Studiul 13 / Trim 3 / 18 - 24 Septembrie - 2021

STUDIUL

Odihna supremă
1.Sabat după-amiază 18 Septembrie
Text de memorat: „Dar, după cum este scris: "Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima
omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. »" (1 Corinteni 2:9)

Ai simţit vreodată că te afli în toiul unei mari bătălii, într-un fel de luptă dintre bine şi rău? Mulţi, chiar şi dintre
oamenii seculari, şi-au dat seama de această realitate. Şi ne simţim astfel pentru că, da, este adevărat. Ne aflăm în
mijlocul unei mari bătălii dintre bine şi rău, dintre Hristos (binele) şi Satana (răul).
Prin urmare, viaţa este cu adevărat trăită pe două planuri. Marea luptă dintre Hristos şi Satana are loc la nivel
global - de fapt, chiar la un nivel cosmic, deoarece în cer a început prima dată (Apocalipsa 12:7). Totuşi, în învălmăşeala
evenimentelor, putem pierde foarte uşor imaginea de ansamblu a planului de salvare al lui Dumnezeu pentru această
lume. Războaie, frământări politice şi dezastre naturale pot să ne ţină blocaţi într-o teroare paralizantă . Dar călăuzirea
profetică a lui Dumnezeu ne poate ajuta să nu pierdem din vedere imaginea de ansamblu a direcţiei în care mergem şi a
modului în care vom ajunge acolo.
De asemenea, marea luptă se dă şi pe un plan mult mai personal. Cu toţii, în mod individual, ne confruntăm în
fiecare zi din viaţă cu provocări care ţin de credinţă şi, dacă va fi să nu trăim până la a doua venire a lui Isus , ne vom
confrunta şi cu moartea. Săptămâna aceasta vom vedea modul în care ne putem odihni în Isus pe fondul neliniştii globale
şi a propriului viitor necunoscut, cel puţin pe termen scurt. Pe termen lung, lucrurile par într-adevăr foarte promiţătoare!

2.Duminică, 19 Septembrie O viziune despre sfârşit

Cel care a supravieţuit cel mai mult dintre ucenicii care fuseseră cu Isus se afla pe o insulă stâncoasă, un fel de
închisoare, departe de tot ce-i fusese mai apropiat şi mai drag. Oare ce-o fi gândit Ioan când s-a trezit aruncat pe acea
insulă pustie? Cum a ajuns acolo, şi încă în felul acesta? În definitiv, Îl văzuse pe Isus plecând şi îi văzuse pe cei doi
îngeri stând acolo şi spunând: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din
mijlocul vostru va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer" (Faptele 1:11).
Totuşi, acest lucru avusese loc cu mulţi ani în urmă şi Isus nu Se întorsese încă. Între timp, ceilalţi apostoli care
fuseseră de faţă în acea zi deja muriseră, majoritatea dintre ei martirizaţi pentru mărturia pe care o dăduseră despre Isus .
Tânăra biserică trecuse printr-o schimbare de generaţie şi acum se confrunta cu o persecuţie teribilă, atât din afară, cât şi
din partea mişcărilor eretice ciudate din sânul ei. Ioan trebuie să se fi simţit singur, obosit şi neliniştit . Şi apoi, dintr-
odată, i s-a dat o viziune.

