STUDIUL 7 / 9 – 15 MAI / 2020

STUDIUL

Limbaj, text şi context

Sabat după-amiază
Text de memorat: „ Luati cartea aceasta a Legii si puneti-o langa chivotul legamantului Domnului
Dumnezeului vostru, ca sa fie acolo ca martora impotriva ta. " (Deuteronomul 31:26)

Miliardele de locuitori ai pământului vorbesc peste 6 000 de limbi. Biblia în întregime a fost tradusă în
peste 600 de limbi, Noul Testament şi unele părţi din Biblie sunt traduse în peste 2 500 de limbi . Fără îndoială,
sunt multe limbi. Şi totuşi, sunt mai puţin de jumătate din limbile cunoscute în lume.
Aproximativ 1,5 miliarde de oameni nu au acces la o Biblie tradusă în limba lor maternă . Deşi încă mai
este mult de lucru, eforturile diferitelor societăţi biblice au făcut posibil ca 6 miliarde de oameni să poată citi
Scriptura.
Cât de binecuvântaţi suntem să fim printre cei care au Biblia tradusă în limba lor! Adesea credem poate că
este un lucru normal, uitând nu doar că mulţi oameni nu au Biblia, dar şi că, timp de multe secole, în Europa,
în mod intenţionat, Biblia a fost inaccesibilă maselor. Datorită tiparului şi Reformei, lucrurile s-au schimbat.
Noi, cei care avem Biblia, continuăm să analizăm cum am putea, inspiraţi de Duhul Sfânt, să învăţăm să
studiem Cuvântul şi cum să Îl cunoaştem pe Domnul care ne este descoperit în aceste pagini.

1.Duminică, 10 Mai Înţelegerea Scripturii

1. În ce scop ne-a fost dată Biblia? 2 Timotei 3 :16,17

2 Timotei 3 : 16. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa
dea intelepciune in neprihanire,
17. pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.

Biblia a fost scrisă ca un martor al intervenţiilor lui Dumnezeu în istorie, al planului Său de răscumpărare
a omenirii căzute şi pentru a ne învăţa calea ne prihănirii. Domnul a ales să facă acest lucru în limbaj
omenesc, transpunând-Şi vizibil gândurile şi ideile în cuvinte omeneşti. Când l-a răscumpărat pe Israel din
Egipt, Dumnezeu a ales un popor anume, care să transmită solia Sa către toţi oamenii. El a permis ca acea
naţiune să transmită Cuvântul Său în limba lor, ebraica (şi câteva porţiuni în aramaică, limbă asemănătoare
cu ebraica).
Apariţia culturii greceşti a adus o nouă oportunitate, făcând posibil ca Noul Testament să fie scris într-o
limbă universală, greaca, limbă care pe atunci era vorbită de mulţi în acea parte a lumii. (De fapt, a existat şi o
traducere în greacă a Vechiului Testament.) Această limbă universală a făcut posibil ca apostolii şi biserica
primară să răspândească solia în lung şi în lat cu un nou zel misionar după moartea Domnului Hristos. Mai
târziu, apostolul loan „a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos şi a spus
tot ce a văzut" (Apocalipsa 1:2). Astfel, Biblia subliniază continuitatea ei ca „martor" şi a acestei „mărturii"
inspirate de la primul până la ultimul scriitor al Bibliei.

2. De ce era atât de important ca Israel să asculte de „toate cuvintele legii acesteia", Tora, sau
„învăţăturile"? Deuteronomul 32 :46,47

Deuteronomul 32 : 46. le-a zis: "Puneti-va la inima toate cuvintele pe care va jur astazi sa le porunciti copiilor
vostri, ca sa pazeasca si sa implineasca toate cuvintele Legii acesteia.

1
47. Caci nu este un lucru fara insemnatate pentru voi; este viata voastra, si prin aceasta va veti lungi zilele in
tara pe care o veti lua in stapanire, dupa ce veti trece Iordanul."

Unii oamenii nu au doar o traducere a Bibliei în limba lor maternă, ci au mai multe versiuni. Alţii poate au
o singură versiune, dacă o au. Dar, indiferent câte ai avea, esenţial este să o preţuieşti, pentru că ea este
Cuvântul lui Dumnezeu şi, cel mai important, să te supui învăţăturilor ei.

De ce nu este „un lucru fără însemnătate" (Deuteronomul 32 :47) să ascultăm de Cuvântul lui
Dumnezeu şi să îi învăţăm şi pe copiii noştri?

