II.

PRINOS DE RECUNOŞTINŢĂ LA
MOMENTE ANIVERSARE. PAGINI DE
ISTORIE BISERICEASCĂ

DE LA „ALTARUL” TEOLOGIEI LA PĂSTORIREA

BISERICII STRĂBUNE - MITROPOLITUL IUSTIN
MOISESCU
Arhim.asist.drd. Emilian (Vlad) Nica

Se împlinesc anul acesta 20 de ani de la trecerea la cele veşnice a

Patriarhului Iustin Moisescu (1986-2006), iar peste câteva luni (în
ianuarie 2007) 50 de ani de la întronizarea ca Mitropolit al Moldovei şi
Sucevei (10 ian. 1957-2007).
În rândurile ce urmează voi face o scurtă incursiune în viaţa, opera
teologică şi pastorală a Mitropolitului Iustin Moisescu (1957-1977),
activitate desfăşurată în timpul regimului comunist din România
postbelică.
Al patrulea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Iustin Moisescu,
s-a născut la 5 martie 1910, în satul Cândeşti, comuna Albeşti, judeţul
Argeş (fost Muscel), din părinţii Maria şi Ioan Moisescu.
72 Arhim.asist.drd. Emilian (Vlad) Nica

Tatăl său era învăţător şi luptase ca ofiţer în primul război mondial

pentru apărarea Bucureştilor unde a căzut la datorie.
Mama sa a rămas singură ocupându-se de creşterea şi educarea
celor patru copii. După terminarea şcolii primare (1918-1921), Iustin s-a
înscris la Liceul „Dinicu Golescu” din Câmpulung-Muscel de unde s-a
transferat ca bursier la Seminarul „Patriarhul Miron” de la mănăstirea
Negru Vodă din aceeaşi localitate.
Acest seminar fusese înfiinţat pentru copii orfani de război, loc în
care elevul Iustin se remarcă în mod deosebit la învăţătură, disciplină şi
seriozitate, absolvindu-l ca şef de promoţie în iunie 1930.
Datorită rezultatelor foarte bune la învăţătură tânărul Iustin
Moisescu se face remarcat, iar Patriarhul Miron Cristea i-a acordat o
bursă de studii la facultatea de Teologie a Universităţii din Atena pentru
patru ani (1930-1934), unde pe lângă studiile de teologie şi-a însuşit
excelent limba neogreacă şi greaca veche. A obţinut titlul de licenţiat în
teologie cu calificativul, Arista (Magna cum laude).
Rezultatele excepţionale şi recomandările foarte bune ce l-au însoţit
pe Iustin Moisescu la întoarcerea în ţară, l-au determinat pe acelaşi
binefăcător (Patriarhul Miron) să-l trimită la o nouă bursă de studii, de
data aceasta în occident, la Facultatea de teologie Romano-Catolică din
Strasbourg – Franţa. Concludem că după ce şi-a fundamentat cunoştinţele
despre credinţa ortodoxă, a fost trimis să cunoască în profunzime şi
doctrina catolică pentru a putea susţine un dialog teologic şi a promova
învăţătura Bisericii Ortodoxe în lume.
Mai mult, privind din perspectiva actuală, Mitropolitul Iustin
Moisescu a cunoscut mai dinainte locul şi spiritul său unde se află sediul
Parlamentului European, unde ţara noastră va avea reprezentanţi după
aderarea la Uniunea Europeană.
Timp de doi ani (1934-1936) a urmat cursurile facultăţii amintite,
pregătindu-se în acelaşi timp pentru obţinerea titlului de doctor în
teologie, fapt realizat la Atena în anul 1937 după susţinerea examenului
de doctorat.
Teza sa de doctorat cu numele: Evagrie din Pont. Viaţa, scrierile şi
învăţătura (în neogreacă), a susţinut-o sub îndrumarea profesorului
Dimitrios Balanos, obţinând, de asemenea, calificativul Arista (Magna
cum laude), lucrare premiată de Academia de Ştiinţe din Atena.
 DE LA „ALTARUL” TEOLOGIEI LA PĂSTORIREA BISERICII… 73