1. Ce fel de mângâiere îţi poţi imagina că a primit Ioan din această viziune? Apocalipsa 1 :9-19

Apocalipsa 1 : 9. Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă
aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos.
10. În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe,
11. care zicea: "Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă. Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte
biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea."
12. M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi, când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur.
13. Şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare
şi încins la piept cu un brâu de aur.
14. Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;
15. picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.
16. În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele când
străluceşte în toată puterea lui.
17. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: "Nu te teme! Eu
sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă,
18. Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.
19. Scrie, dar, lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele.
1
 Isus le spusese urmaşilor Săi: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului" (Matei 28:20). Fără
îndoială, cuvintele acestea trebuie să-l fi încurajat pe Ioan în timp ce înfrunta exilul său singuratic. Cu siguranţă, vizi-
unea, sau „revelaţia", aceasta despre Isus a fost o mare mângâiere pentru el, ştiind că „Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel
de pe urmă" i Se manifesta acum într-un mod special apostolului exilat.
Ceea ce urmează după aceste versete sunt revelaţii despre viitorul acestei lumi . O vedere panoramică extraordinară
a istoriei avea să fie înfăţişată înain tea ochilor lui - practic ceea ce pentru noi reprezintă istoria bisericii creştine, dar
pentru el era viitorul acesteia.
Şi totuşi, în mijlocul încercărilor şi necazurilor care aveau să vină, lui Ioan i s-a arătat cum avea să se termine
totul: „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai
era. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă
împodobită pentru bărbatul ei" (Apocalipsa 21:1,2).
Marea viziune apocaliptică pe care Ioan a consemnat-o în cartea Apocalipsa l-a ajutat pe bătrânul apostol să se
odihnească plin de încredere în asigurarea şi în făgăduinţele lui Dumnezeu.
Viaţa poate fi grea acum; chiar înspăimântătoare uneori . Totuşi, în ce fel ne aduce mângâiere cunoaşterea faptului
că Dumnezeu ştie viitorul şi că, pe termen lung, este un viitor bun?
3.Luni, 20 Septembrie Numărătoarea inversă

Pe Muntele Măslinilor, Isus a prezentat în linii mari istoria, atunci când a răs puns la întrebările ucenicilor:
„Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?"
(Matei 24:3).
Bine-cunoscuta predică a lui Isus consemnată în Matei 24 acoperă cronologia istorică neîntreruptă din zilele Sale
până la a doua Sa venire şi după aceea.
Isus a vrut să-i dea poporului Său de-a lungul veacurilor o schiţă estimativă a programului divin pentru profeţiile
din vremea sfârşitului, astfel încât cei care trăiesc chiar în acel timp să fie pregătiţi pentru evenimentul suprem. El
doreşte ca noi să ne putem odihni încrezători în dragostea Lui, chiar şi atunci când totul din jurul nostru se destramă.
Adventiştii cunosc bine descrierea lui Daniel despre „vremea de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt
neamurile" (Daniel 12:1). Isus vrea ca noi să fim pregătiţi pentru aceste evenimente care preced cea de-a doua Sa
venire.

2. Cum va fi venirea Lui? Cum putem evita să ne lăsăm înşelaţi? Matei 24 :4-8; 23-31

Matei 24 : 4. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva.
5. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: "Eu sunt Hristosul!" Şi vor înşela pe mulţi.
6. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple.
Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.
7. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de
pământ, foamete şi ciume.
8. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.
23. Atunci dacă vă va spune cineva: "Iată, Hristosul este aici sau acolo", să nu-l credeţi.
24. Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele,
dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.
25. Iată că v-am spus mai dinainte.
26. Deci dacă vă vor zice: "Iată-L în pustiu", să nu vă duceţi acolo! "Iată-L în odăiţe ascunse", să nu credeţi.
27. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.
28. Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.
29. Îndată după acele zile de necaz "soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi
puterile cerurilor vor fi clătinate."
30. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului
venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.
31. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a
cerurilor până la cealaltă.

Venirea lui Isus va fi un eveniment literal de la sfârşitul timpului. Ţinând seama de spaţiul acordat întoarcerii Sale
în profeţie, şi chiar în predicile lui Isus, acesta este un lucru important.
Ultima dată când a avut loc un eveniment mondial culminant, doar opt oa meni în toată lumea au fost gata pentru
el. Isus compară caracterul neaşteptat al revenirii Sale cu acel eveniment - potopul (Matei 24:37-39). Dar, deşi nimeni
nu ştie ziua sau ceasul celei de-a doua veniri (Matei 24:36), Dumnezeu a lăsat pentru noi o numărătoare inversă
profetică (sau un cronometru profetic) pe care o putem vedea desfăşurându-se în lume, în jurul nostru.

3. Ni s-a dat un rol de îndeplinit în această dramă profetică. În ce constă partea ta? Concentrează-te asupra
pasajului din Matei 24 :9-14.

2
Matei 24 : 9. Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.
10. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii.
11. Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi.
12. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.
13. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.
14. Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor.
Atunci va veni sfârşitul.