2.Luni, 11 Mai Cuvintele şi semnificaţia lor

În fiecare limbă există cuvinte cu sensuri bogate şi profunde, foarte dificil de tra dus printr-un singur
cuvânt în altă limbă. Astfel de cuvinte necesită un studiu aprofundat al modului în care sunt folosite în Biblie
pentru a le înţelege semnificaţia.

3. Cum sunt arătate în Scriptură bunăvoinţa şi bunătatea lui Dumnezeu faţă de fiinţele pe care le-
a creat? 1 Împăraţi 3 :6; Psalmii 57 :3; Psalmii 66 :20; Psalmii 143 :8 ; Mica 7 :20

1 Împăraţi 3 : 6. Solomon a raspuns: "Tu ai aratat o mare bunavointa fata de robul Tau David, tatal meu,
pentru ca umbla inaintea Ta in credinciosie, in dreptate si in curatie de inima fata de Tine; i-ai pastrat aceasta
mare bunavointa si i-ai dat un fiu, care sade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astazi.
Psalmii 57 : 3. El imi va trimite izbavire din cer, in timp ce prigonitorul meu imi arunca ocari. (Oprire) Da,
Dumnezeu Isi va trimite bunatatea si credinciosia.
Psalmii 66 : 20. Binecuvantat sa fie Dumnezeu, care nu mi-a lepadat rugaciunea si nu mi-a indepartat
bunatatea Lui!
Psalmii 143 : 8. Fa-ma sa aud dis-de-dimineata bunatatea Ta, caci ma incred in Tine. Arata-mi calea pe care
trebuie sa umblu, caci la Tine imi inalt sufletul.
Mica 7 : 20. Vei da cu credinciosie lui Iacov si vei tine cu indurare fata de Avraam ce ai jurat parintilor nostri
in zilele de odinioara.

Termenul ebraic chesed (bunăvoinţă) este unul dintre cele mai bogate şi mai profunde cuvinte din
Vechiul Testament. El descrie iubirea, bunătatea, bunăvo inţa, îndurarea şi legământul lui Dumnezeu faţă
de poporul Său. În aceste câteva pasaje am văzut că El Îşi arată „o mare bunăvoinţă faţă de ... David", că
„i-a păstrat această mare bunăvoinţă'. El „Îşi va trimite bunătatea şi credincioşia..." El va „da cu
credincioşie lui lacov, şi vei ţine cu îndurare faţă de Avraam...".

4. Ce se spune despre „pace" în următoarele pasaje? Numeri 6 :24-26; Iov 3 :26; Psalmii 29 :11;
Isaia 9 :6; Isaia 32 :17

Numeri 6 : 24. "Domnul sa te binecuvanteze si sa te pazeasca!

25. Domnul sa faca sa lumineze fata Lui peste tine si sa Se indure de tine!
26. Domnul sa-Si inalte fata peste tine si sa-ti dea pacea!
Iov 3 : 26. N-am nici liniste, nici pace, nici odihna, si necazul da peste mine."
Psalmii 29 : 11. Domnul da tarie poporului Sau, Domnul binecuvanta pe poporul Sau cu pace.
Isaia 9 : 6. Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi:
"Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii."
Isaia 32 : 17. Lucrarea neprihanirii va fi pacea; roada neprihanirii: odihna si linistea pe vecie.

Termenul ebraic shalom este adesea tradus prin „pace". Dar semnificaţia acestui cuvânt este mult mai
profundă şi mai cuprinzătoare. Shalom poate fi tradus prin „plenitudine, desăvârşire şi bunăstare".
Binecuvântarea şi îndurarea lui Dumnezeu ne ţin în această stare, care este un dar de la Dumnezeu . Prin
comparaţie, în necazul său, Iov nu găsea „nici linişte... nici odihnă", căci îi lipsea pacea (shalom). În această
lume haotică simţim o binecuvântare imensă când întâmpinăm ziua Sabatului prin cuvintele „Sabat
fericit", expresia uzuală în română pentru Shabbat shalom, căci legătura noastră cu Dumnezeu ne oferă cea
mai mare pace şi plenitudinea de care avem nevoie în viaţa noastră.

2
 Chiar fără a cunoaşte sensul original al acestor cuvinte, cum putem expe rimenta realitatea lor, aşa cum
le înţelegem noi?

