Introduceri

Adrian Marino definește invariantul ca fiind “un element (sau elemente)

de stabilitate și de permanență ale oricărei structuri sau definiții literare”, care
“poate pune, datorită trăsăturilor sale specifice, bazele unei teorii ale
literaturii”.
“Invariantul impune definirea și ilustrarea permanentului, a esențialului,
și prin aceasta, a universalului literaturii […]. Invariantul devine modalitatea
esențială prin care literatura participă la universalitate, mijlocul de a atribui
elementelor sale comune o semnificație universală.
„Invarianții literari acoperă ansamblul elementelor « textuale » din
întreaga lume și în cel mai larg sens al termenului: totalitatea operelor orale și
scrise, având o finalitate « artistică » intențională sau atribuită.”
“Invarianții literari pun în evidență fondul literar comun, marea unitate
structurală a literaturii.”