Am o problema:

O marfa este achizitionata la pretul de 2.000.000 lei t.v.a. inclus.

Astfel conform facturii avem:
* 2.000.000 lei pret de cumparare;
* 5% rabat - ce este si din ce se calculeaza ?
* 10% remiza - idem;
* 2% scont de deconatare - idem;
* 19% t.v.a.

Adaosul comercial este de 20% la revanzare - care este pretul de vanzare cu t.v.a.?

Reducerile primite in cazul cumpararilor de stocuri pot avea caracter comercial si caracter finnaciar.
Reducerile comerciale imbraca forma de rabaturi, remize si risturne.Rabaturile se primesc pentru defecte de
caliatate si se practica asupra pretului de vanzare, remizele se acorda asupra pretului pentru vanzari superioare
volumului convenit sau pozitia de transport preferentiala a cumparatorului, iar risturnele sunt reduceri de pret
calculate asupra ansamblului de operatii efectuate cu acelasi tert in decursul unei perioada determinate.
Reducerile finnaciare sunt sub forma de sconturi de decontare pentru achitarea datoriilor inainte de termenul
normal de exigibilitate.
Din pc de vedere metodologic, reducerile se determina in cascada.
In cazul tau 1.680.672 fara TVA
Marfuri 1.680.672
Rabat 5% 84.034
total 1.596.638
Remiza 10 % 159.664
Neta comerciala 1.436.974
Scont de dec 2% 28.739
Neta finnaciara 1.408.235
TVA 19% 267.565
Neta de plata 1.675.800
a) inreg fact. in cond. in care red. finan. se contabilizeaza la primirea facturii
1.436.974 371 = 401 1.675.800
267.565 4426= 767 28.739
b) decontarea facturii
401=5121 1.675.800
Pret vanzare 1.675.800 +Ac+Tva

sunt curios cum face un progran informatic nota

%=%
371 401
4426 767

:D
mai bine faci
% = 401 1.704.539
371
4426
si 401 = 767 28.739
dupa care 401 = 5121 1.675.800

← Despre pierdere fiscala sau pierdere contabila

Monografie contabila – diferentele de curs valutar →

Diferenta dintre reducerile comerciale si reducerile financiare

Posted on 6 January 2015by expertsoftwarecompany

Rate This

Practica comerciala cunoaste doua tipuri de reduceri, si anume:

– reduceri comerciale care au o influenta directa asupra marimii nete a unei facturi;
– reduceri financiare, care poarta denumirea de sconturi (numite si sconturi de
decontare sau sconturi de casa).
In categoria reducerilor comeciale se includ: rabatul, remiza si risturnul.
Rabatul reprezinta reducerea practicata, in mod exceptional, asupra pretului de
vanzare convenit anterior intre furnizor si client, tinandu-se cont de unele defecte de
calitate sau de neconformitate a bunurilor comercializate, fata de clauzele prevazute in
contract.
Remiza este o reducere practicata, in mod exceptional asupra pretului curent de
vanzare, tinandu-se cont de volumul vanzarilor sau de importanta cumparatorului in
clientela vanzatorului. Remiza corespunde, in general, unui procent aplicat asupra
pretului brut, procent prevazut in oferta de preturi a intreprinderii sau care rezulta din
negociere intre cei doi parteneri contractuali.
Risturnul reprezinta o reducere de pret calculata asupra ansamblului operatiilor
efectuate de acelasi cumparator pe o perioada determinata.
De regula, reducerile comerciale se acorda sub forma unui procent din pretul brut, dar
se pot acorda si in suma fixa.

In categoria reducerilor financiare este inclus scontul de decontare.

