Politici contabile privind terţii

1. Prevederi comune datoriilor şi creanţelor

Prin categoria de decontări cu terţii sunt delimitate toate datoriile şi creanţele faţă
de terţe persoane, cu termen de decontare pe termen scurt, fiind incluse şi decontările
între exerciţiile financiare determinate de valorile de regularizare de la un exerciţiu la
altul. Nu sunt incluse în categoria decontărilor cu terţii datoriile şi creanţele financiare
determinate de creditele pe termen scurt primite, respectiv acordate de întreprindere.
Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de
documente justificative. Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale entităţii faţă
de acelaşi operator economic pot fi efectuate, cu respectarea prevederilor legale, numai
după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală.
În cazul în care, în cadrul unor relaţii comerciale de vânzare-cumpărare, până la
închiderea exerciţiului financiar nu s-au întocmit facturi, ci doar avize de însoţire a
mărfurilor, se impune ca aceste operaţii să fie înregistrate în contabilitate distinct.
Datoriile către furnizorii de bunuri, respectiv prestatorii de servicii, de la care, până la
finele lunii, nu s-au primit facturile se evidenţiază distinct în contabilitate (cont 408
„Furnizori - facturi nesosite”), pe baza documentelor care atestă primirea bunurilor,
respectiv a serviciilor.
Creanţele faţă de clienţii pentru care, până la finele lunii, nu au fost întocmite
facturile se evidenţiază distinct în contabilitate (cont 418 „Clienţi -facturi de întocmit”),
pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor.
De asemenea este necesară evidenţierea distinctă a TVA-ului aferent facturilor
neîntocmite (4428 TVA neexigibilă).
Recunoaşterea elementelor în situaţiile financiare se realizează prin referinţă la
două criterii ce trebuie îndeplinite cumulativ şi anume: probabilitatea realizării unui
beneficiu economic viitor (pentru active), respectiv a unei ieşiri de resurse purtătoare de
beneficii economice (pentru datorii) şi evaluarea să se poată realiza în mod credibil.
În baza contabilităţii de angajamente, entităţile trebuie să evidenţieze în
contabilitate toate veniturile şi cheltuielile, respectiv creanţele şi datoriile rezultate ca
urmare a unor prevederi legale sau contractuale.
În conturile de furnizori şi clienţi se evidenţiază distinct datoriile, respectiv
creanţele din penalităţi stabilite conform clauzelor contractuale, despăgubiri datorate

1
pentru contracte întrerupte înainte de termen şi alte elemente de natură similară. Ca
urmare, în conturile de furnizori şi clienţi se evidenţiază distinct penalităţile datorate,
respectiv cuvenite potrivit clauzelor contractuale, aferente perioadei.
Avansurile acordate furnizorilor, precum şi cele primite de la clienţi se
înregistrează în contabilitate în conturi distincte. Avansurile acordate furnizorilor de
imobilizări se reflectă distinct de avansurile acordate altor furnizori.
În conturile de terţi se înregistrează distinct operaţiunile de scontare, factoring,
forfetare şi alte operţiuni, efectuate cu instituţii de credit.
Scontul comercial - reprezintă operaţiunea prin care în schimbul unui efect de
comerţ (cambie, bilet la ordin), instituţia de credit pune la dispoziţia posesorului
creanţei, valoarea efectului, mai puţin agio (taxa de scont şi comisioanele aferente), fără
a aştepta scadenţa efectului respectiv, iar instituţia are drept de recurs asupra
beneficiarului fondurilor.
Factoringul - este operaţiunea prin care clientul, denumit aderent, transferă
proprietatea creanţelor (facturilor) sale comerciale instituţiei de credit, denumită factor,
aceasta având obligaţia, conform contractului încheiat, de a asigura încasarea
creanţelor aderentului. Instituţia de credit, pe baza documentelor primite, plăteşte
valoarea nominală a creanţelor, mai puţin agio, fie imediat, fie la scadenţa acestora sau
la scadenţa contractuală stabilită cu aderenţii.
Forfetarea - reprezintă cumpărarea, fără recurs asupra oricărui deţinător
anterior, a unor creanţe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau
prestărilor de servicii.
Creanţele şi datoriile în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei, cât şi
în valută, la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României şi
valabil la data efectuării operaţiunilor.
Operaţiunile în valută trebuie înregistrate în momentul recunoaşterii iniţiale în
moneda de raportare (leu), aplicându-se sumei în valută cursul de schimb dintre
moneda de raportare şi moneda străină, la data efectuării tranzacţiei.
În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991,
republicată, orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în
momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate,
dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Din punct de vedere contabil, efectuarea operaţiunii economico-financiare este
probată de orice document în care se consemnează aceasta.
În cazul bunurilor achiziţionate însoţite de factură sau de aviz de însoţire a mărfii,

2
urmând ca factura să sosească ulterior, cursul valutar utilizat la înregistrarea în
contabilitate este cursul de la data recepţiei bunurilor.
La finele fiecărei luni, creanţele şi datoriile în valută se evaluează la cursul de
schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României din ultima zi
bancară a lunii în cauză, cu recunoaşterea în contabilitate a diferenţelor de curs
înregistrate. Acelaşi tratament se aplică şi creanţelor şi datoriilor exprimate în lei, a
căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute.
Pentru creanţele şi datoriile în valută, diferenţele de curs înregistrate se recunosc
în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz, respectiv
în contul 765- “Venituri din diferenţe de curs valutar” sau 665- “Cheltuieli din diferenţe
de curs valutar”.
Pentru creanţele şi datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie
de cursul unei valute diferenţele înregistrate se recunosc în contabilitate la alte venituri
financiare sau alte cheltuieli financiare, după caz, respectiv în contul 768- “Alte venituri
financiare” sau 668- “Alte cheltuieli financiare”.
Evaluarea creanţelor şi a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de
încasare sau de plată. Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar
stabilită la inventariere şi valoarea contabilă netă a creanţelor se înregistrează în
contabilitate pe seama ajustărilor pentru deprecierea creanţelor.
Evaluarea creanţelor şi a datoriilor exprimate în valută se face la cursul de
schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, valabil pentru data încheierii
exerciţiului financiar.
Scăderea din evidenţă a creanţelor şi datoriilor ale căror termene de încasare
sau de plată sunt prescrise se efectuează numai după ce au fost întreprinse toate
demersurile juridice, potrivit legii, pentru decontarea acestora.
Contabilitatea furnizorilor şi clienţilor, a celorlalte datorii şi creanţe se ţine pe
categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică. În acest sens, în
contabilitatea analitică, furnizorii şi clienţii se grupează astfel: interni şi externi, iar în
cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare.
În cadrul conturilor de furnizori şi clienţi, se grupează distinct datoriile şi creanţele
rezultate din tranzacţiile cu clauze de rezervă de proprietate.
În cazul cesionării unei creanţe, diferenţa dintre valoarea creanţei preluate prin
cesionare şi suma de achitat cedentului reprezintă venit la data constatării drepturilor şi
obligaţiilor, potrivit clauzelor contractuale.
Reduceri comerciale şi financiare

