elementelor încovoiate cu
secţiunea T, dublu T, în cutie şi alte
forme.
La determinarea capacităţii portante în
secţiuni normale a elementelor încovoiate în
formă de T, T dublu, П în cutie şi în alte
forme, care se deosebesc de forma T sau T
dublu se aduc (reduc) la secţiuni echivalente
cu formă T sau T dublu.
În figură 33a(11) sunt arătate diferite
secţiuni posibile ale elementelor (33a-a) şi
secţiunile lor echivalente (33a-b) admise
pentru calcul. După cum vedem din figură
(33), toate secţiunile de orice formă se reduc
la secţiuni în formă T sau T dublu, adică
toate aceste construcţii se calculă ca
elemente cu secţiuni T sau T dublu.
În figură (33) şi mai departe:
bf¢ - lăţimea plăcii din zona comprimată;
bf – lăţimea plăcii din zona întinsă;
b – lăţimea inimii (nervurii);
hf¢ - grosimea plăcii comprimate;
hf – grosimea plăcii întinse.
Luând în consideraţie, că la baza
metodei de calcul a construcţiilor din beton
armat după capacitatea portantă este admis:
stadiul de rupere, atunci capacitatea portantă
în secţiuni normale a elementului nu
depinde de forma secţiunii transversale a
zonei întinse, pentru că în zona întinsă toate
eforturile sunt preluate numai de armătură.
Betonul în zona întinsă nu lucrează, pentru
că examinăm o secţiune cu fisură.
Capacitatea portantă a secţiunii normale
a elementului depinde de forma secţiunii
transversale a zonei comprimate, pentru că
în zona comprimată lucrează betonul şi
armătura (când este instalată după calcul).
Ca urmare, dacă zona comprimată are
secţiunea T,(fig.33-secţiunea de mai sus de
axa neutră 1-1) apoi elementul se calculă ca
un element cu secţiunea T, iar dacă zona
comprimată are forma dreptunghiulară,
calculul se efectuează ca pentru elementul
cu secţiune dreptunghiulară. În aşa fel am
stabilit, că toate secţiunile descrise mai sus
se calculă după capacitatea portantă ca
elemente cu secţiunea dreptunghiulară sau
T.
Mai sus am precăutat deja calculul
elementelor cu secţiune dreptunghiulară, de
aceea mai jos ne vom opri la calculul
elementelor cu secţiunea T.
Dar înainte de a examina calculul
elementelor cu secţiunea T este necesar de
stabilit valoarea lăţimii plăcii comprimate
(bf¢), care se ia în consideraţie în calcul.
Cercetările experimentale au arătat, că în
elementele cu secţiunea T sau reduse la
secţiunea T, nu toată placa participă la fel în
lucrul elementului. Sectoarele mai
îndepărtate a plăcii de la nervură
influenţează mai puţin asupra capacităţii
portante a elementului şi de aceea există aşa
o noţiune, că lăţimea efectivă a plăcii, care
şi se ia în consideraţie la calculul
elementelor cu secţiunea T.
Lăţimea efectivă a plăcii aplicată în
calcul se admite în felul următor:
A. Pentru elemente încovoiate cu
secţiunea T, care intră în componenţa
plăcilor prefabricate sau monolite cu
nervuri(fig.33b(12)) şi pentru elemente cu
alt profil, reduse la secţiunea T(fig.33);
1.pentru raportul hf¢/hf ³ 0,1, lăţimea
plăcii se admite egală cu distanţa dintre
nervuri bf¢ = C(fig33b) sau lăţimii reale b f¢
= bf¢(fig.33a) pentru elementele reduse la
secţiunea T, dar pentru orice caz nu mai
mult de 1/3 din deschiderea elementului;
2.pentru raportul hf¢/hf < 0,1 b f¢ £
12hf¢ + b.
B.Pentru grinzile independente cu
secţiunea T;
1.pentru raportul hf¢/h ³ 0,1 lăţimea
plăcii se admite cu lăţimea reală, dar nu mai
mare de 12hf¢ + b;
dacă 0,05 £ h1f./h< 0,1 bf¢ £ 6h1f¢ + b;
pentru hf¢/h < 0,05, în calcul aripa plăcii
nu se ia în consideraţie şi elementul se
calculă ca cu secţiunea dreptunghiulară.
La calculul elementelor cu secţiunea T
pot fi două cazuri(fig.33c(13)):
2.axa neutră trece prin placă sau prin
muchia ei de jos x £ hf¢(fig.33c-a);
3.axa neutră intersectează nervura
elementului
x > hf¢(fig.33c-b).
În primul caz secţiunea T se calculă ca
dreptunghiulară(arătată cu linia punctată1în
fig.33c-a) cu dimensiunile h o şi bf¢, pentru
că zona comprimată are forma
dreptunghiulară.
Dacă axa neutră intersectează nervura
elementului x > hf¢ calculul se efectuează ca
pentru elementul cu secţiunea T.
Pentru determinarea locului de trecere a
axei neutre ne folosim de următoarea
condiţie. Daca valoarea momentului
încovoietor de la sarcinile exterioare M ext
este mai mică sau egală cu momentul
încovoietor preluat de placă M f, când ea va
fi toată comprimată, faţă de axa, care trece
prin centrul de greutate al armăturii întinse,
atunci axa neutră va trece prin placă sau pe
muchia ei de jos.
Pentru M = Mext £ Mf x £ hf¢;
Pentru M = Mext > Mf x > hf¢ axa
neutră va intersecta nervura.
Momentul preluat de placă reprezintă
SMas = 0(fig.33d)
Mf = DbZb = Rbbf¢hf¢ (ho – hf¢/2)
În elementele cu secţiune T, de regulă,
armătura comprimată nu este necesară după
calcul şi ele se referă la elemente cu
armătură simplă.
În figura(33e) de mai jos este dată
schema de calcul a elementului cu secţiunea
T, când axa neutră intersectează nervura (x
> hf¢). Totodată, pentru ca să fie mai clar şi
mai uşor de scris suma momentelor tuturor
eforturilor interioare şi exterioare (SMas=0),
adică condiţia asigurării capacităţii portante,
convenţional împărţim secţiunea T în două
secţiuni echivalente în sumă: nervura
comprimată şi aripile plăcii comprimate.
Condiţia asigurării capacităţii portante
SMas=0 va avea următoarea formă:
M = M1 + M2 = Rbbx (ho – x/2) + Rbhf¢
(bf¢ - b) (ho – hf¢/2),
în care M1 şi M2 – momentele de
încovoiere preluate de nervura comprimată
şi de aripile comprimate a plăcii faţă de axa,
care trece prin centrul de greutate a
armăturii întinse As.
Pentru verificarea capacităţii portante a
secţiunii după formula de mai sus înălţimea
zonei comprimate x se determină din suma
proiecţiilor tuturor forţelor interioare şi
exterioare pe axa elementului.
AsRs = Db1 + Db2 = Rbbx + Rbhf¢ (bf¢ - b),
în care Db1 şi Db2 – eforturile preluate
corespunzător de betonul nervurii
comprimate şi de aripile comprimate.
De aici înălţimea zonei comprimate este
x = (AsRs – Rbhf¢ (bf¢ - b)) / (Rbb)
În cazul când este necesar de determinat
aria armăturii întinse As, atunci ca şi pentru
elementele cu secţiunea dreptunghiulară,
aplicând aceleaşi notaţii, la început
formulele de mai sus ce conţin valoarea x le
transformăm în felul următor:
RbbxR (ho – xR/2) = RbbxR(h0/h0) ho (1 –
xR/2ho) = Rbbho2xR (1 – 0,5xR) = aoRRbbho2
şi
RbbxR = RbbxR(h0/h0) = xRRbbho
Înlocuind aceste valori în formulele cele
de mai sus, obţinem:
M=α0Rbbh20+Rbh1f(b1f-b)(h0-0,5h1f)
AsRs=ξRbbh0+Rbh1f(b1f-b)
În practică, calculul se înfăptuieşte în
felul următor:
1.din prima condiţie de mai sus
determinăm valoarea coeficientului tabular
ao
2.pentru valoarea determinată ao din
tabelă luăm x;
3.din a doua condiţie de mai sus
calculăm aria necesară a armăturii As;
4.după tabelă alegem diametrul şi
numărul necesar de bare în aşa fel ca aria lor
As, real să fie aproximativ egală cu cea
calculată.
Supraîncărcarea poate fi până la 15 %,
iar armarea redusă până la 5 %.
Fig. 33a
Fig. 33b
Fig. 33c
Fig. 33d
Fig. 33e
14
Calculul capacităţii portante (la
rezistenţă) a elementelor din beton
armat în secţiuni înclinate la acţiunea
forţei tăietoare. Determinarea poziţiei
de calcul a secţiunii înclinate de la
acţiunea forţei tăietoare.
Calculul capacităţii portante (la
rezistenţă) a elementelor din beton armat
în secţiuni înclinate la acţiunea forţei
tăietoare.
Ruperea elementelor încovoietoare pe o
fîşie comprimată în peretele (nervură)
grinzii între fisurile înclinate este posibilă în
elementele din beton armat cu pereţii subţiri,
cînd în ei apar eforturile de comprimare
considerabilă, în afară de acesta, conform
datelor experimentale sa stabilit, că în
momentul ruperii acestor elemente eforturile
unitare principale de comprimare din perete
sînt mai mici decît rezistenţa betonului la
comprimare axială. Aceasta se explică prin
faptul, că în peretele elementului are loc o
stare a eforturilor unitare biaxiale, în
prezenţa căreia pe sectoarele reciproc
perpendiculare acţionează eforturi unitare de
comprimare şi întindere. Eforturile unitare
de întindere micşorează considerabil
rezistenţa betonului la comprimare.
Experimental s-a stabilit, că capacitatea
portantă a peretelui elementului la acţiunea
forţei tăietoare pe fîşia comprimată va fi
garantată, dacă se respectă următoarea
condiţie:
Q  0.3 w1b1 Rbbh0
,
unde: Q─ forţa tăietoare de la sarcinile
exterioare în secţiunea experimentată;
fw1─ coeficient, care ia în consideraţie
influenţa etrierilor asupra capacităţii
portante a peretelui şi se determină după
următoarea formulă;
fw1=1+Бαμw,─ însă nu mai mare decît
1,3;
fb1─ coeficient care ia în consideraţie
micşorarerezistenţii betonului la comprimare
în urma comprimării biaxiale şi se determină
după formula:  b1  1  R b Co2
în care Rb- rezistenţa prismatică a
betonului;
b şi h0 ─ dimensiunile secţiunii
transversale ale elementului;
  Esw E
,
b
unde: Esw şi Eb ─ modulul de
elasticitate a etrierilor şi betonului;
 w  Asw
─
bs
coeficientul de armare transversală;
unde Asw=nwfw─aria totală a etrierilor
din secţiunea elementului, nw numărul
etrierilor din secţiunea elementului;
fw─ aria secţiunii transversale a unui
etrier, admisă din tabele în dependenţă de
diametrul lui;
s─ distanţa (pasul) dintre etrieri;
β─ coeficient care depinde de tipul
betonului şi este egal cu 0,01-pentru beton
greu cu granule şi pentru beton poros; 0,02-
pentru beton uşor.
Rb─ în MPa.
Fig. 36
Determinarea poziţiei de calcul a
secţiunii înclinate de la acţiunea forţei
tăietoare.
Ruperea elementului din beton armat la
acţiunea forţei tăietoarea pe sectorul de
lîngă reazem are loc pe una din mulţimea
posibilă de fisuri înclinate, care se începe
dintr-un oarecare punct β, situat aproape
de reazem sau coincide cu el.
Scopul calculului în acest caz constă în
aceea, că de găsit din toate secţiunile
înclinate posibile acea secţiune, după care
se va rupe elementul. Această secţiune se
numeşte înclinată de calcul. Este evident,
că din toate secţiunile înclinate posibile,
ruperea elementului se va petrece după
sectiunea înclinată cu rezistenţa minimală.
După cum ştim din cursul de matematică
superioară, pentru determinarea valorii
minimale a oricărei fucţii este necesar de
luat derivata de la această funcţie după
mărimea variabilă şi de egalat cu zero.
În cazul nostru drept funcţie ce exprimă
capacitatea portantă a cărei secţiuni
înclinate serveşte condiţia, în care variabila
este proiecţia fisurii înclinate Coi.
Luînd în considerare, că în construcţiile
reale în majoritate cazurilor barele
înclinate lipsesc (din considerente de
complicaţie a îndeplinirii automatizate),
pentru simplificarea calculului examinăm
cazul fără bare înclinate. Afară de aceasta
notăm numitorul din formulă prin
M B  b 2 1   f   n  Rbt bh02
,
Admitem proiecţia secţiunii înclinate C
(celei mai periculoase pe axa longitudinală
a elementului) egală cu proiecţia fisurii
înclinate periculoase Co pe aceeaşi axă şi,
luînd în consideraţie formula , atuci
condiţia asigurării capacităţii portante va
căpăta următoarea formă
Mg
Q  Qb  Qsw   qswC
Co
luăm derivata de la Q după Co şi o egalăm
cu zero
d  MB 
  qswCo   0
dCo  Co 
Atunci admitem
MB
qsw   0,
şi de aici
 3. Din relatia (6) determinam aria necesara a variante limite de calcul aelementului: x=xR simetric in sectiunea transversala a
MB armaturii comprimate: (ξ=ξR) si x=h elementului.
Co  . A’s= Inlocuind pentru fiecare valoare valoarea x De regula,elementele intinse au
qsw N  e   0 R Rb bho
2
1.
sau ξ in formula (3) obtinem:
pentru x=xR
sectiunea
circulara.
patrata,dreptunghiulara sau

1  x R / h0
Înlocuind Mb după formulă, obţinem In elementele intinse centric la etapa de
rupere betonul este intretaiat de fisuri (vezi
următorea formula pentru determinarea
valorii proiecţiei orizontale a secţiunii
Rsc Z b σs=(2  1 )R =R figura de mai jos) si in sectiunile fisurate tot
1 R
s s

înclinate de calcul efortul de la sarcinile exterioare este preluat

(8)
numai de armatura longitudinala
Din formula (7) determinam aria necesara

1     R b
2armaturii intinse: (4) nepretensionata si pretensionata.la etapa de
h
Co  b 2
1. pentru x=h rupere a elementului eforturile unitare in
o A s=A’s
f n bt qRswsc  R Rb bh0  N x x sectiunile fisurate ating limita de curgere
  1) fizica σy (pentr oteluri moi) sau
 
(ξ= conventionala σ0.2 (pentru oteluri dure).
h0 h Desenul
Rs Rs 46.a
11 Unde 1-axa elementului
(9)
Daca valoarea A’s obtinuta din relatia (8) σ =(2  1 )R =R 2-fisuri in beton.
1 R
s s s

este cu semnul negativ aceasta inseamna ca Capacitatea portanta a elementului

armatura comprimata nu este necesara dupa
calcul deoarece toate eforturile de
comprimare din zona comprimata sunt
preluate de beton, in acest caz aria armaturii
comprimate A’s se accepta din conditii
constructive iar cea intinsa prin calcul.
4. Alegem numarul necesar de bare A’s , As.
Fig. 37 In cazul cind A’s=0 pentru determinarea
ariei armaturii in zona intinsa inlocium in
formula (6) si (7) α 0R= α0 si ξ R=ξ si calculul
mai departe se efectuiaza in modul urmator:
1) Determinam valoarea coeficientului tabular
α0 din formula (6) :
α 0=
N  e  Rsc A' s Z s
depinde numai de clasa armaturii
(5) longitudinale si consta in aceea ca efortul
Observam ca pentru x=xR efortul unitary in longitudinal N de la toate sarcinile
armature intinsa la stadiul de calcul atinge exterioare de calcul sa nu depaseasca suma
rezistenta armaturii la intindere si de accea tuturor eforturilor interioare preluate de
pt acest caz calcululse efectuiaza ca pentru armatura longitudinala pretensionata si
elemente cu excentricitatea mare. Pentru nepretensionata.
x=h in armature mai indepartata de punctual
de aplicare a fortzei longitudinale N apar N  ηR A +R A
sp sp s s (1)
eforturi de comprimare si la stadiul de calcul
ele sunt egale cu rezistenta armaturii la in care N este forta longitudinala de
comprimare (σs= -Rs =Rsc) intindere de la sarcinile exterioare;
Daca inlocuim valoare σs =Rsc si x=h in R sp,Rs-rezistenta de calcul a

relatiile (1) si (2) si admitem h h0 , armaturii pretensionate Asp si
nepretensionate As;
atunci obtinem: η- coeficientul conditiilor de

2
N  e  Rbbh0 (h0  h0 / 2)  R A' Z lucru ale armaturii pretensionate,care se
sc
accepta s s in dependenta
Rb bh0 2
de clasa armaturii.

15 2) Pentru aceasta valoare α0 alegem din tabela ξ  0.5 Rbbh0  Rsc A's Z s In cazurile,cind nu este cunoscuta aria
armaturilor Asp si As,reesind din conditia (1)
Calculul la rezistenta in 3) Determinam aria necesara a armaturii intinse (6) cu 2 necunoscute,procedam in felul
sectiuni normale ale elementelor din formula (7) N=Rbbh0+RscA’s+RscAs (7) urmator:initial din conditii
comprimate excentric cu sectiunea Din relatia (6) determinam aria necesara a constructive,admitem aria armaturii
dreptunghiulara in cazul cu A s=A’s armaturii A’s , care este situate mai aproape nepretensionate As si clasele armaturilor Asp
excentricitate mare.
Rsc Rb bh0  N de punctul de aplicare a fortei longitudinale si As. Apoi din relatia (1) determinam aria

 
Excentricitatea mare are loc N: necesara a armaturii pretensionate:
atunci cind x  xr sau ξ  ξr
Rs Rs
A’ s=
2
Desen N  e  0.5Rb bh0 N  AsRs
ul 43.a
Asp 
Conditia capacitatii portante
consta in aceea ca : Mext≤∑Mint si Rsc Z s Rsp
∑MAs=0 ,de unde obtinem: (2)
Din relatia (7) determinam aria armaturii
N∙e=Db∙Zb+Rsc∙A’s Daca in element lipseste armature
intinse :
∙Zs=Rb∙b∙x(h0-x/2)+Rsc∙A’s∙Zs pretensionata (Asp=0), atunci din relatia (1)
A s=
(1) determinam aria necesara a armaturii
Pentru verificarea rezistentei
elementului cu formula (1) este necesar de
Fig. 43a N  Rb bh0  R sc A' s nepretensionate :
As=N/Rs.
determinat inaltimea zonei comprimate
x ,care se determina din suma proiectiilor
Fig. 44a Rsc
tuturor fortelor exterioare si interioare pe
axa elementului:
N=Db+Rsc∙A’s-AsRs=Rb∙bx+RscA’s-AsRs
(2)
unde Fig. 46a

N  Rsc A's  As Rs 16
x Calculul la rezistenta in sectiuni normale

Rb b ale elementelor compprimate excentric cu

(3)
In practica mai des se intilnesc
cazuri cind sint cunoscute dimensiunile
sectiunii,clasa betonului si armaturilor si este
necesar de determinat aria armaturilor Assi
A’s . Initial admitem x=xR si ξ=ξR si apoi
aceasta conditie se verifica in procesul de
calcul.
ΞR∙(1-0.5ξR)=α0R
0.5ξR=ηR.
Transformam primii termini din
(1) si (2) in modul urmator:
Primul termen al relatiei (1) il
multiplicam si il impartim la h 0 si apoi
scoatem in afara parantezei h0 :
h0
RbbxR∙  h0 (1x /2h )=R bh
R 0 b 0
h0
.5ξR)=α0RRbbh02 (4)
Primul termen al relatiei (2) il
multiplicam si il impartim la h0:
h0
sectiunea dreptunghiulara in cazul cu
excintricitate mica.
Comprimarea are loc atunci cind x>xR si
ξ>ξR
Desenul 45.a
Eforturile unitare in armarura intinsa in
stadiul de rupere nu ating limita de curgere a
otelului (σs<Rs) si ruperea elementului are
1- loc in urma strivirii betonului din zona
comprimata.In schema de mai sus
prezentata schema de calcul a elementului
comprimat excentric cu excentricitate mica.
Conditia asigurarii capacitatii portante
in sectiuni normale are forma:
 e ≤R bx(h -
N b
x/2)+RscA’sZs (1)
2
ξR(10 Suma proiectiilor tuturor eforturilor
exterioare si interioare pe axa longitudinala
a elementului va avea urmatoare forma :
N=R bbx+RscA’s-σsAs
(2)
In care σs este efortul unitar in armatura
intinsa sau mai putin comprimata determinat
dupa formula
Fig. 45a
17
Elemente intinse si alcatuirea lor.
Calculul la rezistenta a elementelor
intinse centric.
La elementele intinse centric se refera
constructiile in care axa de aplicare a fortei
longitudinale exterioare de intindere
e coencide cu axa elementului. In conditii de
intindere axiala se afla tirantii arcurilor ,
talpa de jos a fermei si unele elemente ale ei,
peretii rezervoarelor cu sectiunea circulara
pentru pastrarea lichidelor,etc.
La constructiile intinse excentric se
0
refera elementele in care linia de aplicare a
fortei longitudinale de intindere de la
sarcinile exterioare nu coencide cu axa
elementului sau elementele in care in afara
de forta longitudinala actioneaza moment
incovoitor. Astfel de elemente sunt peretii
rezervoarelor cu sectiunea dreptunghiulara,
talpa de jos a fermelor fara diagonale, talpa
de jos a fermelor si arcelor cu sarcini agatate
de ele.
18
Calculul la rezistenţă în secţiuni normale
ale elementelor întinse excentric cu
secţiunea dreptunghiulară în cazul cu
excentricitate mică.
Pentru elementele întinse excentric cu
excentrici- tatea mică (e ‫≤ ׳‬ ‫׳‬
h0-a ),
condiţiile de asigurare a capacităţii portante
N*e≤η*Rsp*A΄sp(h0-a΄p)+RsA΄s(h0
a΄s) (1)
N*e΄≤η*Rsp*Asp(h΄0-ap)
+RsAs(h΄0-as) (2)
În secţiuni normale pentru elementele de
orice profil simetric rămîn aceleaşi şi pentru
elementele cu secţiunea dreptunghiulară,
pentru că la etapa de rupere a elementului
tot efortul de la sarcinile exterioare este
preluat numai de armătura longitudi- nală,
deoarece betonul este străbătut de fisuri. În
aşa caz capacitatea permanentă a
elementului nu depinde de forma secţiunii.
În practica de toate zilele se întîlnesc două
cazuri de calcul.