Reducerea de natură financiară, denumit scont de decontare, cuprinde reducerile
financiare care se acordă cu un scop necomercial, de regulă pentru a stimula clientul să
plătească mai devreme sau pentru a-l stimula să folosească o anume formă de plată.
Reducerea de natură financiară nu este legată de un anumit produs, ci de o valoare și de
o frecvență a plăților. Scontul de decontare se definește ca reducerea financiară acordată
procentual asupra unei creanțe decontate înainte de scadența normală, adică o
bonificație acordată clientului de către furnizor pentru plata cu anticipație a unei sume
datorate de client. Scontul de decontare este o cheltuială financiară pentru furnizorul
care îl acordă, respectiv un venit financiar pentru clientul care îl primește
Foarte des se face confuzia intre reducerile comerciale si reducerile financiare,
fapt ce are drept consecinta inregistrarea eronata in contabilitate a acestor reduceri.
Reducerile financiare sunt acele reduceri ce se acorda clientilor care au stins
datoria inainte de termen, respectiv a platit inainte de scadenta. Se mai numesc
si sconturi. Se inregistreaza in contabilitate in conturile de venituri si cheltuieli,
respectiv in conturile venituri/cheltuieli privind sconturile acordate.
In ceea ce priveste reducerile comerciale , sunt acele reduceri ce se acorda fie pentru
fidelizarea clientilor (remiza), fie ca urmare a depasirii unui volum de achizitii de catre
un client (risturn), fie ca urmare a unor defecte de calitate a marfurilor
(rabat).Reducerile comerciale nu se evidentiaza intr-un cont distinct in contabilitate, ci
diminueaza valoarea venitului sau costului produselor vandute, respectiv achizitionate
Confuzia dintre cele doua pot avea un impact negativ asupra rezultatului exercitiului,
deoarece inregistrarea eronata a reducerilor comerciale si financiare poate modifica
rezultatul din exploatare si astfel entitatea nu va mai prezenta o imagine fidela si reala a
situatiilor financiare.

1. Ce sunt reducerile
Conform Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate, cu modificările și completările ulterioare, reducerile
acordate clienților pot fi comerciale sau financiare.

Reducerile comerciale includ (pct. 76 alin. (7) din OMFP nr. 1.802/2014):

 rabaturile – se primesc pentru defecte de calitate și se practică asupra prețului de

vânzare;
 remizele – se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau atunci când
cumpărătorul are un statut preferențial;
 risturnele – sunt reduceri de preț calculate asupra ansamblului tranzacțiilor efectuate cu
același terț în decursul unei perioade determinate.

Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru

achitarea datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate (pct. 77 alin. (1) din
OMFP nr. 1.802/2014).

2. Tratamentul contabil al reducerilor

Modul de înregistrare în contabilitate a reducerilor este diferit în funcție de tipul de
reducere, respectiv comercială sau financiară, motiv pentru care vom analiza separat
cele două cazuri.
2.1. Tratamentul contabil al reducerilor comerciale
Reducerile comerciale se înregistrează în contabilitate diferit în funcție de următoarele aspecte:

1. sunt acordate la momentul facturării și înscrise pe factura de achiziție;

2. sunt acordate ulterior facturării și înscrise pe o altă factură;
3. reprezintă evenimente ulterioare datei bilanțului.

a) Reducerile comerciale acordate la momentul facturării și înscrise pe factura de

achiziție

În această situație se aplică următorul tratament contabil:

✔ În ceea ce privește cumpărătorul – reducerile comerciale acordate de furnizor și

înscrise pe factura de achiziție ajustează în sensul reducerii costul de achiziție al
bunurilor.

Dacă reducerile comerciale înscrise pe factura de achiziție acoperă în totalitate contravaloarea

bunurilor achiziționate, acestea se înregistrează în contabilitate la valoarea justă:

 pe seama veniturilor curente (contul 758 „Alte venituri din exploatare”) în cazul stocurilor;
 pe seama veniturilor în avans (contul 475 „Subvenții pentru investiții”) în cazul
imobilizărilor corporale și necorporale. Veniturile în avans aferente acestor imobilizări se
reiau în contul de profit și pierdere pe durata de viață a imobilizărilor respective.

✔ În ceea ce privește vânzătorul – veniturile din vânzarea mărfurilor sau serviciilor se

ajustează cu valoarea reducerilor acordate.

b) Reducerile comerciale acordate ulterior facturării și înscrise pe o altă factură

Reducerile de preț acordate ulterior facturării includ reducerile comerciale legate de

bunuri și reducerile comerciale legate de prestări de servicii.