3.Marţi, 12 Mai Repetiţie, modele de cuvinte şi semnificaţie

În gândirea ebraică există mai multe moduri de a exprima idei care să scoa tă în evidenţă sensul şi să
accentueze importanţa conceptelor. Spre deosebire de limbile europene, ebraica nu are semne de punctuaţie,
astfel că structura lingvistică s-a folosit de alte metode pentru a compensa.

5. Ce cuvinte se repetă în următoarele pasaje? Cum sunt accentuate cuvintele repetate prin concepte care
sunt introduse prin repetiţie? Geneza 1 :26,27; Isaia 6 :1-3

Geneza 1 : 26. Apoi Dumnezeu a zis: "Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa
stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele
care se misca pe pamant."
27. Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte
femeiasca i-a facut.
Isaia 6 : 1. In anul mortii imparatului Ozia, am vazut pe Domnul sezand pe un scaun de domnie foarte inalt, si
poalele mantiei Lui umpleau Templul.
2. Serafimii stateau deasupra Lui, si fiecare avea sase aripi: cu doua isi acopereau fata, cu doua isi acopereau
picioarele, si cu doua zburau.
3. Strigau unul la altul si ziceau: "Sfant, sfant, sfant este Domnul ostirilor! Tot pamantul este plin de marirea
Lui!"

Un mod prin care scriitorii evrei puteau evidenţia o trăsătură a lui Dumnezeu era repetarea ideii de trei ori.
Când relatarea despre creaţiune atinge apogeul lucrării lui Dumnezeu de creaţie, textul evidenţiază importanţa
unică a omului. Verbul bara', „a crea", întotdeauna Îl are pe Dumnezeu ca subiect . Cu alte cuvinte, doar
Dumnezeu are puterea de a crea fără a depinde de materie pree xistentă. Aici versetul descrie crearea omului :
„Dumnezeu a creat pe om după chipul Său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte fe-
meiască i-a creat" (NTR). Observaţi repetarea de trei ori a cuvântului „creat". Prin aceasta, Moise evidenţiază
faptul că oamenii au fost creaţi de Dumnezeu şi că au fost creaţi după chipul Lui. El a vrut să evidenţieze
aceste adevăruri.
În vedenia cu chemarea lui Isaia, serafimii au repetat cuvintele: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor."
Accentul cade pe sfinţenia unui Dumnezeu uimitor a cărui prezenţă umple templul. Putem observa aceeaşi
sfinţenie în cuvintele lui Isaia, când se află în prezenţa Celui Atotputernic: „Vai de mine! Sunt pierdut" (vers.
5). Chiar un profet ca Isaia, confruntându-se cu sfinţenia şi caracterul lui Dumnezeu, s-a ruşinat de
nevrednicia lui. Astfel, chiar şi aici, cu mult înainte ca Pavel să ne descrie păcătoşenia omului şi nevoia de un
Mântuitor (Romani 1-3), putem vedea că Biblia ne prezintă starea decăzută a omenirii, chiar la un om ca
Isaia.
În Daniel 3, expresia „Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip" se repetă (cu mici variaţii) de zece ori
(vers. 1,2,3,5,7,12,14,15,18). Prin această repetare se subliniază fapta lui Nebucadneţar care sfida făţiş
viziunea pe care Dumnezeu i-o dăduse şi i-o explicase prin Daniel (Daniel 2:31-45). Accentul cade aici pe în -
cercarea omului de a se face zeu şi a i se aduce închinare, în opoziţie cu singurul Dumnezeu adevărat,
Singurul vrednic de închinare.

4.Miercuri, 13 Mai Text şi context

În Scriptură, cuvintele apar întotdeauna într-un context, nu izolate. Un cuvânt are un context imediat, într-
o propoziţie, şi, mai întâi, trebuie să înţelegem textul la acest nivel. Apoi există un context lărgit, în care apare
propoziţia -poate fi o secţiune, un capitol sau o serie de capitole. Este esenţial să înţelegem cât mai bine
contextul cuvintelor şi propoziţiilor pentru a nu ajunge la concluzii greşite.

6. Compară Geneza 1 :27 cu Geneza 2 :7. Apoi citeşte Geneza 2 :15-23. Cum putem înţelege din
aceste pasaje şi contexte diferite definiţia termenului adam, cuvântul ebraic pentru „om"?

Geneza 1 : 27. Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte
barbateasca si parte femeiasca i-a facut.