În acest conflict cosmic, noi suntem mai mult decât observatori. Trebuie să fim participanţi activi în răspândirea
Evangheliei până la marginile lumii, iar aceasta înseamnă că şi noi vom avea de înfruntat persecuţie.
Ce înseamnă să„răbdăm până la sfârşit"? Cum reuşim? Ce alegeri trebuie să facem în fiecare zi ca să nu cădem de
la credinţă aşa cum au făcut şi vor mai face mulţi?

4.Marţi, 21 Septembrie Ordin de misiune

Imaginea profetică de ansamblu a istoriei nu ne permite să ne aşezăm co mod şi să nu facem nimic, în timp ce
evenimentele se desfăşoară - evenimente pe care chiar nu le putem controla. Adesea este posibil să existe atitudinea
aceasta: „Ei bine, evenimentele finale se vor întâmpla după cum au fost prezise, aşa că, ce altceva putem face în legătura
cu ele decât să le acceptăm şi să mergem mai departe? La urma urmei, ce pot eu să fac de unul singur?"
Dar nu aşa trebuie să se raporteze creştinii la lumea din jurul lor şi, mai ales, la evenimentele finale. Apocalipsa 14
ne spune că obiectivul nostru în acest moment din istorie este să le spunem celorlalţi despre judecata lui Dumnezeu şi
să-i ajutăm să se pregătească pentru a doua venire a lui Isus .

4. Ce învăţăm de aici şi ce trebuie să proclamăm lumii? De ce este atât de urgentă această solie? Apocalipsa
14 :6-12

Apocalipsa 14 : 6. Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o
vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.
7. El zicea cu glas tare: "Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce
a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!"
8. Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: "A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate
neamurile din vinul mâniei curviei ei!"
9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: "Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul
ei pe frunte sau pe mână,
10. va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în
pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
11. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi
icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!
12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus."

Ca adventişti, noi credem că „adevărul pe care-l avem" (2 Petru 1:12; „adevărul prezent" - KJV) se găseşte
îndeosebi în aceste versete la care ne referim ca fiind „solia celor trei îngeri". Aici găsim esenţa a ceea ce este chemarea
noastră în acest moment din istoria lumii.
Observăm că solia începe cu „Evanghelia veşnică", şi anume cu vestea minunată despre moartea şi învierea lui
Hristos, pe care se întemeiază singura noastră speranţă de mântuire. Mai este şi vestea că „a sosit ceasul judecăţii"
(Apocalipsa 14:7), un puternic indicator care arată spre sfârşitul timpului. Apoi este şi chemarea de a ne închina
„Celui ce a făcut cerul şi pământul", în contrast cu avertizarea înfricoşătoare despre cei care, rămânând în Babilon, se
închină „fiarei şi icoanei ei". În final, ne este descris poporul lui Dumnezeu de la sfârşitul timpului: „Aici este
răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus."

5. Ce spune versetul de mai jos despre lipsa odihnei, de care suferă cei care se închină fiarei şi icoanei ei?
Apocalipsa 14 :11

Apocalipsa 14 : 11. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se
închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!

Nu există odihnă nici ziua, nici noaptea pentru cei care se închină fiarei şi icoanei ei ? Deşi circulă diferite idei cu
privire la ce înseamnă exact acest lucru, cu toţii am fi de acord că oamenii aceştia nu experimentează acel fel de odihnă
pe care Dumnezeu îl oferă celor care Îi sunt credincioşi.

3
 De ce crezi că prima parte a soliei celor trei îngeri este „Evanghelia veşnică”? De ce înţelegerea Evangheliei ocupă
un loc central în conceptul despre odihnă?

5.Miercuri, 22 Septembrie Odihnească-se în pace

De secole îndelungate, creştinii aşteaptă întoarcerea lui Hristos. Într-adevăr, ea este apogeul tuturor speranţelor
noastre şi ale tuturor oamenilor credincioşi lui Dumnezeu din întreaga istorie.

6. Ce speranţă grandioasă se găseşte în versetele următoare, nu doar pentru poporul din vechime, ci şi
pentru noi, astăzi? Evrei 11 :13-16

Evrei 11 : 13. În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut şi le-au urat de
bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.
14. Cei ce vorbesc în felul acesta arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii.
15. Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.
16. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească
Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.