Atât titlul de licenţiat, cât şi cel de doctor în teologie, au fost

echivalate conform legilor în vigoare la Facultatea de Teologie a
Universităţii din Bucureşti în anul 1938.
În cursul celor şapte ani de studii în străinătate, viitorul mitropolit şi
apoi patriarh şi-a însuşit o temeinică pregătire teologică, o bună metodă
de cercetare ştiinţifică, fiind cunoscător al limbilor clasice şi moderne.
La finalul studiilor a fost numit profesor de limba latină la
Seminarul „Nifon Mitropolitul”, unde în anul şcolar 1938-1939 s-a
remarcat prin calităţi şi activităţi de excepţie. Numele teologului Iustin
Moisescu s-a impus devreme în spaţiul teologic românesc şi nu numai,
astfel încât Biserica Ortodoxă din Polonia şi Guvernul polonez solicita Sf.
Sinod al B.O.R. şi Patriarhului Miron ca să fie numit profesor de Studiul
Noului Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul
Universităţii din Varşovia.
Din luna octombrie 1938 până în luna septembrie 1939, când
Universitatea din Varşovia a fost închisă din cauza războiului al doilea
mondial, profesorul Iustin Moisescu a dezvoltat o activitate teologică şi
culturală apreciată de cercurile teologice din Polonia.
Revenit în ţară a îndeplinit stagiul militar conform legii, fiind
repartizat la Şcoala de ofiţeri din Ploieşti.
În toamna anului 1940 a fost invitat pentru a ocupa postul de
profesor la catedra de Exegeza Noului Testament, la Facultatea de
Teologie din Cernăuţi şi apoi la Suceava din cadrul Universităţii din Iaşi,
până în anul 1946 când va fi transferat la Facultatea de Teologie a
Universităţii din Bucureşti. Aici devine profesor titular în 1949 la catedra
de Studiul Noului Testament, unde activează până în anul 1956.
Prea Sfinţitul Calinic al Argeşului şi Muscelului scrie în postfaţa la
volumul întâi din Opera integrală, „Patriarhul Iustin – Ierarhia biseri-
cească în epoca apostolică”, p. 146, că: „La începutul anilor ’50,
profesorul teolog Iustin Moisescu a fost înlăturat din învăţământ de
autorităţile comuniste”.
După trecerea la cele veşnice a Mitropolitului Nicolae Bălan,
scaunul mitropolitan al Transilvaniei a rămas vacant.
Astfel, la 26 februarie 1956, profesorul de teologie Iustin Moisescu
a fost ales Mitropolit al Transilvaniei, după ce la 23 februarie fusese
hirotonit diacon de Episcopul Vicar Patriarhal de atunci, Teoctist
74 Arhim.asist.drd. Emilian (Vlad) Nica

