Tratamentul contabil și fiscal al reducerilor comerciale și financiare

REZUMAT
Acordarea de reduceri comerciale și financiare reprezintă o practică des întâlnită în cadrul
activității societăților, indiferent de domeniul în care se desfășoară aceasta. În practică se
folosește termenul general de discount, care cuprinde toate tipurile de reduceri întâlnite în
activitatea comercială.
În acest articol dorim să prezentăm tipurile de reduceri comerciale/financiare conform
legislației în vigoare, precum și tratamentul contabil și fiscal al acestora.

1. Ce sunt reducerile

Conform Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea

Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate, cu modificările și completările ulterioare, reducerile acordate
clienților pot fi comerciale sau financiare.

Reducerile comerciale includ (pct. 76 alin. (7) din OMFP nr. 1.802/2014):

 rabaturile – se primesc pentru defecte de calitate și se practică asupra prețului de

vânzare;
 remizele – se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau atunci
când cumpărătorul are un statut preferențial;
 risturnele – sunt reduceri de preț calculate asupra ansamblului tranzacțiilor efectuate
cu același terț în decursul unei perioade determinate.

Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru achitarea
datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate (pct. 77 alin. (1) din OMFP nr.
1.802/2014).

2. Tratamentul contabil al reducerilor

Modul de înregistrare în contabilitate a reducerilor este diferit în funcție de tipul de reducere,

respectiv comercială sau financiară, motiv pentru care vom analiza separat cele două cazuri.
2.1. Tratamentul contabil al reducerilor comerciale

Reducerile comerciale se înregistrează în contabilitate diferit în funcție de următoarele

aspecte:

1. sunt acordate la momentul facturării și înscrise pe factura de achiziție;

2. sunt acordate ulterior facturării și înscrise pe o altă factură;
3. reprezintă evenimente ulterioare datei bilanțului.

a) Reducerile comerciale acordate la momentul facturării și înscrise pe factura de achiziție

În această situație se aplică următorul tratament contabil:

✔ În ceea ce privește cumpărătorul – reducerile comerciale acordate de furnizor și înscrise pe

factura de achiziție ajustează în sensul reducerii costul de achiziție al bunurilor.
Dacă reducerile comerciale înscrise pe factura de achiziție acoperă în totalitate contravaloarea
bunurilor achiziționate, acestea se înregistrează în contabilitate la valoarea justă:

 pe seama veniturilor curente (contul 758 „Alte venituri din exploatare”) în cazul
stocurilor;
 pe seama veniturilor în avans (contul 475 „Subvenții pentru investiții”) în cazul
imobilizărilor corporale și necorporale. Veniturile în avans aferente acestor imobilizări
se reiau în contul de profit și pierdere pe durata de viață a imobilizărilor respective.

✔ În ceea ce privește vânzătorul – veniturile din vânzarea mărfurilor sau serviciilor se
ajustează cu valoarea reducerilor acordate.

b) Reducerile comerciale acordate ulterior facturării și înscrise pe o altă factură

Reducerile de preț acordate ulterior facturării includ reducerile comerciale legate de bunuri și
reducerile comerciale legate de prestări de servicii.

✔ Reducerile comerciale legate de bunuri

În ceea ce privește cumpărătorul, pentru a stabili modul de înregistrare în contabilitate a

reducerilor, acesta va trebui să analizeze următoarele aspecte:

 dacă achiziția de produse și primirea reducerii comerciale sunt tratate împreună. În

această situație, reducerile comerciale primite ulterior facturării ajustează costul de
achiziție al bunurilor;
 dacă bunurile cărora le sunt aferente reducerile mai sunt sau nu în gestiune. În cazul în
care stocurile pentru care au fost primite reducerile ulterioare mai sunt în gestiune,
reducerile comerciale primite ulterior facturării corectează costul stocurilor la care se
referă. În schimb, în cazul în care stocurile pentru care au fost primite reducerile
ulterioare nu mai sunt în gestiune, acestea se evidențiază distinct în contabilitate
(contul 609 „Reduceri comerciale primite”), pe seama conturilor de terți.

