Apartenența la genul epic

Dacă liricul este, prin excelență, domeniul subiectivității, al trăirilor verbalizate în mod
nemijlocit, epicul este genul literar care cuprinde opere narative în proză sau versuri în care se
relatează întâmplări reale sau imaginare puse pe seama unor personaje și povestite de un narator.
Existența conflictului, evoluția progresivă a diegezei= acțiunii, precum și plasarea acesteia în
timp și în spațiu diferențiază opera epică de alte tipuri de texte literare. Acest lucru se reflectă și
în decupajul X de Y ce atrage atenția prin firul narativ, prin modul în care sunt elaborate
personajele, dar și prin strategiile utilizate de autor în constituirea discursului.

Se remarcă , mai întâi prezența unei diegeze prezentate logic și cronologic care
surprinde....=prezint în trei, patru propoziții acțiunea fragmentului....În mod specific genului
epic, întâmplarea relatată este inserată prin deictici spațio-temporali-exemplific.

De asemenea, un element definitoriu al epicului îl constituie prezența personajelor

A;B;C, "ființe de hârtie specifice universului ficțional" -Roland Barthes , personaje care susțin
firul diegetic. Dintre acestea, principalul rol actanțial îl deține....., în timp ce....intră în categoria
personajelor secundare. Acestea sunt complex caracterizate prin armonizarea modalităților
directe cu cele indirecte. Astfel,...(trăsături)-caracterizez în câteva rânduri personajele.

În plus, o trăsătură care probează apartenența fragmentului X la genul epic o constituie

organizarea textului sub forma unei narațiuni, ca mod de expunere predominant, narațiuni
puse pe seama unui narator , cea mai importantă dintre instanțele comunicării narative,
intermediarul autorului la nivel textual, ființa de hârtie care își asumă actul narării. Astfel,
fragmentul lui Y validează un narator

A. extradiegetic, heterodiegetic, creditabil ( pentru că livrează toate informațiile deținute

cititorului),auctorial, învestit cu apanajul omniscienței, întrucât are acces la gânduri ale
personajelor – demonstrez omnisciența sa prin citate din text. Uzul formelor verbale și
pronominale de persoana a III-a ( exemplific cu minim cinci exemple) validează o viziune
dindărăt și o focalizare neutră./

B. intradiegetic,autodiegetic, actorial (deoarece cunoaște faptele doar prin prisma

personajului), personaj, uniscient (întrucât cunoaște totul doar din perspectiva unui singur
personaj implicat în diegeză în acel moment) , vocea textuală homodiegetică care impune o
focalizare internă, cu viziune "laolaltă cu" prin uzul la persoana I a formelor verbale și
pronominale- minim cinci exemple .

Prin urmare, surprinzând realitatea prin intermediul celor trei/ patru personaje, implicate
într-o diegeză proiectată spațio-temporal și verbalizată prin intermediul unui narator
omniscient/uniscient, decupajul X de Y își trădează apartenența la genul epic.