Ești responsabil/ă pentru ce se întâmplă cu țara ta?

Ești pensionar în Aninoasa. Faci agricultură de subzistență, toți copiii ți-au plecat în străinătate,
nu mai are cine să îngrijească pământul. Ai lucrat toată viața în mină. În 1977 ai protestat
împotriva birocraților din conducerea minei, din cauza condițiilor groaznice de muncă. Ai fost
arestat și bătut de securitate. Astăzi te îngrozește degradarea și pustiirea localității în care te-ai
născut. Ai ajuns să regreți regimul socialist.
Ești responsabil pentru ce se întâmplă cu țara ta?
Ai 24 de ani, ești de la țară din Ialomița, dar locuiești în București. În pandemie ți-ai pierdut
slujba de chelneriță. Te-ai angajat ca livratoare pe bicicletă. Îți place că îți faci singură
programul, că nu te bate niciun șef la cap, că faci sport. Nu îți place că trebuie să îți plătești tu
reparațiile la bicicletă și că aplicația dă „erori” și îți reține din bani. Nu știi dacă ai contract de
muncă legal, nici nu te interesează. Ești tânără, nu te îmbolnăvești, iar pensii oricum nu va mai
avea nimeni peste 40 de ani, deci nu are niciun rost să cotizezi.
Ești responsabilă pentru ce se întâmplă cu țara ta?
Ai 40 de ani și lucrezi fără acte, ca bodyguard în diverse cluburi de noapte. Locuiești fără
documente, împreună cu soția și părinții ei în vârstă, într-o casă construită improvizat într-un
complex de locuințe naționalizate retrocedate, de unde urmează să fiți evacuați. Vărul tău mai
mic, care lucra parcagiu, a fost ucis în secția de poliție. Ești rom, soția ta este româncă ne-romă,
amândoi credeți că statul este rasist și aservit intereselor celor bogați. Știți bine că nu vă puteți
descurca decât pe cont propriu.
Ești responsabil pentru ce se întâmplă cu țara ta?
Ai 27 de ani și abia te-ai angajat în departamentul HR la un lanț francez de hipermarketuri, care
tocmai a cumpărat o rețea locală. Câștigi 3000 de lei, din care abia reușești să îți plătești chiria în
București. Managerul francez îți cere să convingi lucrătorii, prin orice mijloace, să iasă din
sindicat, ca să îl poată dizolva. Nu știi prea bine ce presupune un sindicat, crezi că e o relicvă din
comunism. Încerci să îți faci treaba cât mai bine și lupți ca într-o zi să ajungi chiar tu manager.
Ești responsabilă pentru ce se întâmplă cu țara ta?
Ai 48 de ani și locuiești la țară în județul Neamț. Părinții tăi au muncit la fabrica Săvinești, astăzi
desființată. Ai crescut cu poveștile lor despre tinerețea la fabrică, despre munca grea și distracția
de după muncă, despre brigăzi artistice și concursuri de dansuri populare. Tu ai fost concediat de
la aceeași fabrică după privatizare. Muncești sezonier în construcții în străinătate, trei-patru luni
pe an. În rest, ai grijă de casă și de grădină. Nu mergi la cârciumă, nu mergi la biserică, nu vrei să
te vaccinezi anti-COVID. Nu ai prieteni, nu ai relații cu rudele, nu ai încredere în nimeni.
Ești responsabil pentru ce se întâmplă cu țara ta?
Ești profesoară de engleză la țară. Te impresionează profund sărăcia și lupți cât poți cu
abandonul școlar. Discuți cu părinții, cumperi rechizite și dulciuri, încerci toate strategiile
posibile să îi atragi pe copii spre școală. Chiar dacă nu vin la ore, treci cu vederea, îi sprijini să
termine măcar opt clase. Aplici la o finanțare europeană care să asigure condiții mai bune de
învățare. Însă ca să îndeplinească punctajul necesar finanțării, școala trebuie să bifeze o rată de
abandon școlar foarte mare. Nu te poți hotărî dacă să începi să pui absențe sau nu.
Ești responsabilă pentru ce se întâmplă cu țara ta?
Ai terminat facultatea de studii economice la Milano, plătită de părinții economiști. În prezent
lucrezi trader pe piața de energie. E foarte stresant. Misiunea ta este să obții profit cât mai mare
pentru compania de energie care te-a angajat. Observi cum, de peste doi ani, cresc prețurile
galopant o dată cu liberalizarea pieței. Îți pare rău de oamenii săraci care nu mai pot plăti
curentul. Dar știi bine că piața liberă e cea mai eficientă soluție pentru sistemul energetic. Așa ai
învățat la școală, la Milano.
Ești responsabil pentru ce se întâmplă cu țara ta?
Ai 91 de ani. Când erai copil, ai fost deportată de statul român, împreună cu toată familia, în
lagărul de la Moghilev-Podolsk. Pentru că erați evrei. Ați fost eliberați de armata sovietică. Cum
ai împlinit 18 ani, te-ai înscris în Partidul Comunist Român. Pentru că ei i-au exterminat pe
fasciști. Ai lucrat toată viața redactor de carte. Ai votat și vei vota de fiecare dată cu PSD.
Ești responsabilă pentru ce se întâmplă cu țara ta?
Ești medic, ai aproape 70 de ani și încă profesezi. În 1990 ai ieșit în piața universității împreună
cu soțul și prietenii și ai scandat „Mai bine mort decât comunist”. În 1998 ai fost evacuată din
casa naționalizată în care ai locuit împreună cu soțul și familia lui timp de 20 de ani. Ai
considerat că a fost o decizie corectă, ai încredere în democrație, în proprietatea privată, în
valorile occidentale. Iei atitudine civică, ieși la protestele anti-corupție, votezi cu USR.
Ești responsabilă pentru ce se întâmplă cu țara ta?
Ești inginer și lider de sindicat în Iași, la cea mai mare fabrică de țevi sudate din lume. De ani de
zile, lupți împotriva privatizării frauduloase a fabricii și împotriva concedierilor. Tocmai ai reușit
să câștigi procesul cu conducerea fabricii și să reangajezi câteva sute de muncitori dați afară
abuziv. Ești asasinat cu un cuțit, în plină stradă, din ordinul patronului ceh. Acesta nu își va ispăși
niciodată pedeapsa.
Ești responsabil pentru ce se întâmplă cu țara ta?
Ai 37 de ani și ești regizor de teatru. De peste 15 ani documentezi pentru spectacolele tale istorii
de viață ale unor persoane, grupuri și categorii extrem de diverse, care trăiesc în România. Crezi
că societatea actuală este plină de contradicții și paradoxuri, pe cât de fertile artistic, pe atât de
dureroase și violente pentru oameni. Crezi că problemele acestei societăți sunt structurale și
puterea de schimbare individuală, deși există, este destul de limitată. Nu crezi că teatrul poate
schimba societatea. Sau țara. Sau lumea. Dar te încăpățânezi să crezi, poate naiv, poate
autocomplezent, că un spectacol, sau o grevă, sau un film, sau o dezbatere publică, sau un articol,
poate contribui la schimbare.
David Schwartz, 19.11.2022