În ceea ce privește vânzătorul, pentru a stabili modul de înregistrare în contabilitate a

reducerilor, acesta le va analiza dintr-un singur punct de vedere, și anume dacă cele două
operațiuni (vânzarea și reducerea acordată) sunt tratate împreună, mai exact dacă au loc în
același moment.

În condițiile în care vânzarea de produse și acordarea reducerii comerciale sunt tratate

împreună, reducerile comerciale acordate ulterior facturării ajustează veniturile din vânzare.

Reducerile comerciale acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă

(respectiv dacă sunt acordate odată cu vânzarea sau separat), se evidențiază distinct în
contabilitate (contul 709 „Reduceri comerciale acordate”), pe seama conturilor de terți.

✔ Reducerile comerciale legate de prestări de servicii

Reducerile comerciale legate de prestări de servicii primite/acordate ulterior facturării,

indiferent de perioada la care se referă, respectiv dacă acestea sunt primite/acordate sau nu
concomitent cu prestarea de servicii (tratate sau nu împreună), se evidențiază distinct în
contabilitate, în cazul cumpărătorului cu ajutorul contului 609 „Reduceri comerciale primite”,
iar al vânzătorului prin intermediul contului 709 „Reduceri comerciale acordate”, pe seama
conturilor de terți.

c) Reducerile comerciale care reprezintă evenimente ulterioare datei bilanțului

Atunci când reducerile comerciale reprezintă evenimente ulterioare datei bilanțului care
conduc la ajustarea situațiilor financiare anuale, acestea se reflectă în situațiile financiare ale
exercițiului pentru care se face raportarea, pe baza documentelor justificative, și se
înregistrează la data bilanțului, în cazul cumpărătorului în contul 408 „Furnizori – facturi
nesosite”, iar în cazul vânzătorului în contul 418 „Clienți – facturi de întocmit”. Reducerile
care urmează să fie primite, înregistrate la data bilanțului în contul 408, corectează costul
stocurilor la care se referă, dacă acestea mai sunt în gestiune.
2.2. Tratamentul contabil al reducerilor financiare

Reducerile financiare, indiferent de perioada la care se referă, se înregistrează în contabilitate

după cum urmează: în cazul cumpărătorului, reducerile financiare primite de la furnizor
reprezintă venituri ale perioadei și se înregistrează în contul 767 „Venituri din sconturi
obținute”, iar în cazul vânzătorului, reducerile financiare acordate sunt cheltuieli ale perioadei
și se înregistrează în contul 667 „Cheltuieli privind sconturile acordate”.

3. Tratamentul fiscal al reducerilor

3.1. Impozitul pe profit

În ceea ce privește impozitul pe profit, conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 227/2015
privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea
rezultatului fiscal sunt considerate deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfășurării
activității economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, precum și
taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate către camerele de comerț și industrie,
organizațiile patronale și organizațiile sindicale.

Reducerile de preț, fie că sunt comerciale (acordate pentru defecte de calitate, în cazul unor
vânzări superioare volumului convenit sau atunci când cumpărătorul are un statut
preferențial), fie că sunt financiare (sconturi de decontare acordate pentru achitarea datoriilor
înainte de termenul normal de exigibilitate), sunt efectuate în scopul desfășurării activității
economice. Prin urmare, cheltuielile cu discounturile acordate sunt deductibile la calculul
impozitului pe profit, iar veniturile provenite din reducerile de preț primite reprezintă venituri
impozabile.
3.2. Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

La art. 47 din Codul fiscal, microîntreprinderea este definită ca fiind o persoană juridică
română care la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent îndeplinește cumulativ
următoarele condiții:

 a realizat venituri, cu excepția celor obținute din desfășurarea de activități în domeniul

bancar, în domeniile asigurărilor și reasigurărilor și pieței de capital, în afara
persoanelor juridice care desfășoară activități de intermediere în aceste domenii, în
domeniul jocurilor de noroc sau al explorării, dezvoltării, exploatării zăcămintelor
petroliere și gazelor naturale;
  a realizat venituri, altele decât cele din consultanță și management, în proporție de
peste 80% din veniturile totale;
 a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 500.000 euro;
 capitalul social al acesteia este deținut de alte persoane decât statul și unitățile
administrativ-teritoriale;
 nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la
instanțele judecătorești, potrivit legii.