În multe privinţe, aceste versete nu ar avea niciun sens dacă versiunea obişnuită şi cunoscută despre moarte ar fi
adevărată. Despre ce vorbeşte pasajul? Ce este cu aceşti oameni „care nu au căpătat lucrurile făgăduite"? Ei au murit
şi se zice că acum sunt în cer cu Isus, bucurându-se de marea lor răsplă tire. De exemplu, când Billy Graham a murit,
am auzit iarăşi şi iarăşi cum că el este în ceruri cu Isus.
Există şi o ironie în această perspectivă, deoarece, atunci când cineva moa re, auzim deseori urarea: „Odihnească-se
în pace!" Dar ce se întâmplă aici? Se odihnesc oamenii aceştia în pace sau sunt sus, în cer, făcând ceea ce este de
presupus să facă (de pildă, urmăresc atenţi toată agitaţia care are loc aici, jos)?

7. Cum descrie Isus moartea? Ioan 11 :11

Ioan 11 : 11. După aceste vorbe, le-a zis: "Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn."

De fapt, ideea de odihnire „în pace” reprezintă adevărul despre ce se întâm plă la moarte, nu-i aşa? Într-adevăr, cei
morţi sunt la odihnă. „Pentru credincioşi, moartea este ceva de mică însemnătate. Hristos vorbeşte despre ea ca şi cum ar
fi o clipă. «Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.» Pentru creştini, moartea nu este decât un
somn, o clipă de tăcere şi de întu neric. Viaţa este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu şi, «când Se va arăta Hristos, viaţa
voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă». (Ioan 8:51,52; Coloseni 3:4)” – Ellen G. White, Hristos,
Lumina lumii/Viaţa lui lisus, p. 787
Isus compară starea omului dintre momentul morţii şi dimineaţa învierii cu un somn în care nu este conştient (Ioan
11:11,14), dar El mai subliniază că, atât cei mântuiţi, cât şi cei pierduţi îşi vor lua răsplata abia după înviere (Ioan
5:28,29). El scoate în evidenţă nevoia de a fi pregătiţi pentru moarte, oricând ar veni.
Ce mângâiere derivă din cunoaşterea faptului că cei iubiţi care au murit sunt, într-adevăr, la odihnă?

6.Joi, 23 Septembrie „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul!"

Una dintre cele mai folosite aplicaţii pe telefoanele noastre este Google Maps. Parcă nici nu ne mai amintim cum ne-
am descurcat înainte ca hărţile bazate pe GPS să existe pe telefoanele noastre. Ne-am stresa dacă ne-am duce într-un loc
în care nu am mai fost niciodată, dar cu Google Maps pe telefon putem să ne aventurăm cu încredere şi să găsim drumul
dorit chiar într-un oraş străin. Ar putea fi aceasta o ilustraţie potrivită pentru genul de odihnă pe care Dumnezeu vrea
să ni-l ofere prin intermediul hărţii profetice?
Totuşi, uneori putem introduce adresa greşită în aplicaţia noastră sau pu tem pur si simplu să decidem să nu urmăm
îndrumările pentru că gândim că ştim o scurtătură. În ambele situaţii, putem sfârşi undeva unde nu am vrut să ajungem -
şi, cu siguranţă, nu într-o stare de spirit liniştitoare.

8. Ce ne spune Pavel în versetele următoare despre modalitatea de a avea cu adevărat odihnă şi pace, chiar
în mijlocul unei lumi grăbite şi pline de durere? Filipeni 4 :4-6

Filipeni 4 : 4. Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!

5. Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape.
6. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi
cereri, cu mulţumiri.