1  x / h0
Pentru majorarea rezistentei elementelor În unele cazuri sunt date dimensiunile
h0 σ s=(2  1 )R
intinse centric sau excentric la formarea
fisurilor sau micsorarea deschiderii fisurilor
secţiunii elementului (b şi h), clasa (R sp şi
Rs) şi aria armăturii (A sp, As, A΄sp şi A΄s),
1 R
s
RbbxR =ξRRbbh0 (5)
in ele pe larg se aplica armatura adică sunt cunoscute toate caracteristicile
Inlocuim valorile(4) si (5) in
pretensionata. De obicei in elementele elementului şi este necesar de verificat
reletiile (1)si (2) si obtinem:

(3) intinse armatura longitudinala capacitatea portantă a elementului. Acest fel
N e=α0RRbbh02+RscA’sZs In acesta caz pentru determinarea ariei nepretensionta se imbina pe lungimea ei prin de calcul se întîlneşte în cazurile cînd
necesare a armaturilor As si A’s din relatiile sudare cap la cap si numai in placi , panouri elementul se exploatează, dar în legătură cu
(6)
(1) si (2) cu evidenta formulei de mai sus sau pereti se recomanda de imbinat prin schimbarea destinaţiei clădirii sau a
N=ξRRbbh0+RscA’s-RsAs
obtinem formule destul de complicate; afara suprapunere fara sudare. utilajului în ea se schimbă şi valoarea
(7)
de aceasta daca calculul se infaptuieste Pentru excluderea comprimarii sarcinilor.
Calculul se efectuiaza dupa
pentru x>xR atunci obtinem o armare excentrice a elementului in procesul În aşa cazuri întroducem valorile tuturor
algoritmul urmator :
dezavantajoasa (neeconoma) deoarece precomprimarii lui (in momentul de mărimilor cunoscute în relaţiile (1)şi(2) şi
1. Determinam ξR dupa formula impirica
capacitatea portanta a zonei intinse este mai transmitere a efortuluide precomprimare de verificăm capacitatea portantă a elementului.
2. Alegem pentru aceasta valoare ξR din tabele
mare decit cea comprimata. Pentru la suporturi la beton) se recomanda ca În practică, în majoritatea cazurilor este
α0R
simplificarea problemei vom precauta 2 armatura pretensionata sa fie repartizata necesar de determinat dimensiunile secţiunii
elementului, aria armăturii pretensionate şi
nepretensionate şi de ales clasa lor. În total
avem cîteva necunoscute
(b, h, Rsp, Rs, Asp, As, A΄sp şi A΄s )
şi numai două condiţii ale staticii (relaţiile 1
şi 2). După cum se ştie din cursul de
matematică, pentru rezolvarea problemei în
aşa cazuri trebuie să avem condiţii
adăugătoare sau să admitem unele
necunoscute. De obicei, în aşa cazuri pentru
elementele din beton armat se acceptă
dimensiunile secţiunii elementului b şi h
(din condiţii constructive), clasele armăturii
Rsp şi Rs (după reco-mandările normelor de
calcul)şi prin calcul se determină aria
necesară a armăturii.
Pentru elementele armate numai cu armătură
nepretensionată (Asp = 0; A΄sp = 0) aria
armăturilor As şi A΄s se determină din
relaţiile (1) şi (2)
As= N*e΄/ Rs(h0-as) (3)
A΄s=N*e/Rs(h0-a΄s) (4)
Însă în majoritatea cazurilor în elementele
întinse centric sau excentric pe larg se aplică
armătură pretensionată pentru excluderea
apariţiei fisurilor în beton (cînd fisurile nu
se admit) sau pentru micşorarea deschiderii
fisurilor (cînd ele sunt admise).
De regulă, în aşa cazuri iniţial (din condiţii
constructive)se acceptă aria armăturii
nepretension-ate As şi A΄s (mai puţin
necesară) şi prin calcul din relaţiile (1) şi (2)
determinăm aria necesară a armăturii
pretensionate Asp şi A΄sp
Asp=N*e΄-Rs*As(h΄0-as)/ηRsp(h΄0-
ap) (5)
A΄sp=N*e-Rs*A΄s(h0-a΄s)/ηRsp(h0-
a΄p)
(6).
19
Calculul la rezistenta in secţiuni
normale ale elementelor întinse excentric
cu secţiunea dreptunghiulară în cazul cu
excentricitate mare.
Pentru elementele dreptunghiulare
intinse excentric cu excentricitate mare
(E`>ho-a` fig 13) conditia de asigurare a
capacitatii portante a elementului in sectiuni
normale (61) va avea urm, forma:
N*e<=Rb*b*X(ho-X/2)+RscAs`(ho-as`)
+σscAsp`(ho-ap`) (68)
Inaltimea zonei comprimate a betonului
X in aceasta relatie se determina din suma
proiectiilor tuturor eforturilor exterioare si
interioare pe axa longitudinala a elementului
(fig 13)
N=γs6RspAsp+RsAs_Rb b X-σscAsp`-
RscAs` (69)
Valoarea obtinuta a lui X din aceasta
formula se intro duce in relatia (68) si
verificam capacitatea portanta a elementului.
(b si h), amplasarea armaturii (ap, as.
Ap` as`), clasa betonului (Rb) si clasa
armaturii ( Rsp,Rs Rsc), insa este necesar de
determinat aria armaturilor Asp, Asp`, , As
si As`, procedam in felul urmator:
Din conditii constructive admitem aria
armaturii nepretensionate intinse As si
pretensoinate din zona comprimata Asp`
(fiind mai putin necesare din conditia
rezistentei fisurii) si initial acceptam X=Xr.
Atunci din relatia 68 si 69 determinam aria
necesara a armaturii pretensionate intinse
Asp si nepretensionate As` din zona
comprimata. Dupa unele transformari simple
relatiile 68 si 69 capata urmatoarea forma:
N*e=αorRb b ho^2+RscAs`(ho-as`)
+σscAsp(ho-ap`) (70)
N=γs6RspAsp+RsAs-ζrRb b ho-
σscAsp`-RscAs` (71)
Pentru valoare ζr calculata dupa formula
empirica 8 din tabel alegem valoarea
corespunzatoare a coeficientului tabular
αor.Apoi din relatia 70 determinam aria
necesara a armaturii nepretensionate din
zona comprimata
As`=[N*e-αorRb b ho^2-σscαsp`(ho-
ap`)]/[Rsc(hi-as`)] (72)
Dupa aceasta din 71 determinam aria
necesara a armaturii pretensionate din zona
intinsa:
Asp=[N+ζrRb bho+σscAsp+RscAs`-
RsAs]/[γs6Rsp] (73)
Dac a aria armaturii comprimate As`,
determinata dupa formula 72 ara semnul
negativ, aceasta inseamna ca betonul din
zona comprimata preia tot efortul de
comprimare si nu este necesar de instalat
armatura comprimata.Aceasta totodata ne
dovedeste ca valoarea lui X este mai mica
decit Xr (X<Xr0, dar nu X=Xr dupa cum a
fost admis initial.
Atunci din conditii constructive admitem
aria armaturii comprimate (As`), iar in
relatiile 70 si 71 in locul valorilor αor si ζr
inlocuim cu αo si ζ.
Din relatiile 70 initial determinam valoarea
coeficientului
αo=[N*e-RscAs`(ho-as`)-σscAsp`(ho-
ap`)]/[Rb b ho^2]
Pentru aceasta valoare a coeficientului α
din tabel alegem valoarea ζ si apoi din
relatia (71) determinam aria necesara a
armaturii pretensionate in zona intinsa
( npentru ζr=ζ)
Asp=[N+ζRb bho+σscAsp`+RscAs`-
RsAs]/[γs6 Rsp] (75)
Pentru elementele fara armatura
pretensionata (Asp=0 si Asp`=0) relatiile 70
si 71 capata urmatoarea forma
N*e=αorRb b ho^2+RscAs`(ho-as` )
(76)
N=RsAs-ζrRb b ho-RscAs` (77)
Aria necesara a armaturiilor As` si As se
determina din irm, relatii:
As`=[N*e-αorR b ho^2 ]/[Rsc(ho-as`)]
(78)
As=As`Rsc/Rs+[ζrRb b ho+N]/Rs
(79)
Daca valoarea ariei As` se capata cu
semn nagativ, atunci ca si pentru elementele
cu armatura pretensionata, aria As` se
admite din conditii constructuve.valoarea
coeficientului αo se determina dupa relatia:
(80) αo=[N*e-RscAs`(ho-as`)]/[Rb b
ho^2]
Pentru aceasta valoare a coeficientului
αo din tabela determinam valoarea ζ si apoi
calculam aria necesara a armaturii intinse cu
77.
As=As`Rsc/Rs+(ζRb b ho+N)/Rs
(81)
Fig. 49a
Fig.49b
20
Calculul elementelor întinse centric la
apariţia fisurilor.
In elmentele intinse centric din beton
armat nu vor apărea fisuri dacă forţa
longitudinală exterioară de întindere N de la
sarcinile de calcul nu vor depăşi efortul
interior Ncrc preluat de beton şi armătură
înainte de apariţia fisurilor în betonul întins
N£ Ncrc. Această releţie reprezintă condiţia
de rezistenţă la fisurare a elementelor întinse
centric din beton arm efortul unitar N crc
constă din eforturile unitare preluate de
beton Nbt, armătura nepretensionată Ns şi
pretensionată Nsp şi efortul necesar pentru a
prelua efortul de pretensionare Nsp cu
evidenţa pierderilor de tensiuni N crc
=Nbt+Ns+Nsp+P. De unde
Nbt=sbtA=Rbt,ser A; Ns= s s As=2a s
Rbt,ser As ;
Nsp=ssp Asp=2asp Rbt,ser Asp.Înlocuind
aceste valori în releţia demai sus obţinem
Ncrc=Rbt,serA+2asRbt,serAs+2aspRbt,serAsp+
P=
=Rbt,ser (A+2asAs+2aspAsp)+P, în care A
este aria secţiunii elementului, As şi Asp –
aria secţiunii transversale a armăturilor
nepretenţionate şi pretens. Pentru elemente
fără precomprimare (P=0) relaţia de sus va
avea următoare4a formă: Ncrc=Rbt,ser(A+2 as
As). Relaţia definitivă va avea forma :
N£Rbt,ser(A+2asAs+2aspAsp)+P.
21
Calculul la apariţia fisurilor în
secţiuni normale ale elementelor
încovoiate. Metoda de calcul după
momentul de nucleu.
În secţiunile normale faţă de axa
longitudinală a elementelor încovoiate,
comprimate şi întinse excentric nu vor
apărea fisuri, dacă valoarea momentului de
încovoiere de la sarcinile exterioare M ext nu
va depăşi momentul de la eforturile
interioare preluate de element înaintea de
apariţia fisurilor Mcrc faţă de orce axă.
Mext£ Mcrc.
Această relaţie reprezintă condiţia de
rezistenţă la fisurare a elementelor,
încovoiate, comprimate şi întinse excentric
din beton armat. Se cunosc trei metode
pentru determinarea momentului Mcrc:
1)Cu evidenţa lucrului elastic al
betonului din zona comprimată;
2)cu evidenţa lucrului plastic al
betonului din zona comprimată;
3)Metoda de calcul după momentul de
nucleu.
Deoarece metoda de calcul după
momentul de nucleu este mai simplă, vom
examina această metodă de calcul. Conform
acestei metode valoarea momentului M crc
iniţial se determină din condiţia că
construcţia lucrează elastic, apoi în relaţiile
obţinute se întroduc parametrii, care iau în
consideraţie proprietăţile elastico-plastice
ale betonului din zona întinsă înainte de
apariţia fisurilor
În mod general precăutăm un element
elastic la acţiunea momentului încovoitor
exterior Mext (egal cu M pentru elementele
încovoiate şi cu ±N*e pentru elementele
comprimate sau întinse excentric ) şi efortul
de precomprimare P. În acest caz avem un
element încovoiat cu comprimare
excentrică. Atunci din cursul rezistenţei
materialelor pentru un element din beton
armat cu armatură pretensionată şi
nepretensionată eforturile unitare în betonul
din zona întinsă de la acţiunea M şi P se vor
determina:
sbt = Myo/I red–P/Ared–Peopyo/Ired. Unde
Ared şi Ired sînt aria şi momentul de enerţie a
secţiunii reduse.
yo – distanţa de la marginea fibrelor din
zona întinsă a betonului pînă la centrul de
greutate a secţiunii reduse. eop – distanţa de
la efortul de precomprimare
P(pretensionare) pînă la centrul de greutate a
secţiunii reduse.
Eforturile unitare în betonul din zona
întinsă a elementului înainte de apariţia
fisurilor se admit egale cu Rbt,ser (sbt=Rbt,ser)
iar valoarea momentului încovoietor egală
cu Mcrc (M=Mcrc). Atunci înlocuind aceste
valori în relaţia de mai sus obţinem:
Rbt,ser= Mcrcyo/Ired–P/Ared–P eop yo / Ired;
Mcrc =Rbt,serIred/yo+PIred/Aredyo+
+PIredyoeop/Iredyo=Rbt,serIred/yo+PIred/ /Ared yo
+P eop.
Noi stim ca; Ired/Ared yo=r, in care r este
distanta de la centrul de greutate a sectiunii
reduse pîna la punctul de sus a
nucleului(fig.2)
Dupa cum se stie din cursul rezistentei
materialelor momentul de rezistenta a
sectiunii elementului W=I/ y.
Pentru elementul din beton armat Wred
=Ired/ yo.
Înlocuim valorile r şi w obţinem :
Mcrc=Rbt,serWred+Pr+Peop=
=Rbt,ser Wred +P(r+eop)
După cum vedem valoarea P(r+eop) din
formulă prezintă momentul încovoietor de la
efortul de precom- primare faţă de axa care
trece prin punctul de sus al nucleului
P(r+eop)=Mrp. De aceea această metodă
de calcul poartă denumirea de metoda de
calcul după momentul de nucleu . Formula
de mai sus este dedusă cu evidenţa lucrului
elastic al betonului . pentru a lua în
consideraţie deformaţiile plastice ale
betonului din zona comprimantă valoarea r
se acceptă în dependenţă de tipul solicitării:
Pentru elemente încovoiate precomprimate ,
: comprimate şi întinse excentric pentru N£P ;
r=jWred/Ared. Pentru elemente întinse
excentric cînd N >P:
r = W pl / A+2(asAs+a’sA’s+aspA sp+
+a’spA’sp) . Pentru elmente încovoiate fără
precomprimare r=Wred / Ared.
j=1,6-s b/Rbt,ser este coeficient care ia
în consideraţie de formaţiile plastice ale
betonului din zona comprimată care se
acceptă nu mai mic de 0,7 şi nu mai mare de
1.
sb- efortul unitar maxim în betonul din
zona comprimată de la sarcina exterioară şi
efortul de precomprimare care se determină
după formulele pentru elementul din
material elestic cu aria redusă a secţiunii.
Pentru a lua în consideraţie proprietăţile
plastice ale betonului din zona întinsă modul
de rezistenţă a secţiunii reduse W red din
formula de mai sus seînlocuieşte prin
modulul de rezistenţă elastico plastic a
secţiunii betonului armat W pl, care se admite
egal Wpl=g Wred în care g este coeficient
care ia în consideraţie influenţa
deformaţiilor plastice ale betonului din zona
întinsă valoarea căruia se determină în
dependenţă de forma secţiunii elementului
(g = 1,75 pentru elemente cu secţiunea
dreptungiulară şi T cu placa în zona
comprimată). Luînd în consideraţie cele
spuse mai sus, relaţia va căpăta următoarea
formă
Mcrc=Rbt,serWpl+P(eop+r)=Rbt,serWpl+Mrp.
Momentul încovoietor de la sarcinile
exterioare Mext se determină la fel de axa
care trece prin punctul de sus al al nucleului
şi îl notăm prin Mr :
1)pentru elementele încovoiate:
Mext =Mr=M
2)pentru elementele comprimate
excentric:
Mext = Mr =N(eop-r) .
3) pentru elementele întinse excentric :
Mext = Mr =N(eop+r).
22
Calculul deschiderii fisurilor în
secţiuni normale.
Fisurile situate perpendiculare la axa
longitudinală a elementului se numesc fisuri
normale . Deschiderea acestor fisuri la
nivelul armaturii intinse reprezinta diferenţa
dintre alungirea absolută armaturii s si a
betonului intins bt dintre doua fisuri pe
lungimea elementului . acrc=s - bt.
Exprimam valorile s si bt in aceasta
formula prin deformatii relative medii ale
armaturei sm si betonului intins btm intre
doua fisuri. s=sm lcrc. bt=btmlcrc. Dupa
inlocuirea acestor valori relatia de mai sus
va capata forma: acrc=smlcrc-btm lcrc=
=lcrc (sm - btm).
Luind in consideratie ca deformatiile
betonului la intindere sunt cu mult mai mici
decit ale armaturiiputem accepta btm=0 si
atunci formula de mai sus va avea
urmatoarea forma: acrc=smlcrc. Dupa
inlocuirea valorii sm formula difinitiv va
avea urmatoarea forma: acrc= s s lcrc / Es.
Din relatie se vede ca deschiderea fisurilor
depinde de valoarea eforturilor unitare din
armatura intinsa, distanta dintre fisuri si
coeficentul s, care la rindul lor depind de
diametrul si clasa armaturei , durata acţiunii
sarcinilor. In mai multe cazuri valorile
experimentale acrc se deosebesc considerabil
(de 1,5 ... 2ori) de cele calculate dupa relatia
de mai sus. De aceia normele ne recomanda
de determinat acrc dupa urmatoarea formula
impirica:
s
acrc   e 20(3.5  10
Es
In care  este coeficentul egal cu 1
pentru elemente incovoiate si comprimate
excentric si 1,2 pentru intinse. l- coeficient
care ia in consideratie durata actiunii
sarcinilor(=1 la actiunea sarcinilor de
scurta durata si l=1,6-1,5 pentru beton
greu la actiunea sarcinilor de lunga durata);
-coieficient care depinde de tipul armaturii
=1 pentru armatura cu profil periodic si
=1,3 - cu profil neted. s-eforturile unitare
din armatura intinsa. -coeficient de armare
longitudinala; =Asp+As /bho+
+(bf-b)(hf-as)0,02, in care bf si hf sint
latimea si inaltimea placii din zona intinsa
pentru elementele cu sectiunea T sau T
dublu; as-distanta de la muchia de jos a
betonului pina la centrul de greutate a
armaturei As si Asp; ds-diametrul armaturii
intinse, mm.
La armarea elementului cu diferite
diametre de armatura valoarea ds se
determina: ds=n1d21+…+nkd2k/n1d1+…+nkdk.
In care n1…nk este numarul de bare cu
diametrul corespunzator d1…dk. Pentru
elemente care se refera la categoria ll de
rezistenta la fisurare deschiderea fisurilor de
scurta durata acrc,1 se determina de la actiunea
in comun a sarcinilor permanente de lunga
si scurta durata cu coeficientul l=1. Pentru
elemente care se refera la categoria a III de
rezistenta la fisurare deschiderea fisurilor de
lunga durata acrc,l se determina de la actiunea
sarcinilor permanente si de lunga durata cu
coeficentul l1. Deschiderea fisurilor de
scurta durata acrc se determina cu suma
deschiderii fisurilor de lunga durata
acrc,l=acrc,3 de la sarcinile permanente si de
lunga durata si deschiderii fisurilor de la
actiunea sarcinilor de scurta durata acrc,1-acrc,2
cu coeficientul l=1 dupa relatia:acrc=acrc,1-
acrc,2+acrc,3=acrc,l(1+s/sl –1 /l). Unde s-
este efortul unitar in armatura intinsa de la
actiunea in comun a sarcinilor permanente ,
de lunga si scurta durata . sl-la fel de la
actiunea sarcinilor permanente si de lunga
durata . l1 – la actiunea sarcinilor de
lunga durata .
 Fig. 53a
23
Calculul săgeţii a elementelor din
beton armat.
La deformatiile elementelor din beton
armat se refera sageata, unghiul de rotatie a
sectiunilor, perioada de vibratie, si deseori
se numesc deplasari. In prezent din toate
acestea marimi in majoritatea cazurilor se
determina sageata elementelor care nu
trebuie sa depaseasca valorile limite stabilite
in normele de calcul ale constructiilor din
beton armat. In continuare vom precauta
mai detaliat metoda de calcul a sagetilor
elementelor din beton armat. Voloarea
sagetii considerabil depinde de rigiditatea
elementelor EI. Calculul deformatiilor
elementelor se refera la grupa II a starilor
limita si deseori este numit controlul la
valabilitatea de exploatare a constructiilor.
Valorile sagetilor se determina de la
actiunea sarcinilor normate dupa formula
mecanicii de constructii , care in mod
general au urmatoarea forma:
f=Sl02M/EI=Sl02M/B=Sl02/r; in care S este
coeficient care depinde de tipul de reazem a
elementului si schema sarcinilor (S=5/48
pentru grinda simplu rezemata la actiunea
sarcinii uniform repartizata; S=1/12 pentru
sarcina concentrata aplicata la mijlocul
deschiderii ); lo-lungimea de calcul a
elementului ; M-momentul incovoietor de la
toate sarcinile exterioare si efortul de
precomprimare P(pentru elemente
precomprimate) fata de axa ,care trece prin
centrul de greutate a armaturei intinse As si
Asp; EI-rigiditatea sectiunii care pentru
elemente din beton armat se noteaza prin B;
1/r =M /B –curba elementului din beton
armat. De aici B = M / 1/r; r- raza curburii
elementului in stare deformata . dupa cum
vedem din relatia de mai sus calculul sagetii
elementelor din beton armat se reduce la
determinarea curburii sau rigiditatii lor.
Rigiditatea elementelor din beton armat in
una si aceiasi sectiune pina la aparitia
fisurilor si dupa aparitia lor in zona intinsa
este diferita. De aceia deosebim diferite
metode de calcul ale curburii (rigiditatii)
elementelor din beton armat care , in
perioada de exploatare lucreaza fara fisuri
sau cu fisuri in zona intinsa.
Fig. 55a
24
Determinarea curburii elementelor
din beton armat fără fisuri în zona întinsă
la perioada de exploatare.
La elementele fara fisuri in zona intinsa
in perioada lor de exploatare se refera in
mod general toate constructiile de categoria
I de rezistenta la fisurare .curbura
(rigiditatea ) acestor elemente se determina
ca pentru un element compact cu sectiunea
redusa a betonului armat pentru stadiul I de
lucru a elmentului. Curbura de la actiunea
de scurta durata (1/r)1 a sectiunilor
permanente, de lunga si scurta durata se
determina dupa urmatoarea formula: (1/r)1=
M / b1 Eb Ired; in care
b1 Eb Ired =B este rigiditatea sectiunii
reduse a elementului din beton armat fara
fisuri in zona intinsa; b1-coeficient care ia
in consideratie influienta curgerii lente de
scurta durata a betonului asupra rigiditatii
elementului (b1=0,85 pentru majoritatea
betoanelor). La actiunea sarcinilor de scurta
durata deformatiile elementului cresc .
conform rezultatelor experimentale sagetile
elementelor din beton greu exploatate in
conditii normale de umeditate ale aerului
cresc aproximativ de 2 ori si mai mult.
Acest fenomen se lamureste prin cresterea
curgerii lente a betonului la actiunea
indelungata a sarcinilor permanente. De
aceea curba elementelor de la actiunea
sarcinilor permanente si de lunga durata se
determina cu evidenta curgerii lente a
betonului:( 1/r)2=b2 Ml / b1 Eb Ired; in care
b2-este coeficient care ia in consideratie
influienta curgerii lente de lunga durata a
betonului asupra deformatiei elementului
fara fisuri (b2=2 pentru elemente din beton
greu exploatate la umeditatea mediului
inconjurator in limitele 40,,,75); Ml-
momentul incovoietor de la actiunea
sarcinilor permanente si de lunga durata.
Curbura totala a elementului fara armatura
pretensionata se determina dupa relatia:
1/r=(1/r)1 + (1/r)2. In elementele
precomprimate in perioada lor de
confectionare apare o curbura inversa (1/r) 3
de la actiunea excentrica a efortului de
precomprimare P. De aceia pentru elemente
precomprimate curbura totala se determina
cu evidenta curburii inverse de la actiunea
de scurta durata a efortului de
precomprimare P1(cu evidenta primelor
pierderi de tensiuni);
(1/r)3=P1 eop/b1EbIred. Curbura inversa a
elementului precomprimat de la curgerea
lenta si contractia neuniforma a betonului
reprezinta raportul diferentii deformatiilor
din beton
b =sb/Es la nivelul centrului de greutate
a armaturii din zona intinsa de la sarcinile
exterioare si la nivelul fibrelor externe ale
betonului comprimat b=sb /Es catre distanta
dintre ele (ho)
(1/r)4= (b - ’b)/ho. Valorile eforturilor
unitare din beton sb si sb pentru
determinarea deformatiilor b si b numeric
se admit egale cu suma pierderilor de
tensiuni de la contractia si curgerea lenta a
betonului corespunzator la nivelul centrului
de greutate ale armaturilor din zona intinsa
si comprimata. Valoarea totala a curburii
inverse a elementului din beton armat
precomprimat este egala cu (1/r) 3 + (1/r)4,
insa se accepta nu mai mica de:
b2Peop/b1EbIred; in care P este efortul de
precomprimare a betonului cu evidenta
tuturor pierderilor de tensiuni. Luind in
consideratie ca curba elementului se