Botoşăneanul, şi preot la 24 februarie de Episcopul Vicar Patriarhal

Antim Nica.
Noul Mitropolit ales a fost mai întâi tuns în monahism, după
rânduielile bisericeşti şi hirotesit arhimandrit la 8 martie 1956, la
mănăstirea Cernica, iar apoi la 15 martie a fost hirotonit arhiereu de
Patriarhul Justinian, Mitropolitul Firmilian al Olteniei şi Episcopul
Nicolae Colan al Clujului.
Întronizarea ca Mitropolit al Transilvaniei a avut loc în catedrala
mitropolitană din Sibiu la 18 martie 1956.
Păstorirea la Sibiu a fost de scurtă durată (10 luni), deoarece în
urma trecerii la viaţa veşnică a Mitropolitului Moldovei şi Sucevei,
Sebastian Rusan (15 septembrie 1957), Mitropolitul Iustin a fost ales (10
ianuarie 1957) şi înscăunat (13 ianuarie) ca Mitropolit al acestei eparhii la
catedrala mitropolitană din Iaşi1.
Între 13 ianuarie 1957, ziua instalării Înalt Prea Sfinţiei sale ca
Mitropolit la Iaşi şi 26 mai acelaşi an, când este înscăunat Înalt Prea
Sfinţitul Nicolae Colan ca Mitropolit al Ardealului, Mitropolitul Iustin a
condus şi acea Mitropolie.
A slujit Biserica din Mitropolia Moldovei şi Sucevei 20 de ani, după
care, în urma trecerii la Domnul a patriarhului Justinian (26 martie 1977),
a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat la 19
iunie 1977. Tot în vremuri grele a păstorit şi Biserica Ortodoxă din
România până în anul 1986, anul acesta împlinindu-se 20 de ani, de când
a trecut la viaţa veşnică.
În biografia sa, se mai înscrie un lucru deosebit. Fiind fiu de erou
din războiul pentru Reîntregirea Neamului, Patriarhul Iustin avea în
cadrul armatei gradul de sublocotenent în rezervă. În al doilea război
mondial împreună cu Unitatea militară din care făcea parte, a participat la
luptele de pe frontul din Răsărit, din vara anului 1941, când aflat în prima
linie a războiului a fost rănit pe câmpul de luptă. Pentru actele sale de
1
Preot Prof.univ.Dr. Mircea Păcurariu, Dicţionarul Teologilor Români, Editura
Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 278-279; vezi şi Alegerea, învestitura şi
instalarea Înalt Prea Sfinţitului Iustin, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, în „Mitropolia
Moldovei şi Sucevei”, anul XXXIII, nr 1-2, 1957, p.58-59; Patriarhul Iustin, Opera
integrală 1, Ierarhia bisericească în epoca apostolică, Editura Anastasia, Bucureşti,
2002, p. 146-150 (Ediţie apărută la iniţiativa, sub coordonarea şi prin osteneala Prea
Sfinţitului Calinic Argatu, Episcopul Argeşului şi Muscelului).
 DE LA „ALTARUL” TEOLOGIEI LA PĂSTORIREA BISERICII… 75

jertfă în luptele pentru cucerirea Odesei, a fost distins cu decoraţia de

război: „Coroana României cu spade şi panglică de virtute militară”2.

Profesorul de Teologie şi Ierarhul Păstor

În timpul activităţii sale de profesor, (Mitropolitul) Patriarhul Iustin
Moisescu a dezvoltat o activitate didactică şi teologică de înaltă ţinută
academică. A alcătuit o serie de cursuri din specialitatea sa (cursul de
introducere în cărţile sfinte ale Noului Testament, de exegeză şi
ermeneutică biblică), publicând cărţi, studii şi articole ce se disting prin
originalitate, profunzime teologică, spirit critic şi ataşament la tradiţia
noastră ortodoxă.
Cursurile sale se întemeiază pe izvoarele nealterate ale textului
original al Noului Testament, sprijinindu-se neîncetat pe scrierile Sfinţilor
Părinţi ai Bisericii, folosite în original. În acelaşi spirit sunt alcătuite şi
conferinţele sale publice, destinate unui public mai larg3.
Între lucrările sale de seamă amintim:

„Evagrie din Pont. Viaţa, scrierile şi învăţătura sa” (teza de

doctorat scrisă în limba neogreacă), Atena, 1937, 156 p.
După bibliografie şi prolog autorul expune în partea I-a viaţa lui
Evagrie din Pont şi disputele orgeniste. În partea a II-a induce scrierile lui
Evagrie, deosebind scrierile autentice, îndoielnice şi neautentice, iar în
partea a III-a analizează doctrina lui Evagrie. Din această lucrare, care
este o importantă contribuţie la literatura teologică ortodoxă, profesorul şi
ierarhul Iustin Moisescu doreşte a fi şi un cunoscător perfect al limbii
greceşti, posedând o vastă cunoştinţă în domeniul vechii literaturi creştine
şi moderne.