3
 Reduceri au în vedere volumul afacerilor, calitatea bunurilor sau încrederea între
parteneri, fiind delimitate în două categorii:
 reduceri comerciale: rabat, remiză, risturn;
 reduceri financiare: scontul.
Rabatul reprezintă reducerea aplicată de către furnizor asupra preţului de
vânzare pentru calitatea inferioară a bunurilor livrate.
Remiza reprezintă reducerea pe care furnizorul o acordă pentru importanţa
cumpărătorului în clientela vânzătorului, fidelitatea clientului, volumul mare al unor
comenzi.
Risturnul este o reducere care poate fi acordată pentru depăşirea unui plafon
valoric anual al cumpărărilor stabilit prin contract.
Reducerile de preţ de natură comercială (rabat, remiză) se înregistrează la
momentul acordării acestora pe baza documentelor ce le atestă. Dacă în factura iniţială
sunt evidenţiate distinct, reducerile de preţ acordate, respectiv primite, atât vânzătorul
cât şi cumpărătorul înregistrează în contabilitate factura la valoarea netă comercială,
aceasta reprezentând valoarea iniţială mai puţin reducerile acordate. TVA aferentă
facturilor care conţin reduceri comerciale se calculează la valoarea netă a bunurilor,
lucrărilor sau serviciilor facturate.
În situaţia în care ulterior facturii iniţiale, vânzătorul acordă cumpărătorului
reduceri comerciale (de obicei risturn) conform clauzelor contractuale, acestea se
cuprind într-o factură ulterioară. Se evidenţiază distinct în contabilitate (contul 609
"Reduceri comerciale primite", respectiv contul 709 "Reduceri comerciale acordate"), pe
seama conturilor de terţi.
În cazul în care reducerile comerciale reprezintă evenimente ulterioare datei
bilanţului, acestea se înregistrează la data bilanţului în contul 408 “Furnizori – facturi
nesosite”, respectiv contul 418 “Clienţi – facturi de întocmit” şi se reflectă în situaţiile
financiare ale exerciţiului pentru care se face raportarea dacă sumele respective se
cunosc la data bilanţului.”
Scontul este o reducere financiară de care poate beneficia clientul, dacă acesta
îşi plăteşte înainte de scadenţă datoria.
Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei
indiferent de perioada la care se referă (contul 767 "Venituri din sconturi obţinute"). La
furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale perioadei, indiferent de
perioada la care se referă (contul 667 "Cheltuieli privind sconturile acordate").
Reducerile financiare, similar celor comerciale sunt nete de TVA.

4
 Baza de impozitare nu cuprinde rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte
reduceri de preţ, acordate de furnizori direct clienţilor la data exigibilităţii taxei.
Baza de impozitare se reduce în următoarele situaţii:
 dacă a fost emisă o factură şi, ulterior, operaţiunea este anulată total sau
parţial, înainte de livrarea bunurilor sau de prestarea serviciilor;
 în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea ori
preţurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, precum şi în cazul
anulării totale ori parţiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în
cauză ca urmare a unui acord scris între părţi sau ca urmare a unei
hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sau în urma unui arbitraj;
 în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele şi celelalte reduceri de preţ
sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
 în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate
nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. Ajustarea este
permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de închidere a
procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,
hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă;
 în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat
marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.

2. Creanţe

Creanţele pe termen scurt sau activele în curs de decontare reprezintă valorile

economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau
juridice şi pentru care urmează să primească un echivalent valoric. Acest echivalent
poate reprezenta o sumă de bani, o lucrare sau serviciu. De exemplu, pentru mărfurile
vândute clienţilor echivalentul valoric constă într-o sumă de bani egală cu valoarea
mărfii facturate.
În schimb pentru un avans de bani acordat salariaţilor care se deplasează în
interes de serviciu, echivalentul valoric primit constă în munca prestată care este
evaluată prin însumarea cheltuielilor privind transportul, cazarea şi diurna delegatului.
Creanţelor societăţii comerciale rezultă din relaţia cu clienţii, debitorii, personalul
acesteia, din subvenţii sau sume smilare, avansuri plătite furnizorilor.
De asemenea, pot fi evidenţiate în contabilitate şi creanţe în relaţie cu bugetul

5
statului.
Pentru deprecierea creanţelor, cu ocazia inventarierii la sfârşitul exerciţiului
financiar, se reflectă ajustări pentru deprecierea creanţelor.
La sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, în urma analizării ajustărilor constituite
pentru deprecierea creanţelor, se procedează astfel:
 în situaţia în care deprecierea constatată este superioară ajustării
existente, se înregistrează o ajustare suplimentară;
 în cazul în care deprecierea constatată este inferioară ajustării existente,
diferenţa se înregistrează la venituri;
 la scăderea din evidenţă a creanţelor, ajustările constituite se
înregistrează la venituri.
Scoaterea din evidenţă a creanţelor are loc ca urmare a încasării lor sau a
cedării către o terţă parte. Creanţele curente pot fi scăzute din evidenţă şi prin
compensare reciprocă între terţi a creanţelor şi datoriilor, cu respectarea prevederilor
legale.
Scăderea din evidenţă a creanţelor ale căror termene de încasare sunt prescrise
se efectuează după ce societatea comercială obţine documentele care demonstrează
că au fost întreprinse demersuri legale pentru decontarea acestora, cu aprobarea
Consiliului de Administraţie. Creanţele scoase din evidenţă se înregistrează în contul
8034 „Debitori scoşi din Activ, urmăriţi în continuare” şi se urmăresc pentru încasare.
În scopul prezentării în bilanţ, valoarea creanţelor se diminuează cu ajustările
constatate.

