Tema 17: Creşterea economică şi caracterul său ciclic

17.1. Creşterea economică – natură, factori, importanţă

17.2. Caracterul ciclic al creşterii economice. Tipurile de cicluri economice

17.1. Creşterea economică – natură, factori, importanţă

Creşterea economică în comparaţie cu alte activităţi economice este un fenomen relativ nou
cercetat în teoria economică, care sa observat pentru prima dată în secolul al XVIII-lea, ca urmare a
creşterii cantităţii de bunuri din societate în urma aplicării progresului tehnico-ştiinţific.
Creşterea economică – procesul de creştere a cantităţii de bunuri şi servicii create într-o unitate de timp
de ansamblul întregii economii naţionale. Fiind un fenomen cantitativ ea poate fi măsurată.
Esenţa creşterii economice poate fi evidenţiată printr-o analiză comparativă cu alte procese ce
caracterizează dinamica macroeconomică:
1. Dezvoltarea economică – sunt transformările cantitative, structurale şi calitative ce au loc în
procesele economice în cercetarea ştiinţifică şi tehnologiile de fabricaţie în mecanismele de
funcţionare a economiei, în modul de gîndire şi comportament al oamenilor.
2. Progresul economic – un efect în timp al creşterii şi dezvoltării economice, care contribuie la
trecerea activităţilor economice de ansamblu de la trepte inferioare la cele superioare.
Creşterea economică este influenţată de 2 categorii de factori:
1. factori direcţi:
a. creşterea cantitativă a factorilor de producţie, care este proprie perioadei scurte de timp;
b. creşterea productivităţii factorilor de producţie (creşterea calităţii), care este proprie perioadei
lungi de timp (WFP).
2. factori indirecţi:
a. rata investiţiilor din societate, ce se determină ca raport dintre suma investiţiilor şi valoarea PIB-
ului înmulţită cu 100 %, şi ne arată ce parte din PIB este destinată investiţiilor.

r I = (∑ I / PIB) x 100 %
Dacă rata investiţiilor creşte, creşte şi productivitatea factorilor de producţie, care duce la creşterea
cantităţii de bunuri şi odată cu ea se înregistrează o creştere economică.
b. dimensiunile cererii interne – poate influenţa creşterea economică în 2 modalităţi:
- dacă cererea internă într-o perioadă de timp creşte, iar în economie nu există capacităţi de
producţie suplimentare, atunci în societate va creşte nivelul preţului, ceea ce va avea ca efect creşterea
valorii PIB-ului, astfel, înregistrîndu-se o creştere economică.
- Dacă cererea internă va creşte, iar economia va dispune de capacităţi suplimentare de producţie,
atunci în societate va creşte cantitatea de bunuri şi sercicii şi astfel se va înregistra o creştere
economică.

1
c. comerţul exterior. Pe perioadă scurtă de timp comerţul exterior îndeplineşte o funcţie de
stabilizator al economiei. Astfel, în cazul unei inflaţii importul de bunuri va reduce nivelul preţurilor,
iar în cazul unei crize de supraproducţie exportul va contribui la reducerea stocurilor de mărfuri
nevîndute . Pe perioadă lungă de timp comerţul exterior influenţează competitivitatea bunurilor
naţionale. Creşterea competitivităţii bunurilor are ca efect acapararea de noi pieţe de desfacere,
creşterea cantităţii de bunuri exportate pentru satisfacerea cererii externe, creşterea valorii introduse în
ţară şi înregistrarea unei creşteri economice.
Economiştii francezi în urma unor cercetări au împărţit factorii de influenţă a creşterii economice
în alte 2 categorii:
a. factori de bază: munca, capitalul, natura, cunoştinţele;
b. factori sociali şi instituţionali: spiritul de antreprenoriat, securitatea socială, sindicatele,
organizaţiile profesionale, instituţiile internaţionale.
Ei afirmă că în prezent rolul resurselor naturale în asigurarea înregistrării creşterii economice s-a
redus. Astfel, ţările lipsite de resurse ca: Japonia, Elveţia, Norvegia, ş.a. au atins ritmuri înalte de
creştere economică, în timp ce ţările bogate în resurse ca: Rusia şi Ţările Latine au avut succese
neînsemnate în dezvoltarea economică.
Pentru măsurarea creşterii economice înregistrată într-o perioadă de timp se utilizează rata
creşterii economice:

r (cr. ec) = [(PIB curent - PIBbază) / PIBbază ] x 100 %

În dependenţă de factorii ce stau la baza înregistrării creşterii economice se pot deosebi 2 tipuri
de creştere economică:
a. Creştere economică extensivă – are la bază folosirea unui număr suplimentar de muncă,
capital, resurse naturale. Deci, are la bază factorii cantitative şi este proprie ţărilor slab dezvoltate.
b. Creştere economică intensivă – are la bază utilizarea mai eficientă a factorilor de producţie
existenţi, prin valorificarea progresului tehnico-ştiinţific şi are ca rezultat creşterea calităţii bunurilor
produse. Are la bază factorii intensivi şi este proprie ţărilor dezvoltate, capabile să utilizeze ultimele
invenţii.
Istoria economică nu cunoaşte aplicarea, în mod ideal, al unui tip sau altul de creştere economică.
De obicei, are loc o îmbinare a acestor 2 modalităţi de creştere economică, dar cu predominarea unuia
sau altuia. Astfel, dacă la baza creşterii economice s-au aflat mai mult factorii cantitativi, atunci are loc
o creştere economică extensivă, şi invers.
În prezent creşterii economice îi sunt atribuite următoarele particularităţi:
a. predomină tipul intensiv de creştere economică;
b. creşterea economică este urmată de o dezvoltare economică;

2
c. înregistrarea unor ritmuri inegale de creştere economică între state.
În dependenţă de coraportul dintre creşterea PIB-ului şi creşterea numărului populaţiei se deosebesc
următoarele ritmuri de creştere economică:
1. ritm pozitiv, este atunci cînd valoarea PIB-ului creşte mai rapid decît numărul populaţiei;
2. ritm = cu zero, cînd valoarea PIB-ului creşte în aceeaşi măsură ca şi numărul populaţiei;
3. ritm negativ, cînd valoarea PIB-ului creşte într-o măsură mai mică decît numărul populaţiei.
Înregistrarea creşterii economice are următoarea importanţă pentru o societate:
- permite de a satisface mai bine nevoile societăţii;
- permite creşterea mijloacelor bugetare fără a creşte rata impozitelor;
- creşte prestigiul internaţional al ţării.

17.2. Caracterul ciclic al creşterii economice. Tipurile de cicluri economice

Oricare ar fi nivelul ei de structurare şi de desfăşurare, activitatea economică a fost şi este
fluctuantă în timp, cunoscînd creşteri, stagnări şi reduceri. De asemenea ea înregistrează schimbări
permanente de sensuri şi ritmuri.
Istoria economică modernă a fost traversată de mai multe tipuri de fluctuaţii economice:
- fluctuaţii sezoniere. Ele se manifestă în agricultură, turism, construcţii, adică în limitele unei
perioade de timp, pe baza unor condiţii climaterice, a unor obiceiuri şi tradiţii.
- fluctuaţii întîmplătoare/conjuncturale. Ele sunt cauzate de cataclisme naturale, de evenimente
politice deosebite, de deciziile derutante ale unor agenţi economici influenţi.
- fluctuaţii ciclice. Prezintă o mişcare neuniformă a activităţii economice, ce se caracterizează
prin succesiunea perioadelor de expansiune şi de contracţie a activităţii economice, trecînd periodic
prin anumite faze, fiecare din ele avînd trăsăturile sale specifice.
Fluctuaţiile ciclice sunt repetabile în timp şi ele au ca efect apariţia unor schimbări calitative în
viaţa economică, ceea ce deschide calea progresului economic în societate.
În teoria economică se cunosc 3 tipuri de fluctuaţii ciclice:
1. Ciclu economic de durată lungă (de tipul Kondratief);
2. Ciclu economic de durată medie (de tipul Juglar);
3. Ciclu economic de durată scurtă (de tipul Kitchen).
1. Ciclu economic de durată lungă de timp, numit în cinstea savantului rus Kondratief, care pentru
prima dată a observat ca pe fondul unei tendinţe multiseculare de creştere economică, economia unei
ţări are o „respiraţie adîncă”, respiraţie ce se repetă la un interval de 50 – 60 de ani. Acest ciclu este
compus din 2 faze principale: faza ascendentă şi faza descendentă.
În faza ascendentă, datorită procesului inovaţional apar noi tehnici şi tehnologii, care au ca efect
creşterea productivităţii factorilor de producţie şi creşterea cantităţii de bunuri din societate. În etapa

3
descendentă are loc uzarea tehnicilor şi tehnologiilor utilizate, ceea ce duce la creşterea costurilor de
producţie şi reducerea profitului agenţilor economici, din acest motiv în societate se reduce cantitatea
de bunuri şi servicii produse. Acest lucru îi impulsionează pe agenţii economici să efectueze noi
investiţii pentru descoperirea de noi tehnici şi tehnoilogii, care le-ar permite obţinerea unor profituri
mai mari, odată cu aplicate în societate începe o nouă fază ascendentă.