✔ Reducerile comerciale legate de bunuri

În ceea ce privește cumpărătorul, pentru a stabili modul de înregistrare în contabilitate a

reducerilor, acesta va trebui să analizeze următoarele aspecte:

 dacă achiziția de produse și primirea reducerii comerciale sunt tratate împreună. În

această situație, reducerile comerciale primite ulterior facturării ajustează costul de
achiziție al bunurilor;
 dacă bunurile cărora le sunt aferente reducerile mai sunt sau nu în gestiune. În cazul în
care stocurile pentru care au fost primite reducerile ulterioare mai sunt în gestiune,
reducerile comerciale primite ulterior facturării corectează costul stocurilor la care se
referă. În schimb, în cazul în care stocurile pentru care au fost primite reducerile
ulterioare nu mai sunt în gestiune, acestea se evidențiază distinct în contabilitate (contul
609 „Reduceri comerciale primite”), pe seama conturilor de terți.
În ceea ce privește vânzătorul, pentru a stabili modul de înregistrare în contabilitate a
reducerilor, acesta le va analiza dintr-un singur punct de vedere, și anume dacă cele
două operațiuni (vânzarea și reducerea acordată) sunt tratate împreună, mai exact dacă
au loc în același moment.

În condițiile în care vânzarea de produse și acordarea reducerii comerciale sunt tratate

împreună, reducerile comerciale acordate ulterior facturării ajustează veniturile din
vânzare.

Reducerile comerciale acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se

referă (respectiv dacă sunt acordate odată cu vânzarea sau separat), se evidențiază
distinct în contabilitate (contul 709 „Reduceri comerciale acordate”), pe seama conturilor
de terți.

✔ Reducerile comerciale legate de prestări de servicii

Reducerile comerciale legate de prestări de servicii primite/acordate ulterior facturării,

indiferent de perioada la care se referă, respectiv dacă acestea sunt primite/acordate
sau nu concomitent cu prestarea de servicii (tratate sau nu împreună), se evidențiază
distinct în contabilitate, în cazul cumpărătorului cu ajutorul contului 609 „Reduceri
comerciale primite”, iar al vânzătorului prin intermediul contului 709 „Reduceri
comerciale acordate”, pe seama conturilor de terți.

c) Reducerile comerciale care reprezintă evenimente ulterioare datei bilanțului

Atunci când reducerile comerciale reprezintă evenimente ulterioare datei bilanțului care
conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale, acestea se reflectă în situațiile
financiare ale exercițiului pentru care se face raportarea, pe baza documentelor
justificative, și se înregistrează la data bilanțului, în cazul cumpărătorului în contul 408
„Furnizori – facturi nesosite”, iar în cazul vânzătorului în contul 418 „Clienți – facturi de
întocmit”. Reducerile care urmează să fie primite, înregistrate la data bilanțului în contul
408, corectează costul stocurilor la care se referă, dacă acestea mai sunt în gestiune.

2.2. Tratamentul contabil al reducerilor financiare

Reducerile financiare, indiferent de perioada la care se referă, se înregistrează în

contabilitate după cum urmează: în cazul cumpărătorului, reducerile financiare primite
de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei și se înregistrează în contul 767 „Venituri
din sconturi obținute”, iar în cazul vânzătorului, reducerile financiare acordate sunt
cheltuieli ale perioadei și se înregistrează în contul 667 „Cheltuieli privind sconturile
acordate”.
3. Tratamentul fiscal al reducerilor
3.1. Impozitul pe profit

În ceea ce privește impozitul pe profit, conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 227/2015
privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea
rezultatului fiscal sunt considerate deductibile cheltuielile efectuate în scopul
desfășurării activității economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în
vigoare, precum și taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate către camerele
de comerț și industrie, organizațiile patronale și organizațiile sindicale.

Reducerile de preț, fie că sunt comerciale (acordate pentru defecte de calitate, în cazul
unor vânzări superioare volumului convenit sau atunci când cumpărătorul are un statut
preferențial), fie că sunt financiare (sconturi de decontare acordate pentru achitarea
datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate), sunt efectuate în scopul
desfășurării activității economice. Prin urmare, cheltuielile cu discounturile acordate sunt
deductibile la calculul impozitului pe profit, iar veniturile provenite din reducerile de preț
primite reprezintă venituri impozabile.