2.1 Creanţe comerciale

Creanţele asupra clienţilor reprezintă sumele datorate de clienţii interni şi externi
pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri etc. vândute, lucrări executate şi
servicii prestate, pe bază de facturi.
Creanţele faţă de clienţii pentru care, până la finele lunii, nu au fost întocmite
facturile se evidenţiază distinct în contabilitate (cont 418 „Clienţi -facturi de întocmit”), pe
baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor.
În cazul în care în cadul unor relaţii comerciale de vânzare-cumpărate, clientul
acordă un avans furnizorului, atunci clientul devine un creditor al furnitorului (prin
urmare furnizoul va înregistra o datorie faţă de client în contul 419 Clienţi-creditori), în
timp ce furnizorul devine un debitor al clientului (prin urmare clientul va înregistra o
creanţă faţă de furnizor în contul 409 Furnizori-debitori). În situaţia în care avansul va

6
avea la bază factura fiscală, atunci se va putea deduce sau colecta TVA-ul aferent.
Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate.
În măsura în care societatea are de încasat penalităţi sau despăgubiri de la
clienţi sau terţe părţi în baza contractelor încheiate, acestea se evidenţiază la creanţe la
data la care este stabilit dreptul societăţii de a le solicita.
Principalele documente utilizate pentru consemnarea operaţiunilor privind
creanţele comerciale sunt:
 factura- întocmită potrivit prevederilor Codului fiscal;
 avizul de însoţire a mărfii (cod 14-3-6A)- în cazul bunurilor livrate atunci
când factura nu însoţeşte bunurile sau aceasta este emisă ulterior;
 lista de inventariere (cod 14-3-12 şi 14-3-12b)- utilizată pentru
inventarierea bunurilor şi valorilor din societate şi pentru determinarea
ajustărilor de valoare pentru creanţe;
 nota de contabilitate (cod 14-6-21)- utilizată ca document justificativ de
înregistrare în contabilitatea analitică şi sintetică a ajustărilor pentru
deprecierea creanţelor. De regulă, aceasta trebuie să aibă anexate
documentaţii care să justifice sumele înregistrate, ca de exemplu: listele
de inventariere cu menţiunile referitoare la clienţii incerţi, documentaţia
întocmită de compartimentul juridic sau comercial, care să ateste
deprecierea pentru clienţii respectivi.
 extrasul de cont (14-6-3)- utilizat pentru comunicarea sau solicitarea de
la clienţi sau debitori a sumelor datorate de aceştia şi neachitate. De
asemenea serveşte şi ca document de inventariere a soldurilor conturilor
privind creanţele şi datoriile societăţii comerciale în relaţia cu terţii.
În conformitate cu prevederile Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a
IV-a a Comunităţilor Economice Europene, în scopul prezentării în situaţiile financiare
anuale, creanţele se evaluează la valoarea probabilă de încasat.
Atunci când se estimează că o creanţă nu se va încasa integral, în contabilitate
se înregistrează ajustări pentru depreciere, la nivelul sumei care nu se mai poate
recupera.
Ajustarea este operaţiunea prin care firma, în calitate de furnizor, emite factura
de ajustare a bazei iniţiale de impozitare a TVA cu valorile înscrise cu semnul minus.
Factura de ajustare emisă în roşu trebuie înregistrată în jurnalul de vânzări şi preluată
în decontul de TVA, documente de evidenţă şi declarare fiscală întocmite pentru
perioada fiscală în care s-a efectuat ajustarea. Ajustarea este permisă numai în situaţia

7
în care contravaloare bunurilor livrate sau a serviciilor prestate ori TVA aferentă nu se
poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. În situaţia în care neîncasarea se
datorează altor cauze se poate ca, odată cu inventarierea anuală a elementelor
patrimoniale, să se înregistreze suma neîncasată pe cheltuieli nedeductibile din punct
de vedere fiscal la determinarea profitului impozabil. Înregistrarea se face prin formula
contabilă 658 (analitic distinct) = 411 (analitic distinct care cuprinde întreaga sumă din
soldul debitor al contului, inclusiv TVA). Deoarece TVA a fost colectată iniţial, la livrarea
bunurilor sau prestarea serviciilor, la închiderea contului 411 printr-un cont de cheltuieli,
nu se mai colectează TVA.
Referitor la categoria clienţilor incerţi, dubioşi, rău-platnici sau în litigiu, în
practică firma se poate confrunta cu următoarele trei situaţii posibile:
1) În cursul unui exerciţiu financiar, un debitor introduce din proprie iniţiativă
cererea de intenţie pentru intrarea în faliment, instanţa emite hotărârea de închidere a
procedurii de insolvenţă definitivă şi aceasta rămâne definitivă şi irevocabilă până la
data de 31 decembrie a anului curent.
Datorită procedurii simplificate de declarare în stare de faliment şi de pronunţare
a hotărârii definitive şi irevocabile, se poate întâmpla ca debitorul căruia i s-a livrat un
bun sau i s-a prestat un serviciu să fie declarat în faliment în cursul aceluiaţi an
calendaristic prin depunerea din proprie iniţiativă a cererii introductive a intenţiei de
intrare în faliment.
În această situaţie, neîncasarea creanţei de la acel debitor nu mai poate fi
considerată un eveniment ulterior datei bilanţului. În acest caz, în baza hotărârii
judecătoreşti definitive şi irevocabile primite, furnizorul procedează la emiterea facturii
de ajustare a bazei de impozitare şi, implicit, a TVA colectate.
2) Înainte de efectuarea formalităţilor de închidere a exerciţiului financiar,
caracterul incert al creanţei se poate consemna în Procesul-verbal de inventariere
anuală prin care se propune trecerea sumelor neîncasate din contul de clienţi în contul
de clienţi incerţi şi în litigiu.
Prin referatul întocmit de comisia centrală de inventariere, dacă sumele aferente
clienţilor neîncasaţi este mult prea mică astfel încât nu s-ar justifica recuperarea în
instanţă a debitelor, se poate propune scoaterea din evidenţă a clienţilor incerţi, dubioşi,
rău-platnici fără alte formalităţi, prin înregistrarea acestora direct pe cheltuieli
nedeductibile din punct de vedere fiscal la determinarea profitului impozabil.
Trecerea pe cheltuieli de exploatare se face pe baza deciziei conducătorului
firmei fără a introduce acţiune în instanţă.