determina pina la comprimarea betonului
atunci curba totala a elementului
precomprimat va fi: 1/r=(1/r) 1-(1/r)2+(1/r)3-
( 1/r)4.
25
Determinarea curburii elementelor din
beton armat cu fisuri în zona întinsă la
perioada de exploatare.
La baza metodei de calcul a curburii
(rigiditatii) elementelor din beton armat cu
fisuri in perioada lor de exploatare este
admis stadiul II de lucru a elementului. La
acest stadiu de lucru a elementelor eforturile
unitare din armatura si beton in sectiunile cu
fisuri si intre ele sunt repartizate neuniform.
De aceia starea generala de deformare a
elementului se determina cu evidenta
deformatiilor medii ale armaturii intinse sm ,
betonului comprimat bcm si inaltimea medie
a zonei comprimate xm. Pentru deducerea
formulei curburii elementului cu fisuri
precautam un sector deformat intre doua
fisuri in intervalul de incovoiere pura. Vom
precauta initial un element incovoiat fara
precomprimare si apoi vom include in ele
factorii care iau in consideratie eforturile de
precomprimare, comprimarea si intinderea
excentrica. Din asemanarea triunghiurilor
AOB, FBK, CBD si ECK (fig.6) avem
AB/OB=FK/BK=CD/CB=EK/CK; in care
AB=lcrc este distanta dintre fisuri la nivelul
axei neutre; OB=r – raza curburii
elementului; FK=ls=sm lcrc – alungirea
absoluta a armaturii intinse pe sectoarele
intre fisuri l crc; BK=ho-xm; CD=lbc=bcm lcrc
- valoarea absoluta de comprimare a
betonului in fibrele externe ale zonei
comprimate pe sectorul lcrc; CB=xm;
EK=FK+EF=FK+CD deoarece EF=CD
atunci
EK=ls+lbc=sm lcrc+bcm lcrc=(sm+bcm)lcrc –
valoarea absoluta a alungirii armaturii si
betonului intre doua fisuri; CK=h o.
Inlocuind aceste valori in relatie obtinem :
lcrc/r=sm lcrc/ho-xm=bcm
lcrc/xm=(sm+bcm)lcrc/ho; sau dupa reducerea la
lcrc definitiv obtinem :
1/r=sm/ho-xm=bcm/xm=sm+bcm/h0; in care
sm/(ho-xm) este curbura elementului din
beton armat cu fisuri dupa zona intinsa;
bcm/xm-la fel dupa zona comprimata;
(sm+bcm)/ho – la fel dupa zona intinsa si
comprimata, adica dupa ambele zone.
Avind relatiile cunoscute si legea lui HOUK
avem:
sm=s s=ss/Es;
bcm=bbc=b b/Eb=b b/ Eb.
Dupa ce vom introduce in aceasta relatie
valorile s si b obtinem: sm=s M/AsZEs;
bcm=b M/ Abc Z Eb; in care  este
coeficentul de elasticitate a betonului, care
se determina din normele de calcul ale
elementelor din beton armat in dependenta
de durata actiunii sarcinilor si conditiile de
exploatare ale constructiei. Dupa inlocuirea
valorilor sm, bcm şi Abc obţinem următoarea
relaţie pentru determinarea curburii
elementului încovoiat din beton armat cu
fisuri :
1 M s b
 [  ]
r h0 z As Es ( f   )bh E
Atunci obţinem :
ho z
B
s b
 aprobat în practică element tip cu cei mai
As Es ( f   )bhoEb
Pentru deducerea formulei generale a
curburii elementelor încovoiate, întinse sau
comprimate excentric cu armatura
pretensionată înlocuim forţele longitudinale
exterioare şi efortul de precomprimare P cu
o rezultantă Ntot echivalentă cu suma
tuturor acestor forţe Ntot=N+P,care se
admite aplicată în centrul de greutate a
armaturii întinse. Momentul încovoietor de
la toate eforturile exterioare Ms se
determină faţă de aceeaşi axă. În aşa caz
toate tipurile de sarcini exterioare se
înlocuiesc prin eforturi echivalente M s şi
Ntot. La determinarea Ntot semnul ”-“ se ia
pentru elementele întinse excentric, iar “+”
comprimate excentric. Din condiţia de
egalitate a momentelor încovoiate de la
exterioare şi interioare faţă de axa, care
trece prin centru de greutate a armaturii
întinse sau punctul de aplicare a rezultantei
din zona comprimată obţinem : M s-Ntotz-
Nsz=0;
Ms-Nbz=0, în care Ns= sAs=sEsAs este
efortul în armatura longitudinală ;
Nb=bcAbc=bcEbAbc –efortul în betonul din
zona comprimată. Atunci Ms-Ntotz-
sEsAsz=0; Ms-EbcEbAbcz=0;
Atunci avem
s=(Ms/AsEsz)-(Ntot/AsEs); bc=Ms/AbcEcz .
După ce vom întroduce în formula sm=ss,
bcm=bbc şi Abc definitiv vom obţine
următoarea relaţie pentru determinarea
curburii tuturor elementelor enumerate mai
sus :
1/r=Ms {s/As Es+b/(f+)bhoEb}/hoz -
sNtot / AsEsho. În această formulă valoarea
lui Ms se determină în felul următor :
1)Pentru elemente încovoiate armate cu
armatură pretensionată şi nepretensionată
Ms=M+P esp; 2)pentru elemente întinse şi
comprimate excentric Ms =Nes+Pesp.
Valoarea curburii totale a elementelor
încovoiate , comprimate şi întinse excentric
cu armatura pretensionată şi nepretensionată
se determină cu evidenţa acţiunii sarcinilor
de scurtă şi lungă durată după formula
1/r=(1/r)1-(1/r)2+(1/r)3-(1/r)4 ; în care (1/r)1
este curbura elementului de la acţiunea de
scurtă durată a sarcinilor permanente , de
lungă şi scurtă durată ; (1/r) 2 – curbura
elementului de la acţiunea de scurtă durată a
sarcinilor permanente şi de lungă durată ;
(1/r)3 – curbura elementului de la acţiunea
de lungă durată a sarcinilor permanente şi
de lungă durată ; (1/r)4 – curbura inversa a
elementului de la contractie si curgerea lenta
a betonului provocata de efortul de
precomprimare P. Curbura (1/r)1 si (1/r)2 se
determina pentru valorile coeficentilor s si
 la actiunea de scurta durata a sarcinilor,
iar(1/r)3 pentru s si  la actiunea de lunga
durata a sarcinilor. Coeficientul  se ia din
normele de calcul ale elementelor din beton
armat.
26
Principii de proiectare ale elementelor
prefabricate
Tipizarea elementelor prefabricate.
Executarea elementelor
prefabricate din beton armat este mai
eficace în cazul cînd la uzina se execută
o serie de elemente de acelaşi tip. Se
perfecţionează procesul tehnologic, se
micşorează volumul de muncă la execuţia ş;
preţul elementului, se ameliorează calitatea.
De aici reiese cerinţa de bază,
pentru ca numărul elementelor-tip în clădire
o b
să fie limitat, iar utilizarea lor - în
masa (pentru cît mai multe clădiri.cu
destinaţie diferită).
Cu acest scop elementele se
tipizează, adică pentru fiecare element
constructiv se alege cel mai raţional,
buni indici tehnico-economici (consumul
materialelor, greutatea, volumul de muncă
la executare şi montare, preţul).
Elementul tip ales este admis pentru
executare în masă.
Experienţă de tipizare arată că
pentru elementele încovoiate, ca exemplu
panourile planşeelor, la schimbarea
deschiderii sau sarcinii este raţional să fie
păstrate dimensiunile secţiunii
transversale, cu varierea numai ariei
secţiunii armăturii.
Pentru grinzile de acoperiş
lungimea cărora şi valorile sarcinii variază
într-o limită mare se recomandă să se
schimbe şi dimensiunile, şi armarea.
Pentru stîlpii clădirilor
multietajate cu destinaţie socială (în unele
cazuri şi --.iustriale) sînt păstrate fără
schimbări dimensiunele secţiunilor
transversale şi se schimbă în raport de
nivel numai secţiunea armăturii de
rezistenţă, iar în cazurile necesare - şi clasa
betonului.
Deşi are loc un consum majorat de
beton pentru stîlpii nivelelor îi-
renoare, costul total al elementului se
reduce datorită utilizării multiple a ;-:
frai ului, unificării carcaselor de armătură, în
afara de această, cînd se păstrează
Unificarea dimensiunilor si
schemelor constructive ale clădirilor.
Pentru ca unul şi acelaşi element
tip să poată fi utilizat cît mai pe larg în clădiri
de destinaţie diversă, distanţa între stîlpi în
plan (traveea stîlpilor) şi înălţimea etajelor se
unifică, adică se utilizează un număr limitat de
dimensiuni.
Ca baza a unificării
(standardizării) serveşte sistemul modular
unic, care prevede gradaţia dimensiunilor la
baza modulului 100 mm sau multimodulului.
Pentru halele parter înzestrate cu
poduri rulante distanţa dintre axele de trasare
în direcţia longitudinală (deschiderile
clădirii) - multimodulului este egal cu 6 m,
adică 18, 24, 30, etc. (fîg. 2.a). înălţimea
de la pardoseală şi pînă la partea inferioară
a construcp'ei portante a acoperişului este
admisă modulului de 1,2 m, ca exemplu
10,8; 12 m... 18 m.
Pentru clădirile industriale
multietajate reţeaua de stîlpi unificată este
de 9x6, 12x6 m pentru sarcinile utile
normate pe planşeu de 5, 10 şi 15 kN/m2 şi
reţea de stîlpi 6x6 m, cînd sarcina utilă
normată este 10, 15 şi 20 kN/m .
înălţimea nivelelor se gradează multiplu
modulului de 1,2 m, de exemplu 3,6; 4,8;
6,0 m (fig. 2b).
în clădirile cu destinaţie
socială (civile) multimodulul pentru
axele de trasare este de 0,2 m. Distanţa
între axele reţelei în direcţia longitudinală
şi transversală este admisă de la 2,8 m
pînă la 6,8 m, înălţimea nivelelor de la 3
pînă 4,8 m, adică multiplu modulului de 0,3
m.
Pe baza dimensiunilor unificate a fost posibil
ca toată gama de rezolvări (concepţii) de
sistematizarea spaţială să fie redusă la un
număr limitat al schemelor constructive
unificate, adică a schemelor în care soluţia
scheletului clădirii şi a îmbinărilor este de
acelaşi tip.
Toate acestea au permis crearea
proiectelor tip a clădirilor şi utilizarea lor în
construcţii de masă.
Se prevăd 3 categorii de
dimensiuni a elementelor tip: nominale,
constructive şi reale. Dimensiunile nominale -
distanţa dintre axele de trasare a clădirii în
plan. De exemplu, panoul planşeului cu
traveea stîlpilor de 6 m are lungimea nominală
de 6 m. Dimensiunile constructive diferă de
cele nominale cu valoarea rosturilor de
deformare, lufturilor. Ca exemplu, panoul
planşeului cu lungimea nominală de 6000
mm, are dimensiunea constructivă de 5970
mm, adică rostul de dilataţie alcătuieşte 30
mm
Dimensiunile nominale si constructive
ale elementelor prefabricate din beton
armat: grinzi
Dimensiunea rosturilor depinde
de condiţiile şi metodele de montare şi
trebuie să permită asamblarea comodă a
elementelor şi în cazuri necesare umplerea
rosturilor cu mortar, în ultimul caz rostul se
primeşte nu mai mic de 30
27
Metodele de calcul ale elementelor
prefabricate Ia solicitările existente în
procesul de transportare şi montaj.
Elementele construcţiilor prefabricate la
ridicare transportare şi montaj sînt
încărcate de greutate proprie iar schemele de
calcul a elementelor pot să se deosebească
esenţial de cele în poziţia de proiect.
Secţiunile elementelor proiectate la
acţiunea eforturilor în poziţia de proiect, în
unele cazuri pot fi insuficiente în procesul
de transformare şi montaj, avînd în vedere
şi forţele dinamice.
în legătură cu această este necesar că
schemele de calcul a elementelor să fie
alese astfel, încît eforturile ce apar la
transportare şi montaj să fie minimale.
De aceea se stabileşte poziţia respectivă a
urechilor de montaj, găurilor pentru
dispozitive de agăţare, locul de reazem şi se
indică pe desenele de lucru a elementelor.
Elementele trebuie să fie calculate la
sarcina de greutatea elementului cu
coeficientul dinamic: la transportare
- 1,6; la ridicare şi montaj - 1,4.
Coeficientul de siguranţă al sarcinii yf=l.
Normele de proiectare admit micşorarea
coeficientului dinamic pînă la 1,25, dacă
este acceptat din experienţa de aplicare a
acestor construcţii (fig. 1.5)
Fig. 1.5 Schemele de calcul ale stîlpilor
prefabricaţi în procesul montării a) agitaţi de
un ochi; b) agitaţi de doi ochi;
c) înălţimea maximă a secţiunii în planul
de încovoiere la ridicare;
d) înălţimea minimă a secţiunii în planul
de încovoiere la ridicare;
Un exemplu caracteristic al elementului
construcţiei prefabricate, schema de calcul a
căruia la transportare şi montaj esenţial diferă
de schema de calcul în po/iţie de proiect este
stîlpul. în exemplu acesta stîlpul suportă
încovoiere în loc de comprimare, se schimbă
poziţia zonei comprimate a secţiunii, poziţia
armături comprimate şi întinse. Pentru
admiterea unei scheme de calcul mai
favorabile pentru stîlp la montaj este
raţional de permutat urechile de montaj de
la capete spre mijloc, şi atunci la ridicare
stîlpul va lucra ca o grindă cu 2 console şi
ca re/.ultat momentele încovoietoare, ce apar
la montaj se reduc.
Alegerea schemei raţionale de calcul a
cadrului cu 2 deschideri este clară dm
analiza locurilor de agăţare posibile la
ridicarea elementelor (fig. 1.6).
Utilizînd traversă, se poate de agăţat
cadrul de nodurile lui şi atunci .cmnele
momentelor încovoietoare în elementele
orizontale se vor păstra aceleaşi, ca şi în
poziţia de lucru, iar durabilitatea cadrului
în procesul montării va II asigurată fără
armare suplimentară.
Dacă agăţăm cadrul fără traversă în 2
puncte, atunci caracterul epurei
momentelor se schimbă: în mijlocul
deschiderii grinzii apar momente
încovoietoare cu seninul (-) şi este
necesară armare suplimentară, care nu se
foloseşte în poziţia de lucru.
Elementele cu înălţimea mare a secţiunii şi
lăţimea relativ mică (grinzi cu secţiunea
înaltă, fermele de acoperişi, panourile de
pereţi) se transportă în poziţia verticală
sau puţin înclinată - "pe muchie" deoarece
capacitatea lor portantă în poziţie orizontală
este mică şi măsurile sus enumerate,
legate de schimbarea
M licinei de calcul la montaj nu sînt efective. mică a stîlpului şi totodată mai mari de 100
l a proiectarea construcţiilor din beton armat mm.
prefabricate este necesar: de stabilit afara de în elementele precomprimate prefabricate
clasa betonului — rezistenţa de livrare a este necesară consolidarea locală a
betonului, adică rezistenţa prismatică a sectoarelor de la capăt contra apariţiei
betonului la care se admite transportarea şi fisurilor longitudinale de dispicare la
montarea elementelor; revenirea armaturii întinse. Pentru această se
de prevăzut măsuri constructive pentru instalează armătură transversală (etrieri)
asigurarea stabilităţii elementelor pretensionată sau nepretensionată cu aria
separate şi a clădirii în întregime în procesul secţiunii
montajului şi respectarea unor cerinţe de
securitate a muncii. 28
I.J.6 îmbinări şi zone de frontieră ale Piesele înglobate de oţel la îmbinările Planşee din elemente prefabricate.
elementelor prefabricate. elementelor prefabricate din beton armat Proiectarea, calculul şi dimensionarea
('onslrucţiile prefabricate ale clădirilor
montate din elemente separate
deseori se proiectează din plăci şi ancoraje
sudate în forma de T solicitate
elementelor planşeelor prefabricate.
Planşeul cu grinzi şi plăci este alcătuit din
iitiiliiuea/ă unic la acţiunea sarcinilor deM,N,Q(fig. 1.8). grinzi prefabricate pe care se reazemă
datorită îmbinărilor, care asigură o a panouri din beton armat sau beton
rigidă. Folosirea penelor de beton este raţională în precomprimat. Grinzile pot fi instalate în
îmbinările construcţiilor prefabricate se îmbinările grinzilor cu stîlpi fără consolă, în direcţia transversală sau longitudinală a
clasifică după criteriul funcţional (în raport care ele sînt amplasate astfel, încît betonul clădirii (fig 3.42). ele se reazemă pe pereţii
cu destinaţia elementelor îmbinate) şi penelor în secţiunea înclinată să lucreze la exteriori şi stâlpii intermediari, iar la
criteriul constructiv de calcul (în raport cu comprimare, iar în îmbinările construcţiilor clădirile cu cadrul complet din beton armat
tipul eforturilor, care acţionează asupra lor). de plăci pentru majorarea rigidităţii ele se reazemă şi pe stâlpii exteriori.
După criteriul funcţional se deosebesc: planşeelor în planul său, etc Grinzile împreună cu stâlpii formează cadrul
îmbinarea stîlpului cu fundaţia, îmbinarea clădirii.
între doi stîlpi, îmbinarea grinzilor cu stîlpii,
nodurile de reazem ale grinzilor de rulare,
fermelor, grinzilor de acoperiş pe stîlpi,
panourilor pe grinzi, etcDupă criteriul
constructiv de calcul se deosebesc îmbinări:
îmbinarea supusă comprimării, de exemplu,
îmbinarea stîlpilor (fig. 1.7); supuse
întinderii, de exemplu, îmbinarea tălpii
inferioare a fermei; între elementele de
construcţii care lucrează la încovoiere, de
exemplu, îmbinarea grinzilor cu stîlpii
Efortul de îmbinare se transmite
de la un element la altul prin armătură de
rezistenţă îmbinată prin sudare, piesele
înglobate, betonul de monolitizare.
îmbinarea proiectată corect la acţiunea
solicitărilor de calcul trebuie să posede
durabilitate şi rigiditate, poziţie
nemodificată reciprocă a elementelor Fig 3.42
îmbinate şi, afară de această, trebuie să Numărul de deschideri ale clădirii depinde
posede grad de tehnicitate la fabricarea în mare măsură de destinaţia ei şi pot fi în
elementelor la uzina şi la montare pe direcţia transversală până la 2-3 pentru
şantier. clădiri social-culturale şi locative şi până la
Fig. 1.10 Pene din beton în îmbinările 5-6 deschideri la clădirile industriale.
Construcţia îmbinărilor elementelor trebuie
elementelor prefabricate Numărul total de deschideri în direcţia
să asigure o întărire rapidă şi stabilă în
a) în îmbinarea grinzii cu stîlpul; longitudinală a clsdirii se determină în
poziţie de lucru a tuturor elementelor
b) în rosturile planşeelor; dependenţă de lungimea totală a ei şi de
montate cu ajutorul dispozitivelor
c) dimensiunile penei. distanţa dintre rosturile de temperatură.
simple (instrucţiune de montaj, etc) fără a
folosi dispozitive speciale de agăţare şi în Grinzile din beton armat au deschiderea
în îmbinările elementelor până la 8 m, iar din beton precomprimat
acelaşi timp să asigure transmiterea sigură a
prefabricate rezistenţa la aderenţă a până la 12 m. Deschiderea panourilor din
eforturilor de montaj.
betonului turnat la montaj, dacă se respectă beton armat se admite până la 6 m, iar din
în primul rînd aceste cerinţe se referă la
tehnologia lucrărilor, este suficientă. La beton precomprimat – până la 12m.
îmbinările stîlpilor, solicitate de
monolitizarea îmbinărilor se recomandă Cu scopul posibilităţii de a utiliza tehnologii
greutatea proprie şi altor elemente de
utilizarea cofrajului inventar, umplerea unice şi moderne pentru fabricarea
construcţie.
polurilor îmbinărilor cu beton sau mortar elementelor planşeului şi lărgirea
Rosturile între elemente îmbinate se
sub presiune, încălzirea electrică pentru domeniului lor de utilizare majoritatea din
admit relativ mici. Dimensiunile lor se
accelerarea procesului de întărire a ele sunt modukate şi tipizate.
determină de accesibilitate sudării
betonului, în îmbinări cordoanele de sudură La planşeele clădirilor industriale, de regulă
capetelor armăturii, comoditatea turnării
principale se execută în poziţia inferioară şi se foloseşte reţeaua mărită 612 şi 1212 m.
amestecului de beton în golurile
superioară. La executarea cordoanelor de Pentru alte reţele de de stâlpi se recomandă
îmbinării din condiţiile achitării
sudură în armătură care se îmbină şi în ca valoarea deschiderilor în direcţia
toleranţelor de fabricare şi montaj. De
piesele înglobate metalice npare transversală a clădirii să fie multiplă la 1m,
obicei, rostul alcătuieşte 50... 100 mm şi
mai mult.
temperatură locală înaltă datorită căreia se
încălzeşte şi betonul din preajma lor.
iar în direcţia longitudinală la 6m.
Cînd umplerea rosturilor cu mortar se La planşeele clădirilor social-culturale şi
Cercetările experimentale au locative se recomandă de folosit reţeaua de
execută cub presiune, rostul poate fi
arătat, că la încălzire rezistenţa betonului stâlpi în ambele direcţii de la 2,8 până la
minimal, dar nu mai mic de 20 mm.
scade puţin, dar această scădere nu 6,8m cu gradaţia de 40 dcm. Grinzile pot
Asigurarea rezistenţei la coroziune şi
influenţează la capacitatea portantă a avea diferite secţiuni (fig. 3.43):
temperatură înaltă a pieselor înglobate de
îmbinării în întregime. dreptunghiulară, în formă de T,
oţel se obţine prin acoperirea lor cu un
Tensiunile de sudare iniţiale (de dreptunghiulară cu console şi altele. Cea mai
strat de protecţie de mortar
întindere în armătură şi comprimare în raţională se consideră secţiunea
pe plasa de oţel.
beton) la respectarea succesiunii dreptunghiulară cu console care aduce la
Cu acest scop piesele înglobate de oţel se
tehnologice de sudare a mustăţilor de micşorarea înălţimii totale a planşeului şi a
amplasează mai adînc de stratul
armatură i Ic asemenea nu se reflectă la pereţilor.
de protecţie.
capacitatea portantă a îmbinării.
în cazul cînd această este imposibil, se
prevăd straturi de protecţie
speciale.
Dimensiunele pieselor înglobate de oţel Fig. 3.43
trebuie să fie minimale şi Dimensiunile secţiunii h şi b ale grinzilor se
proiectate din condiţiile de amplasare a admit preventiv din condiţii constructive:
cordoanelor de sudură la o lungime h=(1/10…1/15)l şi b=(0,3-0,4)h.
necesară. Înălţimea h se rotungeşte şi se admite
Sectoarele de la capăt ale elementelor multiplă la 50mm pentru h=50cm şi
îmbinate comprimate (de exemplu,
multiplă la 100mm – h50cm. Lăţimea
capetele stîlpilor prefabricaţi) se
secţiunii se rotungeşte în aşa mod ca să fie
consolidează cu plase-oţel transversale
egală cu 10; 12; 15; 18; 20; 22; 25; 30; 35 şi
(armare
mai departe multiplă cu 50 mm. Lungimea
locală) (fig. 1.7). Fig 3.1
consolelor se admite nu mai mică de 15 cm.
Cînd îmbinarea armăturii de rezistenţă
Pentru planşee se folosesc diferite tipuri de
longitudinală se execută în zona îmbinării
panouri. În depenţă de forma secţiunii
stîlpilor, consolidarea cu plase-oţel se
transversale deosebim panouri (fig 3.44): cu
execută conform calculului.
goluri ovale sau rotunde, cu nervuri cu
Plasele se instalează la capătul elementul
nervurile în sus sau în jos şi secţiunea plină.
(nu mai puţin de 4 bucăţi) pe lungimea nu
La panourile cu goluri grosimea minimală a
mai mică de 10 d - pentru armătura cu
tălpilor h’f şi hf este de 25-30 mm, iar a
profil periodic şi 20 d -pentru armatura cu
nervurilor de 30-35 mm. Grosimea plăcii
profil neted. Pasul plaselor din oţel se
(h’f) la panourile cu nervurile în jos este de
admite nu mai mare de 60 mm şi nu mai
50-60 mm.
mare de 1/3 din dimensiunea mai mică a
secţiunii transversale a stîlpului şi totodată
nu mai rnare de 150 mm. Dimensiunele
celulelor plasei trebuie să fie nu mai mici de
45 mm şi nu mai mari de 1/4 din latura mai