3.2. Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

La art. 47 din Codul fiscal, microîntreprinderea este definită ca fiind o persoană juridică română
care la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent îndeplinește cumulativ următoarele
condiții:

 a realizat venituri, cu excepția celor obținute din desfășurarea de activități în domeniul

bancar, în domeniile asigurărilor și reasigurărilor și pieței de capital, în afara persoanelor
juridice care desfășoară activități de intermediere în aceste domenii, în domeniul jocurilor
de noroc sau al explorării, dezvoltării, exploatării zăcămintelor petroliere și gazelor
naturale;
 a realizat venituri, altele decât cele din consultanță și management, în proporție de peste
80% din veniturile totale;
 a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 500.000 euro;
 capitalul social al acesteia este deținut de alte persoane decât statul și unitățile
administrativ-teritoriale;
 nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la
instanțele judecătorești, potrivit legii.
Conform art. 51 din Codul fiscal, cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor sunt:

 1% pentru cele care au unul sau mai mulți salariați;

 3% pentru cele care nu au salariați.

Baza impozabilă asupra căreia se aplică aceste cote se stabilește potrivit art. 53 din
Codul fiscal și o constituie veniturile din orice sursă, din care se scade valoarea
reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul 709, și se
adaugă valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării, înregistrate în contul
609.
3.3. Taxa pe valoarea adăugată

În ceea ce privește TVA, există următoarele situații:

a) Reducerile acordate la momentul livrării/facturării

Conform art. 286 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, baza de impozitare pentru livrări de
bunuri și prestări de servicii efectuate în interiorul țării nu cuprinde rabaturile, remizele,
risturnele, sconturile și alte reduceri de preț, acordate de furnizori direct clienților la data
exigibilității taxei. Potrivit pct. 31 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal,
cu modificările și completările ulterioare, respectiv normele date în aplicarea art. 286
alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri
de preț nu se includ în baza de impozitare a taxei dacă sunt acordate de
furnizor/prestator direct în beneficiul clientului la momentul livrării/prestării și nu
constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau unei livrări.

b) Reducerile acordate ulterior livrării/facturării

Conform art. 287 lit. c) din Codul fiscal, baza de impozitare se reduce în cazul în care
rabaturile, remizele, risturnele și celelalte reduceri de preț prevăzute la art. 286 alin. (4)
lit. a) sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor.

În ceea ce privește raportarea operațiunilor din punctul de vedere al taxei pe valoarea

adăugată, reducerile comerciale și financiare vor fi evidențiate în:

 jurnalul de cumpărări/vânzări, în mod distinct, în cazul în care acestea sunt acordate

ulterior facturării;
 formularul 300 „Decont de taxă pe valoarea adăugată”, în mod distinct, atunci când
acestea sunt acordate ulterior facturării. În cazul operațiunilor interne, înregistrarea va fi
efectuată la rândurile de achiziții de bunuri și servicii taxabile, respectiv livrări de bunuri și
prestări de servicii, în funcție de cota de TVA aplicabilă operațiunii;
 formularul 394 „Declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe
teritoriul național” – reducerile primite de la partenerii comerciali români/acordate
acestora;
 formularul 390 VIES „Declarație recapitulativă privind livrările/achizițiile/prestările
intracomunitare” – reducerile primite de la partenerii comerciali din Uniunea
Europeană/acordate acestora.
4. Obligații referitoare la facturare
Art. 319 alin. (20) din Codul fiscal prevede că, atunci când rabaturile, remizele,
risturnele și alte reduceri de preț nu sunt incluse în prețul unitar al bunurilor și/sau
serviciilor vândute, factura trebuie să le conțină în mod obligatoriu și pe acestea.