8
 Într-o astfel de situaţie, clienţii incerţi, dubioşi sau rău-platnici sunt scoşi din
evidenţa contabilă fără a mai fi evidenţiaţi în bilanţul contabil al exerciţiului financiar în
curs.
Această decizie a conducătorului firmei nu are influenţe asupra bazei de
impozitare a TVA deoarece, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile,
nu poate fi ajustată baza de impozitare a TVA.
Ajustările privind deprecierea creanţelor nu sunt în totalitate deductibile.
Societatea comercială are dreptul la deducerea ajustările constituite în limita unui
procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1
ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanţelor
asupra clienţilor, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004;
2. sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data
scadenţei;
3. nu sunt garantate de altă persoană;
4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată
contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului
Societatea comercială are dreptul la deducerea ajustărilor constituite în limita
unei procent de 100% din valoarea creanţelor asupra clienţilor, care îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:
1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2007;
2. creanţa este deţinută la o persoană juridică asupra căreia este
declarată procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotărârii judecătoreşti
prin care se atestă această situaţie;
3. nu sunt garantate de altă persoană;
4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată
contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.
Diminuarea sau stingerea ajustărilor care s-au constituit prin recunoaşterea unei
cheltuieli deductibile au ca finalitate înregistrarea obligatorie de venituri impozabile.
Pentru a ţine evidenţa separată a cheltuielilor deductibile de cele nedeductibile
privind ajustările pentru deprecierea creanţelor se recomandă dezvoltarea contului 6814
“Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante ” în
conturi analitice.

9
2.2 Creanţe în relaţia cu personalul angajat
Creanţele în relaţia cu personalul provin din avansuri acordate acestuia, în contul
salariilor şi din alte creanţe.
În categoria altor creanţe se includ avnsuri de trezorerie nejustificate, salarii,
sporuri sau adaosuri necuvenite, contravaloarea echipamentului de lucru (cota-parte)
datorată, valoarea chiriilor datorate, valoarea imputaţiilor pentru pagube materiale,
amenzi şi penalităţi datorate.
Principalele documente justificative utilizate sunt:
 lista de avans chenzinal (cod 14-5-1/d)- utilizată drept document pentru
calculul drepturilor băneşti cuvenite salariaţilor sub formă de avansuri
chenzinale;
 ordin de deplasare (cod 14-5-4), utilizat pentru justificarea avansurilor
acordate salariaţilor;
 decont de cheltuieli/ decont de cheltuieli valutare- întocmit pentru
decontarea avansurilor în valută;
 decizie de imputare emisă în baza unui act de constatare (proces-
verbal, referat)- din care rezultă că s-a produs o pagubă societăţii din vina
unui salariat al acesteia;
 angajament de plată- prin care personalul societăţii se angajează să
plătească o anumită sumă acesteia, ca urmare a unor pagube produse;
 stat de salarii- în care se evidenţiază drepturile cuvenite salariaţilor, dar
şi unele reţineri pe care societatea comercială le efectuează salariaţilor
pentru datoriile acestora către societate.
Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau
pentru alte obligaţii ale salariaţilor, datorate terţilor (popriri, pensii alimentare şi altele),
se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii
contractuale.

2.3 Creanţe în relaţia cu bugetul statului şi alte instituţii ale statului

Astfel de creanţe pot să apară ca urmare a efectuării unor vărsăminte către
instituţiile statului, peste sumele datorate. Aceste vărsăminte se pot referi la impozitul
pe profit, TVA, impozitul pe venituri de natura salariilor, alte impozite,taxe şi vărsăminte
asimilate.

10
 Potrivit pct. 198 din Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene impozitul pe profit/venit de plată trebuie recunoscut
ca datorie în limita sumei neplătite. Dacă suma plătită depăşeşte suma datorată,
surplusul trebuie recunoscut drept creanţă.

2.4 Creanţe aferente subvenţiilor

Subvenţiile primite sau de primit de către entitate se înregistrează în contabilitate
într-un cont distinct.
Atunci când datoriile în valută aferente anumitor obiective sau lucrări finanţate
din subvenţii sunt achitate direct de către autorităţile care gestionează fondurile, din
sumele reprezentând acele subvenţii, fără ca aceste sume să tranziteze conturile
entităţii, în contabilitate se reflectă atât datoria în valută, cât şi creanţa din subvenţii
corespunzătoare.
Dacă la sfârşitul lunii sau perioadei de raportare, conturile de datorii faţă de
furnizori şi creanţe din subvenţii în valută prezintă sold, acestea se evaluează, astfel
încât veniturile şi cheltuielile financiare aferente să nu influenţeze rezultatului acelei luni,
respectiv perioade.
În toate cazurile se va urmări ca modul de contabilizare a operaţiunilor să respecte
clauzele cuprinse în contractele încheiate şi legislaţia în vigoare.
În cazul achiziţiilor în valută, finanţate din sume nerambursabile, decontate de
societatea comercială, în calitate de beneficiar al acestor fonduri, diferenţele de curs
valutar, favorabile sau nefavorabile, se decontează cu instituţia finanţatoare dacă
există, în acest sens, clauze cuprinse în contractele încheiate sau prevederi în actele
normative aplicabile. Diferenţele respective se înregistrează în conturi de debitori diverşi
sau creditori diverşi, în relaţie cu alte venituri financiare, respectiv alte cheltuieli
financiare, după caz. Aceste prevederi se aplică şi în cazul datoriilor exprimate în lei, a
căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute.
Creanţele aferente subvenţiilor pot fi în legătură cu finanţatorii, pentru sume
nerambursabile, pentru sume pe care societatea comercială le pimeşte de la bugetul
statului, din fonduri comunitare sau din alte surse.
Documentaţia aferentă este în funcţie de conţinutul proiectului finanţat, modul
de derulare şi clauzele cuprinse în contractele cu finanţatorii. Documentele pot fi facturi
emise de terţi, avize de însoţire a mărfii, deconturi de cheltuieli, bonuri de
consum materiale, state de salarii, extrase de cont.
Societatea nu a primit şi nici nu are de primit subvenţii.