Fig. 3.44
Panourile (plăcile) cu secţiunea plină, de
regulă au două straturi – cu stratul inferior
din beton obişnuit cu grosimea de 40 mm,
iar stratul deasupra – din beton uşor.
Lăţimea nominală (b) a panourilor se admite
în limitele 60-150 mm şi unele cazuri până
la 3,6m (pentru case locative) multiple
modulului de 200 mm. Lăţimea constructivă
a lor se admite cu 10 mm mai mică decât
cea nominală.
Înălţimea secţiunii panourilor (h) se admite
egală:
-160-220mm – pentru panouri cu goluri;
-220-260mm - pentru panouri cu nervurile
în sus;
-300-450mm - pentru panouri cu nervurile
în jos;
-160mm – pentru panouri (plăci) cu
secţiunea plină.
Lungimea nominală a panurilor se admite
multiplă modulului de 40mm: 6,4; 6,0; 4,8;
3,6; 3,2; 3,0 şi 2,8.
La determinarea dimensiunilor grinzilor şi
panourilor se recomandă de ţinut cont de
capacităţile de ridicare a macaralelor: 1,5; 3;
5 şi 10t.
Avantajul economic al panourilor se
apreciază se apreciază după grosimea redusă
(reală) a betonului, care se determină prin
împărţirea volumului betonului betonului
panoului la suprafaţa ei.
Dintre panourile cu nervuri mai economice
sunt acele cu nervurile în sus – grosimea
redusă a betonului este de 8m. Însă în
legătură cu lipsa tălpii în zona comprimată
suficient se micşorează înălţimea zonei
comprimate (braţul eforturilor interne) şi
prin urmare creşte consumul de armatură.
Dintre panourile cu goluri mai economice
după consumul betonului sunt panourile cu
goluri ovale: ele au grosimea redusă a
betonului egală cu 8,4 cm, iar la cele cu
goluri rotunde - până la 12 cm.
Calculul panourilor
Panourile se reazemă liber pe grinzi şi pereţi
şi din punct de vedere static ele reprezintă o
grindă simplu rezemată la acţiunea unei
sarcini uniform distribuite. Sarcina totală pe
un panou (qsl) include sarcina de lungă
durată (g) de la masa proprie a planşeului şi
masa pereţilor despărţitori şi sarcina
temporară (utilă – p)
qsl=(p+g) bsl,
unde bsl – lăţimea panoului.
Deschiderea de calcul a panoului l se admite
egală cu distanţa dintre centrele de reazeme
ale panoului pe grinzi sau pereţi (fig. 3.45):
Fig 3.45
1.în cazul când panoul se reazemă liberă pe
grinzi cu secţiunea dreptunghiulară (fig
3.45a)
l0=l-(b/2)
2.în cazul când panoul se reazemă cu un
capăt pe grinda cu secţiunea
dreptunghiulară, iar cu altul pe perete (fig
3.45b)
c b
l 0
l 
2 4
3. în cazul când panoul se reazemă pe grinzi
cu console (fig 3.45c)
l  l  b  (l con  c1)
0 armătura transversala şi constructiva. Pentru
4.în cazul când panoul se reazemă cu un
capăt pe consola grinzii, iar cu altul pe
perete (fig 3.45 d)
c b
l l b(  
0
2 2
(lcon  c1 )
2 marginale
unde b – lăţimea secţiunii grinzii;
c – lungimea de reazem a grinzii pe perete;
c1 – rostul dintre capătul panoului şi grinda;
lcon – lungimea consolei.
Valoarea preventivă a înălţimii totale a
secţiunii panoului h se determină din
condiţiile asigurării capacităţii portante şi
cerinţelor de rigiditate a ei cu următoarea
formulă:
cl R g   pn
h 0 s  n
Es g n  pn
unde c – un coeficient care se admite egal cu
18...20 – pentru panouri cu nervuri cu talpă
în zona comprimată şi c=30...34 – pentru
panouri cu goluri. Valorea mai mare a lui c
se admite pentru armatura de clasa AII şi
mai mică – armatura AIII;
=2 – pentru panouri cu goluri şi =1,5 –
pentru panouri cu nervuri cu talpa în zona
comprimată.
Înălţimea preventivă a secţiunii panourilor
din beton precomprimat se recomandă de
admis în limitele:
1 1
h( ... )l0
20 30
În calcule secţiunea realăa panoului (cu
goluri sau cu nervuri) se aduce (reduce) la o
secţiune convenţională în formă de T (cu
talpa în zona comprimată sau întinsă) sa de
T dublu (fig. 3.46)
Fig 3.46
Pentru panourile cu goluri rotunde (fig.
3.46a) secţiunea echivalentă în formă de Tse
determină din condiţia ca golul rotund cu
diametrul d se înlocuieşte cu un patrat cu
înălţimea
d
h1     0,9d
2 monolit constă în aceea ca la ele este
La panourile cu goluri ovale ele se
înlocuieşte cu dreptumghiuri cu înălţimea
h0,95a1 şi înălţimea b10,95b (fig 3.46b).
Lăţimea de calcul a tălpii din zona
comprimată b1f a panoului se determină în
dependenţă de valoarea raportului h1f /h
1. pentru h1f /h0,1 b1f=bsl1/(3l0)
(aici b este lăţimea reală a panoului);
2. pentru 0,05 h f /h0,1 b1f=12 h1f+b
1 rezistenţă de sus a carcasei grinzii prin
(aici b este lăţimea nervurii a secţiunii
convenţionale);
3. pentru h1f /h0,05 1 b1f=0
lăţimea nervurii b a secţiunii convenţionale
se admite egale cu suma tuturor nervurilor
longitudinale a panoului.
Panourile se aclculă la două grupe ale
stărilor limită (la rezistenţă, deformabilitate,
fisurare şi deschiderea fisurilor).
Afară de aceste calcule panourile ca şi toate
elementele prefabricate suplimentar se
calculă la sarcinile de montare şi de
transport. În rezultatul acestor calcule se
determină diametrul barelor pentru urechile
de montare şi locul lor de amplasare (în aşa
mod ca să nu fie necesară armatura
suplimentară). Sarcina de calcul reprezintă
masa proprie a elementului multiplicată cu
coeficientul de dinamicitate f=1,5.
Panorile din beton precomprimat
suplimentar la aceasta se caculă efortul de
transfer P (de comprimare), care apare în
perioada de fabricare.
Panourile din beton armat se armează cu plase
şi carcase sudate. Pentru plase, de regula, se
foloseşte sîrmă de clasa Bp-I cu barele de
rezistenţă în direcţia longitudinală sau
transversala. Carcasele se fabrica din armătura
cu profil periodic de clasa A-III - barele
longitudinale de rezistenţă şi A-I sau B -I -
panouri din beton precomprimat în calitate de
armătura pretensionata se foloseşte sînnă cu
rezistenţă înaltă B-II şi BP-II şi bare de clasele
A-IV+A-VI şi A -IV+A. -VII. în fig.3.47 sînt
prezentate exemple de armare a panourilor.
Armatura de baza a panourilor este armătura
longitudinală de rezistenţă din zona întinsa (de
jos), care este unita în carcase sau plase.
în panourile cu nervuri şi goluri ovale
carcasele se instalează în toate nervurile, iar
la cele cu goluri rotunde - în nervurile
şi unele intermediare
(fig.3.47). în talpa de sus a panourilor
se instalează plase cu barele de
rezistenţă în direcţia transversala, care
preiau eforturi de întindere de la limita (p.3.2) ca pentru o grinda
încovoierea locala. secundara (p.3.3.4) - în cazul acţiunii
unei sarcini uni form distri buite sau
pri nci pala (p.3.3.6) - în caz ul
acţiunii forţ elor concentrate.
29. 3.6.5. Alcătuirea grinzilor
Alcatuirea si calculul grinzii planseului Grinzile planşeelor din elemente
prefabricat. prefabricate se armează, de regula cu carcase
Grinzile impreuna cu stalpii formeaza cadre sudate în conformitate cu regulile
transversale sau longitudinale care prezinta generale de armare ale grinzilor
sisteme static nedeterminate. Imbinarea
stalpilor cu grinzile deobicei este rigida.
continua (fig.3.48).
în cîmp armătura de rezistenţă se
Grinzile pot fi cu sectiunea T sau T invers. instalează în zona inferioara, iar la
h=(1/8..1/5)l reazeme - în zona de sus. Cu scopul
b=(0.3…0.4)h armării optimale a grinzii (reducerii
h=1.8√(Mmax/Rb*b) consumului de metal) o parte din bare se
calculul grinzii static nedeterminate se rup în conformitate cu diagrama
recomanda de efectuat dupa metoda înfăşurăţoare a momentelor încovoietoare
echilibrului limita – cu evidenta de* la sarcinile exterioare şi epurei
deformatiilor plastice ale betonului. materialelor (vc/.i p.3.3.8). Armatura
Articulatia plastica se formeaza in sectiunea transversala (etrier) se determină şi se
unui element din beton armat reprezinta instalează din calculul fiecărei grinzi la
zona cu deformatii plastice valoroase ale rezistenţă la acţiunea forţei tăietoare
betonului din zona comprimata si tensiunea (vezi p.I "Beton armat")
din armature intinsa egala cu limita fizica de O particularitate de armare a
curgere.
Grinda cu grad de nedeterminare static n va
grinzilor prefabricate de la grinzile din
beton monolit constă în aceea ca la ele
ceda in cazul cand in ea vor aparea n+1 este necesar de îmbinat armătura de
articulatii plastice. Pe parcursul formarii pe reazemele pe stîlpi.
articulatiilor plastice in grinda are loc Există numeroase tipuri de
redistributia momentelor incovoitoare. îmbinări ale grinzilor cu stîlpii. în fig.3.49
Desen caiet sînl prezentate unele exemple de îmbinări
la care barele de îmbinare trec prin găuri
30 lăsate în stîlpi şi se sudează de o placa de
Alcatuirea si dimensionarea armaturii metal (piesa înglobata, fig.3.49) sau cu
grinzii continue bara de rezistenţă de sus a carcasei
Grinzile planşeelor din elemente grinzii prin sudură în baie. în aşa mod se
prefabricate se armează, de regula cu formează o armare continua pe reazeme,
carcase sudate în conformitate cu regulile care preia eforturile de întindere de l ; i
generale de armare ale grinzilor continua momentele încovoietoare negative
(fig.3.48). (fig.3.49a). Eforturile de comprimare
în cîmp armătura de rezistenţă se dm îmbinare (fig.3.49a) se preiau de
instalează în zona inferioara, iar la reazeme - beton sau cordoanele de sudare a barelor
în zona de sus. Cu scopul armării optimale a eu piesele înglobat ale stîlpilor.
grinzii (reducerii consumului de metal) o
parte din bare se rup în conformitate cu
diagrama înfăşurăţoare a momentelor
încovoietoare de* la sarcinile exterioare şi
epurei materialelor (vc/.i p.3.3.8). Armatura
transversala (etrier) se determină şi se
instalează din calculul fiecărei grinzi la
rezistenţă la acţiunea forţei tăietoare (vezi
p.I "Beton armat")
O particularitate de armare a
grinzilor prefabricate de la grinzile din beton
necesar de îmbinat armătura de pe
reazemele pe stîlpi.
Există numeroase tipuri de
îmbinări ale grinzilor cu stîlpii. în fig.3.49
sînl prezentate unele exemple de îmbinări la
care barele de îmbinare trec prin găuri lăsate
în stîlpi şi se sudează de o placa de metal
(piesa înglobata, fig.3.49) sau cu bara de
sudură în baie. în aşa mod se formează o
armare continua pe reazeme, care preia
eforturile de întindere de l;i momentele
încovoietoare negative (fig.3.49a). Eforturile
de comprimare dm îmbinare (fig.3.49a) se
preiau de beton sau cordoanele de sudare a
barelor eu piesele înglobat ale stîlpilor.
Calculul static al grinzilor
planşeelor la clădirile etajate depinde de
modul de unire cu stîlpii şi de reazem
pe pereţii exteriori. Daca grinzile se
reazemă pe stîlpii intermediari şi marginali
(cu îmbinări rigide), atunci ele sînt elemente
ale unei structuri în cadre, în cazul cînd
lipsesc stîlpii marginali şi grinda se
reazemă liber pe perete ea se calculă cu o
grinda continua. Daca grinzile se reazemă
liber pe consolele stîlpilor, atunci ele se
calculă ca o grinda simplu rezemata, în
ultimul caz rosturile dintre grinzi şi stîlpi
sînt mai simple şi mai puţin solicitate
decît îmbinările rigide însă este mai mare
consumul de armătura decît în primele
două cazuri şi de aceea se foloseşte foarte rar.
Grinzile se calculă la acţiunea
sarcinii totale de la planşeu şi masa lor
proprie. Tipul de sarcina depinde de tipul şi
numărul panourilor, în cazul cînd avem
panouri cu goluri sau cu nervurile în sus,
sarcina de la planşeu se considera ca o
sarcina uniform distribuita, iar cînd avem
panouri cu nervurile în jos - ca forte
concentrate aplicate în punctele de reazem
ale nervurilor pe grinda. La acţiunea în
fiecare deschidere a grinzii a 5 şi mai multe
forte concentrate se admite ca sarcina este
uniform distribuita.
Deschiderea de calcul l a
grinzii se admite egală cu distanţa dintre
axele stîlpilor, iar în prima deschidere în
cazul cînd ea se reazemă liber pe
peretele exterior - cu distanţa de la axa
stîlpului pînă la mijlocul reazemului pe
perete.
Calculul static al grinzii se 32
efectuează cu metoda echilibrului
 .Planşeele din beton armat
monolit cu plăci rezemate pe contur
Planşeele din beton armat monolit cu plăci
rezemate pe contur (plăci armate cruciş) sînt
alcătuite din plăci cu raportul laturilor //// <
2,0 (fig.S.lb), care lucrează la încovoiere în
ambele direcţii şi sînt rezemate pe grinzi
(fig.3.21a). Toate elementele planşeului sînt
monolit unite între ele. Plăcile au
dimensiunile pînă la 4-6 m. Grinzile sînt
instalate în două direcţii pe axele stîlpilor şi
au aceeaşi înălţime.
Fig.3.21. Schema planşeului din beton
monolit cu plăci rezemate pe contur: 1-
placa; 2-grinzile; 3-stîlpi
Grosimea
plăcii se admite în
dependenţa de
dimensiunile ei în plan şi valoarea sarcinii în
limitele 50-140 mm, dar nu mai mică de
1/50 /2.
Planşeele cu dimensiunile plăcilor
comparativ mici (mai puţin de 2,0 m) fără
reazeme (stîlpi) intermediare se numesc
planşee cheson (fig.3.21b).
Acestea planşee, de regulă, se folosesc din
cerinţe arhitectonice pentru încăperi cu
destinaţii speciale aşa cum sînt: holurile, săli
de spectacole, amfiteatre etc. Din condiţii
economice ele sînt mai defavorabile decît
planşeele cu plăci-grinda deoarece la ele
consumul de armatura este mai mare.
Caracterul de rupere ale acestor plăci
depinde de forma ei în plan (pătrată sau
dreptunghiulară (fig.3.22). în plăcile cu
laturile aproximativ egale (aproape pătrate)
primele fisuri apar în betonul din zona de jos
în partea de la mijloc pe direcţia
diagonalelor (fig.3.22 a).
Fig.3.22. Schemele de rupere ale plăcilor
rezemate pe contur:
a, b-placă pătrată în plan; c-idem,
dreptunghiulară;
l-partea de sus a plăcii; 2-idem, de jos
Cu creşterea sarcinii aceste fisuri se dezvolta
spre colţurile plăcii. Ruperea plăcii, de
regula, se începe de la curgerea armaturii
într-o secţiunea fisurata în zona de jos.
înainte de etapa de rupere a plăcii apar fisuri
şi în zonele ei de sus, care sînt situate la
colţurile plăcii pe o direcţie aproximativ
perpendiculara diagonalelor (fig.3.22 a).
în plăcile dreptunghiulare iniţial apar fisuri
în zona de jos la mijlocul ei în direcţia
longitudinala şi apoi apar şi fisuri diagonale
în zonele de la reazeme (fig.3.22 b).
Caracterul de rupere al plăcilor rezemate pe
contur se ia în consideraţie la armarea şi
elaborarea metodei de calcul a lor.
3.4.2. Calculul plăcii
Plăcile rezemate pe contur (care lucrează în
două direcţii) pot fi calculate cu două
metode:
1) cu metoda sistemelor din
material elastic (fără evidenta deformaţiilor
plastice);
2) cu metoda echilibrului
limită (cu evidenta deformaţiilor plastice).
Prima metoda de calcul a plăcilor este
elaborata destul de bine şi în baza ei
sînt elaborate numeroase tabele.
Metoda echilibrului limită de calcul permite
de folosit armatura mai raţiona] şi în multe
cazuri consumul ei se reduce cu 20-25 %.
La etapa de echilibru limită placa se
examinează ca o sistema de verigi
(elemente) legate între ele pe linia de rupere
prin articulaţii plastice, în fig.3.23 este
prezentata schema de calcul a plăcii la etapa
de echilibru şi momentele încovoietoare care
apar în ea. Calculul se efectuează cu metoda
cinematică.
Fig.3.23. Schema de calcul şi momentele
încovoietoare echilibru limită: J - articulaţie
plastica
Valorile momentelor încovoietoare în placa
în articulaţiile plastice în mare măsură
depind de aria armaturii intersectată de linia
de rupere şi se determină cu următoarea
formula:
Mpl=σyAsZb
unde As - aria armaturii de rezistenţă pe o
unitate de lăţime a plăcii;
Zb - braţul eforturilor interne (vezi parte I a
cursului Beton armat), în mod general cum
se vede din fig.3.23 în fiecare placa a
planşeului apar sase momente încovoietoare
de la sarcina exterioara:
- două în cîmp - MI şi M2',
- patru pe reazeme - MI, M’I, MII şi
M'II .
La etapa de echilibru limită la. acţiunea
sarcinii suprafaţa plană a plăcii (pînă la
solicitare) se transforma într-o figură
poligonală laturile căreia sînt verigile
(elementele) triunghiulare şi trapeţiedale
legate între ele pe liniile de rupere prin
articulaţii plastice, înălţimea acestei figuri
este egala cu săgeata maximala a plăcii f, iar
unghiurile de rotaţie a verigilor:
<p*tg<p=2f/lt
Valorile momentelor încovoietoare care apar
în placa la etapa echilibrului limită se
determină din condiţia egalităţii lucrului
virtual de la sarcina exterioara
W cu acel de la eforturile interne WM
Wq = WM
Valoarea lucrului virtual de la sarcina
exterioara reprezintă produsul valorii
(intensităţii) acestei sarcini q ~ g + p la
volumul figurii V formate de placa
deformata la etapa de echilibru limită
W^q-V^q-f-hfSh-lJ/e
Valoarea lucrului virtual al eforturilor
interioare (momentelor încovoietoare) în
articulaţiile plastice în cazul unei armări
uniforme distribuite în ambele direcţii ale
plăcii (fig.3.24a) se determină cu formula:
W„ = Z<p-M = (2(p-Mi + <p-Mi + <p-M'i)h
+ (2<p-M2 + <p-M„ + <p-M'n)li (3.28) După
înlocuirea valorii unghiului v din formula
(3.35) obţinem:
înlocuind valorile Wq şi Wm în formula
(3.26) şi după unele transformări
în finala obţinem
în cazul cînd o parte de bare din plasele de
jos nu sînt duse pînă la reazeme (sînt rupte
deoarece valoarea momentului încovoietor
din cîmp se micşorează) pe o fişie cu
lăţimea egala cu 1/4 din deschiderea plăcii /;
(fig.3.24b) atunci se micşorează şi valoarea
lucrului virtual al eforturilor interne.
Deoarece, de regula în fişia cu lăţimea egala
cu 1/4// se rup 50% din bare şi valorile
momentelor încovoietoare din cîmp în
articulaţiile plastice pe aceste fişie se vor
micşora de două ori - A///2 şi Mjl. Atunci
lucrul virtual va fi
M'l-±-M2ll} (3.41)
, - 75mm. Adîncimea paharului trebuie sa fie
După egalarea Wqcu Wmdin formula (3.31)
şi unele transformări obţinem
l&^LlAl = (2M, + M, + M',)12 + (~M2 + MU
+M'„ -iw,)/,
în cazul cînd placa este armată cu plase în
rulouri şi în zonele de la reazeme ele se
ridică în zona de sus (fig.3.25a) la distanta
de 0.251 pînă la
reazeme, atunci valorile momentelor
încovoietoare din cîmp pe lungimea liniei de
rupere a plăcii pe aceste fîşii vor fi egale cu
zero (deoarece lipseşte armatura). Arunci
obţinem
(ql12(3l2- l1) )/12= (2M1 + M1 + M’1)l2+ (M2
– M1 + MII + M’II) l1
Sensul calculului de mai departe
a plăcii consta în aceia ca valorile tuturor
momentelor încovoietoare din formulele
(3.30, 3.31 şi3.33) se exprima prin
momentul încovoietor A// din cîmp în
direcţia laturii mai mici. Valorile admisibile
ale raportului al momentelor încovoietoare
de calcul sînt prezentate în tabela 3.1.
După admiterea valorilor
raportului dintre momentele încovoietoare
ecuaţia cu 6 necunoscute se reduce la o
ecuaţie cu o singură necunoscuta care se
rezolva simplu. Valorile deschiderilor de
calcul ale plăcii 12 şi // se admit egale cu
distanta dintre laturile grinzilor, iar în prima
deschidere - cu distanta de la centrul de
reazem a grinzii pe perete pînă la latura
exterioara a primii grinzi. Aria necesara a
armaturii pentru placa se determină cu
metoda obişnuită ca pentru un element cu
secţiunea dreptunghiulară.
3.4.3. Armarea plăcii
Plăcile rezemate pe contur în
majoritatea cazurilor se armează cu plase
sudate ca varianta mai industriala şi foarte
rar se armează cu bare separate.
Modul de armare al plăcilor
depinde de valorile deschiderilor. Plăcile cu
deschiderile I2xlj mai mari de 2,5 m se
armează separat cu plase în cîmp şi pe
reazeme (fig.3.24). Cea mai optimala armare
ale acestor plăci în cîmp este cu plase sudate
cu bare de rezistenţă în ambele direcţii la
care 50% din bare nu se duc pînă la
reazeme, dar se rup în cîmp la o distanta
egala cu 0,25 din deschidere (l2 sau //)
(fig.3.24b). O varianta echivalenta de
armare este cînd placa se armează cu două
plase cu diferite dimensiuni în plan care se
suprapun una peste alta (fig.3.24c). Aria
armaturii de rezistenţă în ambele direcţii ale
fiecărui plase alcătuieşte circa 50% din aria
totala a armaturii necesare din calcul.
Pe reazeme (grinzi) plăcile se
armează cu plase cu barele de rezistenţă în
direcţia transversala (fig.3.24d).
în cazurile cînd pentru armarea
plăcii se folosesc plase comparativ înguste
(cu lăţimea mai mică decît deschiderile 36-37
plăcii) cu bare de rezistenţă în direcţia 4.2,Fundaţii izolate sub stîlpi
longitudinala, atunci ele se instalează una 4.2.l,Alcătuirea fundaţiilor prefabricate
peste alta în direcţii perpendiculare Fundaţiile se execută întregi sau
(fig.3.24e,g). Pe reazeme (grinzi) se compuse (din cîteva elemente) funcţie de
instalează segmente de plase cu barele de dimensiuni (fig.4.1.). Dimensiunile
rezistent,! în direcţia longitudinala. fundaţiilor întregi sînt relativ mici. Ele se
(fig.3.24f,g). execută din betoane grele de clasa
' fej B15...B25, se instalează pe un pat de
,=_=, pietriş cu nisip cu grosimea l OOmm.
Fig.3.24. Armarea plăcilor rezemate pe
contur cu dimensiunile mai mari de 2,5 m:
a-fragment din planşeul armat uniform şi
diagramele momentelor încnvoietoare; b-
plasa cu bare rupte în cîmp; c-două plase
a-fragment din planşeul armat
uniform şi aiagrameie mi/mcr»»-
încovoietoare; b-plasa cu bare rupte în cîmp;
c-două plase cu diferite dimensiuni
suprapuse una pe alta; d-plasepe reazeme cu
bare de rezistenţă în direcţia transversală; e-
plase înguste în cîmp; f-idem, pe reazeme;
g-aranjarea plaselor în placă în cîmp şi pe
reazeme.
Plăcile cu dimensiunile mai mici
de 2,5 m se armează cu plase în rulouri cu
barele de rezistenţa în ambele direcţii, în
cîmp plasele se instalează în partea de jos a
plăcii iar în zona reazemelor (egala
aproximativ cu 0,25/,) se ridică în zona de Fig.4.1. Fundaţii izolate prefabricate:
sus (ca pentru plăci-grinda, vezi fig.3.8 şi a-fundaţie întreagă; b-fundaţie
3.25a). Plasele se instalează (desfăşoară) compusa din cîteva
perpendicular laturii mai mari ale plăcii elemente; l-pahar; 2-mortar
(fig.3.25a). Pe reazemele (grinzile) în de ciment; 3-elemente de
direcţia mai scurta ale plăcilor // paralel cu fundaţie
plasele din cîmp în zona de sus se instalează în fundaţie se prevede armătură
plase cu barele de rezistenţă în direcţia din plase sudate, amplasata la talpa. Stratul
transversala (fig.3.25b). de acoperire minim al armăturii este de
în plăcile din prima şi ultima 35mm. în lipsa patului din pietriş cu nisip,
deschideri cînd placa se reazemă nemijlocit stratul de acoperire se prevede de 70mm.
pe perete (lipsesc brîuri din beton monolit) Stîlpii prefabricaţi se încastrează în paharul
plasele din cîmp se instalează în zona de jos fundaţiei. Lungimea de încastrare a stîlpului
pînă pe reazem, iar la plăcile de la colţurile în pahar l se adopta 1..l,5 h , sau >30 d (d —
planşeului plasele se instalează în zona de diametrul armăturii de rezistenţă a stîlpului).
jos pînă pe perete pe două laturi. Distanţa între
pereţii paharului şi muchia stîlpului se
adoptă în partea inferioară 50mm, superioară
cu 50mm mai mare decît lungimea de
încastrare a stîlpului.
Fundul paharului se verifica la
străpungere sub acţiunea încărcărilor ce
solicita stîlpul înainte de întărirea betonului
de monolitizare.
Grosimea fundului paharului
trebuie sa fie cel puţin de 200mm. De aceea
înălţimea minima a fundaţiei, care asigura
încastrarea rigida a stîlpului în fundaţie
H«,i„^L+25cm
unde l - este lungimea de încastrare a
stîlpului în fundaţie.
Fundaţiile izolate sub stîlpi au
formă prismatica (în trepte). Numărul
treptelor se stabileşte în funcţie de înălţimea
fundaţiei:
l)daca H < 45 cm - o treaptă;
2)daca 45 < H < 90 cm - doua trepte;
3)daca H > 90 - trei trepte.
înălţimea minima a treptei -
300mm se stabileşte din condiţia de
asigurare a rezistenţei treptei în secţiuni
înclinate fără armătură transversala.
Fundaţiile se armează cu o plasă
de armătură de clasa A-II, A-in (în cazuri
excepţionale A-I) cu diametrul cel puţin de
12mm) cu barele paralele laturilor bazei.
Distanţa maxima între barele de armătură
este de 200mm.
Pereţii paharului nu se armează,
daca grosimea lor depăşeşte 200mm sau este
mai mare de 0,75 din adîncimea paharului.
Daca condiţiile acestea nu se respecta,
pereţii paharului se armează cu armătură
longitudinala şi transversala conform
calculului.
4.2.2.Alcătuirea fundaţiilor monolite
Fundaţiile izolate monolite se
execută pentru clădirile cu schelet din
clemente prefabricate sau monolite.
Fundaţiile monolite tipizate, îmbinate cu
siîlpii prefabricai, sînt elaborate cu
dimensiuni unificate (standarde), multiple la
SOOmm: dimensiunile tălpii - (1,5*1,5) ...
(6*5,4)m, înălţimea fundaţiei - 1,5; 1,8; .'.,4;
3.0; 3,6; şi 4,2m. Fundaţiile acestea se
execută cu soclul alungit şi paharul
amplasat sus, care se armează cu o carcasă
spaţiala şi talpa fundaţiei cu raportul
lungimii consolei la grosime 1:2, armata cu
o plasă de armătură sudata dubla (fig.4.2.).
Fundaţiile monolite, îmbinate cu
stîlpii monoliţi, au formă prismatica (în
irepte) sau formă de obelisc (fig.4.3.).
înălţimea totala a fundaţiei H se stabileşte
astfel ca să nu fie necesară armarea ei cu
trieri sau bare înclinate. Presiunea de la siilp
se transmite în fundaţie sub unghi de 45.
Din aceasta condiţie se stabilesc
dimensiunile treptelor superioare ale
fundaţiei.
Fundaţiile monolite, ca şi cele
prefabricate, se armează numai la talpă cu
plase sudate de armătură. Cînd
dimensiunile tălpii depăşesc 3m, cu scopul
de ci onomie a oţelului se folosesc reţele
sudate nestandarde în care 1/2 din bare nu ,i
duc pînă la capa la 1/10 din lungime
(l=0,8a).
în fundaţie se prevăd mutaţi de
armătură cu aria secţiunii egală cu aria
secţiunii armăturii de rezistenţă a stîlpului la
capătul superior al fundaţiei pentru
îmbinarea stîlp-fundaţie. în limita fundaţiei
mustăţile se îmbină într-o carcasă spaţiala,
care se instalează pe garnituri de beton sau
cărămida. Lungimea mustăţilor din fundaţie
trebuie sa fie suficienta pentru executarea
îmbinării armăturii conform cerinţelor în
vigoare, îmbinările armăturii se fac mai sus
de nivelul pardoselii. Armătura stîlpilor
poate fi îmbinata cu mustăţile prin
suprapunere fără sudare, conform cerinţelor
de alcătuire ale acestor îmbinări, în stîlpii
solicitaţi la compresiune axiala sau
compresiune cu excentricitate mica
armătură se îmbină cu mustăţile intr-un
singur nivel, iar în stîlpii solicitaţi la
compresiune cu excentricitate mare - în cel
puţin doua nivele la fiecare parte a stîlpului.
Daca pe de o parte a secţiunii stîlpului sînt
dispuse trei bare, atunci prima se îmbină cu
cea intermediară.
îmbinarea armăturii stîlpului cu
mustăţile din fundaţie se recomanda să se
facă mai bine prin sudare în arc.
Construcţia îmbinării trebuie sa fie comoda
la montaj şi sudare. Daca secţiunea
stîlpului se armează cu patru bare,
îmbinarea se execută numai prin sudare, în
fundaţiile pe piloţi încărcările de la stîlpi se
transmit la piloţi prin intermediul radierului
- unei placi rigide, îmbinarea stîlpului
prefabricat cu fundaţia se face în paharul
fundaţiei cu monolitizarea ulterioara a lui.
Capetele superioare ale piloţilor se
încastrează în radier.
Dimensiunile radierului şi
paharului se determină prin calcul şi se
adopta multiple la 300mm. Radierul se
calculează la încovoiere şi străpungere, se
armează conform eforturilor de care este
solicitat.
4.2.3. Calculul fundaţiilor izolate.
Calculul este alcătuit din doua
părţi: calculul terenului de fundaţie
(determinarea formei şi dimensiunilor
tălpii) şi fundaţiei (înălţimea fundaţiei,
dimensiunile treptelor, aria secţiunii
armăturii de rezistenţă).
Dimensiunile în plan ale
fundaţiei se stabilesc în funcţie de
presiunea terenului sub talpa fundaţiei.
Aproximativ, se considera fundaţia de
rigiditate foarte mare, adia se neglijează
caracteristicile elastice ale terenului şi
fundaţiei, ceea ce duce la o oarecare
supradimensionare.
în cazul încărcării centrice,
suprafaţa fundaţiei se determină din
proiecţia pe verticala a tuturor forţelor ce
acţionează la baza fundaţiei.
AxR = N„+Gf\
unde A=ab; G =abg H - greutatea proprie
a fundaţiei, inclusiv greutatea pămîntului
deasupra fundaţiei - (g =20KN/m ); H -
adîncimea de fundare; R -rezistenţă de
calcul a terenului.
N„ se determină cu coeficientul încărcării
yf=\ .
Fundaţiile solicitate la încărcări
centrice, de regula, se proiectează de
formă pătrată în plan, a = b =4 A -
multiple la 300mm.
înălţimea minima a fundaţiei cu
talpa pătrată se determină prin calculul de
rezistenţă la străpungere, adoptînd ipoteza,
ca străpungerea va avea loc pe planurile
înclinate la 45°, duse de la marginea
stîlpului. Aceasta condiţie se exprima cu
relaţia
" Pentru utilizarea elementelor prefabricate
(4.4)
" S K
unde
Rb, - rezistenţă de calcul a betonului la
