Capitolul II

ABORDAREA FISCALITĂŢII PRIN PRISMA NORMELOR

CONTABILE INTERNAŢIONALE IAS-IFRS

Standardele Internaționale de Contabilitate și ulterior, Standardele Internaționale de

Raportare Financiară sunt orientate către funcția contabilă a întreprinderii. Pentru că în
activitatea acesteia apar probleme fiscale au fost elaborate o serie de standarde care sunt
aplicabile la nivel de firmă.

Centrul atenției în elaborarea standardelor respective a fost informarea corectă a

patronatului, administrației și celorlalți utilizatori legitimi. Numai în subsidiar informația din
situațiile financiare ale firmei este destinată a fi folosită de către organele de control fiscal. În
plus, legislația fiscală are, aşa cum vom vedea în continuare, un pronunțat caracter național, în
timp ce normele contabile au o perspectivă internațională.

Din acest punct de vedere trebuie privite normele contabile internaționale. Ne vom
ocupa de standardul IAS 12 „impozitul pe profit” având în vedere faptul că celelalte sunt
aprofundate la disciplina contabilitate financiară.

Acest standard prescrie tratamentul contabil al impozitului pe profit (curent și amânat).

Prin recurs la IAS 12 se poate realiza o omogenizare contabilitate/fiscalitate bazată pe
normele/standardele contabile, cu deosebire pe IFRS-uri, și pe codul/normele fiscal(e).

Principala problemă apărută în procesul de contabilizare a impozitului pe profit o

constituie modul în care se contabilizează consecințele fiscale curente și viitoare ale:
• recuperării (decontării) viitoare a valorii contabile a activelor (datoriilor) care
sunt recunoscute în situația poziției financiare a unei entități; și
• tranzacțiilor și ale altor evenimente ale perioadei curente care sunt recunoscute
în situațiile financiare ale unei entități.
Doctrina contabilă internațională are în vedere două tipuri de distorsiuni între
rezultatul contabil și cel fiscal, care se manifestă sub forma diferențelor permanente și a celor
temporare.

Diferențele permanente sunt elemente reintegrate sau deduse definitiv din rezultatul
fiscal. Acestea nu dau naștere la impozite amânate, dar generează întotdeauna retratări
extracontabile. Ele cuprind următoarele tipuri de cheltuieli și venituri:

1
 • cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, pentru care nedeductibilitatea
este definitivă;
• venituri pe care fiscul renunță în mod definitiv să le impoziteze, datorită faptului
că ele provin din rezultate deja impozitate (dividendele primite de la o filială);
• degrevări fiscale acordate cu scopul încurajării anumitor acțiuni economice
promovate de stat.

IAS 12 distinge două tipuri de diferențe temporare: impozabile și deductibile.

Impozabile:
✔ Reprezintă acele diferențe temporare ce vor avea drept rezultat valori
impozabile la determinarea profitului impozabil (sau a pierderii fiscale) al (a)
perioadelor viitoare, atunci când valoarea contabilă a activului sau a datoriei
este recuperată sau decontată.

Diferențe ✔ Conduc la constatarea unei datorii privind impozitul amânat.

temporare Deductibile:
✔ Reprezintă acele diferențe temporare ce vor avea drept rezultat valori
deductibile la determinarea profitului impozabil (sau a pierderii fiscale) al (a)
perioadelor viitoare, atunci când valoarea contabilă a activului sau a datoriei
este recuperată sau decontată.

✔ Conduc la constatarea unei creanțe privind impozitul amânat.

✔ Sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit plătibile în perioadele

viitoare cu privire la diferențele temporare impozabile.

Datorii privind ✔ Se constată atunci când:

impozitul amânat
– valoarea contabilă a unui activ depășește valoarea sa fiscală;

– valoarea contabilă a unei obligații este inferioară valorii sale fiscale.

✔ Sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit recuperabile în

perioadele viitoare cu privire la:
– diferențele temporare impozabile;
– reportarea pierderilor fiscale neutilizate;
– reportarea creditelor fiscale neutilizate.
Creanțe privind
impozitul amânat
✔ Se constată atunci când:

– valoarea contabilă a unui activ este inferioară valorii sale fiscale;

– valoarea contabilă a unei obligații depășește valoarea sa fiscală.

2
 Baza fiscală a unui activ sau a unei datorii este valoarea atribuită acelui activ
sau acelei datorii în scopuri fiscale.

✔ Baza fiscală a unui activ reprezintă valoarea care va fi deductibilă în

scopuri fiscale din orice beneficiu economic impozabil care va fi generat
Baza fiscală pentru o entitate atunci când aceasta recuperează valoarea contabilă a
activului.

✔ Baza fiscală a unei datorii este valoarea sa contabilă minus orice sumă
care va fi deductibilă în scopuri fiscale în ceea ce privește respectiva datorie în
perioadele contabile viitoare.

➢ Contabilizarea impozitelor amânate în viziunea referențialului contabil național

În cuprinsul referențialului contabil național constatăm diferențe între regulile contabile

și cele fiscale referitor la recunoașterea și măsurarea rezultatului. Unele dintre aceste diferențe
au caracter definitiv, în timp ce altele au caracter temporar, resorbindu-se într-un exercițiu
financiar următor. Pentru conformitate se recomandă adoptarea în cuprinsul referențialului
contabil național și a metodei impozitului amânat.

OMFP nr. 1.802/2014 nu cuprinde în structura Planului de conturi general conturi care
fac referire la impozitele amânate. În schimb, entitățile ale căror situații financiare anuale se
întocmesc în conformitate cu IFRS pot face apel la utilizarea metodei impozitului amânat.
Astfel de entități recurg la dispozițiile OMFP nr. 2.844/2016, prin care legiuitorii contabili
români au făcut eforturi pe calea armonizării cu IAS 12, având o abordare bilanțieră pentru
calculul efectului fiscal al diferențelor temporare dintre regulile contabile și cele fiscale.

➢ Impozitul pe profit amânat prin prisma Codului fiscal

Potrivit Codului fiscal, impozitul pe profit amânat este impozitul plătibil/recuperabil

în perioadele viitoare în legătură cu diferențele temporare impozabile/deductibile dintre
valoarea contabilă a unui activ sau a unei datorii și valoarea sa fiscală.

Cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele

reprezentând diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit
sau pe venit plătite în străinătate sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit. Sunt
nedeductibile și cheltuielile cu impozitele nereținute la sursă în numele persoanelor fizice și
juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România, precum și cheltuielile cu
impozitul pe profit amânat înregistrat în conformitate cu reglementările contabile aplicabile de
către contribuabilii cărora le sunt incidente prevederile IFRS, potrivit Codului fiscal.