Conform art. 330 alin. (2) din același act normativ, în cazul în care rabaturile, remizele,
risturnele și celelalte reduceri de preț sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea
serviciilor, furnizorii de bunuri și/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi, care se
transmit și beneficiarului, după cum urmează:

 cu valorile înscrise cu semnul minus sau, după caz, cu o mențiune din care să rezulte că
valorile respective sunt negative atunci când baza de impozitare se reduce;
 fără semnul minus sau fără mențiunea din care să rezulte că valorile respective sunt
negative dacă baza de impozitare se majorează.
4.1. Autofactura

Potrivit art. 319 alin. (3) din Codul fiscal, beneficiarul unei reduceri comerciale emite o
autofactură în vederea ajustării taxei deductibile, în condițiile în care furnizorul de
bunuri/prestatorul de servicii nu emite factura de reducere comercială în conformitate cu
prevederile art. 330 alin. (2), respectiv cu valorile înscrise cu semnul minus sau, după
caz, cu o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative atunci când
baza de impozitare se reduce. Autofactura se emite cel târziu până în cea de-a 15-a zi
a lunii următoare celei în care au fost acordate reducerile. În situația în care furnizorul
respectă regulile de facturare prevăzute la art. 330 alin. (2) din Codul fiscal, beneficiarul
nu este obligat să emită autofactura.

În cazul reducerilor de preț se consideră că evenimentul care generează obligația

emiterii autofacturii intervine la data la care clientul beneficiază de reducere. În situația
în care ulterior emiterii autofacturii se primește factura emisă de furnizor/prestator
pentru aceeași ajustare și având aceeași valoare, se face o referire la autofactura
emisă, fără ca aceasta să mai genereze efecte privind ajustarea taxei deductibile.

Exemplul 1

Primirea unei reduceri comerciale

În luna ianuarie 2017, societatea ISAM SRL achiziționează mărfuri în valoare de 2.500
lei + TVA 19%. Societatea primește din partea furnizorului o reducere comercială de
10% sub formă de remiză.

Prezentăm mai jos înregistrările aferente în funcție de momentul acordării discountului.

Cazul 1. Discountul este acordat pe factura de achiziție

– Înregistrarea achiziției mărfurilor și a reducerii primite:

2.677,5 lei % = 401 2.677,5 lei

2.250,0 lei 371 „Furnizori”
„Mărfuri”
427,5 lei 4426
„TVA deductibilă”
Cazul 2. Discountul este acordat pe o factură ulterioară, moment la care mărfurile se
află în totalitate în gestiune

– Înregistrarea achiziției mărfurilor:

2.975 lei % = 401 2.975 lei

2.500 lei 371 „Furnizori”
„Mărfuri”
475 lei 4426
„TVA deductibilă”

– Înregistrarea reducerii primite:

-297,5 lei % = 401 -297,5 lei

-250,0 lei 371 „Furnizori”
„Mărfuri”
-47,5 lei 4426
„TVA deductibilă”

Cazul 3. Discountul este acordat pe o factură ulterioară, moment la care în gestiune se

mai află mărfuri în valoare de 1.500 lei

În această situație, înregistrarea reducerii se face distinct, în funcție de cantitatea de

marfă existentă încă în stoc, astfel:

✔ Pentru mărfurile aflate încă în gestiune, discountul aferent, în sumă de 150 lei
(1.500 lei x 10%), corectează costul acestora.

✔ Pentru mărfurile care nu se mai află în gestiune, în valoare de 1.000 lei (2.500 lei –
1.500 lei), discountul aferent, în sumă de 100 lei (1.000 lei x 10%), se evidențiază
distinct în contabilitate (în contul 609).

– Înregistrarea achiziției mărfurilor:

2.975 lei % = 401 2.975 lei

2.500 lei 371 „Furnizori”
„Mărfuri”
475 lei 4426
„TVA deductibilă”

– Înregistrarea reducerii primite aferente mărfurilor aflate încă în gestiune:

-178,5 lei % = 401 -178,5 lei

-150,0 lei 371 „Furnizori”
 „Mărfuri”
-28,5 lei 4426
„TVA deductibilă”

– Înregistrarea reducerii primite aferente mărfurilor care nu se mai află în gestiune:

100 lei 401 = 609 100 lei

„Furnizori” „Reduceri comerciale
primite”

-19 lei 4426 = 401 -19 lei

„TVA deductibilă” „Furnizori”