11
2.5 Alte creanţe
Creanţele entităţii faţă de alţi terţi, alţii decât personalul propriu, clienţii şi
furnizorii, se înregistrează în contul de debitori diverşi.
Documentele justificative în baza cărora se efectuează înregistrările pot fi:
 facturi;
 ordine de deplasare;
 facturi de penalităţi sau note de calcul al acestora;
 note contabile;
 contracte.
Cu ajutorul contului 461 "Debitori diverşi" se ţine evidenţa debitorilor proveniţi din
pagube materiale create de terţi, alte creanţe provenind din existenţa unor titluri
executorii şi a altor creanţe, altele decât entităţile afiliate şi entităţile legate prin interese
de participare.
Tot în contul de debitori diverşi se înregistrează şi operaţiunile de vânzare a
titlurilor pe termen lung şi pe termen scurt. În această situaţie, documentele pentru
înregistrarea în contabilitate sunt contractele şi documentaţiile juridice sau documentele
emise de Bursa de Valori, care atestă efectuarea operaţiunilor de vânzare.

2.6 Plăţi în avans şi sume în curs de clarificare

Cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar curent, dar care privesc
exerciţiile financiare următoare, se înregistrează distinct în contabilitate în contul 471-
„Cheltuieli înregistrate în avans”.
În aceste conturi se înregistrează, în principal, cheltuieli: chirii, abonamente,
asigurări de bunuri şi persoane aferente exerciţiului financiar următor, precum şi alte
cheltuieli efectuate anticipat.
Operaţiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru
care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu, în contul 473
„Decontări din operaţii în curs de clarificare”.
Sumele înregistrate în acest cont trebuie clarificate de către entitate într-un
termen de cel mult trei luni de la data constatării.
Societatea respectă următoarele prevederi:
 practicarea unei contabilităţi de angajamente, ceea ce presupune
înregistrarea creanţelor şi datoriilor cu ocazia naşterii lor şi nu a
încasării/plăţii acestora;

12
  utilizarea conturilor de regularizare;
 necesitatea calculului amortizării şi provizioanelor la sfârşitul fiecărui
exerciţiu;
 menţionarea în anexă a cheltuielilor şi veniturilor privind exerciţiile
anterioare;
 contabilizarea unor evenimente posterioare închiderii exerciţiului, dar
anterioare închiderii conturilor;
 evidenţierea evenimentelor posterioare închiderii conturilor,
evenimente care nu au nici o legătură de cauzalitate directă cu
patrimoniul şi rezultatul exerciţiului încheiat, dar au o incidenţă destul
de gravă asupra situaţiei întreprinderii.

3. Datorii pe termen scurt

Datoriile pe termen scurt sunt acele datorii care trebuie plătite într-o perioadă
de până la un an.
O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită şi datorie
curentă, atunci când:
a) se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii;
sau
b) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
Contabilitatea datoriilor comerciale se diferenţiază în funcţie de natura creditelor
şi de documentele care stau la baza înregistrării lor în:
 decontări comerciale prin credit comercial clasic (ordin de plată,
cec, chitanţă);
 decontări comerciale prin credit comercial cambial/efect comercial
(bilet la ordin, cambie).

3.1 Datorii comerciale

Datoriile comerciale cuprind datoriile rezultate ca urmare a cumpărărilor de
stocuri, avansuri încasate, precum şi alte datorii rezultate ca urmare a unor prevederi
contractuale.
Datoriile către furnizorii de bunuri, respectiv prestatorii de servicii, de la care,

13
până la finele lunii, nu s-au primit facturile se evidenţiază distinct în contabilitate (cont
408 „Furnizori - facturi nesosite”), pe baza documentelor care atestă primirea bunurilor,
respectiv a serviciilor.
Societatea comercială evidenţiază datoriile comerciale pe categorii şi pe fiecare
persoană fizică şi juridică.
În contabilitatea analitică, furnizorii se grupează pe furnizori interni şi externi şi
pe termene de plată.
Evidenţa furnizorilor pentru imobilizări şi a furnizorilor pentru bunuri şi servicii se
efectuează în conturi distincte.
Conturile de datorii comerciale se închid ca urmare a plăţii datoriilor, a
compensării cu creanţe reciproce, cu respectarea legislaţiei în domeniu, sau la
prescrierea lor.
Operaţiunile privind vânzările/cumpărările de bunuri, executările de lucrări şi
prestările de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în
contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de primit sau de plătit, după caz.
Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi fond
prevăzute de legislaţia în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau
anulată.
Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă se înregistrează într-un cont
în afara bilanţului şi se menţionează în notele explicative.
Datoriile legate de efectele de comerţ se înregistrează distinct, prin intermediul
conturilor 403 „Efecte de plătit” şi 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări”.