Conform art. 51 din Codul fiscal, cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor

sunt:

 1% pentru cele care au unul sau mai mulți salariați;

 3% pentru cele care nu au salariați.

Baza impozabilă asupra căreia se aplică aceste cote se stabilește potrivit art. 53 din Codul
fiscal și o constituie veniturile din orice sursă, din care se scade valoarea reducerilor
comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul 709, și se adaugă valoarea
reducerilor comerciale primite ulterior facturării, înregistrate în contul 609.
3.3. Taxa pe valoarea adăugată

În ceea ce privește TVA, există următoarele situații:         

a) Reducerile acordate la momentul livrării/facturării

Conform art. 286 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, baza de impozitare pentru livrări de bunuri
și prestări de servicii efectuate în interiorul țării nu cuprinde rabaturile, remizele, risturnele,
sconturile și alte reduceri de preț, acordate de furnizori direct clienților la data exigibilității
taxei. Potrivit pct. 31 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările
și completările ulterioare, respectiv normele date în aplicarea art. 286 alin. (4) lit. a) din Codul
fiscal, rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț nu se includ în baza de
impozitare a taxei dacă sunt acordate de furnizor/prestator direct în beneficiul clientului la
momentul livrării/prestării și nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau unei livrări.

b) Reducerile acordate ulterior livrării/facturării

Conform art. 287 lit. c) din Codul fiscal, baza de impozitare se reduce în cazul în care
rabaturile, remizele, risturnele și celelalte reduceri de preț prevăzute la art. 286 alin. (4) lit. a)
sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor.

În ceea ce privește raportarea operațiunilor din punctul de vedere al taxei pe valoarea

adăugată, reducerile comerciale și financiare vor fi evidențiate în:

 jurnalul de cumpărări/vânzări, în mod distinct, în cazul în care acestea sunt acordate

ulterior facturării;
 formularul 300 „Decont de taxă pe valoarea adăugată”, în mod distinct, atunci când
acestea sunt acordate ulterior facturării. În cazul operațiunilor interne, înregistrarea va
fi efectuată la rândurile de achiziții de bunuri și servicii taxabile, respectiv livrări de
bunuri și prestări de servicii, în funcție de cota de TVA aplicabilă operațiunii;
  formularul 394 „Declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile
efectuate pe teritoriul național” – reducerile primite de la partenerii comerciali
români/acordate acestora;
 formularul 390 VIES „Declarație recapitulativă privind livrările/achizițiile/prestările
intracomunitare” – reducerile primite de la partenerii comerciali din Uniunea
Europeană/acordate acestora.

4. Obligații referitoare la facturare

Art. 319 alin. (20) din Codul fiscal prevede că, atunci când rabaturile, remizele, risturnele și
alte reduceri de preț nu sunt incluse în prețul unitar al bunurilor și/sau serviciilor vândute,
factura trebuie să le conțină în mod obligatoriu și pe acestea.

Conform art. 330 alin. (2) din același act normativ, în cazul în care rabaturile, remizele,
risturnele și celelalte reduceri de preț sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea
serviciilor, furnizorii de bunuri și/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi, care se
transmit și beneficiarului, după cum urmează:

 cu valorile înscrise cu semnul minus sau, după caz, cu o mențiune din care să rezulte
că valorile respective sunt negative atunci când baza de impozitare se reduce;
 fără semnul minus sau fără mențiunea din care să rezulte că valorile respective sunt
negative dacă baza de impozitare se majorează.
4.1. Autofactura

Potrivit art. 319 alin. (3) din Codul fiscal, beneficiarul unei reduceri comerciale emite o
autofactură în vederea ajustării taxei deductibile, în condițiile în care furnizorul de
bunuri/prestatorul de servicii nu emite factura de reducere comercială în conformitate cu
prevederile art. 330 alin. (2), respectiv cu valorile înscrise cu semnul minus sau, după caz, cu
o mențiune din care să rezulte că valorile respective sunt negative atunci când baza de
impozitare se reduce. Autofactura se emite cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii
următoare celei în care au fost acordate reducerile. În situația în care furnizorul respectă
regulile de facturare prevăzute la art. 330 alin. (2) din Codul fiscal, beneficiarul nu este
obligat să emită autofactura.