Cazul 4. Discountul este acordat pe o factură ulterioară, moment la care mărfurile nu se

mai află în gestiune

– Înregistrarea achiziției mărfurilor:

2.975 lei % = 401 2.975 lei

2.500 lei 371 „Furnizori”
„Mărfuri”
475 lei 4426
„TVA deductibilă”

– Înregistrarea reducerii primite:

250 lei 401 = 609 250 lei

„Furnizori” „Reduceri comerciale
primite”

-47,5 lei 4426 = 401 -47,5 lei

„TVA deductibilă” „Furnizori”

Cazul 5. Discountul reprezintă un eveniment ulterior datei bilanțului

Societatea ISAM știe că va primi un discount din partea furnizorului, însă acesta îi va fi
acordat ulterior depunerii bilanțului (în 2018). Reducerile comerciale care urmează să
fie primite după data depunerii bilanțului se reflectă în situațiile financiare ale exercițiului
pentru care se face raportarea, pe baza documentelor justificative, și se înregistrează la
data bilanțului în contul 408. Ele vor corecta costul stocurilor la care se referă, dacă
acestea mai sunt în gestiune.
– Înregistrarea achiziției mărfurilor:

2.975 lei % = 401 2.975 lei

2.500 lei 371 „Furnizori”
„Mărfuri”
475 lei 4426
„TVA deductibilă”

– Înregistrarea reducerii la data bilanțului în situația în care mărfurile se află încă în gestiune:

-297,5 lei % = 408 -297,5 lei

-250,0 lei 371 „Furnizori – facturi nesosite”
„Mărfuri”
-47,5 lei 4428
„TVA neexigibilă”

– Înregistrarea reducerii la data bilanțului în situația în care mărfurile nu se mai află în gestiune:

250 lei 401 = 609 250 lei

„Furnizori” „Reduceri comerciale
primite”

-47,5 lei 4428 = 408 -47,5 lei

„TVA neexigibilă” „Furnizori – facturi nesosite”

În cazul în care societatea ISAM emite autofactură la data la care beneficiază de

reducere, taxa pe valoarea adăugată va fi deductibilă.

Exemplul 2

Acordarea unei reduceri comerciale

În luna ianuarie 2017, societatea ISAM SRL îi vinde unui client mărfuri în valoare de
2.500 lei + TVA 19%. Societatea îi acordă clientului o reducere comercială de 10% sub
formă de remiză.

Prezentăm mai jos înregistrările aferente în funcție de momentul acordării discountului.

Cazul 1. Discountul este acordat pe factura de vânzare

În situația în care reducerea este acordată la momentul facturării, aceasta ajustează

veniturile.

– Înregistrarea vânzării mărfurilor și a reducerii acordate:

 2.677,5 lei 411 = % 2.677,5 lei
„Clienți” 707 2.250,0 lei
„Venituri din
vânzarea mărfurilor”
4427 427,5 lei
„TVA colectată”

Cazul 2. Discountul este acordat pe o factură ulterioară

În această situație, reducerea este evidențiată cu ajutorul contului 709.

– Înregistrarea vânzării mărfurilor:

2.975 lei 411 = % 2.975 lei

„Clienți” 707 2.500 lei
„Venituri din
vânzarea mărfurilor”
4427 475 lei
„TVA colectată”

– Înregistrarea reducerii acordate:

250 lei 709 = 411 250 lei

„Reduceri comerciale „Clienți”
acordate”

-47,5 lei 411 = 4427 -47,5 lei

„Clienți” „TVA colectată”

Cazul 3. Discountul reprezintă un eveniment ulterior datei bilanțului

Societatea ISAM știe că îi va acorda un discount clientului, însă acest fapt va avea loc
ulterior depunerii bilanțului. Reducerile comerciale care urmează să fie acordate după
data depunerii bilanțului se reflectă în situațiile financiare ale exercițiului pentru care se
face raportarea, pe baza documentelor justificative, și se înregistrează la data bilanțului
în contul 418.