3.2 Datorii în relaţia cu personalul

Contabilitatea datoriilor privind personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile,
adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă,
precum şi cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii,
primele reprezentând participarea personalului la profit, acordate potrivit legii, şi alte
drepturi în bani şi/sau în natură datorate de entitate personalului pentru munca prestată.
În vederea înregistrării primelor reprezentând participarea la profit, acordate
potrivit legii, societatea recunoaşte ca provizion costul previzionat al acestora atunci şi
numai atunci când entitatea are o obligaţie legală sau implicită de a face astfel de plăţi
ca rezultat al evenimentelor anterioare şi poate fi făcută o estimare certă a obligaţiei.
În situaţiile financiare ale exerciţiului pentru care se propun prime reprezentând
participarea personalului la profit, contravaloarea acestora se reflectă sub formă de

14
provizion, cheltuiala rezultând din serviciul angajatului. Provizionul urmează a fi reluat în
exerciţiul financiar în care se acordă aceste prime.
În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi şi avantaje care, potrivit
legislaţiei în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii (masă caldă, alimente antidot
etc.), precum şi alte drepturi acordate potrivit legii.
Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează într-un cont
distinct, pe persoane.
Sumele datorate şi neachitate personalului (concediile de odihnă şi alte drepturi
de personal), respectiv eventualele sume care urmează să fie încasate de la acesta,
aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe în legătură cu
personalul.
Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de
uniforme şi echipamente de lucru, precum şi debitele provenite din pagube materiale,
amenzile şi penalităţile stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, şi alte
creanţe faţă de personalul entităţii se înregistrează ca alte creanţe în legătură cu
personalul.
Beneficiile sub forma acţiunilor proprii ale entităţii (sau alte instrumente de
capitaluri proprii), acordate angajaţilor sunt înregistrate distinct (contul 644 “Cheltuieli cu
remunerarea în instrumente de capitaluri proprii"), în contrapartida conturilor de
capitaluri proprii (de exemplu, “Alte rezerve”, analitic distinct), la valoarea justă a
respectivelor instrumente de capitaluri proprii, de la data acordării acelor beneficii.
Recunoaşterea cheltuielilor aferente muncii prestate de angajaţi are loc în momentul
prestării acestora.
Data acordării beneficiilor reprezintă data la care entitatea şi angajaţii beneficiari
ai respectivelor instrumente înţeleg şi acceptă termenii şi condiţiile tranzacţiei, cu
menţiunea că, dacă respectivul acord face obiectul unui proces de aprobare ulterioară
(de exemplu, de către acţionari), data acordării beneficiilor este data la care este
obţinută respectiva aprobare.
Pentru instrumentele de capitaluri proprii acordate care intră în drepturi imediat,
la data acordării beneficiilor, angajaţilor nu li se cere să finalizeze o perioadă specificată
de servicii înainte de a avea dreptul necondiţionat asupra respectivelor instrumente de
capitaluri proprii şi, în absenţa unei dovezi privind contrariul, entitatea va considera că
serviciile prestate în schimbul instrumentelor de capitaluri proprii au fost deja primite. În
acest caz, înregistrarea cheltuielilor aferente se înregistrează integral, la momentul
respectiv, în contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii.

15
 Pentru instrumentele de capitaluri proprii acordate, care intră în drepturi numai
după îndeplinirea de către angajaţi a unei perioade specificate de servicii, cheltuielile
aferente sunt înregistrate pe măsura prestării serviciilor, pe parcursul perioadei pentru
satisfacerea condiţiilor de intrare în drepturi, în contrapartidă cu conturile de capitaluri
proprii. Suma înregistrată drept cheltuieli va avea în vedere estimarea numărului de
instrumente de capitaluri proprii care vor intra în drepturi, iar această estimare trebuie
revizuită dacă informaţiile ulterioare indică faptul că numărul de instrumente de
capitaluri proprii preconizate a intra în drepturi este diferit faţă de estimările precedente,
astfel încât, la data intrării în drepturi, estimarea respectivă să fie egală cu numărul de
instrumente de capitaluri proprii care intră în drepturi.
Salariile sunt formate din salariul de bază cuvenit angajaţilor, sporurile (sporuri
pentru condiţii deosebite de muncă, sporurile pentru orele prestate pe timpul nopţii,
sporurile pentru orele suplimentare de muncă, sporurile pentru vechime neîntreruptă în
muncă ), adaosurile (salariul de merit, prima de vacanţă, pentru sărbători şi aniversări
ale persoanei sau unităţii, diverse stimulente, premii, cota parte din profit) indemnizaţiile
şi alte sume acordate (indexările de salarii pentru compensarea creşterii preţurilor,
indemnizaţiile acordate pentru concediul de odihnă).
Sunt incluse în sfera decontărilor cu personalul şi ajutoarele materiale şi de
protecţie socială sub formă de: ajutoare de boală pentru incapacitate temporară de
muncă, cele pentru îngrijirea copilului, ajutoarele de deces şi alte ajutoare acordate de
întreprindere care se suportă din contribuţia pentru asigurări sociale, precum şi sumele
achitate, potrivit legii, pentru şomaj tehnic.
Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau
pentru alte obligaţii ale salariaţilor, datorate terţilor (popriri, pensii alimentare şi altele),
se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii
contractuale.
Contabilitatea decontărilor privind contribuţiile sociale cuprinde obligaţiile pentru
contribuţia la asigurări sociale, contribuţia la asigurări sociale de sănătate contribuţia la
constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj, precum şi contribuţiile pentru fondul de
concedii medicale şi pentru fondul de accidente.
Eventualele sume datorate sau care urmează să fie încasate în perioadele
următoare, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe
sociale. Aici se cuprinde şi contribuţia unităţii la schemele de pensii facultative şi la
primele de asigurare voluntară de sănătate.

16
3.3 Datorii privind impozitele şi taxele
În cadrul decontărilor cu bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind:
impozitul pe profit/venit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venituri de natura
salariilor, subvenţiile de primit, alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
Impozitul pe profit de plată trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite.
Dacă suma plătită depăşeşte suma datorată, surplusul trebuie recunoscut drept
creanţă.
Plăţile anticipate în contul impozitului pe profit, determinate potrivit legii, se
reflectă distinct în contabilitate (contul 4411 “Impozitul pe profit"). În plus societatea
calculează, înregistrează (contul 446.12 „Impozit nerezidenţi”) şi reţine impozitul datorat
de nerezidenţi pentru veniturile impozabile obţinute din România, potrivit prevederilor
Codului fiscal.
Taxa pe valoarea adăugată se determină şi se înregistrează în contabilitate
potrivit prevederilor Codului fiscal.
Impozitul pe venituri de natura salariilor, care se înregistrează în contabilitate,
cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate potrivit legii.
La alte impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor
locale se cuprind: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, vărsămintele din
profitul net al regiilor autonome, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de
transport, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat şi alte impozite şi taxe.
Acestea se defalcă în contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe şi vărsăminte
datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.
Reflectarea în contabilitate a accizelor şi fondurilor speciale incluse în preţuri sau
tarife se face pe seama conturilor corespunzătoare de datorii, fără a tranzita prin
conturile de venituri şi cheltuieli.
Societatea comercială calculează şi înregistrează următoarele fonduri speciale:
fond pentru susţinerea persoanelor cu handicap (cont 447.05) şi redevenţă minieră.
Taxele şi impozitele locale se înregistrează utilizând analiticele conturilor 446
“Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”, deschise pentru fiecare fel de impozit şi
635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”.
Principalele documente folosite sunt: deconturi de TVA, declaraţii privind
impozitul pe profit, decizii de impunere, acte constatatoare ale organelor de
control, extrase de cont.

