Reflexele condiționate

Studiul reflexelor condiționate a fost realizat de Ivan Petrovici Pavlov în Rusia, între
anii 1890-1900. Pentru experimentul său, Pavlov a folosit un câine pentru a măsura cantitatea
de salivă secretată în anumite condiții. Câinele a fost așezat într-o cameră cu pereți dubli unde
singurul zgomot care se auzea era sunetul emis de un metronom. Înainte de a-i fi servită hrana
câinelui se declanșa sunetul metronomului. La începu, animalul răspunde necondiționat prin
secreția de salivă la primirea hranei și nu răspunde la stimulul neimportant. Prin repetarea
experimentului cei doi stimuli (sunetul și hrana) sunt asociați, iar câinele răspunde prin
secreția de salivă. După elaborarea reflexului condiționat, este suficient stimulul sonor care la
început era neimportant pentru a declanșa secreția de salivă. Pavlov a explicat apariția acestui
răspuns nou la stimulul sonor prin asocierea centrilor nervoși din scoarța cerebrală după
activarea lor simultană pe parcursul formării reflexului.