Potrivit unor opinii, Chișinăul a devenit centru administrativ, juridic și economic al

Basarabiei, în 1813, ca urmare a unei mite oferite de comunitatea armenească

guvernatorului oblastei. Generalul Aleksei Bahmetiev, reprezentantul puterii centrale din
acea perioadă, ar fi optat pentru Bender, însă mita a deplasat accentul spre alegerea
Chișnăului.

Arhitectul Mihail S. Ozmidov (1782–1826) este autorul planului general al Kievului

(1803) și al Iașului (1811). După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus (1812) și-a
continuat activitatea în Chișinău, fiind primul arhitect şi inginer cadastral al Basarabiei
din perioada ţaristă. Nu a reușit să edifice un oraș cu străzi drepte. Primea scrisori cu bani
pentru aprobarea construirii edificiilor noi, fără a verifica armonizarea acestora cu planul
orașului.

În perioada comunistă, corupția era abordată ca „deviere de la morala proletară”, fiind de

sorginte burgheză și odată cu edificarea socialismului se considera că va dispărea.
Apogeul corupției la nivelul aparatului politic sovietic a fost atins în perioada
interegnului Andropov – Cernenko (noiembrie 1982 – martie 1985), numită
„gerontocrații la putere” sau „oligarhia de bătrîni”, caracterizată printr-un imobilism total.
În acea perioadă s-a declanșat „scandalul serviciului care a aparținut Ecaterinei a II-a”
avîndu-l ca epicentru pe G. Romanov, membru al Biroului Politic, care a împrumutat un
serviciu inestimabil pentru organizarea mariajului fiicei sale, „marele scandal al
caviarului” cu implicarea lui A. Ișkov, ministru al pescuitului, „scandalul diamantelor” cu
implicarea directă a fiicei lui Brejnev, Galina, și a soțului ei, Iuri Ciurbanov, ministru
adjunct de interne. Unii autori occidentali au adus elogiu corupției sovietice, considerînd-
o un lubrifiant necesar funcționării greoaiei mașini de stat, aflată în pericol de paralizie
completă.

Istoricul Igor Cașu, pe baza materialelor de arhivă, a publicat materiale despre ștabii
comuniști în Moldova sovietică care furau „ca în codru”, însă, avînd protectori sus-puși,
scăpau de pedepse. Este și cazul Anei Varvarețkaia, comisar (ministru) al asigurării
sociale (1940–1951) în Moldova sovietică, unica femeie din guvern și printre cei 61 de
membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist (bolșevic) al Moldovei, implicată
în afaceri cu sute de mii de ruble, furt de provizii de la invalizi etc.