„Sfânta Scriptură şi interpretarea ei în opera Sfântului Ioan

Hrisostom”, Cernăuţi, 1942, 120 p.
Aceasta este lucrarea care îl recomandă pe teologul Iustin Moisescu
ca specialist în învăţătura Noului Testament. Studiul cuprinde o analiză
amănunţită şi în acelaşi timp constituie o sinteză clară, precisă şi

2
Arhivele naţionale Iaşi, Fondul Rectorat, 2177. Registrul 15, fila 23v-24.
3
Ibidem, f. 23v.
76 Arhim.asist.drd. Emilian (Vlad) Nica

sistematică a concepţiei celui mai mare interpret al Sfintei Scripturi în

Biserica noastră Ortodoxă.
După o vedere în ansamblu a interpretării Sfintei Scripturi în cele
două şcoli exegetice principale din epoca patristică Alexandria şi
Antiohia, autorul abordează problema studiului Sf. Scripturi în opera Sf.
Ioan Gură de Aur.
Mai întâi trece în revistă scrierile exegetice ale Sf. Ioan Gură de
Aur, analizând autenticitatea, data şi locul compunerii fiecărei dintre ele.
În continuare examineză în partea I-a concepţia Sf. Ioan asupra Sf.
Scripturi (izvoarle revelaţiei, raportul dintre Vechiul şi Noul Testament,
inspiraţia şi consecinţele ei). În partea a II-a, intitulată „Interpretarea Sf.
Scripturi după Sf. Ioan Hrisostom”, cercetează mijloacele de interpretare,
sensurile Sf. Scripturi şi foloasele citirii cărţilor sfinte. Această lucrare,
unică în genul ei în teologie, prezintă o reală şi excepţională valoare prin
importanţa problemei în cercetarea Noului Testament.
Dificila problemă a inspiraţiei Sf. Scripturi, care a frământat
îndelung mintea inspiratului interpret al scrierilor sfinte, este prezentată
într-o luminoasă expunere, arătându-se clar până unde pot ajunge limitele
raţiunii omeneşti şi de unde începe harul divin, precum şi cooperarea
acestor elemente în înţelegerea cărţilor inspirate. Contribuţia cu totul
originală a lucrării este evidentă.

Activitatea Sf. Apostol Pavel în Atena”, Iaşi, 1946, 228 p.

Studiind la Atena, teologul Iustin Moisescu consacră un volum
„apostolului neamurilor”, Sf. Pavel care a predicat în Agora şi Areopagul
centrului culturii antice. Astfel este prezentat drumul Sf. Ap. Pavel spre
Atena, viaţa social-politică, cultural-spirituală şi arta din Atena şi Grecia
acelor timpuri.
„Predica Sf. Ap. Pavel în Atena” formează un capitol aparte
cuprinzând comentarii profunde referitoare la cuvăntările ţinute în
sinagogă, agoră şi înaintea Areopagului, cu texte în greacă şi latină.
„Fără îndoială, activitatea misionară a Sf. Pavel la Atena, în
aparenţă, a fost lipsită de roade bogate. Marea mulţime a atenienilor se
arătase indiferentă la auzul predicii Apostolului. La plecarea lui, numărul
creştinilor care rămâneau acolo era destul de redus. Cu toate acestea,
rădăcinile religiei creştine fuseseră adânc împlantate în însăşi inima
 DE LA „ALTARUL” TEOLOGIEI LA PĂSTORIREA BISERICII… 77

centrului al lumii păgâne culte. Este adevărat, creştinarea Atenei s-a făcut
încet; nimic însă n-a mai putut opri dezvoltarea progresivă a Bisericii
ateniene, fondată atunci de Sfântul Apostol Pavel”4.

