Lucrările de întreţinere şi îngrijire a pomilor fructiferi Tăierea este una dintre cele mai

importante lucrări de îngrijire şi întreţinere a livezii. Este cea mai potrivită perioadă a anului
pentru plantarea pomilor, a arbuştilor fructiferi şi ornamentali. Acum trebuie adunate frunzele
uscate, ramurile căzute, iar trunchiurile copacilor trebuie răzuite cu o perie aspră, pentru
îndepărtarea dăunătorilor. Văruirea trunchiurilor este o altă lucrare ce se face pentru
distrugerea ouălor de insecte şi a paraziţilor care se află în crăpăturile din scoarţă. Prin văruire
se împiedică şi dezvoltarea muşchilor şi a lichenilor pe trunchiuri. Tăierile măresc rodul
toamnei În funcţie de forma dorită a coroanei se fac tăierile pentru formarea acesteia. Potrivit
specialiştilor în pomicultură, formarea unei coroane se realizează în 3-4 ani de la plantare,
prin diverse operaţii de modificare a poziţiei de creştere a ramurilor şi lăstarilor (aplecare,
arcuire etc.), prin tăieri propriu-zise, prin scurtări sau suprimări de ramuri. Tăierile de
întinerire se execută iarna sau la sfârşitul iernii. În cazul cireșului şi piersicului, tăierile de
întreţinere pot fi făcute după recoltare, deoarece pentru aceste specii mai sensibile, închiderea
rănilor înainte de venirea iernii reprezintă un avantaj. Tăierile din timpul iernii sunt făcute
pentru a întări structura pomului şi pentru un plus de vigoare la creştere. Tăierile de la
sfârşitul primăverii, după formarea fructelor, sunt recomandate pentru corectarea pomilor
pitici. Tăierile din timpul înfloririi sunt utile pentru a observa care sunt ramurile care produc
rod şi care sunt cele inutile. Piersicul, caisul sau prunul necesită scurtarea ramurilor anuale
care au depăşit anumite lungimi. Piersicul are nevoie de tăiere dacă ramurile anuale au depăşit
50-60 cm, prunul şi caisul dacă ramurile anuale au trecut de 40 cm. Cireşul şi vişinul nu au
nevoie de tăieri de normare, ei necesită doar o operaţiune de întreţinere a coroanei. La măr şi
păr, nu se recomandă tăierea ramurilor anual, deoarece în vârful acestora se află mugurii de
rod. Agrişul şi coacăzul pot fi tăiaţi în lunile ianuarie sau februarie. Chiar dacă le prinde gerul,
acesta nu le va provoca daune mari. La mur se vor aplica tăieri la începutul lunii aprilie. Tot la
începutul lui aprilie se pot scurta nuielele purtătoare de rod ale zmeurului care au crescut prea
mult. La pomi, tăierile în uscat trebuie să înceapă atunci când nu se mai anunţă geruri mari.
Începutul lunii martie poate fi favorabil începerii lucrărilor de tăiere în uscat, în livezi.
Piersicul, caisul, părul, prunul şi mărul au o sensibilitate mai mare la ger. Ramurile
neroditoare sunt de cele mai multe ori parazite şi consumă resursele celor care rodesc. Este
indicată tăierea lor în momentul apariţiei, deoarece se dezvoltă şi se întăresc repede. Cele mai
productive crengi cresc orizontal sau într-un unghi de maximum 45 de grade. Uneltele
pomicultorului Pentru tăierile la pomii şi semiarbuştii fructiferi se folosesc foarfeci speciale
confecţionate din metale uşoare, cu un singur tăiş.Cultivatorii de tufe şi arbuşti fructiferi au
nevoie de foarfeci cu mânere lungi. Ferăstrăul de grădină se poate confecţiona din rama
metalică a unui bomfaier căreia i se aplică o pânză de ferăstrău. Pe lângă acest tip de ferăstrău,
mai este utilizat şi ferăstrăul-sabie. Acesta are mâner, lamă lată, uşor curbată, care se
îngustează spre vârf. Cuţitul de grădină se utilizează mai ales pentru decuparea şi îndepărtarea
zonelor bolnave din scoarţă şi lemn. Sursă: https://gradinamax.ro/articles/lucrarile-de-
intretinere-si-ingrijire-a-pomilor-fructiferi