17
3.4 Datorii în relaţia cu grupul şi acţionarii/asociaţii societăţii
comerciale
În sfera decontărilor în cadrul grupului se cuprind creanţele determinate de
fondurile avansate direct sau indirect de maniera temporară de către întreprindere
societăţilor grupului şi datoriile pentru fondurile primite direct sau indirect de către
întreprinderi de la societăţile grupului. Ele au ca obiect cumpărările - cedările de titluri
imobilizate şi alte imobilizări financiare, încasările - plăţile ocazionate de mişcarea
disponibilităţilor băneşti curente, dobânzile şi dividendele de încasat - plătit şi alte
mişcări de valori economice.
Contabilitatea decontărilor între entităţile din cadrul grupului şi cu
acţionarii/asociaţii, cuprinde operaţiile care se înregistrează reciproc şi în aceeaşi
perioadă de gestiune, atât în contabilitatea entităţii debitoare, cât şi a celei creditoare,
precum şi decontările între acţionari/asociaţi şi entitate privind capitalul social,
dividendele cuvenite acestora, alte decontări cu acţionarii/asociaţii şi, de asemenea,
conturile coparticipanţilor referitoare la operaţiunile efectuate în comun, în cazul
asocierilor în participaţie.
Dividendele repartizate deţinătorilor de acţiuni, propuse sau declarate după data
bilanţului, precum şi celelalte repartizări similare efectuate din profit, nu trebuie
recunoscute ca datorie la data bilanţului.
Cota-parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat constituie dividend.
Sumele depuse sau lăsate temporar de către acţionari/asociaţi la dispoziţia
entităţii, precum şi dobânzile aferente, calculate în condiţiile legii, se înregistrează în
contabilitate în conturi distincte.
Principalele documente utilizate sunt: extrase de cont, ordine de plată,
contracte încheiate, documente de plăţi pentru dividende.

3.5 Datorii în relaţia cu creditorii diverşi

Datoriile entităţii faţă de alţi terţi, alţii decât personalul propriu şi furnizorii, se
înregistrează în contul de creditori diverşi.
Documentele justificative în baza cărora se efectuează înregistrările pot fi: note
contabile, titluri executorii, extrase de cont.

18
3.6 Decontări în cadrul unităţii
În sfera decontărilor cu terţii intră, de asemenea, operaţiile în participaţie, adică
operaţiile realizate în comun de două sau mai multe societăţi. Evidenţa acestora, a
decontării cheltuielilor şi veniturilor realizate din operaţii din participaţie, precum şi a
sumelor virate între coparticipanţi se înfăptuieşte prin contul 458 “Decontări din operaţii
de participaţie”.
În creditul contului 458 "Decontări din operaţii în participaţie" se înregistrează:
 veniturile realizate din operaţii în participaţie transferate coparticipanţilor, conform
contractului de asociere (701 la 781);
 cheltuielile primite prin transfer din operaţii în participaţie, inclusiv amortizarea
calculată de proprietarul imobilizării (601 la 681);
 sumele primite de la coparticipanţi (512, 531).
În debitul contului 458 "Decontări din operaţii în participaţie" se înregistrează:
 veniturile primite prin transfer din operaţii în participaţie (701 la 781);
 cheltuielile transferate din operaţii în participaţie, inclusiv amortizarea calculată
de proprietarul
 imobilizării, ce se transmite coparticipantului care ţine evidenţa operaţiilor în
participaţie conform contractelor (601 la 681);
 sumele achitate coparticipanţilor sau virate ca rezultat al operaţiei în participaţie
(512, 531).

3.7 Contabilitatea angajamentelor şi altor elemente extrabilanţiere

Drepturile şi obligaţiile, precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în activele
şi pasivele entităţii se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanţului,
denumite şi conturi de ordine şi evidenţă.
În această categorie se cuprind: angajamente (giruri, garanţii, cauţiuni) acordate
sau primite în relaţiile cu terţii; imobilizări corporale luate cu chirie; valori materiale
primite spre prelucrare sau reparare, în păstrare sau custodie; debitori scoşi din activ,
urmăriţi în continuare; stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosinţă;
redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate; efecte scontate neajunse la
scadenţă; dobânzi de plătit aferente contractelor de leasing financiar, neajunse la
scadenţă; certificate de emisii de gaze cu efect de seră primite, care nu au stabilită o
valoare şi, prin urmare, nu pot fi recunoscute în conturi bilanţiere, precum şi alte valori.
În cadrul elementelor extrabilanţiere sunt cuprinse şi activele şi datoriile