„Ierarhia bisericească în epoca apostolică”, Craiova, 1955, 80 p.,

este lucrarea în care autorul argumentează existenţei ierarhiei bisericeşti
în cele trei trepte: episcop, preot şi diacon, rânduiţi slujitori de Sfinţii
Apostoli după porunca Mântuitorului Iisus Hristos.
În primul capitol intitulat „Ierahia bisericească”, cele trei trepte ale
slujirii în Biserică sunt tratate şi dezvoltate pe rând folosind textele Sfintei
Scripturi şi scrierile Sfinţilor Părinţi. Este prezentată activitatea Sfinţilor
Apostoli care după Cincizecime au propovăduit Evanghelia la toată
lumea, întemeind comunităţi creştine şi hirotonid episcopi, preoţi şi
diaconi spre a continua misiunea de încreştinare şi mântuire a celor
botezaţi.
În volumul întâi din Opera intergrală a Patriarhului Iustin, lucrare
coordonată de Prea Sfinţitul Episcop Calinic, care semnează şi postfaţa,
alături de „Ierarhia Bisericească în Epoca Apostolică” sunt publicate şi
texte din Sfânta Scriptură şi Părinţii şi scriitorii bisericeşti adunate de
autor referitoare la „pace” şi „muncă”. Desigur, Mitropolitul Iustin arată
sensul sfânt şi ziditor al celor doi termeni ce se găsesc în învăţătura şi
activitatea Bisericii, fiindcă în perioada postbelică aceste două teme au
fost exploatate de regimul comunist român, însă în sens strict social,
demagogic şi triumfalist.

O altă lucrăre scrisă de ierarhul teolog este „Originalitatea

parabolelor Mântuitorului”, Râmnicu Vâlcea, 1945, 50 p., şi apoi
traducerea din greceşte a „Simbolicii lui Hristu Andrutsos”, Craiova,
1955, 350 p.
De amintit este faptul că Mitropolitul Iustin atunci când a ajuns
Patriarh a avut inţiativa publicării în limba română a operelor Sfinţilor
Părinţi în colecţia „Părinţi Scriitori Bisericeşti”.
În semn de omagiu şi recunoştinţă pentru fiul locului, Prea Sfinţitul
Calinic Episcopul Argeşului şi Muscelului, a publicat începând cu anul

4
Patriarhul Iustin, Opera integrală 4, Activitatea Sfântului Apostol Pavel în
Atena, Edit. Anastasia, Bucureşti, 2002, p. 9.
78 Arhim.asist.drd. Emilian (Vlad) Nica

2002, opera integrală a Patriarhului Iustin, în şase volume (Editura

Anastasia, Bucureşti, vol. I-V, 2002-2003 şi vol. VI în 2004).
Rămânând în aceeaşi sferă a publicaţiilor amintim câteva contribuţii
din timpul cât era Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, când a publicat
numeroase studii şi articole în revista eparhiei şi a adus o însemnată
contribuţie la editarea volumelor:

„Monumente istorice din Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, Iaşi,

1974, 451 p.
Acest volum era pregătit pentru publicare încă din anul 1971, după
cum informa Mitropolitul Iustin, Departamentul Cultelor.
Lucrarea a apărut în 4000 de exemplare5 şi care cuprinde 82 de
micromonografii în legătură cu cele mai importante monumente biserceşti
din Mitropolia Moldovei şi Sucevei, are o prefaţă scrisă de Mitropolitul
Iustin. Astfel înaltul ierarh scria: „Monumentele istorice biserceşti
îndreaptă gândurile noastre la ctitorii din a căror conştiinţă românească şi
ortodoxă au odrăslit ele: voievozi însufleţiţi de dragoste pentru glia
strămoşească, de avânt în lucrarea cea bună pentru ţară pe care – cu mila
lui Dumnezeu – o cârmuiau, vlădici cu bun chip, înaripaţi de osârdie
necontenită pentru dreptmăritoarea credinţă a poporului, dregători
dreptcredincoşi legaţi de – moşia – străbună”6. În prefaţa sa, Mitropolitul
Iustin continuă scoaterea în evidenţă a lucrării de restaurare şi consolidare
a bisericilor şi mănăstirilor din Mitropolia Moldovei şi Sucevei, precum şi
modul în care s-a făcut popularitate acestor „comori de artă veche
românească”7 şi spiritualitate românească.