În cazul reducerilor de preț se consideră că evenimentul care generează obligația emiterii

autofacturii intervine la data la care clientul beneficiază de reducere. În situația în care ulterior
emiterii autofacturii se primește factura emisă de furnizor/prestator pentru aceeași ajustare și
având aceeași valoare, se face o referire la autofactura emisă, fără ca aceasta să mai genereze
efecte privind ajustarea taxei deductibile.

Exemplul 1

Primirea unei reduceri comerciale

În luna ianuarie 2017, societatea ISAM SRL achiziționează mărfuri în valoare de 2.500 lei +
TVA 19%. Societatea primește din partea furnizorului o reducere comercială de 10% sub
formă de remiză.

Prezentăm mai jos înregistrările aferente în funcție de momentul acordării discountului.

Cazul 1. Discountul este acordat pe factura de achiziție

–  Înregistrarea achiziției mărfurilor și a reducerii primite:

%
2.677,5 lei
371
2.250,0 lei 401
„Mărfuri” = 2.677,5 lei
„Furnizori”
4426
427,5 lei
„TVA deductibilă”

Cazul 2. Discountul este acordat pe o factură ulterioară, moment la care mărfurile se află în
totalitate în gestiune

–  Înregistrarea achiziției mărfurilor:

%
2.975 lei
371
2.500 lei 401
„Mărfuri” = 2.975 lei
„Furnizori”
4426
475 lei
„TVA deductibilă”
–  Înregistrarea reducerii primite:
%
-297,5 lei
371
-250,0 lei 401
„Mărfuri” = -297,5 lei
„Furnizori”
4426
-47,5 lei
„TVA deductibilă”

Cazul 3. Discountul este acordat pe o factură ulterioară, moment la care în gestiune se mai
află mărfuri în valoare de 1.500 lei

În această situație, înregistrarea reducerii se face distinct, în funcție de cantitatea de marfă

existentă încă în stoc, astfel:

✔ Pentru mărfurile aflate încă în gestiune, discountul aferent, în sumă de 150 lei (1.500 lei x
10%), corectează costul acestora.

✔ Pentru mărfurile care nu se mai află în gestiune, în valoare de 1.000 lei (2.500 lei – 1.500
lei), discountul aferent, în sumă de 100 lei (1.000 lei x 10%), se evidențiază distinct în
contabilitate (în contul 609).

–  Înregistrarea achiziției mărfurilor:

%
2.975 lei
371
2.500 lei 401
„Mărfuri” = 2.975 lei
„Furnizori”
4426
475 lei
„TVA deductibilă”
–  Înregistrarea reducerii primite aferente mărfurilor aflate încă în gestiune:
%
-178,5 lei
371
-150,0 lei 401
„Mărfuri” = -178,5 lei
„Furnizori”
4426
-28,5 lei
„TVA deductibilă”
–  Înregistrarea reducerii primite aferente mărfurilor care nu se mai află în gestiune:
609
401
100 lei = „Reduceri comerciale 100 lei
„Furnizori”
primite”
     
4426 401
-19 lei = -19 lei
„TVA deductibilă” „Furnizori”

Cazul 4. Discountul este acordat pe o factură ulterioară, moment la care mărfurile nu se mai
află în gestiune

–  Înregistrarea achiziției mărfurilor:

%
2.975 lei
371
2.500 lei 401
„Mărfuri” = 2.975 lei
„Furnizori”
4426
475 lei
„TVA deductibilă”
–  Înregistrarea reducerii primite:
609
401
250 lei = „Reduceri comerciale 250 lei
„Furnizori”
primite”
  
4426 401
-47,5 lei = -47,5 lei
„TVA deductibilă” „Furnizori”

Cazul 5. Discountul reprezintă un eveniment ulterior datei bilanțului

Societatea ISAM știe că va primi un discount din partea furnizorului, însă acesta îi va fi
acordat ulterior depunerii bilanțului (în 2018). Reducerile comerciale care urmează să fie
primite după data depunerii bilanțului se reflectă în situațiile financiare ale exercițiului pentru
care se face raportarea, pe baza documentelor justificative, și se înregistrează la data bilanțului
în contul 408. Ele vor corecta costul stocurilor la care se referă, dacă acestea mai sunt în
gestiune.