4
 În acest pasaj, Pavel nu spune să ne bucurăm întotdeauna în toate încercă rile pe care le avem de înfruntat . În schimb,
el spune: „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul!" Dacă rămânem în Dumnezeu, în bunătatea, în dragostea şi în sacrificiul
Lui pentru noi, ne putem bucura în El şi putem avea pace pentru sufle tele noastre obosite, indiferent de situaţia noastră
actuală sau de încercările cu care ne confruntăm. Chiar tonul versetelor implică odihnă, pace şi o speranţă care
transcende realitatea lumii noastre.
De asemenea, imaginează-ţi ce odihnă ar simţi sufletele noastre dacă, într-adevăr, nu ne-am „îngrijora de nimic".
Aceasta cu greu pare să fie posibil în această lume (până şi Pavel avea o mulţime de îngrijorări), dar, din nou, a şti că un
Dumnezeu iubitor deţine controlul suprem şi că ne va salva în Împărăţia Sa ne poate ajuta să punem lucrurile într-o
perspectivă corectă.
„Domnul este aproape"? Adică, El este mereu aproape de noi şi, de îndată ce închidem ochii şi ne odihnim în
somnul morţii, următorul lucru pe care îl vom şti va fi revenirea lui Isus.
Fără îndoială, viaţa este plină de tensiuni, de încercări şi de lupte. Niciunul dintre noi nu este scutit; nici apostolul
Pavel nu a scăpat de ele (vezi 2 Corinteni 11). Cu toate acestea, el vrea să ne spună că, în ciuda a tot ce îndurăm acum,
ne putem bucura în ceea ce ni s-a dat în Hristos şi putem găsi odihnă pentru sufletele noastre chiar acum.
Citeşte din nou Filipeni 4 :4-6. În ce fel poţi aplica aceste cuvinte minunate la experienţa ta chiar acum, oricare ar
fi încercările şi necazurile cu care te confrunţi?
Filipeni 4 : 4. Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!
5. Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape.
6. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi
cereri, cu mulţumiri.

7.Vineri, 24 Septembrie Un gând de încheiere

„Toţi dorim un răspuns imediat şi direct la rugăciunile noastre şi, atunci când răspunsul întârzie sau vine într-o
formă neaşteptată, suntem ispitiţi să ne descurajăm. Dar Dumnezeu este prea înţelept şi prea bun ca să ne răspundă
întotdeauna la rugăciuni exact în momentul şi în felul în care dorim noi . El va face pentru noi mai mult şi mai bine
decât să aducă la îndeplinire toate dorinţele noastre. Şi pentru că ne putem încrede în înţelepciunea şi iubirea Sa, nu ar
trebui să-I cerem să cedeze în faţa voinţei noastre, ci să căutăm să ne integrăm în planul Său şi să îl aducem la
îndeplinire. Dorinţele şi interesele noastre trebuie să se piardă în voinţa Sa." - Ellen G. White, Slujitorii Evangheliei, p.
219
„Nu va mai fi mult până va veni Isus ca să-i salveze pe copiii Săi şi să le dea atingerea finală a nemuririi. «Trupul
acesta supus putrezirii se va îmbrăca în ne-putrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire.» Mormintele se
vor deschide şi morţii vor ieşi din ele biruitori, strigând: „Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?"
Cei dragi ai noştri care dorm în Isus vor învia îmbrăcaţi în nemurire." - Idem, Sfaturi privind administrarea creştină a
vieţii, p. 35

MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

I. Privire generală

Titlul studiului din această săptămână subliniază faptul că odihna noastră aici este doar temporară. Ne odihnim în
Hristos astăzi, dar odihna noastră este întotdeauna provizorie, în contextul unei lumi de suferinţă, de necaz şi de boa -
lă. Va veni o zi când vom intra în odihna veşnică. Toate durerile vieţii vor înceta. Maladiile, dezastrul şi moartea vor
dispărea pentru totdeauna.
În timp ce se afla exilat pe insula Patmos, apostolul Ioan a primit de la Dumnezeu o viziune care i-a dat curaj şi
speranţă. În revelaţiile profetice, el a văzut istoria bisericii creştine şi evenimentele culminante de la încheierea istoriei
acestui pământ. Cartea Apocalipsa se termină cu un cer nou şi cu un pământ nou, care ne introduc în odihna finală a lui
Dumnezeu.
Înainte de această odihnă, vor fi semne specifice care vor arăta spre reveni rea lui Hristos. În Matei 24, Isus prezintă
evenimentele din vremea sfârşitului, care se vor întâmpla cu o frecvenţă crescândă pe măsură ce se vor apropia de
momentul culminant.
De-a lungul veacurilor, patriarhii şi profeţii au aşteptat cu nerăbdare întoar cerea Domnului, însă fără să ajungă să
primească odihna finală pe care Hristos o promisese. Ei au murit în aşteptarea a ceea ce avea să vină, dar au murit cu
speranţă. În Apocalipsa 14:6-12, îngerul care i s-a arătat lui Ioan a proclamat ultima solie a cerului , care să
pregătească lumea pentru întoarcerea lui Isus.
În timp ce lupta dintre bine şi rău se înteţeşte la scară globală, Hristos ne invită să „ avem grijă" şi să „fim gata"
pentru apropiata Lui revenire şi să fim pregătiţi să intrăm în odihna Lui veşnică.