3
Geneza 2 : 7. Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si
omul s-a facut astfel un suflet viu.
Geneza 2 : 15. Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o
pazeasca.
16. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poti sa mananci dupa placere din orice pom din
gradina;
17. dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri
negresit."
18. Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el."
19. Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului; si le-a adus la om,
ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era
numele.
20. Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului; dar pentru om nu s-a
gasit niciun ajutor care sa i se potriveasca.
21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat
una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei.
22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om.
23. Si omul a zis: "Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi
"femeie", pentru ca a fost luata din om."

Am văzut că prin repetiţia termenului bara', din Geneza 1:27, se scoate în evidenţă crearea omului. Apoi
omul este definit în contextul acestui verset ca „parte bărbătească şi parte femeiască". Aceasta înseamnă că
termenul ebraic adam trebuie înţeles în acest pasaj ca referire generică la neamul omenesc, sau la omenire .
Totuşi, în Geneza 2:7, acelaşi termen, adam, este folosit cu referire la formarea lui Adam din ţărâna
„pământului" (în ebraică adamah - observaţi jocul de cuvinte). Aici se face referire doar la bărbatul Adam,
căci Eva a fost creată doar mai târziu şi într-un mod cu totul diferit. Astfel, în fiecare pasaj, chiar în contextul
celor două capitole, putem vedea diferenţierea dintre definiţia adam ca „neam omenesc" (Geneza 1:27) şi
bărbatul Adam (Geneza 2:7). Faptul că Adam este o persoană este enunţat doar mai târziu, în genealogii
(Geneza 5:15; 1 Cronici 1:1; Luca 3:38) şi cu referire la Isus, care a devenit „al doilea Adam" (Romani 5:12-
14).
După cum termenul Adam apare într-un text specific, la fel şi contextul creării lui Adam şi a Evei se
găseşte în relatarea despre facerea lumii, după cum vedem în Geneza 1-2. Aceasta înseamnă o unitate mai
mare. Unitatea îl informează pe cel care interpretează textul dacă sunt teme, idei şi evenimente adiţionale .
Geneza 2:4-25 a fost numită uneori a doua relatare a momentului creaţiunii, dar, de fapt, este numai o
diferenţă în accentuare . Oricum, în ambele relatări ne este prezentată clar originea omenirii.

După cum putem vedea, bărbatul şi femeia - omenirea - sunt creaţiile directe ale lui Dumnezeu. Ce ne
spune aceasta despre „înţelepciunea lumii acesteia" (1 Corinteni 1 :20) care susţine că am apărut din
întâmplare?
1 Corinteni 1 : 20. Unde este inteleptul? Unde este carturarul? Unde este vorbaretul veacului acestuia? N-a
prostit Dumnezeu intelepciunea lumii acesteia?

5.Joi, 14 Mai Cărţile şi mesajul lor

În Scriptură, unităţile mari se numesc cărţile Bibliei. Cărţile biblice au fost scrise în medii diferite şi cu
scopuri diferite. Unele au fost solii profetice, altele, compilaţii, precum Psalmii. Există cărţi istorice, precum 1
şi 2 Împăraţi, şi scrisori către diferite biserici, precum cele scrise de Pavel şi alţii.
Când dorim să înţelegem semnificaţia şi mesajul unei cărţi este important să începem cu scriitorul şi
mediul. Multe cărţi ale Bibliei au autori cunoscuţi. Primele cinci cărţi ale Vechiului Testament îi sunt atribuite
lui Moise (Iosua 8:31,32; 1 Împăraţi 2:3; 2 Împăraţi 14:6; 21:8; Ezra 6:18; Neemia 13:1; Daniel 9:11-13;
Maleahi 4:4). Acest lucru a fost confirmat de Isus (Faptele 3:22; Romani 10:5). În alte cazuri, unii autori
biblici nu au fost identificaţi. (De exemplu, autorii cărţilor Estera şi Rut şi cei ai unor cărţi istorice precum
Samuel şi Cronici.)

7. Ce importanţă are pentru noi faptul că Moise a scris cartea Geneza? Geneza 15 :1-5; Geneza
22 :17,18

Geneza 15 : 1. Dupa aceste intamplari, cuvantul Domnului a vorbit lui Avram intr-o vedenie si a zis:

4
"Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tau si rasplata ta cea foarte mare."
2. Avram a raspuns: "Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Caci mor fara copii; si mostenitorul casei mele este
Eliezer din Damasc."
3. Si Avram a zis: "Iata ca nu mi-ai dat samanta, si slujitorul nascut in casa mea va fi mostenitorul meu."
4. Atunci cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: "Nu el va fi mostenitorul tau, ci cel ce va iesi din tine, acela va
fi mostenitorul tau."
5. Si, dupa ce l-a dus afara, i-a zis: "Uita-te spre cer si numara stelele, daca poti sa le numeri." Si i-a zis: "Asa
va fi samanta ta."
Geneza 22 : 17. te voi binecuvanta foarte mult si-ti voi inmulti foarte mult samanta, si anume: ca stelele
cerului si ca nisipul de pe tarmul marii; si samanta ta va stapani cetatile vrajmasilor ei.
18. Toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea!"