întindere;
Um~ 2(hs,+ bsl+2h0) - valoarea medie a
perimetrelor bazei superioare şi
inferioare a piramidei de străpungere în
limita înălţimii utile a fundaţiei
ho.
Forţa de străpungere P se
determină conform calculului la starea
limita de rezistenţă la nivelul extremităţii
superioare a fundaţiei, scăzîndu-se
presiunea terenului de fundaţie pe
suprafaţa bazei piramidei de străpungere:
P=N-A,-p,
unde p - N/A - presiunea convenţionala de
calcul pe teren;
Ar (b„+ 2h0)(hst+ 2ho);
N - forţa axiala de calcul (#> 1), transmisa
de stîlp.
în formula (4.5) sarcina din
greutatea proprie a fundaţiei, inclusiv
greutatea pămîntului deasupra fundaţiei nu
se ia în consideraţie, deoarece încărcarea
aceasta nu acţionează la străpungerea
fundaţiei, înălţimea utilă a fundaţiei se va
calcula cu formula aproximativa, dedusa în
baza relaţiilor (4.4), (4.5)
(4.6)
înălţimea totala a fundaţiei şi
dimensiunile treptelor superioare se
stabilesc, ţinîndu-se seamă de cerinţele
constructive, indicate mai sus.
înălţimea treptei inferioare se
determină din condiţia de asigurare a
rezistenţei în secţiuni înclinate fără
armătură transversala cu relaţia:
(4.7)
unde / = 0,5(cr — hs, — 2h<j) - lungimea
consolei treptei inferioare.
Armătura de rezistenţă a fundaţiei se
determină din calculul la încovoiere
Fundaţiile se pot calcula considerând
porţiunile cuprinse între marginile fundaţiei
şi secţiunile I-I — din dreptul stîlpilor, II-II -
pe muchia treptei superioare şi III-III - pe
marginea piramidei de străpungere (fig. 4.4)
- nişte console încastrate în masivul
fundaţiei, încărcate cu presiunea terenului
38-39
Hale industriale. Proiectarea halelor
industriale, argumentarea şi adoptarea
elementelor constructive a halelor parter.
Asigurarea stabilităţii, iluminarea şi
ventilarea.
Alegerea formei halelor în plan depinde în
primul rând de procesul tehnologic pe care îl
adăpostesc. În cazul proceselor tehnologice
simple care se desfăşoară liniar. Forma
dreptunghiulară este cea mai indicată pentru
că ea permite desfăşurarea unui flux
tehnologic continuu cu aceleaş mijloace de
transport. Cea mai preferată formă în plan a
halelor industriale este forma
dreptunghiulară. În funcţie de lăţimea
spaţiului necesar desfăşurării procesului
tehnologic halele industriale pot fi cu o
deschidere sau cu mai multe. Dimensiunile
deschiderilor (L) se stabilesc multiple de 6
m, adică 12, 18, 24, 30, 36m. Reţeaua
modulară a stâlpilor halei parter înzestrată
cu poduri rulante în funcţie de rpocesul
tehnologic poate fi 12*18, 12*24, 12*30m
sau 6*18, 6*24, 6*30m. traveea stâlpilor
prioritar se acceptă 12m; dacă la traveea de
12m se folosesc panouri de pereţi cu
lungimea de 6m, atunci pe axele de trasare a
şirurilor de stâlpi marginali se instalează
suplimentar stâlpi de paiantă. La traveea
stâlpilor de 12m este posibilă traveea
grinzilor de 6m cu folosirea în calitate de
sprijin intermediary a grinzilor longitudinale
de susţinere (grindă-jug) instalate pe stâlpi
centrali. Cei mai buni indici tehnico-
economici referitor la volumul de muncă şi
pereţi se desting la acoperişurile din
elementele prefabricate de beton armat cu
traveea stâlpilor de 12m fără grinzi
longitudinale de susţinere. Înălţimea halei
industriale cu poduri rulante şi cota consolei
stâlpilor se stabilesc în funcţie de gabaritul
deasupra şinei al podurilor rulante utilizate
cu capacitatea nominală de ridicare maximă.
La evaluarea acestor dimensiuni se ţine
seama de înălţimea şinei cu garnituri
150mm şi a grinzii de rulare 1400 şi
1000mm, respectiv, la traveea stâlpilor 12 şi
6m (cu excepţia halelor cu înălţimea 8,4m,
pentru care înălţimea grinzii de rulare este
adoptată 800mm), spaţiul de siguranţă dintre
partea inferioară a riglei şi partea superioară
a podului rulant.
ale acoperişului de acelaş tip, poziţionarea
stâlpilor marginali faţă de axa de trasare se
execută în condiţiile respectării următoarelor
prevederi:
- la traveea stâlpilor de 6m,
H16,2m şi Q320kN (capacitatea podului
rulant) faţa stâlpului se suprapune cu axa de
trasare
(fig58.1a) (2.5a)
- la traveea de 6m, Q>320kN,
H>16,2m şi la traveea de 12m faţa stâlpului
se deplasează în afara de la axa de trasare cu
250mm
(fig 58b) (2.6)
stâlpii centrali se poziţionează în aşa mod ca
axele de trasare longitudinale şi transversale
să coincidă cu axele proprii. Această
prevedere nu se referă la stâlpii din preajma
rostului de deformaţii şi la stâlpii cadrului
frontale. Poziţionarea stâlpilor frontali faţă
de axa transversală este 500mm
(fig 58.2a)(2.5b)
Luminatoarele sunt alcătuite din ferme şi
montanţi, plăci portante de acoperiş care se
reazemă pe riglele cadrelor transversale. În
planul montanţilor luminatorul se
amplasează pe plăcile de margine. Lăţimea
luminătorului şi elevaţia cercevelelor se
stabilesc în raport de iluminare necesară a
atelierului.
Deobicei ea se asigură la lăţimea
luminatorului egală cu 0,3-0,4l. în scopul
tipizării elementelor constructive se folosesc
luminatoare de lăţimea 6m, pentru
deschiderile până la 18m şi lăţimea 12m
pentru deschiderile 24 şi 30m îmbinarea
elemntelor portante ale luminatorului cu
riglele cadrelor transversale se execută cu
buloane de montaj cu sudarea ulterioară a
pieselor inglobate metalice.
(fig58c)(2.9)
Sistemul spaţial al şarpantei, alcătuit din
rigle şi plăci este un system deformabil.
Pentru asigurarea stabilităţii şi rigidităţii
acestuia cît şi a construcţiei în ansamblu, se
prevede un complex de contravîntuiri, care
în raport cu dispunerea lor, pot fi orizontale
şi verticale. Contravîntuirile oferă, totodată,
condiţiile pentru un montaj comod şi sigur al
elementelor construcţiei şi asigură
conlucrarea lor spaţială. Unele dintre
contravîntuiri sunt destinate pentru preluarea
încărcărilor, orizontale provenite din
acţiunea vîntului, a frînării mijloacelor de
ridicare şi transport etc. asigurînd
transmiterea lor pînă la fundaţiile
construcţiilor.
La acţiunea încărcărilor orizontale în
direcţia longitudinală a halei (presiunea
vîntului asupra peretelui frontal frînarea
podului rulante etc.) eforturile se preiau din
cadrul longitudinal, rigla căruia este
şarpanta. Îmbinarea între plăcile şarpantei şi
stîlpi se execută prin grinzi sau ferme cu o
rigiditate redusă din planul său. Sistemul de
contravîntuiri verticale pe axa stîlpilor halei
se prevede pentru a crea o şarpantă rigidă
geometric invariabilă în direcţia
longitudinală.
Încărcarea provenită din vînt, care
acţionează asupra părţii frontale a halei
provoacă încovoierea stîlpilor frontali.
Pentru reducerea deschiderii de calcul a
stîlpilor frontali şarpanta se foloseşte ca
reazem orizontal. În halele de înălţime mare
şi cu deschideri importante este raţional să
se creieze un reazem orizontal pentru
peretele frontal la nivelul tălpii inferioare a
riglei cadrului frontal dincontravîntuiri
transversale, realizate ca ferme cu tălpi
paralele şi diagonale încrucişate.
Stabilitatea tălpii superioare a riglei cadrului
transversal împotriva flambajului lateral este
asigurată de plăcile de acoperiş, piesele
înglobate ale cărora se sudează de rigla
cadrului.
În halele cu eluminatoare lungimea de calcul
al tălpii comprimate al riglei cadrului din
planul de încovoiere se majorează şi este
egală cu lăţimea eluminatorului. Pentru
asigurarea stabilităţii talpii superioare a
riglei cadrului la flambajul lateral în traveile
finale ale halei la nivelul ei se instalează
ferme metalice cu tălpi paralele şi diagonale
încrucişat, iar în traveile intermediare pe axa
luminatorului se instalează proptele.
Pentru luminatoare se prevăd contravîntuiri
orizontale transversale şi verticale, care
îndeplinesc acelaş rol. Contravîntuirile
transversale frontale, în traveile alăturate
rostului de dilatare, se dispun în planul
tălpilor superioare ale eluminatorului. În
pereţii laterali ai luminatoarelor se dispun
contravîntuiri verticale, în aceleaş traveie
unde există contravîntuiri transversale.
(4.5)
39
Hale industriale tip parter
Halele sînt construcţii cu un singur nivel
care includ în general spaţii mari. Spaţii
interior al unei hale este mărginit de
acoperiş şi de pereţii laterale. Interiorul halei
poate fi compartimentat într-o măsură
oarecare prin pereţii intriori, în unele
porţiuni se execută subsoluri planşee la
diferite niveluri, platforme după necesităţi.
Halele au utilizări foarte diferite, în industrie
pot servi ca hale pentru fabricaţia, ca
magazii pentru depozitarea de materii prime
sau produse, pentru procese de producţie
axiliare.
Construcţiile halelor au forme şi alcătuiri
potrivit scopăului pentru care sînt executate,
Au deci u pronunţat rol fucţional. Ca
urmare, soluţia constructivă este
determoinată ca natura proceselor
tehnologice ce se vor desfăşura în hală,
precum şi de o serie de alte condiţionări, pe
care acestea le inpon construcţiei.
Pentru industria metalurgică, producătoare
de maşini, uşuoară şi alte ramuri industriale
se execută clădiri cu schelet cu un singur
nivel, numite hale industriale parter ( fig. 2.1
a). Particularitatea şi tehnologică a acstor
hale industriale constă în instalarea lor cu
mejloace de ricarea şi transport – poduri
rulante sau grinzi rulante suspendate.
Podurile rulante se deplaseaza pe căi
speciale rezimate pe stîlpi. Grinyile rulante
suspendate se deplasează pe căi de rulare
suspendate în lungul halei de elemente
portante ale acoperişului. Acoperişul hale
industriale parter poate fi alcătuit din
elemente liniare sau spaţiale din plăci cu
curbe subţiri.
Structurile halelor industriale tipizate,
cu schelet şi acoperiş din elemente liniare,
sînt alcătuite din: stîlpi îcastraţi în fundaţii;
rigle de acoperiş ( grinzi, ferme, arce) ;
grinzi de rulare, luminatoare. Structura de
rezistenţa scheletului este cadru transversal,
alcătuit din stîlpi şi rigle.
Rigiditatea spaţială şi stabilitatea halei
parter cu schelet se destinge prin încastrarea
stîlpelor în fundaţii. În derecţia trasversală
rigiditatea spaţială halei este asigurată de
cadrele transversale în direcţia logitudinală –
de cadrele longitudinale, alcătuite din aceiaşi
stîlpi , elementele acoperişului, grinzele de
rulare şi contravîntuirele verticale ( fig. 2.1
b,c). Halele pot fi, de asemenea, cu acoperişi
plan fără luminatoare.
Exemplu poate servi schma constructivă
clădirii, în care panourile acoperişului cu o
lungime mare, egală cu deschidere, sînt
instalate pe grinzele longitudinale şi servesc
ca rigle ale cadrului transversal ( fig. 2.2 )
Schemele constructive şi statice ale
cadrelor
Schema de calcul.
Grinzele de acoperiş sînt legate articulat de
stîlpii cu moment de inerţie constant sau
variabil în trepte. În schema statică de calcul
intervin deci ca elemente componente:
- riglele considerate în
deformabile axial, asigurînd deplasări
orizontale egale tuturor stîlpelor, la nivelul
lor;
- stîlpii, încastraţi la bază şi
articulaţi la extrimitatea superioară.
Lungimea stîlpelor se va lua egală cu
destanţa de la extrimitatea inferioară a riglei
pînă la extremitatea superioară a fundaţiei.
Rigla cadrului se va calcula independent, ca
o grinda simplu rezemată. De aceia, calculul
cadrului se va reduce la determinarea
eforturilor în patru secţiuni caracteristice ale
stîlpelor.
La traveia stîlpelor marginali şi centrali
egală cu 6 sau 12 m se va efectua calculul
unui cadru transversal plan, încercările fiind
adunate pe lăţimea respectivă egală cu
traveia stîlpelor. În cazul cînd traveia
stîlpelor marginali este 6 m, iar acelor
centrali 12 m, se va efectua calculul unui
tronson-cadru în componenţa căruia întră
cîte 2 stîlpi marginali ( fig. 2.15 ).
Rigiditatea stîlpelor cadrului convenţional
va fi egală cu summa rigidităţilor stîlpilor
incluşi în tronson. Încarcîrile se vor aduna
pe lăţimea 12 m
Fig.2.15
Încarcări.
Asupra cadrului transversal acţionează
încarcări permanente de la greutatea
acoperişului, stîlpelor, grinzelor de pereţi şi
temporare din zăpadă, vînt, apăsarea
verticală şi forţe orizontale ale podurilor
rulante ( fig. 2.16).
Încarcarea permanentă de la greutatea
acoperişului se transmite la stîlpi ca presiune
de reazem verticală a riglei ( grinzi, fermei
sau arcului ) F, care se determină funcţie de
suprafaţa de încarcarea respectivă.
Încarcarea F este aplicată la stîlp pe axa
reazemului riglei cu excentricitatea
e  0,25  0,15  0,5h
în porţiunea superioră a stîlpului marginal,
e  0,15m îm stîlpul central.
Aici 0,25 m – racardarea stîlpului marginal
la axa modulara de tasare; 0,15 m – distanţa
de la axa de tasare pînă la centrul piesei
înglobate a riglei pe reazem; h 1, h2 –
înălţimea secţiunii transversale, respectiv, a
porţiunilr superioare şi inferioare a stîlpului.
Încarcarea de la greutatea pereţilor
suspendaţi şi a ferestrelor este aplicată la
stîlpul marginal cu excentricitatea egală cu
semisuma grosimii peretelui suspendat şi
înălţimii secţiunii transversale a stîlpului.
Încarcarea de la greutatea grinzii şi căii de
rulare este aplicată la stîlpul marginal cu
excentricitatea
e  0,25  1  0,5h2 ( la
racordarea zero e  1  0,5h ),
2
la stîlpul central e  1 ( fig. 2.16).
Încărcarea de la greutatea porţiunii
superioare şi inferiore a stîlpului este
aplicată pe axa porţiunii respective.
Încarcarea din zăpadă se determină conform
hărţii de zonare a teritoriului şi profilului
acoperişului, se transmite stîlpului în acelaşi
loc ca şi încarcarea de la greutatea
acoperişului.
Conform СНиП 2.01.07-85 „ Încărcări şi
acţiuni” coeficientul fracţiunii încarcării din
zăpadă de lunga durată este 0,3 pentru zona
geografica III; 0,5 – pentru zona IV, şi 0,6 –
pentru zonele V,VI. În rest încarcarea din
zăpadă este considerata ca încarcarea de
calcul din zăpadă este data de relaţia:
kN
S  S0 *  *  f ( 2 )
m M min  N min * e ;
(2.11)
unde: S0 este greutatea de referinţa a
stratului de zăpadă la nivelul terenului plat,
determinîndu-se conform hărţii de zonare a
teritoriului;
- coeficient ce ţine cont de
posibilităţile de aglomerare a zăpezii în
funcţie de forma acoperişului;
 f
- coeficient de siguranţa, pentru
zăpadă   1,4 .
f spaţiul între ferme se se foloseşte pentru
Incarcare din vînt se manifestă prin forţe
exterioare destribuite uniform pe suprafaţă,
considerate ca forţa statice pentru costrucţii
obeşnuite.
Forţele distribuite de calcul din vînt,
normale pe suprafaţă, se determină cu
relaţia:
kN
   n * Ci *  f ( ) Proectarea stîlpilor halelor industriale.
m2
unde: n
este presiunea normală a
vîntului la sol, care se determină pe baza
hărţii de zonarea teritoriului; presiunea
normată la sol se corectează în funcţie de
îmălţimea clădirii deasupra solului şi tipul
terenului prin multiplecarea la coficientul
„K”;
C i
- coeficient aerodinamic ce ţine cont
de influenţa formei şi deminsiunele
costrucţiei;
 f - coeficient de siguranţa a încarcării,
pentru vînt f  1,4 .
Presiunea normată a vîntului, variabilă pe
înălţimea, se înlocuieşte cu presiunea
uniform destribuită, echivalentă după
momentul încovoitor din încastrarea
stîlpului.
Presiunea vîntului, ce acţionează mai sus de
extremitatea superioară a stîlpelor clădirii
( apăsarea şoi asperarea vîntului asupra
acoperişului şi luminatoarea lor dacă
exestă), se transmite ca o forţa concentrată
W, la vîrful stîlpelor. Încarcările verticale şi
orizontale, aduse asupra structurii de
rezistenţe de podurile rulante, se determină
de la 2 poduri rulante apropiate. Valorile
forţelor verticale şi orizontale de calcul se
determină cu coeficientul  f  1,1 .
Forţa verticală de calcul, care acţionează
asupra stîlpului se determină după liniile de
influenţe a reacţiunii de reazem a grinzii de
rulare ( fig. 2.15 ), ţeînd seama de acţiunea
nefovarabilă a 2-a poduri rulante apropiate.
O forţe concentrată la roata podului se aplică
pe reazem, restul forţelor se dispun în
funcţie de distanţa standarda între raţile
podului.
Forţile maximă şi minimă, cere se
transmite stîlpelor:
N min  Fn , min *  *  f * y
; se folosesc ferme de beton armat, care diferă
N max  Fn ,max *  *  f * y
;
unde: F
n , max , F
n , min -
apasarea verticală normată, respectiv,
maximala sau minimala, care-i revine unei
raţi a podului rulant cînd căruciorul este
deplasat între poziţia extremă;
y - suma ordonate liniei de influenţa
a reacţiunii de reazem a grinzii de rulare;
 - coeficientul de semultaneitate,
care confor normelor în vigoare, este egal cu
0,85, pentru varianta de acţiune a 2-a poduri
rulante şi 0,7- pentru 4 ( 2 din stînga şi 2 din
dreapta ).
Forţele verticale N max şi
N min sînt aplicate pe stîlpi cu aceiaşi
excentricitate ca şi încarcarea de la grautatea
grinzii de rulare.
Momentele încovoitoare respective de la
M max şi M min :
M max  N max * e ;
Forţa orzontală transversală de calcul de la
frînarea sau demorarea cu sarcină la cîrlig,
care acţionează asupra stîlpului prin
intermediu grinzii de rulare, se determină
după scelaşi principiu ca forţele verticale:
Ft  Ft , n *  *  f * y
unde F t , n - forţa orizontală normată ce
revine la o roată a podului rulant.
Forţa orizontala longitudinală de calcul ce
apare în urma frînării podului rulant se
transmite tuturor stîlpilor tronsonului termic:
n fr
Fl  0,1 *  f *  n *  Fn, max
1 (Fig.2.29)
40-41-42
Stîlpii cu secţiune constantă şi variabilă.
Stîlpii cu secţiunea inferioară complexă,
alcătuită din montanţi. Determinarea
eforturilor, dimensionarea şi armarea.
Ce mai perfectă forma halelor industriale
este forma dreptunghiulară. În funcţie de
lăţimea spaţiului necesar desfăşurării
procesului tehnologic, halele industriale pot
rezulta cu o deschidere, sau cu mai multe
deschideri. Dimensiunile deschiderilor ( L)
se stabilesc multipli de 6 m, adică 12, 18,
24, 30, 36 m etc.
Reţeaua modulară a stîlpilor halei parter
inzestrată cu poduri rulante în funcţie de
procesul tehnologic poate fi 12x18, 12x24,
12x30 m sau 6x18, 6x24, 6x30 m. Traveia
stîlpilor prioritar se acceptă 12 m; dacă la
traveia 12 m se folosesc panouri de pereţi cu
lungimea 6 m, atunci pe axele de trasare a
şirurilor de stîlpi marginali se instalează
suplementar stîlpi de paiantă. La traveia
stîlpilor de 12 m este posibilă traveia
grinzilor de 6 m cu folosirea în calitatea de
sprigin intremediar a grizilor longitodinale
de susţinere ( Grinzi jug ), instalate pe stîlpi
centrali ( fig 2.4 ). Ce mai bune indici
tehnico-economici referitori la volumul de
muncă şi pereţi se disting la acoperişurile
din elemente prefabricate din beton armat
cu traveia stîlpilor 12 m fără grinzi
longitudinale de susţinerea.
43
Proiectarea, calculul şi
demensionarea fermelor în componenţa
acoperişurilor halelor industriale.
Fermele de beton armat se folosesc la
deschidere 18,24,30 m şi traveia 6 sau 12
m. Consumul metalului în fermele de beton
armt contra celor de metal este mai redus
circa de doua ori, insa volumul de munca şi
costul fabricării este puţin mai mare.
La deschdere de 36 m şi mai mari, de
regula, se folosesc ferme metalice. Insa
practic sînt posibile ferme de beton armat cu
deschiderea de 60 m şi mai mare
În acoperişurile cu pantă mică şi plane
prin configuiraţia tălpilor şi zăbrelelor şi cu
indici tahnicoeconomici diferiţi.
Se desting următoarele tipuri de
ferme (fig. 2.29):
- din segmente cu conturul frînt
al tălpii superioare şi sectoarele între noduri
rectilinii;
- în arc cu zăbrele rare şi talpa
superioară curba;
- în arc fără diagonale cu
îmbinarea rigidă a montanţilor cu tălpile şi
talpa superioară curbă;
- poligonale cu tălpile paralele
sau cu ponta mică a tălpii superioare cu
conturul trapezoidal;
- poligonale cu conturul frînt al
tălpii inferioare.
Înălţimea fermelor de toate tipurile ţn
mijlocul deschiderii se ia (1/7...1/9) din
deschidere.
Distanţa între nodurile tălpii superioare
corespunde lăţimii plăcilor de acoperiş
(chisoanelor), egala cu 3 m, de aceia
încărcarea de la plăcile de acoperiş se aplică
în nodurile fermei. Astfel se ivita încovoerea
locală a tălpilor superioare ale fermelor.
Cel mai favorabil contur din condiţia
lucrului static îl au ferme din segmente şi
arc, de oarece conturul tălpii superioare se
apropie de curba de presiune. Zăbrelele
acestor ferme încercă solicitări neînsemnate,
iar înălţimea pe reazem este relativ mică, în
urma căreia se reduce masa fermei şi
înălţimea pereţilorlaterali.
În ferme în arc cu zăbrele momentele
încovoitoare de la încărcarea în afara
nodurilor tălpii superioare se micşorează
datorită excentricităţii forţei longitudinale
de la acţiunea căreia apare moment cu
semnul opus (fig 2.30). Aceasta permite
majorarea distanţei între nidurile tălpii
superioare, deci şi instalerea zăbrelelor mai
rar. În montanţii şi tălpile fermelor fără
diogonale apar momente încovoitoare
valoroase, care cer o armare suplementară a
lor. Însă în clădirile cu panta mică a
acoperişului sau cu acoperiş plan, sau cînd
comunicaţiile tehnologice, încăperi
auxiliare.
Pentru evitarea pericolului de fisurare
sau de limitare a daschiderii fisurilor se
precomprimă fie numai talpa inferioară, fie
toate elementele întinse, inclusiv montanţii
şi diagonalele fermelor.
(fig. 2.30)
Secţiunea transversală a elementelor
fermelor este dreptunghiulară. Lăţimea
fermelor cu deschiderea 18; 24 m şi traveea
6m – 200; 300 mm, traveea 12 m – 250; 350
mm. Înălţimea secţiunii tălpilor: superioară
– 200; 350 mm, inferioară – 220; 380 mm
funcţie de traveea fermelor.
Calculul fermelor
Eforturile în elementele fermelor cu
zăbrele se determină ca pentru o structura cu
barele considerate articulate în noduri,
neglejind influenţa rigidităţii nidurilor la
eforturile din tălpi şi zăbrele.
Calculul fermelor se face la încărcări
permanente ( masa acoperişului şi fermei) şi
temporare ( din zăpadă, de la grinzile rulante
suspendate).
Încărcarile de la masa acoperişului şi
fermei se concentrează în nodurile tălpii
superioare, iar încărcările de la transportul
suspendat – în nodurile tălpii combinările de
încărcare neuniforma din zăpadă în preajma
luminatoarelor, parapetului şi pe tot
acoperişul, inclusiv încărcarea unei jumătăţi
a fermei cu forţe concentrate provenite din
zăpadă şi transport suspendat.
La determinarea momentelor
încovoitoare de la încărcările aplicate în afra
nodurilor talpa superioară se examenează ca
o grinda continuă. În schema de calcul a
fermelor fără diagonale cu noduri rigide
eforturile M, N şi Q se determina ca pentru
o structura în cadru static nederminată
aplicînd metode aproximative sau
calculatorul. Tălpile şi elementele zăbrelelor
se calculează ca elemente solicitate la
compresiune sau îmtindere. Elementele
comprimate se calculează în planul şi din
fermei.
Lungimea de calcul a elementelor
comprimate:
Talpa superioară comprimată în planul
fermei:
La e0  1 / 8h2 ,
0,9l
La e0  1 / 8h2 ,
0,8l
Talpa superioară comprimată din planul
fermei:
Pentru sectorul sub luminator cu
lungimea 12 m şi mai mare 0,8l
În alte cazuri, 0,9l
Diagonalele şi montanţii comprimaţi în
planul şi din planul fermei:
La b2 / b1  1,5
La b / b  1,5
2 1
Aici l - distanţa între centrele
nodurilor;
e0  excentricitatea forţei
longitudinale;
h 2- înălţimea secţiunii tălpii
superioare;
b2; b1- lăţimea secţiunii respectiv a
tălpii superioare şi montantului.
Talpa superioare se calculează la
compresiune axială sau excentrică funcţie de
valoarea momentului încovoitor.
Talpa inferioară a fermelor cu zăbrele,
cînd încărcările se concentrează înnoduri, se
calculează ca un element întins axial în
fermele fără diagonale şi, de asemenea, în
fermele cu zăbrele cu încărcări concentrate
în afara nodurilor talpa inferioară se va
clcula ca element întins excentric.
Elementele comprimate ale zăbrelelor
fermelor se calculează la excentricitatea
adiţionala e  e0 , iar a fermelor fără
diagonale – ca elemente comprimate
excentric.
Elementele întinse se calculează
respectiv la întindere axială sau întindere
excentrică. Nodurile intermediare şi de
reazem se calculează suplmentar.
Reducerea efortului de calcul în
armatură pretensionată pe lungimea de
ancorare din nodul de reazem se
compensează de armatură nepretensionată
longitudinală şi barele transversale.
Aria secţiunii longitudinale
nepretensionate
As  0,2 N / Rs
Unde N- efortul longitudinal din panoul
de lîngă reazem al tălpii inferioare.
Aria secţiuni armaturii transversale se
determină din schema (fig. 2.31 a)
Efortul de calcul otal preluat de barele
transvesale N sw pe lungimea
sectorului l 2 (de la marginea reazemului
pînă la muchia interioară a nodului de
reazem) se determina din condiţia de
asegurare a rezistenţei secţiunii înclinate a
nidului pe linia de rupere AB.
(fig. 2.31)
Ruperea nodului de reazem pe linia AB
are loc de la efortul N. sin  , care
acţionează normal la planul de rupere.
Acestui efort se opun eforturile: din
cos 
armatura pretensionată Nsp . Din
protecţia eforturilor pe axa normala la linia
AB obţinem:
N sin   N sp sin   N s sin  
 N sw cos
, N sw
de aici
N  N sp  N s
N sw 
ctg
unde Nsp- efortul de calcul în armatură
longitudinală pretensionată,
N sp  Asp Rs l lp / l p ;
N s- efortul de calcul în armatură
longitudinală simplă,
l1an
N s  As Rs
l an
l l
lp , 1an - lungimea reală de
acrare în nodul de reazem după linia AB
respctiv a armaturii pretensionate şi
nepretensionate;
l l
p , an - lungimea de ancorare,
care asigură folosirea pe deplin a rezistenţei
armaturii pretensionate ( pentru toroane K-7
 12 ; 15 mm- 1500 mm, sîrma clasa
Bp-II
 5mm  1000mm ,
bare – 35 d).
Aria secţiunii unui etrier
Asw  N sw / nRsw ,
unde n – numărul barelor transversale
(etrierilor), intersectate de lineia AB (cu
exluderea barelor, amplasate mai aproape de
10 cm de la punctul A).
Nodul de reazem se verifica la
încovoiere din condiţia de echilibru static:
R A tg
l 2 10 Asw  s s
Qa (l3   )  N sw   Rsw
2 calculul tălpii întinse a fermei cu zăbrele
x x la starea limită de fisurare trebuie să fie
 N s (hos  )  N sp (hop  executat
)încovoietoare,
cu evidenţa momentelor
care vor apărea în urma
2 2nodurilor rigide.
unde Qa - reacţiunea pe reazem a determinate, exeminînd talpa inferioară ca o
grinda continuă cu tasările stabilite ale
fermei; reazemelor. Deplasările capetelor barelor se
l - lugimea nodului de reazem; pot de determina grafic cu ajutorul planului
Williot.
a – distanţa de la capătul nodului Calculul fermelor se face adăugător la
pînă la capătul nodului pînă la centril solicităţi, care apar la fabricare, transportare
reazemului. şi montaj.
Înălţimea zonei comprimate
N sp  N s
x
Rb  b
la nodurile intermediare se determină
aria secţiunii armăturii transversale
suplementare, destinaţia căreia este
compensarea reducerii efortului de calcul în
armatură de rezistenţă a diagonalei întinse
pe lungimea de acorare.
Rezistenţa secţiunii pe linia de rupere
ABC (fig. 2.31 b) se verifica cu relaţia:
Fig.2.29
k 2 l1  
N sw cos   N (1  )
k1l an
unde N- efortul de calcul îndiagonala
întinsă;
 - unghiul între barele
transversale şi axa diagonalei întinse;
Fig.2.30
k2 – coeficient, care ţine seama de
lucru nodului în care se întrunesc diagonale
întinse şi comprimate; pentru nodurile tălpii
superioare k2=1 ; pentru nodurile tălpii
inferioare, daca în ea se asigura categoria II
de rezistenţa la fisurare şi dacă în nod se
întrunesc montanţi sau diagonale sub un
unghi 40o spre orizontala, k2= 1,1; în alte
cazuri k2=1,05;
Aria secţiunii unei bare transversale
Asw  Fig.2.31
nR sw
(2.50)
Barele transversale ale nodului
intermediar, în care se întrunesc doua
elemente întense, se calcula cu formula
(2.50) succesiv pentru fiecare element întins,
adoptînd ipoteza, că toate celelalte sînt
comprimate.
Armătura de contur a nodulzi
intermediar se determină după un efort
convenţional
N as  0,04( N 1  0,5 N 2 )
N as
As 
n 2  Ras
unde N1- efortul maxim în una din cele
doua diagonale întinse, care se întrunesc în
nod;
N2- efortul în 2-a diagonala;
n2- numărul barelor de contur în
nod;
Ros= 90 Mpa – rezistenţa de calcul
a armaturii de contur instalată din condiţia
limitării lăţimii deschiderii fisurilor.
În nodurile fermelor fără diagonale se
verifica lungimea de ancorare a armaturii
montanţilor şi armătură transversală la cotul
armăturii longitudinale a montenţilor.
Lungimea de ancorare a armăturii
întinse a montanţilor se determină cu
formula:
s
(l   )   22d
245
Aria secţiunii armăturii trasversale la
cotul sub unghiul a al armăturii:
Acestea momente încovoietoare în
fermele cu zăbrele solicitate slab pot fi