II. Comentariu

5
 Ioan ne aduce la cunoştinţă că se afla pe insula Patmos atunci când a primit vedeniile care alcătuiesc cartea
Apocalipsa. Patmos este o mică insulă în Marea Egee, între coasta Turciei şi cea a Greciei. Are în jur de 14 kilometri
lungime. Pe vremea lui Ioan, insula, stâncoasă şi aridă, era o colonie romană penală, în care erau exilaţi prizonierii.
Exista şi o mică exploatare minieră acolo şi aproape nimic altceva. Ioan avea în jur de 90 de ani când a primit vedeniile
din Apocalipsa. Trăise o viaţă în slujba iubitului său Învăţător. Probabil că locuise în Efes înainte de a fi exilat pe
Patmos. Acum era despărţit de prieteni şi de familie. Era slăbit şi existau puţine şanse să părăsească vreodată insula.
Dar tocmai atunci, într-o strălucire de slavă, Isus i-a dezvăluit lui Ioan adevărul divin care avea să lumi neze şi să
încurajeze poporul lui Dumnezeu timp de secole. Aceste revelaţii cu privire la timpul sfârşitului anunţă evenimentele
care urmează să se întâmple în curând în această lume, ca să-i pregătească pe copiii lui Dumnezeu pentru ce va veni.
Uneori, Dumnezeu ne vorbeşte cel mai clar atunci când trecem prin în cercările cele mai grele ale vieţii noastre . Când
ne simţim singuri şi descurajaţi, Isus ne vizitează aşa cum l-a vizitat pe Ioan şi ne umple cu căldura prezenţei Sale.
Apocalipsa este o carte despre Isus care intervine. El nu se limitează la a sta pe scaunul Lui de domnie, ci Se implică
în istoria acestui pământ şi a fiecăruia dintre noi. El ne slujeşte în traumele, în durerile şi în dezamăgirile cu care ne
confruntăm. Nu există niciun loc în care Dumnezeu să nu poată ajunge la noi. El te întâmpină cu prezenţa Sa oriunde ai
fi. Apocalipsa este plină de speranţă. Cel care este cu noi prin Duhul Său acum va veni în curând, în slavă, să ne ia
acasă. Ioan declară cu bucurie: „Iată, El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea" (Apocalipsa 1:7).

Semnele revenirii lui Isus

Isus le-a spus ucenicilor Săi despre un timp când Ierusalimul avea să fie înconjurat de o armată atacatoare şi
distrus (Luca 21:20). Acest lucru s-a întâmplat în anul 70 d.Hr., când Titus, generalul roman, a invadat Israelul şi a
asediat oraşul. Istoricul evreu Josephus Flavius descrie efectele devastatoare ale asediului. El spune că oamenii
înfometaţi „ajungeau să se ia la bătaie pentru o bucăţică de pâine; copiii smulgeau adesea mâncarea de la gura
părinţilor. Nici fratele, nici sora nu aveau milă unul faţă de altul. O baniţă de porumb era mai preţioasă decât aurul ." —
The Destruction of Jerusalem, D. J. Muehlenbruch, trad. (St. Louis, MO: Concordia Publishing House, 1992.) Au fost
cazuri în timpul asediului când părinţii şi-au fiert copiii care muriseră şi i-au mâncat . Josephus Flavius continuă:
„Mânaţi de foame, unii au mâncat bălegar; alţii, chingile de la şeile cailor; unii oameni, pielea smulsă de pe scuturile lor,
iar alţii mai aveau încă paie în gură când le-au fost găsite trupurile." Efectele atacului romanilor asupra Ierusalimului
au fost înfiorătoare şi devastatoare. Înainte să se termine, a izbucnit un incendiu şi mii au murit în flăcări. În anii 1970,
arheologii au descoperit casa unei familii aristocrate care fusese arsă din temelii în timpul asediului din anul 70 d.Hr.
Această casă este o mărturie extraordinară despre intensitatea flăcărilor şi despre distrugerea totală produsă.