Cărţile de la Exodul până la Deuteronomul au fost scrise de Moise după ieşirea din Egipt, desigur. Dar
pentru că Geneza este fundamentală, ea prezentând istoria intervenţiilor lui Dumnezeu de la facerea lumii
până în vremea patriarhilor, este logic să afirmăm că această carte a fost scrisă înainte de Exodul.
„În timp ce anii, în trecerea vremii, se derulau în veşnicie, iar el umbla din loc în loc cu turmele prin locuri
singuratice, meditând la starea de oprimare a poporului său, [Moise] şi-a reamintit de felul în care Se purtase
Dumnezeu cu părinţii săi şi de făgăduinţele care erau moştenirea poporului ales, iar rugăciunile sale pentru
Israel se înălţau zi şi noapte. Îngeri din cer revărsau lumina lor în jurul lui. Aici, sub inspiraţia Duhului Sfânt,
el a scris cartea Geneza." - Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 251
Din Geneza aflăm nu doar despre originea noastră, ci şi despre planul de mântuire sau mijlocul prin care
Dumnezeu va răscumpăra omenirea căzută. Acest plan devine chiar mai evident în legământul pe care
Dumnezeu îl face cu Avraam, legământ în care Dumnezeu făgăduieşte să facă din el un neam mare, cu urmaşi
„ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării" (Geneza 22:17).

Ce alte adevăruri ne sunt descoperite prin cartea Geneza, despre care, poate, altfel nu am fi ştiut?

6.Vineri, 15 Mai Un gând de încheiere

„În Cuvântul Său, Dumnezeu le-a încredinţat oamenilor cunoştinţa necesa ră pentru mântuire. Sfintele
Scripturi trebuie să fie primite ca o descoperire cu autoritate şi infailibilă a voinţei Sale. Ele sunt măsura
caracterului, descoperitorul doctrinelor şi testul experienţei . ... Cu toate acestea, faptul că Dumnezeu le-a
descoperit oamenilor voia Sa prin Cuvântul Său n-a făcut inutilă prezenţa şi călăuzirea continuă a Duhului
Sfânt. Din contră, Duhul a fost făgăduit de Mântuitorul nostru ca să le descopere slujitorilor Săi Cuvântul, ca
să lumineze şi să aplice învăţăturile Lui. Şi, pentru că Duhul lui Dumnezeu a fost Acela care a inspirat
Biblia, este cu neputinţă ca învăţătura Duhului să fie vreodată contrară aceleia a Cuvântului." - Ellen G.
White, Tragedia veacurilor, p. 7

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Tragedia veacurilor, cap. „John Wycliffe" şi „Luther înaintea
Dietei".

MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Pasaje biblice în studiu: Geneza 1:26,27; 2:15-23; 15:1-5; Numeri 6:24-26; Deuteronomul 32:46,47; 1
Împăraţi 3:6.

I. Privire generală

Cuvintele au putere. Ele pot ajuta un popor să treacă de la opresiunea scla viei la eliberare şi la o viaţă de
credincioşie. Iosua a îndemnat poporul: „Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau
părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa
mea vom sluji Domnului" (Iosua 24:15). Totodată, cuvintele pot fi devastatoare şi pot fi folosite pentru a
distruge şi a înşela. Când a ispitit-o pe Eva în Eden, Satana a strecurat îndoiala: „Oare a zis Dumnezeu cu
adevărat: «Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină»?" (Geneza 3:1). Prin cuvinte poţi acuza sau condamna,
dar ele pot fi şi liniştitoare şi blânde, aducând vindecare sufletului.
Dumnezeu a ales să le transmită oamenilor istoria facerii lumii, căderea în păcat, planul de mântuire,
făgăduinţa restaurării şi făgăduinţa revenirii lui Hristos prin profeţi şi scriitori. Aceştia au scris în ebraică,

5
aramaică şi greacă -limbi care diferă destul de mult de limbile pe care le-am învăţat noi în copilărie. Biblia în
întregime a fost tradusă în cel puţin 636 de limbi şi Noul Testament în alte 3 223 de limbi sau chiar mai multe,
astfel că 95% din populaţia pământului poate citi Cuvântul lui Dumnezeu . În studiul din această săptămână
vom discuta despre modul în care interpretarea cuvintelor, a frazelor şi a relatărilor din Scriptură în contextele
lor originale ne poate ajuta să înţelegem mai bine mesajul lui Dumnezeu pentru noi astăzi.