40-41-42
Proectarea stîlpilor halelor industriale. Stîlpii cu
secţiune constantă şi variabilă. Stîlpii cu secţiunea
inferioară complexă, alcătuită din montanţi.
Determinarea eforturilor, dimensionarea şi armarea.
Ce mai perfectă forma halelor industriale este forma
dreptunghiulară. În funcţie de lăţimea spaţiului necesar
desfăşurării procesului tehnologic, halele industriale pot
rezulta cu o deschidere, sau cu mai multe deschideri.
Dimensiunile deschiderilor ( L) se stabilesc multipli de 6
m, adică 12, 18, 24, 30, 36 m etc.
Reţeaua modulară a stîlpilor halei parter inzestrată cu
poduri rulante în funcţie de procesul tehnologic poate fi
12x18, 12x24, 12x30 m sau 6x18, 6x24, 6x30 m. Traveia
stîlpilor prioritar se acceptă 12 m; dacă la traveia 12 m se
folosesc panouri de pereţi cu lungimea 6 m, atunci pe
axele de trasare a şirurilor de stîlpi marginali se
instalează suplementar stîlpi de paiantă. La traveia
stîlpilor de 12 m este posibilă traveia grinzilor de 6 m cu
folosirea în calitatea de sprigin intremediar a grizilor
longitodinale de susţinere ( Grinzi jug ), instalate pe stîlpi
centrali ( fig 2.4 ). Ce mai bune indici tehnico-economici
referitori la volumul de muncă şi pereţi se disting la
acoperişurile din elemente prefabricate din beton armat
cu traveia stîlpilor 12 m fără grinzi longitudinale de
susţinerea.
43
Proiectarea, calculul şi demensionarea fermelor
în componenţa acoperişurilor halelor industriale.
Fermele de beton armat se folosesc la deschidere
18,24,30 m şi traveia 6 sau 12 m. Consumul metalului în
fermele de beton armt contra celor de metal este mai
redus circa de doua ori, insa volumul de munca şi costul
fabricării este puţin mai mare.
La deschdere de 36 m şi mai mari, de regula, se
folosesc ferme metalice. Insa practic sînt posibile ferme
de beton armat cu deschiderea de 60 m şi mai mare
În acoperişurile cu pantă mică şi plane se folosesc
ferme de beton armat, care diferă prin configuiraţia
tălpilor şi zăbrelelor şi cu indici tahnicoeconomici
diferiţi.
Se desting următoarele tipuri de ferme (fig. 2.29):
- din segmente cu conturul frînt al tălpii
superioare şi sectoarele între noduri rectilinii;
- în arc cu zăbrele rare şi talpa superioară
curba;
- în arc fără diagonale cu îmbinarea rigidă a
montanţilor cu tălpile şi talpa superioară curbă;
- poligonale cu tălpile paralele sau cu ponta
mică a tălpii superioare cu conturul trapezoidal;
-
inferioare.
poligonale cu conturul frînt al tălpii
Înălţimea fermelor de toate tipurile ţn mijlocul
deschiderii se ia (1/7...1/9) din deschidere.
Distanţa între nodurile tălpii superioare corespunde
lăţimii plăcilor de acoperiş (chisoanelor), egala cu 3 m,
de aceia încărcarea de la plăcile de acoperiş se aplică în
nodurile fermei. Astfel se ivita încovoerea locală a
tălpilor superioare ale fermelor.
Cel mai favorabil contur din condiţia lucrului static
îl au ferme din segmente şi arc, de oarece conturul tălpii
superioare se apropie de curba de presiune. Zăbrelele
acestor ferme încercă solicitări neînsemnate, iar înălţimea
pe reazem este relativ mică, în urma căreia se reduce
masa fermei şi înălţimea pereţilorlaterali.
În ferme în arc cu zăbrele momentele încovoitoare
de la încărcarea în afara nodurilor tălpii superioare se
micşorează datorită excentricităţii forţei longitudinale de
la acţiunea căreia apare moment cu semnul opus (fig
2.30). Aceasta permite majorarea distanţei între nidurile
tălpii superioare, deci şi instalerea zăbrelelor mai rar. În
montanţii şi tălpile fermelor fără diogonale apar
momente încovoitoare valoroase, care cer o armare
suplementară a lor. Însă în clădirile cu panta mică a
acoperişului sau cu acoperiş plan, sau cînd spaţiul între
ferme se se foloseşte pentru comunicaţiile tehnologice,
încăperi auxiliare.
(Fig.2.29)
Pentru evitarea pericolului de fisurare sau de limitare
a daschiderii fisurilor se precomprimă fie numai talpa
inferioară, fie toate elementele întinse, inclusiv montanţii
şi diagonalele fermelor.
(fig. 2.30)
Secţiunea transversală a elementelor fermelor este
dreptunghiulară. Lăţimea fermelor cu deschiderea 18; 24
m şi traveea 6m – 200; 300 mm, traveea 12 m – 250; 350
mm. Înălţimea secţiunii tălpilor: superioară – 200; 350
mm, inferioară – 220; 380 mm funcţie de traveea
fermelor.
Calculul fermelor
Eforturile în elementele fermelor cu zăbrele se
determină ca pentru o structura cu barele considerate
articulate în noduri, neglejind influenţa rigidităţii
nidurilor la eforturile din tălpi şi zăbrele.
Calculul fermelor se face la încărcări permanente
( masa acoperişului şi fermei) şi temporare ( din zăpadă,
de la grinzile rulante suspendate).
Încărcarile de la masa acoperişului şi fermei se
concentrează în nodurile tălpii superioare, iar încărcările
de la transportul suspendat – în nodurile tălpii
combinările de încărcare neuniforma din zăpadă în
preajma luminatoarelor, parapetului şi pe tot acoperişul,
inclusiv încărcarea unei jumătăţi a fermei cu forţe
concentrate provenite din zăpadă şi transport suspendat.
La determinarea momentelor încovoitoare de la
încărcările aplicate în afra nodurilor talpa superioară se
examenează ca o grinda continuă. În schema de calcul a
fermelor fără diagonale cu noduri rigide eforturile M, N
şi Q se determina ca pentru o structura în cadru
static nederminată aplicînd metode aproximative
sau calculatorul. Tălpile şi elementele zăbrelelor se
calculează ca elemente solicitate la compresiune
sau îmtindere. Elementele comprimate se
calculează în planul şi din fermei.
Lungimea de calcul a elementelor
comprimate:
Talpa superioară comprimată în planul fermei:
La e0  1 / 8h2
0,9l
La e0  1 / 8h2
0,8l
Talpa superioară comprimată din planul
fermei:
Pentru sectorul sub luminator cu lungimea 12
m şi mai mare 0,8l
În alte cazuri, 0,9l
Diagonalele şi montanţii comprimaţi în planul
şi din planul fermei:
b2 / b1  1,5
La
La b / b  1,5
2 1
Aici l - distanţa între centrele nodurilor;
e  excentricitatea forţei
0 l 2 10
longitudinale;
h2- înălţimea secţiunii tălpii superioare;
b 2; b1- lăţimea secţiunii respectiv a tălpii
superioare şi montantului.
Talpa superioare se calculează la
compresiune axială sau excentrică funcţie de
valoarea momentului încovoitor.
Talpa inferioară a fermelor cu zăbrele, cînd
încărcările se concentrează înnoduri, se calculează
ca un element întins axial în fermele fără diagonale
şi, de asemenea, în fermele cu zăbrele cu încărcări
concentrate în afara nodurilor talpa inferioară se va
clcula ca element întins excentric.
Elementele comprimate ale zăbrelelor
fermelor se calculează la excentricitatea adiţionala
ee , iar a fermelor fără diagonale – ca
0
elemente comprimate excentric.
Elementele întinse se calculează respectiv la
întindere axială sau întindere excentrică. Nodurile
intermediare şi de reazem se calculează suplmentar.
Reducerea efortului de calcul în armatură
pretensionată pe lungimea de ancorare din nodul de
reazem se compensează de armatură
nepretensionată longitudinală şi barele transversale.
Aria secţiunii longitudinale nepretensionate
As  0,2 N / Rs
Unde N- efortul longitudinal din panoul de
lîngă reazem al tălpii inferioare.
Aria secţiuni armaturii transversale se
determină din schema (fig. 2.31 a)
Efortul de calcul otal preluat de barele
transvesale N sw pe lungimea sectorului
l2 (de la marginea reazemului pînă la muchia
interioară a nodului de reazem) se determina din
condiţia de asegurare a rezistenţei secţiunii
înclinate a nidului pe linia de rupere AB.
(fig. 2.31)
Ruperea nodului de reazem pe linia AB are loc
de la efortul N. sin  , care acţionează
normal la planul de rupere. Acestui efort se opun
eforturile: din armatura pretensionată N sp
cos 
Din protecţia eforturilor pe axa
. Clădiri industriale etajate. Schemele constructive şi de
normala la linia AB obţinem:
N sin   N sp sin   N s sin  
 N sw cos
,
de aici
N  N sp  N s
N sw 
ctg
unde Nsp- efortul de calcul în armatură
longitudinală pretensionată,
N sp  Asp Rs l lp / l p ;
N s- efortul de calcul în armatură
longitudinală simplă,
Ros= 90 Mpa – rezistenţa de calcul a armaturii de
contur instalată din condiţia limitării lăţimii deschiderii
fisurilor.
l1an În nodurile fermelor fără diagonale se verifica
N s  As Rs lungimea de ancorare a armaturii montanţilor şi armătură
l an transversală la cotul armăturii longitudinale a montenţilor.
Lungimea de ancorare a armăturii întinse a
montanţilor se determină cu formula:
l l
lp , 1an - lungimea reală de acrare în
,
nodul de reazem după linia AB respctiv a armaturii
s
pretensionate şi nepretensionate;
l p , l an - lungimea de ancorare, care (l   )   22d
, asigură folosirea pe deplin a rezistenţei armaturii 245
pretensionate ( pentru toroane K-7  12 ; 15 Aria secţiunii armăturii trasversale la cotul sub unghiul
mm- 1500 mm, sîrma clasa B p-II a al armăturii:
 5mm  1000mm , bare – 35
d).
Rs As tg
Aria secţiunii unui etrier
Asw 
Rsw
Asw  N sw / nRsw , calculul tălpii întinse a fermei cu zăbrele la starea
limită de fisurare trebuie să fie executat cu evidenţa
unde n – numărul barelor transversale
(etrierilor), intersectate de lineia AB (cu exluderea
barelor, amplasate mai aproape de 10 cm de la
momentelor încovoietoare, care vor apărea în urma
nodurilor rigide.
Acestea momente încovoietoare în fermele cu
punctul A).
Nodul de reazem se verifica la încovoiere din
condiţia de echilibru static:
zăbrele solicitate slab pot fi determinate, exeminînd talpa
inferioară ca o grinda continuă cu tasările stabilite ale
reazemelor. Deplasările capetelor barelor se pot de
determina grafic cu ajutorul planului Williot.
Calculul fermelor se face adăugător la solicităţi, care
apar la fabricare, transportare şi montaj.
Qa (l3   )  N sw  
2
x x
 N s (hos  )  N sp (hop  )
2 2
unde Qa - reacţiunea pe reazem a fermei;
l - lugimea nodului de reazem;
a – distanţa de la capătul nodului pînă la
capătul nodului pînă la centril reazemului.
Înălţimea zonei comprimate
Fig.2.29
N sp  N s
x
Rb  b
la nodurile intermediare se determină aria
secţiunii armăturii transversale suplementare,
destinaţia căreia este compensarea reducerii efortului
de calcul în armatură de rezistenţă a diagonalei
întinse pe lungimea de acorare.
Rezistenţa secţiunii pe linia de rupere ABC Fig.2.30
(fig. 2.31 b) se verifica cu relaţia:
k 2 l1  
N sw cos   N (1  )
k1l an
unde N- efortul de calcul îndiagonala întinsă;
 - unghiul între barele transversale şi
axa diagonalei întinse;
k2 – coeficient, care ţine seama de lucru
nodului în care se întrunesc diagonale întinse şi
comprimate; pentru nodurile tălpii superioare k2=1 ;
pentru nodurile tălpii inferioare, daca în ea se Fig.2.31
asigura categoria II de rezistenţa la fisurare şi dacă
în nod se întrunesc montanţi sau diagonale sub un
unghi 40o spre orizontala, k2= 1,1; în alte cazuri
k2=1,05;
Aria secţiunii unei bare transversale 44
calcul. Asigurarea regidităţii generale.
N sw În dependenţă de numărul nivelelor este adoptată
Asw  (2.50) noţiunea de clădiri cu numărul de nivele redus şi clădiri
nR sw multe etajate. La rîndul său în dependenţă de numărul
nivelelor, clădirile multe etajate se divizează în
Barele transversale ale nodului intermediar, în următoarele categorii:
care se întrunesc doua elemente întense, se calcula 1-de la 9-16 nivele (H<50 m), 2-de la 17-25
cu formula (2.50) succesiv pentru fiecare element nivele(50<H<75m),3-de la 26-40 nivele(75<H<100m), şi
întins, adoptînd ipoteza, că toate celelalte sînt de înălţime mare, mai mult de 40 nivele (H>100m).
comprimate. Clădirile de înălţime redusă, pînă la 25m
Armătura de contur a nodulzi intermediar se
determină după un efort convenţional
H /b  4 sunt relativ regide la acţiuni orizontale
în cît deplasările orizontale în limitele nivelelor d/h pot fi
considerate constante, ce permite efectuarea calculilor în
mod simplificat.
N as  0,04( N 1  0,5 N 2 ) Clădirile multe etajate de înălţime pînă la 75m sunt mai
flexibile iar deplasările orizontale în limitele nivelelor nu
N as pot fi considerate constante. Pentru calculul acestor clădiri
As  la acţiuni orizontale poate fi adoptat modelul clădirii ca
grindă consolă, formată din elemente verticale continuale
n2  Ras ale structurii de rezistenţă situate în planul clădirii discrete
(modelul discret-continual).
unde N1- efortul maxim în una din cele doua Clădirile mai înalte de 75 nivele necesită analize ale
diagonale întinse, care se întrunesc în nod; structurii spaţiale cu considerarea deformaţiilor în urma
N2- efortul în 2-a diagonala; proceselor reologice şi varierea proprietăţilor fizico-
n2- numărul barelor de contur în nod; mecanice ale materialelor în timp.
Structurile multe etejate în prezent se utilizează în
construcţia industrială şi civilă în toate cazurile cînd din
18
condiţii tehnologice, exigenţe generale şi raţionalitatea
economică devine posibilă soluţia volumetrică
multietajată. Practica mondială în domeniul construcţiilor
multietajate a stabilit careva criterii în baza cărora
indescutabil stabil este soluţia multietajată a clădirii sau
categoric aceasta se respinge. Ca exemplu pot servi
clădirile destinate pentru procese tehnologice care includ
utilaj tehnologic greu care solicită sarcini mari pe planşee
şi provoacă vibraţii ale structurilor de rezistenţă, sau
procesele tehnologice amplasate au o derulare care poate
fi realizată numai pe orizontală, sau procesele şi utelajile
cer amplasarea separată pe fundaţie. Aceste exemple
explică divizarea generală a clădirilor în hale industriale
cu un singur nivel şi clădiri multietajate. În ţările
industriale volumul structurilor multietajate este mai
important în comparaţie cu volumul construcţiilor cu un
singur nivel, ce determină diversitatea importantă a
aplicării acestora în diferite domenii economice şi
sociale. În dependenţă de domeniul aplicării structurii
multietajate au fost elaborate diferite tipuri de clădiri, ce
se deosebesc unul de altul în esenţa prin construcţii de
rezistenţă şi construcţiile de închidere.
Din considerente de unificare şi tipizare a
construcţiilor, precum şi considerente tehnologice şi din
practica anterioară a proiectării structurilor multietajate, a
apărut necesitatea grupării clădirilor după destinaţie în
clădiri multietajate industriale şi civile.
Tipul clădirii multietajate se determină după tipul
structurii de rezistenţă şi construcţiile de închidere care
totodată caracterizează şi nivelul general de
industrealizare a construcţiei.
Baza constructivă a clădirilor multietajate este sistemul
spaţial de elemente verticale şi orizontale formate din
bare şi plăci articulate reciproc în ordinea de asigurare a
rezistenţei şi stabilităţii structurii de rezistenţă cît în
ansamblul structurii şi a elementelor aparte. Deformări
spaţiale ale structurii multietajate au loc şi la acţiunea
vînturilor şi cutremurilor.
Structurile de rezistenţă a clădirilor multietajate se
alcătuiesc din pereţi portanţi, bare asamblate în carcas,
sau mixte, din bare şi pereţi portanţi. În structurile din
pereţi portanţi elementele verticale portante sunt pereţii,
iar în carcase sunt stîlpii. În structurile mixte elementele
verticale portante sunt stîlpii în asamblare raţională cu
pereţii portanţi.
Una din cele mai importante este problema perceperii
solicitărilor orizontale , adică asigurarea regidităţii
spaţiale a structurii de rezistenţă,. Această problemă
poate fi soluţionată prin alcătuirea regidă a nodurilor de
asamblare a elementelor structurale sau prin includerea în
structura de rezistenţă a unor elemente verticale de
regiditate. Acest simptom divizează structurile de
rezistenţă în structuri multietajate în cadre, structuri din
cadre cu diafragme (pereţi portanţi) şi mixte.
Problema principală la faza iniţială de stabilire a
schemei constructive, dacă nu apar restricţii specifice,
constă în determinarea soluţiei constructive-stîlpi, regle,
planşee, pereţi portanţi etc. Asamblate în cadre plane sau
spaţiale, care alcătuiesc structuri de rezistenţă de pit
carcas.
Totodată este demenţionat, că în structurile din carcase
fiind mai flexibile la vibraţii reacţionează mai puţin la
cutremure cu vregvenţe înalte, iar sistemele cu
diafragme-la fregvenţe joase.
45
calculu cadrelor plane ale structurilor etajate la
acţiunile sarcinolor verticale şi orizontale.
Calculul structurilor de rezistenţă a clădirilor
multietajate se efectuiază în scopul determinării
eforturilor pentru verificarea rezistenţei secţiunilor
vulnirabile ale elementelor structurale precum şi a
declanşeelor generale în scopul asigurării stabilităţii
clădirii. În scopul reducerii volumului de calcul precum
şi aplicării metodelor simplificate la calcularea
structurilor de rezistenţă ale clădirilor se utilizează
principiu dependenţei acţiunilor forţilor exterioare,
conform căreia structura se calculează aparte la fiecare
sarcină sau acţiune, eforturile de la care urmiază a fi
combinate în modul stabilit în scopul obţinerii celor mai
nefavorabile combinări ale eforturilor.
În conformitate cu caracterul sarcinilor sau acţiunii
lor calculul structurilor se efectuiază la solicitări verticale
şi orizontale. În scopul verificării stabilităţii generale se
efectuiază calculul deplasărilor structurii la acţiuni
orizontale.
Calculul clădirilor se aplică structurilor de rezistenţă
ale acestora în scopul determinării valorilor eforturilor în
secţiunile vulnerabile ale elementelor structurale de la
sarcinile şi acţiunile solicitate posibile pe parcursul
exploatării în dependenţă de numărul de nivele, raport
H/b, regiditatea, simetrică în plan şi monotonie pe
verticală se aplică diferite metode de calcul în beza
modelelor simplificate ale structurilor. Scopul principal
al modelării structurilor de rezistenţă este simplificarea
determinării eforturilor sau tensiunilor de la diferite tipuri
de solicitări, totodată asigurînd compatibilitate respectivă
structurii de rezistenţă. Rezultatele calculilor vor
corespunde realităţii în m ăsura adevărată compatibilităţii
modelului şi structurii de rezistenţă.
În baza calculelor structurilor multietajate sunt
adoptate două modele de calcul simplificate pentru
structuri cu înălţimea pînă la 25 m modelul liniar al
structurii de rezistenţă şi pentru structuri cu înălţimea
pînă la 75 m modelul geometric liniar. Neliniaritatea
fizică şi spaţialitatea se consideră cînd apar necesităţi, ca
factori suplimentari, care completează aceste modele de
bază sau rezultatele obţinute.
Predimensionarea elementelor. Pentru efectuarea
calcului static al clădirilor preventiv sunt necesare
greutatea proprie a elementelor şi regiditatea. În acest
scop este necesar să se facă o primă dimensionare
pe baza căreia să se determine aceşti parametri.
Prediensionarea se face aproximativ utilizînd
informaţia, dimensionării construcţiilor similare
deja executate. Această metodă este utilizatăla un
foarte mare număr de structuri. În cazul cînd nu se
dispune de această informaţie predimensionarea se
face plecînd de la o primă dimensionare prin
metode simple.
Cadrele plane multietajate sunt hiperstatice şi
pentru calculele lor este necesar preventiv de
determinat dimensiunile secţiunilor stîlpilor şi
riglelor, de determinat regidităţile şi raporturile lor.
Înălţimea secţiunii riglelor se determină
aproximativ din relaţia
M unde, Bi – rigiditatea stîlpului „i”
h0  1.8
Rb  b
unde M  0,6...0,7 M 0
M0-moment de încovoiere în riglă , determinat
ca în grindă simplă.
Aria secţiunii stîlpilor se determină din relaţia
aproximativă
A
1,2...1,5 N
R0
În baza datelor obţinute din predimensionarea
preventivă se efectuioază racordarea reciprocă a
dimensiunilor riglelor şi stîlpilor în corespundere
cu cerinţele de unificare. Caracteristicile
geometrice ale secţiunilor se determină fără a se lua
în consideraţie armature. Dacă planşeele sunt din
beton armat monolit momentele de inerţie se
determină pentru secţiunea complecsă a plăcilor şi
nervurilor care în ansamblu alcătuiesc riglă de
secţiune T în care lăţimea zonei comprimate lută în
considaraţie va fi egală cu distanţa între axele
stîlpilor.
Determinarea eforturilor în cadre plane ale
carcaselor de dimensuionarea secţiunilor. Cadrele
multietajate ale carcaselor au deschiderele egale
sau cu o deschidere mai macă situată pe axa de
simetrie şi sarcini de nivel egale. Nodurile în aceste
cazuri, situate pe verticală din solicitările verticale
vor avea unghiuri de rotaţie aproximativ egale şi
respective vor fi şi momentele geale (Fig.75.a).
Valorile “0” ale momentelor în stîlpi vor fi la
mijlocul înălţimii stîlpilor.
Aceasta ne permite să putem introduce
articulaţii în sitemul static în secţiunile din mijloc
înălţimii stîlpilor, unde momentele sunt egale cu 0.
în urma acestei simplificări admisibile de înalt grad
sistemul hiperstatic poate fi divizat în sisteme cu un
nivel ce va reduce subtanţial volumul calculelor.
Totodată este de menţionat că calculul cadrului
multietajat se va reduce la calculul a trei cadre cu
un nivel-al nivelului de sus, de jos şi din mijloc.
Simplificarea pe orizontală poate fi luată din
considerentele egalităţii deschiderilor şi sarcinilor
în caz dacă deschideri vor fi maimulte decît trei.
Pentru calculul statical clădirilor
simplificările introduse pot fi întroduse orce
cu
metode din statica structurilor. La utilizarea
metodei deplasărilor numărul de necunoscute va fi
egal cu numărul de noduri de noduri la nivel.
Deplasările orizontale se consideră nule la solicitări
verticale. În cazul aplicării metodei eforturilor
necunoscute vor fi momentele de reazem în riglă la
un nivel al cadrului şi soluţionarea problemei se va
reduce la rezolvarea sistemului de ecuaţii
trinominale a grinzii continue rezemate pe reazeme
elestice de rotaţie.
Momentele de reazem în rigle dacă secţiunile
stîlpilor sunt aceleaş, se determină:
M     g      l 2 46
Momentele de încovoiere în stîlpi la fiecare
solicitare se determină din diferenţamomentelor în
secţiunile de reazem ale riglelor aceasta fiind
distribuită proporţional rigidităţilor stîlpilor în
nodul de îmbinare.
Momentele în secţiunile riglelor din deschideri
se determină ca în grinzi simple, acestea fiind
încărcate cu sarcina respectivă şi momentele nodale
la capete.
Proiectarea raţională a cadrelor se efectuiază
ţinînd de redistribuirea eforturilor în urma formării
articulaţiilor plastice şi nivilarea eforturilor în
scopuri tehnologice şi economice. În acest scop
cadrul se calculează la sarcini permanente şi
temporare de sistem elastic. În continuare pentru
fiecare solicitare aparte se construieşte diagrama
eforturilor suplimentare care se sumează cu
diagrama eforturilor sistemului elastic.
Limitele valorilor eforturilor nivelate se
stabilesc din considerente de asigurare a exigenţilor
de calcul pentru grupul doi de stări limită. Practic
redistribuirea se efectuiază în limita de 30% de la
valorile obţinute în baza sistemului elastic.
La acţiuni orizontale calculele eforturilor se
efectuiază simplificat. Acţiunea distribuită pe
înălţime se concentrează la nivelul planşeelor .
Valorile nule ale momentelor în diagramă se
consideră în mijlocul înălţimei etajului cu excepţia
nivelului întîi. Valorile nule ale momentelor în
limitele nivelului întîi se consideră la 2/3 din
înălţimea nivelului de bază.
19
Forţele de forfecare de nivel se determină
respectiv forţele exterioare aplicate planşeelor.
Q1  F1  F2  ...  Fn
Q2  F1  F2  ...  F4 etc.
şi Se distribuţie în stîlpi proporţională rigidităţilor
precum urmează:
B1
Q1  Qk m
B
1
1 Regiditatea nesatisfăcătoare a structurilor din cadre
Qk – forţa de forfecare la nivelul „K”
m – numărul stîlpilor la nivelul respectiv.
Stîlpii laterali ai cadrului au un grad redus de
încastrare în rigle şi percep o valoare maimică din
forţa de forfecare de nivel, ce se consideră în calcule
prin reducerea rigidităţii lor în coeficientul b<1.
În conformitate cu valorile foţilor de forfecare în
stîlpi se determină momentele de încovoiere cu
excepţia stîlpilor de nivelul întîi
M  Ql / 2
Momentele de încovoiere în stîlpiii nivelului întîi
în secţiunile superioare şi inferioare vor fi
M  Ql / 3 M  Q 2l / 3
La determinarea momentelor de reazem în rigle
momentele sumare în noduri de la stîlpi se distribuie
în rigle proporţional rigidităţilor acestora. În
nodurile laterale momentele în rigle sunt egale cu
sumele momentelor în stîlpiii respectivi.
În baza calculelor efectuate se construiesc
diagramele M,N şi Q pentru fiecare solicitare şi în
baza acestora se construiesc diagramele
înfăşurătoare pentru grupările principale şi
suplimentare determinînd momentele înfăşurătoare
şi eforturile axiale N. Pentru valorile de calcul a
eforturilor Mmax, Mmin şi N corespunzător precum şi
valorile Nmax şi M corespunzătoare se efectuiază
verificările respective în urma cărora se obţin ariile
armaturilor As şi As1 . Pentru stîlpi secţiunile de
calcul sunt situate în zonele interioare şi superioare.
În cazul unor structuri cu înălţimea nivelelor mai
importantă se verifică suplimentar una, două secţiuni
intermidiare. În rigle în modalitate curentă se
verifică secţiunile pe reazeme şi în mijlocul
deschiderii.
În baza rezultatelor obţinute din calculele
efectuate pentru secţiune vulnerabilă se efectuiază
combinările de sarcini şi se obţin eforturile de calcul
după care udmează verificărilede rezistenţă şi
proiectarea secţiunilor. Secţiunile proiectate se
supun procedurii unificării a armăturii.
Fig. 75.a
Clădiri civile etajate cu structură de rezistenţă
din cadre, cadre şi diafragme, diafragme.
Cadre.
Clădirile din carcase se utilizează cînd din
considerente funcţionale sînt necesare spaţii mari,
deschideri tehnologice în planşee, în clădiri
industriale, administrative şi sociale. În clădirile din
carcase toate sarcinile se transmit carcasului, care
asigură rezistenţa şi stabilitatea la toate solicitările.
Elementele principale ale clădirilor din carcase sînt
planşeele, stîlpii, riglile,elementele verticale de
regiditate (diafragme, contravîntuiri şi altele).
În sistemele structurale multietajate din cadre
elementele portante sînt stîlpii şi riglele. Riglele se
îmbină rigid cu stîlpii formînd un sistem spaţial din
cadre plane. Cadrele percep toate sarcinile verticale
şi orizontale şi le transmit fundaţiilor. Odată cu
creşterea numărului nivelelor cresc şi eforturile de la
solicitările orozontale ce complică unificarea
elementelor. Carcasele din cadre etajate sînt
raţionale ca sturcturi de rezistenţă pentru clădiri cu
înălţime pînă la 8 nivele, cînd în structură nu pot fi
încadrate diafragme.
Totodată practica exploatării clădirilor multe
etajate şi cercetările ştiinţifice privind comportarea
elementelor acestorala solicitări orizontale repetate
ne demonstrează că flexibilitatea acestor structuri de
rezistenţă este un factor decizional la denumirea
rezistenţei la încovoiere longitudinală în urma
acumulării deformaţiilor plastice.
Fig.76.a Demenuarea rezistenţei la flambaj.
multietajate poate fi compensată întroducînd în structură
elemente constructive de rigiditate cum sînt diafragmele
din beton armat.
Cadre şi diafragme.
În clădirile cu mai mult de 8 nivele solicitările orizontale
sînt preluate de cadre cu îmbinările rigide ale elementelor
orizontale şi verticale şi de elementele verticale de
regiditate, iar solicitările verticale –de cadre şi parţial de
elementele de rigiditate. În calitate de elemente de
rigiditate pot fi oereţi (diafragme) sau contrravîntuiri
metalice. Diafragmele pot fi cu goluri sau fără goluri, iar
după configuraţie în plan-plane, corniere, TT etc. În
calitate de elemente de rigiditate se utilizează pereţii
exteriorilaterali sau pereţii casei scărilor. Distribuirea
rigidităţilor în plan, ca regulă, se efectuiază
uniform,simetric şi se coordonează cu planificarea şi
soluţiile volumetrice ale clădirilor. Toate elementele
structurii se asamblează în sistem spaţial prin intermediul
planşeelor, care pe lîngă funcţiile principale de percepere a
sarcinilor verticale, distribuie proporţional rigidităţilor
solicitările orizontale între elementele verticale ale
structurii.
Cînd planşeele pot fi considerate rigide în plan propriu
structura poate fi analizată ca sistem unic spaţial, adică
deplasările laterale cadrelor şi a diafragmelor sînt legate
de relaţii liniare, iar dacă nu au loc efecte de răsucire
(torsionare) atunci ele suît egale.
Dacă diafragmele în planul structurii sunt situate la
distanţe mari se ia în consideraţie flexibilitatea planşeelor,
aceastea fiind modelate ca grinzi pe fundaţie elastică.
Practica proiectării clădirilor cu structuri din cadre şi
elemente verticale de regiditate a stabilit ca diafragmele
percep 80-100 % din solicitările orizontale.
Din considerente de unificare a elementelor constructive
se consideră raţională structura din cadre şi diafragme cu
perceperea solicitărilor orizontale numai de diafragme. În
aceste sisteme nodul de asamblare a riglelor cu stîlpii în
aşa fel ca să perciapă un moment neimportant 55 kNm
necesar la faza de execuţie. Valoarea constantă a
momentelor în îmbinările cu stîlpii şi perceperea
solicitărilor orizontale de diafragme conduc la unificarea
armării riglelor şi stîlpilor în carcas.
Pentru clădiri amplasate pe teritorii cu intensitatea
seismică sporită din considerente de stabilitate seismică nu
se recomandă perceperea acţiunilor seismice numai de
diafragme.
În clădire cu mai mult de 20 nivele în multe cazuri
construcţiile verticale ale casei scărilor şi ascensoarelor
precum şi a altor căi verticale ale comunicaţii cum sunt
canalele de ventilare şi altele,se concentrează în centrul
clădirii formînd nuclei de regiditate. Aceste soluţii sunt
acceptabile din considerente de planificare şi tehnologice.
Pereţii nucleelor percep toată sarcina orizontală cu sarcine
verticale proprii, celelalte sarcini verticale sunt percepute
de carcas.
Structuri din diafragme.
Construcţiile spaţiului locativ hotelurilor şi altelor clădiri
necesită amplasarea la distanţe mai mici a pereţilor
interiori. În scopul asigurării izolaţiei acustice pereţii
interiori trebuie să aibă densitatea nu mai mică de 3 t/m, ce
corespunde grosimii peretelui de beton 16 cm. La acesată
grosime pereţii din beton au o rezistenţă suficientă fără
armare decît numai constructivă. Din aceste considerente
în practica proiectării şi construcţiei clădirilor multe
etajate au obţinut succes clădirile din beton monolit din
panouri prefabricate şi zidăriei din blocuri mici din piatră
naturală sau beton. Pereţii portanţi fiind monolitizaţi cu
planşeele, care pot fi din beton monolit sau elemente
prefabricate, formează structura de rezistenţă spaţială, care
percepe solicitările verticale şi orizontale.
Structurile de rezistenţă ale acestor clădiri sunt alcătuite
din diafragme, elementele portante ale căroro sunt pereţii
(diafragmele), planşeele cu aceleaşi funcţii, ca şi
structurile din carcase şi boiandrugii în diafragmele cu
goluri. Sarcinile verticale şi orizontale sunt percepute din
diafragme conlucrarea cărora în sistemul spaţial al
structurii este asigurată de planşee regide în plan propriu şi
boiandrugi ca zone plastice potenţiale.
47
Calculul cadrelor transversale al halelor industriale la
acţiunea vîntului.Determinarea eforturilor în stîlpi.
Calculul static al cadrului trasversal se face apelînduse la
metoda deplasărilor ca cea mai comodă, deoarece cadrul
examenat aste odată static nedeterminat, necunoscută fiind
deplasarea laterală a capătului superior al stîlpului. În