–  Înregistrarea achiziției mărfurilor:

%
2.975 lei
371
2.500 lei 401
„Mărfuri” = 2.975 lei
„Furnizori”
4426
475 lei
„TVA deductibilă”
–  Înregistrarea reducerii la data bilanțului în situația în care mărfurile se află încă în gestiune:
%
-297,5 lei
371
-250,0 lei 408
„Mărfuri” = -297,5 lei
„Furnizori – facturi nesosite”
4428
-47,5 lei
„TVA neexigibilă”
–  Înregistrarea reducerii la data bilanțului în situația în care mărfurile nu se mai află în
gestiune:
250 lei 401 = 609 250 lei
 „Reduceri comerciale
„Furnizori”
primite”
  
4428 408
-47,5 lei = -47,5 lei
„TVA neexigibilă” „Furnizori – facturi nesosite”

În cazul în care societatea ISAM emite autofactură la data la care beneficiază de reducere,
taxa pe valoarea adăugată va fi deductibilă.

Exemplul 2

Acordarea unei reduceri comerciale

În luna ianuarie 2017, societatea ISAM SRL îi vinde unui client mărfuri în valoare de 2.500
lei + TVA 19%. Societatea îi acordă clientului o reducere comercială de 10% sub formă de
remiză.

Prezentăm mai jos înregistrările aferente în funcție de momentul acordării discountului.

Cazul 1. Discountul este acordat pe factura de vânzare

În situația în care reducerea este acordată la momentul facturării, aceasta ajustează veniturile.

–  Înregistrarea vânzării mărfurilor și a reducerii acordate:

%
2.677,5 lei
707
2.250,0 lei
411 „Venituri din
2.677,5 lei =
„Clienți” vânzarea mărfurilor”
4427
427,5 lei
„TVA colectată”

Cazul 2. Discountul este acordat pe o factură ulterioară

În această situație, reducerea este evidențiată cu ajutorul contului 709.

–  Înregistrarea vânzării mărfurilor:

%
2.975 lei
707
2.500 lei
411 „Venituri din
2.975 lei =
„Clienți” vânzarea mărfurilor”
4427
475 lei
„TVA colectată”
–  Înregistrarea reducerii acordate:
709
411
250 lei „Reduceri comerciale = 250 lei
„Clienți”
acordate”
  
411 4427
-47,5 lei = -47,5 lei
„Clienți” „TVA colectată”
Cazul 3. Discountul reprezintă un eveniment ulterior datei bilanțului

Societatea ISAM știe că îi va acorda un discount clientului, însă acest fapt va avea loc ulterior
depunerii bilanțului. Reducerile comerciale care urmează să fie acordate după data depunerii
bilanțului se reflectă în situațiile financiare ale exercițiului pentru care se face raportarea, pe
baza documentelor justificative, și se înregistrează la data bilanțului în contul 418.

–  Înregistrarea vânzării mărfurilor:

%
2.975 lei
707
2.500 lei
411 „Venituri din
2.975 lei =
„Clienți” vânzarea mărfurilor”
4427
475 lei
„TVA colectată”
–  Înregistrarea reducerii la data bilanțului:
%
-297,5 lei
707
418 -250,0 lei
„Venituri din
-297,5 lei „Clienți – facturi =
vânzarea mărfurilor”
de întocmit”
4428
-47,5 lei
„TVA neexigibilă”
BIBLIOGRAFIE 

1. Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr.
22/13.01.2016, cu modificările și completările ulterioare.
2. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr.
688/10.09.2015, cu modificările și completările ulterioare.
3. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile
financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial nr. 963/30.12.2014, cu
modificările și completările ulterioare.