ndiana

a din care venim

Blandiana (1977):

m
din care venim.
ră,
gilă
e frunză,
oate stinge,
tât de greu de stele
eori pân' la pământ
propii-auzi cum iarba
e râzând,
ât de multe

ate ca de soare,
zi atârnă
om;
eu
ecât moartea,
re
ă ţi-e somn.