Întrebări David Schwartz:

1. Sintagma ”teatru social” e folosită în teatrul românesc uneori peiorativ, alteori

excesiv, de către producători care o folosesc pe post de marketing. Ce este pentru
tine ”teatrul social”?
2. Ai construit vreme de câțiva ani o comunitate teatrală la Macaz, spațiu cultural pe
care ați fost nevoiți să-l închideți. Ce ai învățat din această experiență ? Crezi că o vei
relua, sub aceeași formă sau sub alta ? De ce e nevoie să existe spații culturale
independente când există teatre publice integral subvenționate ? Ce aduc ele în plus
sau diferit ?
3. Ce tip de relație cu societatea crezi că ar trebui să aibă teatrul ? Să se inspire tematic
din problemele sociale, să facă intervenție directă în diferite comunități cu
probleme ? Din punctul tău de vedere, trebuie să fie artistul o oglindă (estetică) a
societății sau un activist care să producă schimbări în mod direct sau măcar să încerce
să le producă ?
4. Te afli la prima colaborare cu Teatrul Masca, singurul din țară cu profil de teatru de
stradă, ai cărui actori practică un teatru fizic, derivat din pantomimă. Cum folosești
acest specific în spectacolul tău (dacă îl folosești)?
5. Tema aleasă pentru spectacolul București-Livrator este perfect recognoscibilă pentru
oricine, după un an de pandemie, când livratorii au devenit parte din viața majorității
bucureștenilor. A existat un declanșator care te-a făcut să decizi să tratezi această
temă? O experiență a ta, o poveste a unui livrator? Unde vezi jucat acest spectacol –
indoor, outdoor, în turneu în cartiere?