Tema 9: Contabilitatea reducerilor comerciale la achiziţia şi vînzarea mărfurilor.

1. Formele şi structura reducerilor practicate în activitatea comercială.

2. Contabilitatea reducerilor comerciale în operaţiile cu mărfurile.
3. Contabilitatea reducerilor financiare.

-1-
Reducerile practicate între partenerii de afaceri pot fi clasificate în 2 categorii:
- reduceri comerciale
- reduceri financiare
Reducerile comerciale acţionează numai în sfera circulaţiei mărfurilor. Reducerea
comercială acordată trebuie să fie efectuată faţă de un preţ de vînzare practicat sau faţă de un preţ
stabilit între parteneri printr-o înţelegere. Reducerile comerciale se acordă în cascadă, adică
întotdeauna ultima reducere acordată se va face la suma nettă-rămasă după reducerea anterioară.
Reducerile comerciale de regulă nu se înregistrează în contabilitate, acestea acţionînd în
mod corespunzător asupra preţului de vînzare din factura de însoţire a mărfurilor.
În practică reducerile comerciae sunt cunoscute sub numele de rabat, iar în literatura
economică clasificarea reducerilor comerciale se face în 3 categorii: rabat, remiză şi
risturn.[18,p.193]
Rabatu-ul poate fi definit drept reducerea excepţională a preţului de vînzare convenit în
prealabil, atunci cînd se constată diferenţe de calitate sau abateri de la standarde pentru mărfurile
ce fac obiectul tranzacţiei. Acordarea rabatului comercial se face cu ocazia fiecărei livrări şi are
drept scop acoperirea pierderilor la cumpărător. Procentul de rabat se aplică asupra preţului de
vînzare stabilit prin contract, reducîndul. Taxele faţă de buget se calculează din suma nettă
rezultată din aplicarea preţului redus corespunzător cu %-ul de rabat comercial. Rabatul se mai
calculează cu diferite ocazii cum ar fi: vînzarea produselor la sfirşit de serie, vînzări aniversare
sau vînzări promoţionale cu ocazia lansării pe piaţă.
Remiza reprezintă reducerea comercială practicată în mod excepţional asupra preţului de
vînzare, ţinîndu-se seama de volumul vînzărilor efective şi respectiv de ponderea unor
cumpărători în clientela furnizorului ţinîndu-se cont de următoarele condiţii:
- Suplinirea volumului de achiziţie pînă la nivelul stabilit prin contractul de cumpărare –
vînzare.
- Vinzarea exclusivă a produselor unui singur cumpărător
- Solicitarea unei comenzi semnificative.
La acordarea remizei furnizorul urmăreşte obiectivele proprii afaceri printre care:
1. posibilitatea sporirii cifrei de afaceri prin majorarea volumului vînzărilor
2. extinderea cotei sale pe piaţă prin atragerea clientelei.
3. promovarea unor produse noi.
Aplicarea cotei de remiză se face asupra preţului de vînzare aferent volumului
tranzacţiilor.
Risturn-ul este acea reducere de preţ calculată asupra ansamblului operaţiunilor cu
acelaşi cumpărător în timpul unei anumite perioade de gestiune, ţinînd seama de continuitatea şi
consecvenţa acestor operaţii pe viitor cel puţin în aceleaşi proporţii.
Risturnul se stabileşte prin contractul de vînzare –cumpărare de mărfuri în cotă %-lă şi se
aplică asupra preţului de vînzare. Acordarea risturnului produce efecte favorabile atît pentru
furnizor cît şi pentru cumpărător. Furnizorul se asigură că prin negocierea şi înscrierea în
contractul încheiat cu clientul său a unei cote de risturn, contractul are şanse mult mai mari de a
se realiza şi cifra de afaceri va spori. Cumpărătorul va depune toate eforturile ca să atingă nivelul
de cumpărări stabilit prin contract ştiind că odată atins acest nivel va beneficia de o reducere sub
formă de risturn.
Reducerile financiare apar sub forma sconturilor de decontare pentru achitarea de către
client a datoriilor rezultate din facturile ce le însoţesc mărfurile de la furnizor. Ele constau din
reduceri ale valorii datoriei pe care furnizorul le acordă cumpărătorilor care îşi achită datoriile
înainte de termenul de scadenţă.