II. Comentariu
Este important să înţelegem că înţelesul unui text derivă din cele mai mici unităţi ale unei limbi, chiar de la
cuvânt, şi se extinde la contextul unei propoziţii, relatări şi, în cele din urmă, al unei cărţi. Termenul dabar în
ebraică are mai multe sensuri, putând însemna „cuvânt", „lucru" sau chiar „profeţie". Din acest motiv este
important să studiem contextul extins al cuvintelor şi modul în care ar putea fi folosite în Biblie. Cuvintele
ebraice chesed (bunăvoinţă) şi shalom (pace) sunt exemple de cuvinte care au o paletă semantică largă şi care
pot fi înţelese mai în profunzime dacă sunt studiate în diferite contexte în care apar în Scriptură. În alte
cazuri, există învăţături (doctrine) sau idei biblice care sunt cel mai bine înţelese prin studierea unui
mănunchi de cuvinte care au sens asemănător şi care, împreună, oferă o înţelegere mai amplă. O învăţătură
care are de câştigat printr-o astfel de abordare este şi conceptul biblic despre rămăşiţă.
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea se identifică pe sine ca fiind biserica rămăşiţei din profeţia biblică . Ea
a apărut ca o mişcare din timpul sfârşitului care proclamă cu putere întreita solie îngerească. Biserica
rămăşiţei susţine că Sabatul este sigiliul care va distinge un popor care păzeşte poruncile lui Dumnezeu şi
are credinţa lui Isus (Apocalipsa 14:12). Capacitatea de a păzi poruncile poate fi dată doar de meritele şi
puterea lui Hristos. El a biruit şi ne-a lăsat un exemplu, ca să biruim şi să putem moşteni coroana vieţii
(Ioan 16:32,33; 1 Ioan 4:4; 5:4,5; Apocalipsa 2:7,11,17,26; 3:5,12,21). Totuşi, pretenţia de a fi rămăşiţa pare
mai degrabă exclusivistă şi arogantă în societatea noastră mo dernă. Cum putem şti că Dumnezeu are o
„rămăşiţă"?
Ideea de rămăşiţă apare în toată Scriptura. Unul dintre termenii pentru „rămăşiţă" apare în diferite
variante şi forme derivate de 226 de ori în Vechiul Testament. Forma de substantiv poate desemna „rămăşiţa"
lui Israel (Isaia 10:20) sau „poporul Său" (Isaia 11:11,16; 28:5). În acest caz, textul indică faptul că aceasta
este rămăşiţa aleasă de Dumnezeu. În Isaia 4:2-6 şi 6:13 este descrisă o rămăşiţă care a trecut prin focul
curăţitor al judecăţii divine, ieşind ca un popor sfânt. Pot fi studiaţi şi alţi termeni ebraici care descriu
rămăşiţa şi nu sunt puţini. Şi aceştia trebuie studiaţi în contextul lor. Un studiu de acest tip desco peră că
Biblia descrie conceptul de „rămăşiţă" în mai multe feluri: (1) „rămăşiţa istorică" - vezi Isaia 1:4-9 -, care a
supravieţuit unei catastrofe. (2) „Rămăşiţa credincioasă" face referire la cei care Îi rămân credincioşi lui
Dumnezeu şi care au toate făgăduinţele poporului lui Dumnezeu. (3) În cele din urmă, „rămăşiţa
escatologică" se referă la cei care trec prin încercările de la sfârşitul timpului şi ies biruitori în ziua cea mare
a Domnului pentru a primi Împărăţia Sa. În Apocalipsa citim că balaurul este mâniat pe femeie şi face război
cu „rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos" (Apocalipsa
12:17). Bogăţia fiecăruia dintre aceşti termeni luaţi în contextele lor adaugă la ceilalţi până când, în toată
Biblia, conceptul este prezentat cu claritate şi elevul începe să înţeleagă ideea completă de „rămăşiţă". -
Gerhard F. Hasel, Understanding the Living Word of God, pp. 113-116
Descoperirile făcute în ultimul timp ne-au ajutat să înţelegem originea Bibliei. Limba egipteană, scrisă în
hieroglife, a fost descifrată în 1822 de către Jean Francois Champollion. Această descoperire a dezlegat
secretele de mult pierdute ale uneia dintre cele mai vechi civilizaţii şi ne-a permis să comparăm textele egiptene
antice cu Biblia. De-a lungul timpului au fost adăugate mai multe contribuţii interesante: (1) Multe dintre
locurile geografice menţionate în Biblie au fost înregistrate de egipteni, care, în mod regulat, au întreprins
campanii şi au făcut tranzacţii cu Canaanul. S-au găsit multe corespondenţe între numele şi locurile
menţionate în Egipt şi în Biblie, precum şi detalii precise. (2) S-au descoperit multe cuvinte împrumutate din
egipteană, în special în primele cinci cărţi ale Pentateuhului. Cercetătorii au documentat mai multe cuvinte
împrumutate, precum tevah, termenul folosit pentru „arcă"; el derivă din cuvântul egiptean care înseamnă
„cutie", „ladă" sau „cufăr". Acest cuvânt este folosit atât pentru arca lui Noe, cât şi pentru „arca" în care a
fost pus Moise ca bebeluş. Denumirea folosită în Biblie pentru Egipt este Mitzraim. În ebraică, acest nume
este un cuvânt folosit la dual (n. red.: dual - un număr gramatical specific unor limbi vechi, diferit de singular
şi plural, care indică două exemplare din aceeaşi specie, de aceeaşi speţă) şi provine de la termenul egiptean
msr, denumirea pentru Egipt. Terminaţia de dual indică „două ţinuturi", Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos. Au
fost folosite şi expresii egiptene. „Mâna întinsă", folosită pentru a descrie protecţia lui Dumnezeu, este o
expresie foarte bine cunoscută în egipteană pentru putere. Autorul a folosit titluri egiptene, dar şi modul şi
obiceiuri de exprimare. Nu în ultimul rând, apar mai multe nume de persoane egiptene. Toate aceste
descoperiri ne fac să concluzionăm că primele cărţi ale Bibliei au fost scrise în timpul generaţiei exodului şi că
autorul era foarte familiarizat cu Egiptul, cu obiceiurile şi istoria lui. Fără îndoială că Moise a avut educaţia