19
contingente.
Un activ contingent este un activ potenţial care apare ca urmare a unor
evenimente anterioare datei bilanţului şi a căror existenţă va fi confirmată numai prin
apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi
în totalitate sub controlul entităţii.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă un drept de creanţă ce poate rezulta dintr-
un litigiu în instanţă (de ex. o despăgubire), în care este implicată entitatea şi al cărui
rezultat este incert.
Activele contingente sunt generate, de obicei, de evenimente neplanificate sau
neaşteptate, care pot să genereze intrări de beneficii economice în entitate. Activele
contingente nu trebuie recunoscute în conturile bilanţiere. Acestea trebuie prezentate în
notele explicative în cazul în care este probabilă apariţia unor intrări de beneficii
economice. Activele contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare, deoarece
ele nu sunt certe iar recunoaşterea lor ar putea determina un venit care să nu se
realizeze niciodată.
În cazul în care realizarea unui venit este sigură, activul aferent nu este un activ
contingent şi trebuie procedat la recunoaşterea lui în bilanţ.
Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea
corespunzătoare în situaţiile financiare a modificărilor survenite. Astfel, dacă intrarea de
beneficii economice devine certă, activul şi venitul corespunzător vor fi recunoscute în
situaţiile financiare aferente perioadei în care au survenit modificările. În schimb, dacă
este doar probabilă o creştere a beneficiilor economice, entitatea va prezenta în notele
explicative activul contingent.
O datorie contingentă este:
o obligaţie potenţială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior
datei bilanţului şi a cărei existenţă va fi confirmată numai de apariţia sau
neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu pot fi
în totalitate sub controlul entităţii; sau
o obligaţie curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior
datei bilanţului, dar care nu este recunoscută deoarece:
 nu este sigur că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea
acestei datorii; sau
 valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de credibil.
O entitate nu va recunoaşte în bilanţ o datorie contingentă, aceasta fiind
prezentată în notele explicative.

20
 În situaţia în care o entitate are o obligaţie angajată în comun cu alte părţi, partea
asumată de celelalte părţi este prezentată ca o datorie contingentă.
Datoriile contingente sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit
probabilă o ieşire de resurse care încorporează beneficiile economice. Dacă se
consideră că este necesară ieşirea de resurse, generată de un element considerat
anterior datorie contingentă, se va recunoaşte, după caz, o datorie sau un provizion în
situaţiile financiare aferente perioadei în care a intervenit modificarea încadrării
evenimentului, cu excepţia cazurilor în care nu poate fi efectuată nicio estimare
credibilă.
Datoriile contingente se disting de provizioane prin faptul că:
o provizioanele sunt recunoscute ca datorii (presupunând că pot fi realizate
estimări corecte), deoarece constituie obligaţii curente la data bilanţului şi
este probabil că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea
obligaţiilor; şi
o datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece sunt:
 obligaţii posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă
entitatea are o obligaţie curentă care poate genera o ieşire de
resurse; sau
 obligaţii curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere în
bilanţ (deoarece fie nu este probabil să fie necesară o reducere a
resurselor entităţii pentru stingerea obligaţiei, fie nu poate fi
realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligaţiei).
Conturile în afara bilanţului sunt conturi de activ sau de pasiv, care se debitează
şi se creditează în funcţie de modalitatea de înregistrare în conturile de bilanţ a
operaţiunii, la scadenţă sau la data realizării acesteia.
În notele explicative la situaţiile financiare anuale trebuie prezentate informaţii
referitoare la elementele înregistrate în conturi în afara bilanţului.

4. Datorii pe termen lung

Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor asimilate acestora se ţine pe
următoarele categorii: împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de rambursare a
acestora, credite bancare pe termen lung şi mediu, sumele datorate entităţilor afiliate şi
entităţilor de care compania este legată prin interese de participare, alte împrumuturi şi
datorii asimilate, precum şi dobânzile aferente acestora.

21
 Societatea comercială trebuie să menţină clasificarea datoriilor pe termen lung
purtătoare de dobândă în această categorie chiar şi atunci când acestea sunt exigibile
în 12 luni de la data bilanţului, dacă:
a) termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; şi
b) există un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care este încheiat
înainte de data bilanţului.
În bilanţ, la poziţia „Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an” sunt
prezentate datorii înregistrate ca rezultat al împrumuturilor angajate de societate pe termen
mediu şi lung, dar şi datorii comerciale care devin exigibile într- perioadă mai mare de 12
luni.
Evidenţa împrumuturilor şi datoriilor asimilate se ţine distinct, în funcţie de natura
acestora, astfel:
 împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni;
 credite bancare pe termen lung;
 datorii care privesc imobilizările financiare;
 alte împrumuturi şi datorii asimilate, cum sunt depozite şi garanţii primite, precum şi
datorii aferente contractelor de concesiune;
 dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate;
 prime privind rambursarea obligaţiunilor.
Documentele justificative în baza cărora se efectuează înregistrările pot fi:
contracte de credite, contracte comerciale, prospect de emisiune, extrase de
cont, note contabile.
Împrumuturile din emisiunile de obligaţiuni reprezintă contravaloarea
obligaţiunilor emise potrivit legii. În cadrul acestora, trebuie evidenţiate distinct
împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni convertibile.
Datoriile privind concesiunile şi alte datorii similare se referă la bunurile preluate
cu acest titlu de către entitatea primitoare, potrivit contractelor încheiate.
La sfârşitul duratei contractului de concesiune, bunurile se restituie proprietarului,
situaţie în care are loc anularea datoriilor corespunzătoare privind concesiunea.

Prime privind rambursarea obligaţiunilor

Atunci când suma de rambursat pentru datorii este mai mare decât suma primită,
diferenţa se înregistrează într-un cont de activ (169 “Prime privind rambursarea
obligaţiunilor”). Aceasta trebuie prezentată în bilanţ, ca o corecţie a datoriei
corespunzătoare, evidenţiate în contul 161 “Împrumuturi din emisiuni de obligaţuni”,

22
precum şi în notele explicative.
Valoarea acestei diferenţe trebuie amortizată printr-o sumă rezonabilă în fiecare
exerciţiu financiar, astfel încât să se amortizeze complet, dar nu mai târziu de data de
rambursare a datoriei (articol contabil 6868 “Cheltuieli financiare privind amortizarea
primelor de rambursare a obligaţiunilor” = 169 “Prime privind rambursarea
obligaţiunilor”).
Documentele utilizate în contabilitatea datoriilor pe termen lung sunt: contracte
de credite, contracte comerciale, prospect de emisiune, extrase de cont, note contabile.
Societatea comercială nu are în evidenţă împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni,
şi nici datorii care privesc imobilizările financiare la data elaborării politicilor contabile.

23