Întrebările ucenicilor

Când Isus le-a spus ucenicilor despre dezastrul iminent, ei s-au gândit că aşa ceva s-ar putea întâmpla doar la
sfârşitul lumii. Din acest motiv, ei L-au întrebat: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul
venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?" (Matei 24:3).
Ucenicii au pus, de fapt, două întrebări diferite. Prima lor întrebare: „Când vor fi aceste lucruri?" se referea la
căderea Ierusalimului şi la distrugerea templului. A doua întrebare a fost: „Care va fi semnul venirii Tale şi al
sfârşitului veacului acestuia?" În răspunsul Său, Isus a îmbinat cele două momente. El a vorbit despre evenimentele
care aveau să conducă la distrugerea Ierusalimului în anul 70 d.Hr. Acestea aveau să servească drept o previzualizare a
ceea ce avea să se întâmple imediat înainte de a doua Sa venire. În acelaşi răspuns, Isus a menţionat şi semnele care
urmau să preceadă revenirea Sa, la „sfârşitul veacului".
Mântuitorul nu ne-a dat o dată pentru revenirea Sa, dar ne-a descoperit semnele care să ne permită să ştim când
va fi aproape. Predica lui Isus despre semnele ultimelor zile se concentrează pe patru domenii specifice: (1) semne din
sfera religiei, (2) chestiuni internaţionale, (3) natura şi (4) societatea. Semnele acestea includ : false redeşteptări
spirituale, conflicte globale, creşterea criminalităţii, declinul moralităţii şi, în final, răspândirea rapidă a Evangheliei
în întreaga lume. Matei 24 prezintă semnele întoarcerii lui Hristos ; Apocalipsa 14 este un apel urgent de a fi gata
pentru venirea Lui.

Solia ultimelor zile a cărţii Apocalipsa

În Apocalipsa 14, îngerul care l-a vizitat pe Ioan descrie mesajul final al lui Dumnezeu pentru lumea aceasta, care
este proclamat cu rapiditate oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui popor, în vederea pregătirii lu -
mii pentru apropiata Lui revenire. Este mesajul „Evangheliei veşnice" a harului minunat al lui Dumnezeu pentru
întreaga planetă. Este o chemare, în lumina Evangheliei, de a trăi o viaţă de ascultare, slăvindu-L pe Dumnezeu prin tot
ce facem în acest ceas al judecăţii. Este un apel, în epoca evoluţionismului, de a ne închina Creatorului. Este un mesaj
de speranţă pentru timpul sfârşitului.
Isus va sta pentru noi la judecată şi va prezenta viaţa Lui neprihănită în locul vieţii noastre păcătoase. Apostolul
Ioan ne dă încurajarea aceasta: „Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel
neprihănit" (1 Ioan 2:1). Judecata finală a lui Dumnezeu este făcută cu dreptate. El îi poate reprezenta doar pe aceia
care Îi predau Lui viaţa lor şi care, prin credinţă, acceptă viaţa şi moartea Lui în locul lor.
6
„Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul"