– Înregistrarea vânzării mărfurilor:

2.975 lei 411 = % 2.975 lei

„Clienți” 707 2.500 lei
 „Venituri din
vânzarea mărfurilor”
4427 475 lei
„TVA colectată”

– Înregistrarea reducerii la data bilanțului:

-297,5 lei 418 = % -297,5 lei

„Clienți – facturi 707 -250,0 lei
de întocmit” „Venituri din
vânzarea mărfurilor”
4428 -47,5 lei
„TVA neexigibilă”

Monografie contabila: reducerea capitalului social

In ce situatii se poate diminua capitalul social ?
Operaţiunile care se înregistrează în contabilitate cu privire la micşorarea capitalului sunt, în
principal, următoarele:
– reducerea numărului de acţiuni sau părţi sociale sau diminuarea valorii nominale a acestora
ca urmare a retragerii unor acţionari sau asociaţi;
– răscumpărarea acţiunilor;
– acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi sau alte operaţiuni, potrivit legii.
Monografii contabile
 diminuarea capitalului social pentru acoperirea unei pierderi de 20.000 lei
1012 Capital subscris varsat = 117 Rezultat reportat 20.000 lei
Conform OMF 3055/2009, pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului
financiar şi cel reportat, din rezerve, prime de capital şi capital social, potrivit hotărârii adunării
generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale. În lipsa unor
prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se acoperă pierderea contabilă este la
latitudinea adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, respectiv a consiliului de
administraţie
 diminuarea capitalului social prin reducerea numărului de acţiuni sau părţi sociale sau
diminuarea valorii nominale a acestora ca urmare a retragerii unor acţionari sau asociaţi;
Se diminueaza valoarea nominala a actiunilor unei companii, de la 4 lei la 2 lei. In total sunt
1.000 actiuni.
1012 Capital subscris varsat = 456 Decontari cu actionarii/asociatii privind capitalul 2.000 lei
456 Decontari cu actionarii/asociatii privind capitalul = 512 Conturi la banci in lei 2.000 lei
 diminuarea capitalului social prin răscumpărarea acţiunilor
O entitate rascumpara 1000 de actiuni proprii la un pret de 4 lei actiune. Valoarea nominala
este de 3 lei/actiune. Actiunile sunt ulterior anulate.
109 Actiuni proprii = 512 Conturi curente la banci 4.000 lei
% = 4.000 lei
1012 Capital subscris varsat 3.000 lei
149 Pierderi legate de emiterea, rascumpararea, vanzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea
instrumentelor de capitaluri proprii 1.000 lei
Atentie ! Conform Legii societatilor comerciale, unei societati i se permite sa dobandeasca
propriile actiuni, fie direct, fie prin intermediul unei persoane actionand in nume propriu, dar
pe seama societatii in cauza, cu respectarea urmatoarelor conditii:
a) autorizarea dobandirii propriilor actiuni este acordata de catre adunarea generala
extraordinara a actionarilor, care va stabili conditiile acestei dobandiri, in special numarul
maxim de actiuni ce urmeaza a fi dobandite, durata pentru care este acordata autorizatia si
care nu poate depasi 18 luni de la data publicarii hotararii in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea a IV-a, si, in cazul unei dobandiri cu titlu oneros, contravaloarea lor minima si maxima;
b) valoarea nominala a actiunilor proprii dobandite de societate, inclusiv a celor aflate deja in
portofoliul sau, nu poate depasi 10% din capitalul social subscris;
c) tranzactia poate avea ca obiect doar actiuni integral liberate;
d) plata actiunilor astfel dobandite se va face numai din profitul distribuibil sau din rezervele
disponibile ale societatii, inscrise in ultima situatie financiara anuala aprobata, cu exceptia
rezervelor legale.
Daca actiunile proprii sunt dobandite pentru a fi distribuite angajatilor societatii, actiunile astfel
dobandite trebuie distribuite in termen de 12 luni de la data dobandirii.
Presupunem ca actiunile rascumparate anterior nu sunt anulate ci distribuite salariatilor la un
pret de 3.5 lei/actiune.
% = 109 Actiuni proprii 4.000 lei
512 Conturi curente la banci 3.500 lei
149 Pierderi legate de emiterea, rascumpararea, vanzarea,cedarea cu titlu gratuit sau
anularea instrumentelor de capitaluri proprii 500 lei