Figura 17.1. Ciclu economic de lungă durată

I – textile şi maşini cu aburi;
II – siderurgie şi căi ferate;
III – chimie, electricitate, automobil;
IV – petrol, aviaţie, electronică, robotică;
V – atom, informatică, biotehnologie.
Succesiunea fazelor ascendente şi descendente se explică prin :
- ciclicitatea noutăţilor şi perfecţionărilor tehnologice;
- evoluţia producţiei;
- pregătirea şi ducerea războaielor pentru noile împărţiri şi reîmpărţiri ale resurselor naturale.

2. Ciclu economic de durată medie (decenal, de afaceri, comercial, conjunctural), numit în cinstea
economistului francez Cl. Juglar, care pentru prima dată a efectuat analiza lui. El se repetă cu o
regularitate de 8 – 12 ani, are un caracter general ce afectează toate domeniile de activitate şi este
compus din 2 etape principale:
a. recesiunea economică, care cuprinde:
- criza – punctul de la care încetează creşterea economică şi începe recesiunea;
- depresiunea – etapa în care indicatorii macroeconomici au tendinţă continuă de reducere, atingînd la
un anumit moment cele mai mici valori.
b. relansarea economică, care e formată din 2 etape:
- înviorarea – etapa în care în baza reînnoirii capitalului fix şi a aplicării noilor tehnologii se
înregistrează o creştere a cantităţii de bunuri şi servicii în societate;

4
- expansiunea – are loc o creştere cu ritmuri din ce în ce mai mari a indicatorilor macroeconomici,
atingînd într-o perioadă de timp dată cele mai mari valori, situaţie ce poartă denumirea de „boom
economic”.

Figura 17.2. Ciclu economic de durată medie

Relansarea economică. În etapa de relansare economică, ca rezultat al creării unor condiţii

favorabile de investire în societate creşte numărul de investiţii efectuate de agentul economic. Ca
rezultat al creşterii procesului investiţional, creşte cantitatea de bunuri ce poate fi produsă de agenţii
economici, ca rezultat al creşterii cantităţii de bunuri produse creşte cantitatea de braţe de muncă
angajate, are loc creşterea venitului disponibil al populaţiei, care are ca efect creşterea consumului de
bunuri şi servicii. Creşterea consumului de bunuri şi servicii duce la creşterea ofertei de bunuri
prezente prezente pe piaţă într-o anumită perioadă de timp. Creşterea ofertei de bunuri de consum şi
servicii duce la o situaţie cînd oferta depăşeşte cererea, ca rezultat în societate apar nişte stocuri de
bunuri nevîndute, ca rezultat al apariţiei stocurilor se înregistrează o reducere a preţurilor la bunuri şi
servicii. În societate odată cu reducerea preţurilor la bunuri şi servicii, începe etapa de recesiune
economică.
↑I →↑Qb → ↑SL → ↑Yd → ↑C → ↑P → ↑Sb, ceea ce are ca rezultat Sb > Db → St → ↓Pb
Recesiunea. Ca rezultat a reducerii preţurilor la bunuri şi servicii are loc reducerea profitului
agenţilor economici, ca rezultat al reducerii profitului agenţilor economici se reduce preţul titlurilor de
valoare şi are loc creşterea ratei dobînzii, ca rezultat al reducerii titlurilor de valoare şi creşterii ratei
dobînzii se reduc investiţiile în societate. În urma reducerii investiţiilor în societate se reduce
capacitatea de producţie a bunurilor, ca rezultat al reducerii cantităţii de forţă de muncă angajată are
lor reducerea venitului disponibil al populaţiei, cea ce are ca rezultat reducerea consumului în societate,
avînd ca efect reducerea preţurilor, ceea ce duce la reducerea ofertei de bunuri.
Reducerea ofertei de bunuri are ca efect dispariţia stocurilor de bunuri nevîndute, care duce la
apariţia unei situaţii de echilibru, cînd cererea şi oferta în societatea sunt egale, adică preţurile rămîn la

5
un nivel constant. Existenţa stabilităţii economice permite agenţilor economici să-şi planifice
activitatea şi să găsească noi metode de reducerea a costului de producţie pentru creşterea profitului
activităţii. Odată cu creşterea profitului şi reducerea ratei dobînzii, care are ca efect creşterea
procesului investiţional din societate, odată cu creşterea investiţiilor începe o nouă etapă de relansare
economică.
↓Pb →↓Pr → ↓P(TV) →↓I →↓Db/Qb→↓SL→↓C→↓Pb→↓Sb→↓St→ F(Db=Sb) →Stabilitate economică
(P=constant) →↓CP →↑Pr→↓d'→ ↑I