6
şi experienţa necesare pentru a scrie cărţile Bibliei de la Geneza la Deuteronomul, aşa cum afirmă adesea
Biblia.
O altă descoperire are legătură cu faptul că Moise este autorul primelor cărţi ale Scripturii. Alfabetul, care
a fost derivat de la hieroglifele egiptene, a fost inventat undeva în peninsula Sinai cu aproximativ un secol
înainte de exod. Această invenţie majoră în domeniul comunicării a simplificat scrierea şi a făcut posibilă
alfabetizarea oamenilor de rând. Moise nu ar fi putut scrie cu hieroglife egiptene complicate, ci a folosit
alfabetul proto-canaanit simplificat, care, mai apoi, s-a dezvoltat în ebraică. Sincronizarea lui Dumnezeu este
întotdeauna perfectă pentru a pune solia Sa în mâna poporului Său.
Alte concepte şi cuvinte din Biblie sunt cu totul unice. În relatarea despre facerea lumii se insistă mai mult pe
crearea omului decât pe oricare alt element sau fiinţă creată. Omul este văzut ca apogeul creaţiei. Aceasta este
lucrarea celor trei Persoane ale Dumnezeirii, lucru pe care îl vedem când Îşi proclamă intenţia: „Să facem om
după chipul Nostru" (Geneza 1:26). Construcţia gramaticală subliniază intenţia lui Dumnezeu de a-i crea pe
bărbat şi femeie unici, după chipul şi asemănarea Lui. Contextul imediat al capitolului 1 din Geneza indică
faptul că atât 'Elohim, „Dumnezeu", în pluralitatea Sa împărătească, cât şi ruach Elohim, „Duhul
Domnului", sunt implicaţi în lucrarea de creare (Geneza 1:1,2). Ioan 1:1-3 ne spune foarte clar că Isus a fost
Creatorul, căci „El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost
făcut n-a fost făcut fără El." Când lăsăm Scriptura să se interpreteze singură, aflăm că „Nostru" din Geneza
1:26 includea toate cele trei Persoane ale Dumnezeirii. Astfel, omul a fost creat în relaţie şi pentru relaţie, cu
următorul scop: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul" (Geneza 1:28). Oamenii au fost creaţi pentru a
avea comuniune cu Dumnezeu în ziua Sabatului, zi pe care a creat-o pentru ei (Geneza 2:1-3; Exodul 20:8-
11). Scopul lui Dumnezeu de-a lungul veşniciei va continua să fie locuirea Sa în mijlocul poporului Său.