sistemul de bază deplasarea laterală a capătului
superior al stîlpului. În sistemul de bază deplasarea
laterală a capătului superior al stîlpului este blocată printr-
un pendul ( fig. 2.19 a ). În metoda deplasărilor se adoptă
următorul mod de calcul static. În prima treaptă sistemul
de bază este imprimat de o deplasarea prizontala unitară
  1 , în urma caria în stîlpi apar reacţiuni R şi
momente încovoitoare ( fig. 2.19 b). Reacţiunea capătului
superior al stîlpului de a deplasarea unitară  1
se determină cu relaţia:
3E b  I 2
R 
[ H (1  K  K1 )]
3 egală (1/50...1/60)
Unde H- lungimea stîlpului;
I2
K 3 ; K1 
I1  1
I2
 (1   3 )
8n 2 I
H1
a ; I 1 , I 2  momentul de inerţie,
H presiunii de reazem a grinzii de rulare Q. Unghiul
respctiv,al porţiunii superioare şi inferioare a stîlpului;
H1 – lungimea porţiunii superiore a stîlpului;
n – numărul de goluri în porţiunea inferioară a stîlpului
cu 2-a ramuri;
I – mumentul de inerţie ramurii;
Eb- modul de elesticitate al betonului.
Fig 2.19.
În treapta a 2-a sistemului de bază este solicitat de
încarcările permanente din greutatea acoperişului F,
încarcarile temporare din zăpadă S, poduri rulante M max,
Mmin, T, vînt W, în urma cărora la capetele superioare ale
stîlpilor cadrului apar reacţiunile R, iar în stîlpi –
momente încovoitoare ( fig. 2.19 ). Valorile reacţiunilor
R se determină utilizinduse relaţile din anexa A; pentru
stîlpii cu inima plină, respectiv, cu goluri mari în
porţiunea inferioară.
Relaţiile pentru determinarea reacţiunilor R sînt
universale deoarece se pot folosi nu numai pentru stîlpii
cu două ramuri dar şi pentru stîlpi în trepte cu inima plină
adoptînd K=0, stîlpi cu secţiunea constantă pe lunjimea
K=K1=0.
Cu acestea relaţii în cazuri necesare se pot determina
H Acoperişurile halelor industriale pot fi alcătuite
 11 
; cu pane longitudinale care la rândul său reazemă pe
R
 1p  R/R  , deasemenea poate fi efectuat
calculul cadrului în care se ţine seama de încastrarea
elastică a stîlpului în fundaţia.
Condiţia de efort 0 în pendul se scrie sub forma:
C dim  r11   Rlp  0
Unde : r11  R - reacţiunea capătului
superior al stîlpelor cadrului transversal de la deplasarea
unitară;
R1 p  R - reacţiunea capătului
superior al stîlpelor de la încarcări; reacţiunile pozitive
sînt îndreptate în derecţia deplasării necunoscute.
Coeficientul Cdim la diferite încarcări ( în afara de
încarcările din poduri rulante ) este egal cu 1. Din relaţia
precedentă rezultă mărimea deplasării laterale:
  R 1p /C dim 11 r
reacţiunea elastică la capătul superior al stîlpilor
Re  R  R
Dacă cadrul transversal este cu trei şi mai multe
deschideri, capătul superior al stîlpelor la acţiunea
încaperilor din poduri rulante se consideră ca reazem fix
şi se adoptă   0 . Momentele încovoitoare
forţele tăetoare în secţiunile stîlpului se determină ca într-
o consolă solicitată de încarcarea exterioară şi reacţiunea
elastică Re.
De regulă, se examenează 3-i secţiuni de calcul pe
lungimea stîlpului: deasupra nivelului consolei stîlpului,
sub nivelul consolei stîlpului şi la nivelul extrimităţii
superioare a fundaţiei.
Diagramele momentelor încovoitoare se construesc
pentru fiecare tip de încarcări, care acţionează asupra
cadrului.
Se alcătueşte tabela eforturilor M, N şi Q în secţiunile de
calcul şi se stabilesc grupările fundomentale ale
eforturilor,
în componenţa cărora intră eforturile de la încarcările
permanente şi temporare a căror prezenţă temporară este
posibilă.
La formarea grupărilor se ţine cont de probabilitatea
redusă de apariţie semultană la întreaga lor valoarea a
mai multor încărcări variabile. În consecinţă, încărcările
variabile sau eforturile din aceste încărcări vor fi reduse
prin înmulţire cu coeficienţii de grupare n, ale căror
valori sînt:
n  1,0  în cazul unei singure încărcări
variabile;
n  0,9  în cazul a două sau trei încărcări
variabile.
Încărcarea temporară utilă din două poduri rulante într-o
deschiderea, înmulţită cu coeficientul de simultanietate
  0,85  pentru poduri rulante cu
starea uşoară şi medie de exploatare, sau încărcarea
din 4 poduri rulante suprapuse într-un aliniament al
două deschideri adeacente, înmulţită cu coeficientul
  0,7 , se consideră o singură încărcare
distinctă.
Stîlpii cadrului transversal se calculează cu
elemente supuse compeseune excentrice cu
evidenţa flambajului. Din planul de încovoere
stîlpii se verifică la stabilitatea contra flambajului
lateral. Stîlpii se verifică suplementar la solicitările
produse în timpul transportării şi montării.
Lungimea de calcul l0 a stîlpilor în trepte ale
halelor înzestrate cu poduri rulante în planul
cadrului transversal şi din planul acestuia se
stabilesc conform tabrlului. Lungime de calcul a
stîlpilor prefabricaţi din beton armat ale halelor fără
poduri rulante cu o deschiderea l 0=1,5H , cu mai
multe deschideri – l0=1,2H .
Consolele scurte ale stîlpilor , cînd
l1  0,9h , se calculează la acţiunea
de înclinare a muchiei comprimate a consolei către
orizontală   45  . Consola se armeaza cu
etriere despuse orizontal sau înclinate sub unghiul
45o ( fig. 2.20 ).
Pasul etrierilor trebue să nu depăşească 150mm şi
h/4. Înălşimea secşiunei consolei la margine
h1  h / 2
( unde h- înălţimea secţiunii pe
reazem ).
Aria secţiunii armaturii de rezistenţă longitudinale
a consolei As se determină prin calculul la valoarea
momentului încovoitor 1,25M ( unde M –
momentul încovoitor în secţiunea de racordare a
consolei cu stîlpul).
48
Conformarea generală a acoperişului halelor
industriale. Elemente constructive,
funcţionalitatea lor şi stabilitatea generală a
acoperişului.
elemente portante a cadrelor transversale.
Plăcile acoperişului fără pane reprezintă
panouri mari cu nervuri cu dimensiunile 312 şi
36 m, care reazemă direct pe riglele cadrelor
transversale; plăcile 1,512 şi 1,56 m şi sunt
folosite ca elemente ca lemente de completare în
zonele cu sarcini majorate de zăpadă – lângă
luminatoare, parapet şi în locurile variaţiei
profilului acoperişului.
Plăcile acoperişurilor cu pane au dimensiuni
mult mai mici 30.5 şi 1.50.5 m. Ele se instalează
pe pane de beton armat, care, la rîndul său, reazemă
pe riglele cadrelor transversale. Sistemul
acoperişurilor fără pane corespunde într-o mare
măsură cerinţelor de comasare a elementelor,
reducerii numărului de unitaţi de montaj şi este
acceptat ca sistem de bază în construcţia halelor
parter cu schelet.
Plăcile cu nervuri 312 m tipizate au nervuri
longitudinale cu secţiunea 100450mm, nervuri
transversale cu secţiunea 40150mm, talpa cu
grosime 25mm îngropări în unghere-vute, care
asigură preluarea eforturilor orizontale provenite
din frînarea podurilor rulante
(fig. 63a)(2.22)
Nervurile longitudinale se armează cu armatură
pretensionată din bare clasa A-IV-A-VI, sîrma
clasa Bp-II şi toroane clasa K-7 în raport cu
cerinţele faţă de rezistenţa la fisurare. Nervurile
longitudinale şi transversale se armează cu carcase
şi sudate. Barele longitudinale ale carcaselor se
execută din armătură calasa A-III, transversale
(etriere) din sîrmă clasa Bp-I. Talpa şi vutele se
armează cu plase sudate din sîrmă clasa Bp-I. La
reazeme se instalează piese inglobate. În afară de
aceasta, zonele de reazem se armează cu carcase şi
plase suplimentare pentru asigurarea rezistenţei la
fisurare a zonei de transfer a efortului de
comprimare. Plăcile cu deschiderea de 6m se
execută din beton de clasa B15...B30, cu
deschiderea 12m-din beton clasa B30; B40. Plăcile
cu nervuri de 3*6m tipizate deasemenea au nervuri
longitudinale şi transversale şi se armează
cuarmatură pretensionată
(fig 63a)(2.22)
Plăcile cu două console 2T 3*6m şi 3*12m şi
mai mari sunt alcătuite din două nervuri
longitudinale cu înălţimea respectiv 300 şi 400mm
la deschiderea 6 şi 12m, amplasate la distanţa 1.5m
şi talpa cu două console cu grosimea variabilă.
(fig 63b)(2.23)
În placile cu dimensiunile 3*12m nervurile
longitudinale precomprimate se execută din timp,
iar pe urmă se betonează talpa. Legătura nervurilor
cu talpa se crează prin intermediul conectorilor de
armatură şi aderenţei betonului.
Plăcile cu două console de tipul 2T cu
deschiderea 18 şi 24m, care reazemă pe grinzi
longitudinale cu deschiderea 6 şi12m, sunt
elaborate pentru acoperişuri cu pantă sau pantă
mică.
20
Plăcile cu nervuri cu panta mică cu deschiderea
18m au nervuri longitudinale trapezoidale cu panta
1:20, 1:30, nervuri transversale cu pasul 1000mm şi
talpa cu grosimea 25mm.
(fig 63c)(2.24)
Plăcile cu dimensiuni mari de tipul KJS sunt
alcătuite din două nervuri longitudinale curbe cu
îngroşări în partea inferioară şi superioară, talpa cu
grosimea 40...50mm în mijlocul deschiderii şi
140...160mm la reazeme
(fig 63d)(2.25)
cele mai eficace plăci de acoperiş, ţinând seama
de consumul betonului şi armaturii, sunt plăcile cu
nervuri şi plăcile de tipul 2T cu dimensiunile 36m.
Grinzile de acoperiş pot fi cu deschiderea 12 şi
18m, iar în unele construcţii 24m. Configuraţia tălpii
superioare în acoperişul cu două pante poate fi
trapezoidală cu panta constantă, linie frântă sau
curbă. Grinzile pentru acoperiş cu o singură pantă se
execută cu tălpile paralele sau talpa inferioară frântă,
acoperişului plan – cu tălpile paralele. Traveea
grinzilor de acoperiş 6 sau 12m.
(fig. 63.e)(2.26)
Cea mai eficace secţiune transversală a grinzilor
de acoperiş este dublu T cu inima, grosimea căreia
se stabileşte din condiţiile amplasării carcaselor de
armatură, de asigurare a rezistenţei şi rezistenţei de
fisurare. La reazeme, unde forţele tăietoare sunt
mari, grosimea inimii se majorează lent şi se face o
îngroşare în formă de nervură verticală de rigidizare.
Înălţimea secţiunii grinzilor în mijlocul
deschiderii se stabileşte egală 1/10 ... 1/15l.
Înălţimea secţiunii grinzii cu două pante de forma
trapezoidală în mijlocul deschiderii este determinată
de panta tălpii superioare (1:12) şi înălţimea
standardă a secţiunii pe reazeme (800 sau 900 mm).
Fermele de beton armat se folosesc la
deschiderile 18, 24, 30m şi traveea 6 sau 12m.
Consumul metalului în fermele din beton armat faţă
de cele din metal este redus aproape de 2 ori, însă
volumul de muncă şi costul fabricării este puţin mai
mare.
În acoperişurile cu panta mică şi plane se
folosesc ferme de beton armat care diferă prin
configuraţia tălpilor şi zăbrelelor.
Se deosebesc următoarele tipuri de ferme:
- din segmente cu conturul frânt al tălpii
superioare şi sectoarele între noduri rectilinii;
- în arc cu zăbrelele rare şi talpa superioară
curbă
- în arc fără diagonale cu îmbinarea rigidă
a montanţilor cu tălpile şi talpa superioară curbă;
- poligonale cu tălpile paralele sau cu
panta mică a tălpii superioare cu conturul
trapezoidal;
- poligonale cu conturul frânt al tălpii
inferioare.
Arcele sunt structuri plane, care se utilizează ca
rigle curbe ale cadrelor prefabricate. Spre deosebire
de cadre, respectiv de riglele drepte ale acestora,
arcele permit o utilizare mai raţională a betonului,
solicitarea principală fiind compresiunea şi nu
încovoierea. Pentru deschiderile mai mari de 30m
arcele de beton armat sunt mai econome ca fermele.
Fermele jug se utilizează în cazul când traveea
elementelor portante transversale ale acoperişului
este de 6m iar a stâlpilor centrali de 12m. Fermele
jug se îmbină cu stâlpii prin sudarea pieselor de oţel
înglobate, iar elementele portante se îmbină cu
fermele jug prin buloanele de ancoraj şi cordoane
sudate de montaj la reazem şi în partea superioară.
49
Proiectarea, calculul şi dimensionarea
grinzilor de acoperiş.
Grinzile de acoperiş pot fi cu deschiderea 12 şi
18 m, iar în unele construcţii – deschiderea 24 m.
Configuraţia tălpii superioare în acoperişul cu 2-ă
pante poate fi trapezoidală cu panta constantă, linie
frîntă sau curbă (fig 2.26).
Grinzile pentru acoperişe cu osingură pantă se
execută cu tălpile parallele sau talpa inferioară
frîntă, acoperişului plan – cu tălpile parallele (fig
2.26 d,e,f). Traveea grinzilor de acoperiş – 6 sau 12
m
Fig 2.26
Cea mai eficace figura transversală a grinzelor
de acoperiş este dublu T cu inimă, grosimea căreia
(60...100 mm) în principiu se stabileşte din
condiţiile amplasării comode a carcaselor de
armatura, de asigurare a rezistenşei şi rezistenţei la
fisurare. La reazeme, unde forţele tăetoare sînt
valoroase grosimea inimii se majorează lent şi se
face o îngroşare în formă de nirvură verticală de
rigidizare. Inima grinzilor în cîmp, unde forţele
tăetoare sînt de valori reduse, poate avea găuri
cerculare sau poligonale, ce reduce consumul
betonului, semplifică trecerea şi amplasarea
deferitor reţele sau comunicaţie.
Înălţimea secţiunii grinzelor în mijlocul
deschderii se stabileşte egală cu 1/10...1/15 l .
Înălţimea secţiunii grinzii cu două pante de forma
trapezoidală în mijlocul deschiderii este determinată
de panta tălpii superioare (1:12) şi înalţimea
standardă a secţiunei pe reazeme (800 sau 900 mm)
în grinzele cu configuraţia frîntă a tălpii superioare
datorită pantei mai mari a tălpii superioare în sfertul
marginal al deschderii se obţine o secţiune majorată
în mijlocul deschderii şimenţinerea dimensiunei
standarde – înălţimei secţiunei pe reazem. Grinzele
cu talpa superioară curbă cu configuraţia corespunzătoare
deagrame momentelor încovoitor sînt mai avantajoase
după consumul materialelor, însă forma complecată
majorează cu o costul de execuţie.
Laţimea tălpii superioare coprimate se stabileşte
l
din condiţii asigurării stabilităţii
contra flmbajului lateral în procesul de transportare şi
montaj şi rezemării plăcilor de acoperiş. Lăţimea tălpii
inferioare din condiţiile amplasării comode a armaturii de
rezistenţa longitudinale – 250...300 mm.
Grinzele de acoperiş se execută din beton clasa
B25... B40 şi se armează cu armatura pretensionată din
sîrma, toroane sau bare (fig 2.27). Fasciculele din sîrma
de rezistenţa mare sînt alcătoite din sîrme grupate cîte
două în planul vertical ceia ce a meliorează betonarea
grinzilor în poziţia verticală. Inima grinzii se armează cu
carcase sudate armatură longitudinală a cărora este
constructivă, iar cea transversală – de rezistenţa, care
asigură rezistenţa grinzii în secţiuni înclinate.
Zonele de reazemă ale grinzilor se armează
suplementar cu bare transversale care se sudează de piese
înglobate pentru a exclude formarea fisurilor
longitudinake (sau pentru limitarea deschderii fisurilor).
Pentru a majora rezistenţa la fisurare a zonelor de razem
ale grinzi se creiază pretensionare biaxială (prin
pretensionarea etrierilor). În zonele superioare ale grinzlor
cu două pante cu secţiunea dublu T este posibilă
deschderea fisurilor, carea se formează în momentul
transferului (revenirii armaturii intinse). Este raţional ca
aceste zone să fie armate cu armatură pretensionată
constructivă, amplasată la cota superioară a secţiunei pe
reazem pentru a limita deschiderea fisurilor. În acest caz
se reduc excentricitatea efortului de precomprimarea şi
tensiunele de intindere a betonului din zona superioară.
Fig. 2.27
Grinzele cu două pant şi secţiunea dreptunghiulară cu
multe găuri convenţional sînt numite grinzi cu zăbrele
(fig. 2.28). grinzele cu zăbrele standarde în raport de
valoarea sarcinei de calcul au lăţimea secţiunei
dreptunghiulare egală cu 200, 240 şi 280 mm. În talpa
superiora a grinzelor sînt prevăzute piese înglobate pentru
fixarea plăcilor de acoperiş.
Grinzele prefabricate se calculează ca grinzi simplu
rezemate pe două reazeme. Deschderea de calcul a grinzii
se determină ca distanţa între reacţiunile de reazem ale
grinzii.
Grinzele de acoperiş sînt solicitate dele acoperiş şi
din zăpadă, care se transmit prin nervurile placilor ca
forţe concentrate sau uniform distribuite. Dacă grinda
este solicitată de 5 şi mai multe forţe concantrate, în
calculul grinzii forţele concentrate pot fi înlocuite cu o
sarcină echivalentă uniform distribuită.
Fig 2.28
Sarcina , care se transmite de la luminator sau
transportorul suspendat se introduce în calcul ca forţe
concentrate. În locul variaţiei înălţimii clădirii sau
acoperişului sarcina suplimentară din zăpadă se transmite
deasemenea ca forţe concentrate.
În grinda cu 2-ă pante secţiune de calcul se află la
distanţa x de la reazem. Dacă panta tălpii superioare este
1:12 şi înălţimea secţiunii grinzii în mijlocul deschiderii
h  l / 12 , înălţimea secţiunii pe reazem va fi
h  l r / 24 , iar la distanţa x de la reazem
hr  (l  2 x) / 24
Dacă înălţimea utilă a secţiunii grinzii este
h0    hx ,momentul încovoetor de la sarcina
uniform distribuită q
M x  qx(1  x) / 2
atunci aria secţiunii armăturii de rezistenţă
Asx  M x /( Rsh0 ) 
 12qx(l  x ) /[ Rs (l  2 x)]
secţiunea de calcul a grinzii va fi aceia, în care A sx va
avea valoarea maximă. Pentru determinarea acestei
secţiuni vom egală cu zero derivata
dAsx / dx  0
presupunem ca     const , atunci
după diferinţiere obţinem:
2 x  2 xl  l  0
2 2
din soluţie ecuaţiei pătrate găsim x=0,37 l . Încaz
general distanţa de la reazem pînă la secţiunea de calcul
x= 0,35...0,4 l . Dacă în cadru acoperişului este
luminator secţiunea de calcul poate fi sub montantul
luminatorului.
Armatura trasversală se determină din calculul în
starea limită de rezistenţa în secţiuni înclinate. Apoi se
execută calculul la fisurarea, la starea limită de deformaţie
şi deasemenea, calculul la starea limită de rezistenţa şi
fisurabilitatea la eforturile, care apar în stadiu de
execuţie , transportare şi montaj. În calculul grinzilor cu
secţiunea trapezoidală la starea limită de deformaţie este
necesar de a lua în considerare rigiditatea variabilă în
deschdere.
Pentru calculul grinzelor de acoperiş sînt elaborate
programe la calculatoare cu ajutorul cărora se poate alege
varianta optimă a caonstrucţiei.Variind parametrii (clasa
betonului, clasa armaturii, dimensiunile secţiunii
transversale, gradul de pretensionare, etc.) calculatorul - la încarcare uniform distribuită pe
alege pentru deschiderea dată şi sarcina respectivă toata deschiderea
varianta cea mai bună a grinzii după consumul de beton, 2
armatură, preţ şi datele necesare pentru alcătuire. 0,125  K  q  l 0
H
f
- la încarcare uniform distribuită pe o
jumătate de deschidere a arcului
2
0,0625  K  q  l 0
H
Fig. 2.26 f
- la o forţa concentrată

