GOL. DEZGOLIT. DEZVELIT.

VID

“Marcel Duchamp a facut de toate în afara de

video. El a cladit o uşă mare de intrare şi o
uşită mică de ieşire. Aceasta uşiţă este arta
video. Prin ea putem noi ieşi din Duchamp.”
Nam June Paik, 1975

Corpul în arta video

Arta video este un tip de artă care se bazează pe imagini în mişcare şi cuprinde date video şi/ sau audio.
(Nu ar trebui să fie confundată cu toate acestea, cu televiziunea sau cu cinema-ul experimental). Arta video a
intrat în existenţă în cursul anilor 1960 şi 1970, este încă practicată pe scară largă şi a dat naştere la utilizarea
instalaţiilor video.
Din anii 1980 si 1990 arta video nu se mai multumeşte doar cu caracteristicile tehnice ale imaginii , ea işi
gaseste acum locul langa fotografie şi cinema.
În 1969 prima expoziţie de artă video se intitulează “TV as a Creative Medium” , iar primul Festival
internaţional de artă video s-a numit “Art video confruntation 74”.
Arta video apare în dublul contex al experimentelor întreprinse pe de o parte în SUA de artişti ca
Robert Rauschenberg, Cage, Cunningham, David Tudor etc şi, pe de alta parte, în Germania, în jurul grupului
Fluxus, care va reuni energiile artistice europene şi nord-americane. Mişcarea se situează la confluenţa dintre
arte (pictură, muzică, dans, performance, etc). Aşadar, arta video este marcată la începuturile ei de o bogaţie
de influenţe eterogene.
Spiritul care patronează primele acţiuni ale pionierilor artei video Paik şi Vostell este foarte diferit de
cel al viitoarelor instalaţii ale artei video din anii 1980-1990. El rămâne contestatar, apropiat de dada şi Marcel
Duchamp .
Istoria artei video este deci iniţial cea a opoziţiei sale la mediul televizual.
Paik, “tatăl artei video” vinde tot ce are în 1963 pentru a cumpăra 13 televizoare şi prezintă 13 maniere
de a extinde şi deforma imaginea. Televizoarele astfel “preparate” de Paik se fac ecoul pianelor “preparate”
ale lui John Cage.
Vostell în accelaşi an realizează primul lui de-colaj video. Realizează şi sculpturi, compuse din
televizoare sparte, combinate cu diverse materiale ieşite din uz.Vostel anticipa oarecum apariţia artei video
înca din 1958, când intoducea un televizor în Chambre noir, evocând masacrele de la Auschwitz şi Treblinka.
Arta video la început se baza pe un principiu fundamental de deturnare. Se conturau două tendinţe:
Paik se interesa de imagine, de modul televizual şi de prelucrarea “materiei videografice” şi Vostell care făcea
apel la materii de aruncat sau reciclat, nu insista asupra derizoriului (dimensiune care apare şi la Paik), dar
acţiona şi socio-politic , criticând radical societatea de consum.
Istoria artei video se confunda cu cea a lui Nam June Paik. El fiind unul dintre principalii ei fondatori.
Primul demers consta în a deforma şi a perturba cu un magnet pe care îl apropie de tubul catodic, imagini
preluate din programele de televiziune. În 1963 face o demonstraţie publică la galeria Parnass din Wuppertal:
acesta va fi actul de naştere oficial al artei video. Va fi primul artist care va folosi Portapack-ul (aparat de
inregistrare portabil), la New York . 51