III. Aplicaţia

Cum putem studia Biblia în profunzime dacă nu înţelegem limbile originale în care a fost scrisă? Există
instrumente precum concordanţele Strong's sau Young's, disponibile pe internet, dar şi în format tipărit,
care acum sunt mai accesibile decât oricând mai înainte. Putem studia modul în care sunt folosite cuvintele
în propoziţii, în cărţi şi în toată Scriptura. Fondatorii bisericii noastre nu au avut la dispoziţie toate
instrumentele pe care le avem noi astăzi. Ei au avut Biblia şi concordanţele. Urmând cu atenţie principiile
protestante de interpretare biblică şi sub inspiraţia Duhului Sfânt, ei au reuşit să cunoască planul de mântuire
şi adevărurile învăţate de profeţi şi de Isus. Mai jos sunt câteva întrebări pentru discuţie în cadrul grupei:
Cum ne poate ajuta faptul că ştim că Moise a scris primele cinci cărţi ale Bibliei să acceptăm astăzi
Scriptura ca fiind o sursă vrednică de încredere? Aminteşte-le membrilor grupei cuvintele de avertizare
rostite de Moise înaintea poporului înainte de a muri (Deuteronomul 32:46,47).
Ce înseamnă să îi permitem Scripturii să se interpreteze singură? De ce este important să înţelegem ce
vrea să spună Scriptura cu adevărat în loc să punem în ea ideile noastre?
Cum ne ajută înţelegerea unui cuvânt şi a profunzimii lui să vedem scopul lui Dumnezeu pentru viaţa
noastră? Ce fel de putere au anumite cuvinte în Vechiul Testament (de exemplu, dreptate, milă sau
speranţă)? Ce impact au aceste cuvinte asupra cunoaşterii pe care o avem despre caracterul lui Dumnezeu?

7
 BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE - STUDIU LA RÂND

Studiu la rând : Psalmii 90-96

1.Cum constata psalmistul că se duc anii?

Psalmii 90 : 9. Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

2.Pe cine compară psalmistul cu iarba şi pe cine compară cu finicul şi cu cedrul?

Psalmii 92 : 12. Cel fara prihana inverzeste ca finicul si creste ca cedrul din Liban.

3.Ce anume înviora sufletul psalmistului când era frământat de „gânduri negre"?
Psalmii 94 : 19. Cand ganduri negre se framanta cu gramada inauntrul meu, mangaierile Tale imi invioreaza
sufletul.

4.Ce îndemn le adresează psalmistul cerurilor, pământului, mării, câmpiei, copacilor?

Psalmii 96 : 1. Sa se bucure cerurile si sa se inveseleasca pamantul; sa mugeasca
marea cu tot ce cuprinde ea!
12. Sa tresalte campia cu tot ce e pe ea, toti copacii padurii sa strige de bucurie
13. inaintea Domnului! Caci El vine, vine sa judece pamantul. El va judeca lumea cu
dreptate, si popoarele, dupa credinciosia Lui.

Evanghelizare, subcapitolul „Predicarea profeţiilor captivează atenţia" Pag.193 -197

5.Despre care profeţii spune Ellen White că ar trebui studiate cu atenţie?

,, Profeția se află la temelia credinței noastre—Pastorii ar trebui să prezinte cuvântul sigur al profeției ca
fiind temelia credinței adventiștilor de ziua a șaptea. Profețiile din Daniel și Apocalipsa ar trebui să fie
studiate cu atenție și, în legătură cu acestea, cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!“
Capitolul 24 din Evanghelia după Matei îmi este prezentat din nou și din nou ca fiind un subiect ce trebuie
adus în atenția tuturor. Acum trăim într-un timp când profețiile din acest capitol se împlinesc. Pastorii și
educatorii noștri să le explice aceste profetii acelora pe care îi învață. Să lase afară din predicile lor aspectele
care au o consecință minoră și să prezinte adevărurile care vor hotărî destinul sufletelor.—Slujitorii
Evangheliei, pag. 148 (1915) ’’. Pag.195