Întemniţat la Roma, apostolul Pavel le-a scris o scrisoare încurajatoare credincioşilor din Filipi. Unii comentatori
biblici au etichetat cartea Filipeni ca fiind „epistola bucuriei". În această scurtă scrisoare de patru capitole, Pavel
foloseşte cuvintele „bucurie" sau „bucuraţi-vă" în mod repetat. Tema capitolului 1 este „bucuria în încercări". Tema
capitolului 2 este „bucuria în smerenie"; a capitolului 3, „bucuria în supunere", iar tema capitolului 4 este „bucuria în
recunoştinţă". Pavel a învăţat să trăiască bucuria lui Hristos pentru că a des coperit cum să se odihnească în Hristos .
El a crezut că Domnul Isus avea să-l întărească în orice situaţie şi să Se îngrijească de nevoile lui (Filipeni 4:13,19).
Încrederea lui se baza pe realitatea divină că „cetăţenia lui este în ceruri" şi că, într-o zi, Hristos avea „să schimbe
trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale" (Filipeni 3:21). El a aşteptat cu nerăbdare
venirea Mântuitorului (Filipeni 3:20,21). El a putut să se bucure „în Domnul totdeauna" (Filipeni 4:4) pentru că avea
încredere absolută în grija lui Hristos în prezent şi în împlinirea planurilor Sale veşnice în viitor . Declaraţia lui
„Domnul este aproape" i-a dat „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere" (Filipeni 4:5,7). Împreună cu
apostolul Pavel ne putem bucura că, în orice situaţie cu care ne-am putea confrunta, Hristos ne oferă întotdeauna
ajutorul Său pentru astăzi, speranţă pentru mâine şi promisiunea odihnei în El pentru veşnicie.

III. Aplicaţie

Cu câtva timp în urmă, o prietenă a împărtăşit această întâmplare sfâşie toare. Fiul ei în vârstă de opt ani era pe
moarte din cauza unei boli de sânge rare. Oamenii din întreaga ţară s-au rugat stăruitor pentru salvarea băiatului. Au
apelat la Dumnezeu pentru o vindecare miraculoasă. Treptat, starea copilului s-a înrăutăţit. În ultimele zile de viaţă,
mama a stat neîncetat la căpătâiul lui, ţinându-i mâna şi mângâindu-i uşor părul. Când a fost clar că mai avea de trăit
doar câteva ore, ea l-a luat în braţe şi s-a aşezat într-un scaun balansoar, cântându-i încetişor cântece despre cer. La un
timp după moartea lui, stăteam de vorbă şi ea a făcut următoarea afirmaţie extraordinară: „Deşi în inima mea este o
durere zdrobitoare, Dumnezeu mi-a dat «o pace care întrece orice price pere»." Când a fost întrebată ce însemna
pacea aceea care întrece orice price pere, ea a răspuns: „Chiar şi atunci când nu înţelegi, tot poţi să te odihneşti în
dragostea şi în ocrotirea lui Hristos."
Acum, când seria aceasta de studii biblice a ajuns la final, orice s-ar întâmpla în viaţa ta, Isus doreşte să-ţi dea
„pacea care întrece orice pricepere". El este acolo pentru tine: astăzi, mâine şi întotdeauna. Planurile Lui sunt mai
măreţe decât îţi poţi imagina. Nu uita asigurarea: „Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit" (Marcu 13:13). Ai
încredere în puterea Lui de a te susţine în provocările vieţii şi de a-ţi da pace!

BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE - STUDIU LA RÂND

Studiu la rând : 1 Corinteni 3-9

1.Ce anume avea să le amintească Timotei corintenilor?
1 Corinteni 3 : 1. Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca
unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos.
2. V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi,
3. pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu
trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?

2.Cu ce fel de „azimi" îi îndemna Pavel pe corinteni să „prăznuiască"?

1 Corinteni 5 : 8. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele
curăţiei şi adevărului.
3.Ce fel de oameni nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu?
1 Corinteni 6 : 9. Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici
curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
10. nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

4.Ce a rânduit Domnul pentru cei ce propovăduiesc Evanghelia?

1 Corinteni 9 : 14. Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie.

Evanghelizare, subcapitolul „Personalul responsabil cu muzica", pag. 486 – pag.487

5.Pentru ce anume nu trebuie să fie cheltuiţi bani?

,, Acceptarea ajutorului muzical oferit — În adunările care se organizează, cântatul să nu fie neglijat. Dumnezeu
poate să fie slăvit prin această parte a serviciului de închinare. Dacă sunt cântăreți care își oferă serviciile, să fie
acceptați. Totuși să nu fie cheltuiți bani pentru a angaja cântăreți. Adesea, cântarea unor imnuri simple, pe care le cântă

7
întreaga adunare, are un farmec pe care nu îl are un cor, oricât de talentat ar putea să fie .—Scrisoarea 49, 1902’’.
Pag.486