-2-
Reducerile comerciale indiferent de tipul acestora se contabilizează în momentul cedării
acestora de către vînzător. Întreprinderile de comerţ cu amănuntul utilizează prioritar pentru
evidenţa mărfurilor preţul de vînzare cu amănuntul.
La preţul de achiziţie se însumează adaosul comercial indiferent de metoda de calculare a
acestuia prin înregistrarea în cont:
Dt 217.2 „Mărfuri”
Ct 831 „Adaosul comercial”
Ţinînd cont de necesităţile de activitate la contul 831 „Adaosul comercial”
pot fi deschise următoarele conturi:
831.1 „Adaos comercial aplicat la preţul de achiziţie”
831.2 „Reduceri comerciale”
831.3 „Reduceri financiare”
1. Achiziţii sau vînzări contabilizate la valoarea fără suma reducerii:
Dt 217 „Mărfuri”
Dt 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”
Ct 521 „Datorii comerciale curente”
2. Achiziţii de mărfuri cînd au loc reduceri comerciale (la cumpărător):
Dt 521„Datorii comerciale curente”
Ct 831.2 „Reduceri comerciale”
Ct 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”
3. Vînzări de mărfuri cînd au loc reduceri cedate (la vînzător):
Dt 831.2 „Reduceri comerciale”
Dt 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”
Ct 221 „Creanţe comerciale”
4. Achitarea înainte de termen pentru achiziţia de mărfuri (la cumpărător):
Dt 521 „Datorii comerciale curente”
Ct 831.3 „Reduceri financiare”
Ct 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”
5. Achitarea înainte de termen la vînzarea de mărfuri, adică reduceri cedate(la vînzător):
Dt 831.3 „Reduceri financiare”
Dt 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”
Ct 221 „Creanţe comerciale”

Reducerile se acordă în %-te şi trebuie documentate prin facturi de reduceri (în roşu),
care să cuprindă şi TVA aferentă acestor reduceri ce trebuie să formeze obiectul regularizărilor
din decontul TVA. În factura în roşu se specifică numărul şi data facturii emise clientului asupra
cărora se aplică reducerea reciprocă. Reducerile respective se fac succesiv: mai întîi rabatul şi
apoi dacă este cazul remiza.
De regulă reducerile comerciale premerg reducerilor financiare, în acest caz se execută
următoarele înregistrări (la cumpărător):
Dt 521„Datorii comerciale curente”
Ct 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”
Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”
În contabilitatea furnizorului de mărfuri se vor înregistra următoarele înregistrări
contabile:
Dt 833 „Returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vîndute” (la valoarea reducerilor fără
TVA)
Dt 712.8 „Cheltuieli privind returnările şi reducerile”
 Dt 534.4 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată”
Ct 221 „Creanţe comerciale” - la valoarea mărfurilor eliberate la preţuri incluse în factură.

-3-
Reducerile financiare accelerează rotaţia mijloacelor circulante prin diminuarea
termenilor de achitarea a creanţelor şi datoriilor, adică a termenului de plată a creditelor
comerciale. Aplicarea reducerilor financiare reprezintă o încurajare materială a cumpărătorului în
vederea achitării facturilor fără întîrziere. Mărimea cotei de reduceri deobicei în practică se
stabilişte în funcţie de rata medie la creditele acordate pe sistemul bancar stabilite de BNM de
exemplu. Dacă rata medie la creditele acordate pe sistemul bancar reprezintă de exemplu 27%,
atunci cota reducerii financiare pentru 20 de zile de achitare din momentul livrării mărfurilor
reprezintă 1,5% (27%/360*100*20), astfel cu cît se achită datoria cu atît mai mare poate fi cota
scontului bonificat.
Contabilizarea reducerilor financiare se realizează în mod distinct, deoarece deobicei
acestea sunt operate după facturarea mărfurilor şi respectiv după transmiterea lor către
cumpărător. Contabilizarea mărfurilor cu aplicarea reducerilor se înscriu astfel:
1. S-au primit mărfuri de la furnizori:
Dt 217 „Mărfuri”
Dt 534 „Datorii faţă de buget”
Ct 521 „Datorii comerciale curente”
2. Se înregistrează achitarea datoriei faţă de furnizor:
Dt 521„Datorii comerciale curente”
Ct 242 „Conturi curente în valută naţională”- (la suma primită minus suma reducerilor).
3. Se înregistrează mărimea scontului bonificat:
Dt 521„Datorii comerciale curente” - la suma redusă
Ct 612.6 „Alte venituri operaţionale”
Ct 534 „Datorii faţă de buget” - la suma reducerilor.