Fl
H  0,0625 0 (  2 3   4 )
f
unde f – săgeată arcului;   a / l
0
a – distanţa de la reazem pînă la forţa
concentrată;
K – coeficientul de compresibilitate al
tirantului, pentru arcul cu tirant
Fig. 2.27 1
` K
15 A
1 2
(t red ) 2 (1  med )
8f Ared 1
I red
Unde ired  - raza de inerţie
Ared
Fig. 2.28 a secţiunii reduse a arcului;

Ared ,A red 1
- aria secţiunii reduse

50 respectiv a arcului şi tirantului.

În arcele cu trei articulaţii cu reazemele la aceeşi
Proiectarea, calculul şi dimensionarea arcelor cota împingerea se determina funcţie de momentul
acoperişurilor în halele industriale. încovoitor în mijlocul deschiderii arcului
Arcele sînt structuri plane, care se utilizează ca curbe
ale cadrelor prefabricate. Spre deosebire de cadre,
respectiv de riglele drepte ale acestora, arcele permit o
utilizare mai raţională a betonului, solicitarea principală H M/ f
fiind compresiunea şi nu încovoierea. În cazul unde M este momentul maxim într-o grinda
coincedenţei axei arcului cu curba de presiune a încărcării simplu rezemata cu deschiderea arcului.
se elimina momentele încovoietoare şi forţele tăietoare.
Pentru deschidere mai mari de 30 m arcele de beton
armat sînt mai economice ca fermele.
Arcele de beton armat, de regulă, se execută (fig. 2.33)
prefabricate. Se disting arce cu trei şi două artculaţii, Eforturile în secţiunile arcului se vor calcula cu
încastrate (fig. 2.32) formulele:
Împingerile arcelor,de regula, sînt preluate de tiranţi, Momentul încovoietor
însă pot fi transmite şi la alte construcţii (cadre, fundaţii).
Cele mai răspîndite sînt arcele cu doua articulaţii cu tirnţi.
La deschderi mari se utilizează arce cu trei articulaţii.
Arcele încastrate sînt cele mai uşoare, însă mai sensibile M ax  M x  H y
la tasări, necesită instalarea unor reazeme puternice forţa longitudinală
pentru preluarea împingerii şi, de aceea, în acoperişuri se
întîlnesc rar.
(Fig.
2.32) N ax  H cos   Q x sin 
Se utilizează arce pleoştite cu 2-ă articulaţii cu
forţa tăietoare
săgeata f = (1/6...1/9) l .
Q  Q cos   H sin 
Împingerea în aceste arce este preluata de tirant. ax x
Configuraţia axei arcului se alege den condiţia, ca Tirantul solicitat la întindere axială se va calcula
momentele încivoitoare să fie minime, iar secţiunea la starea limită de rezistenţă şi starea limită la
arcului comprimată. De aceea, cea mai raţională fisurare. Tijele se vor calcula la întindere axială de
configuraţie a axei arcului la încărcări uniform distribuite la masa tirantului şi transportului suspendat.
şi reazeme imobile este parabola de gradul doi, care Calculul nodului de reazem al arcului este anslogic
coincide cu curba de presiune a încărcărilor cu al fermei.

y  4 f   (1   )
unde   x / l
În practica mai des se utilizează arce circulare.
Configuraţia ideală a axei arcului cu curba de presiune a
încărcărilor nu este posibilă, deoarece la diferite scheme
de încarcare cu sarcina temporară, şi sub influenţa
contracţiei şi fluajului betonului apar momente
încovoietoare.
Calculul static al arcului.
Eforturile M,N şi Q în arce pot fi determinate
apelînd la metodele mecanicii structurilor. În arcele Fig. 2.32
încastrate şi cu doua articulaţi eforturile se determină ca
pentru sisteme static nedeterminate, în arcele cu trei
articulaţii – ca pentru sistem static determinat.
Calcul static al arcelor se efectuează la încărcările
permanente de la masa arcului şi acoperişului, temporare
de la transportul suspendat, de la zăpadă în diverse
combinări. Arcele pleoştite şi circulare se pot calcula ca
arce parabolice.
Înălţimea secţiunii transversale a arcului se ia h =
(1/30...1/50)l, iar lăţimea -

'
bf  b f  (0,4...0,5)h
Împingerea în arcele cu doua articulaţii (fig. 2.33):

21