„Psaltirea în versuri a Mitropolitului Dosoftei”, ediţie critică de

N.A. Ursu, Iaşi, 1977.
Este o altă lucrare (într-un tiraj de 4000 de exemplare) la care
Mitropolitul Iustin şi-a adus o contribuţie remarcabilă, semnându-i
deasemenea prefaţa. Iată ce scria printre altele în prefaţă despre

5
Arhiva Centrului Eparhial Iaşi, fondul Cancelariei, Dosar nr. 104, 1973.
6
Monumente istorice bisericeşti din Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Introducere
de Prof. Dr. Vasile Drăguţ şi Conf. Univ. Dr. Corina Nicolescu, Edit. Mitropoliei
Moldovei şi Sucevei, Iaşi, 1974, p. 6.
7
Ibidem, p. 7.
 DE LA „ALTARUL” TEOLOGIEI LA PĂSTORIREA BISERICII… 79

Mitropolitul Dosoftei (trecut în rândul sfinţilor de Biserica Ortodoxă

Română în anul 2005): „Reprezentant al culturii religioase din Moldova,
în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, Dosoftei nu merge pe urmele
înaintaşilor săi care îndrumaseră la noi cultura ortodoxă pe calea
slavonismului şi nici nu urmaseră curentul cel nou grecesc care se bucura
de sprijinul larg al păturii conducătoare a ţărilor noastre (...). Dosoftei a
făcut în schimb tot ce a putut pentru ca slujbele religioase să fie săvârşite
în limba română pretutindeni unde se află români ortodocşi”8.
Mai mult, Mitropolitul Iustin cred că face un subtil îndemn la
rezistenţă a credincioşilor ortodocşi în faţa prigoanei comuniste,
„folosindu-se” de situaţia la care au fost expuşi ortodocşii în timpul
păstoririi lui Dosoftei (sec. XVII), când zice: „Slujbele religioase au
constituit pârghia de rezistenţă a credincioşilor ortodocşi faţă de
presiunile pe care le-a exercitat asupra lor propaganda religioasă
apuseană. Păstrându-şi cultul lor religios, ortodocşii îşi păstrează
nealterată dreapta lor credinţă”9.

„Catedrala mitropolitană din Iaşi”, Iaşi, 1977, scrisă de Pr. Scarlat

Porcescu, apare cu binecuvântarea şi sprijinul Preafericitului Părinte
Iustin, ales în acel an Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Ea cuprinde
un scurt istoric al oraşului Iaşi, fostă capitală a Moldovei, o descriere a
scaunului mitropolitan din Iaşi, apoi a vechilor biserici ce au ţinut loc de
catedrală mitropolitană, a catedralei vechi „Sf. Gheorghe”, ctitoria
Mitropolitului Gavriil Calimachi (1760-1788). Noua catedrală mitropoli-
tană, ctitoria Mitropoliţilor Veniamin Costache (1803-1842) şi Iosif
Naniescu (1875-1902), restaurarea ei, istoricul palatului mitropolitan şi a
clădirilor din complexul mitropolitan construite de Mitropolitul Iustin
Moisescu între anii 1959-1962, sunt ştiinţific relatate de cunoscutul
cercetător istoric în paginile acestei monografii.
Alături de scrisorile pastorale, prin grija Mitropolitului Iustin au
apărut şi monografii ale unor biserici şi mănăstiri (spre exemplu
„Mănăstirea Cetăţuia”, Iaşi, 1977), albume, broşuri de cunoaştere a

8
Dosoftei – Psaltirea în versuri, ediţie critică de N.A. Ursu, Edit. Mitropoliei
Moldovei şi Sucevei, Iaşi, 1974, p. XXI.
9
Ibidem, p. XVII.
80 Arhim.asist.drd. Emilian (Vlad) Nica

oazelor de cultură şi spiritualitate ortodoxă din Moldova, cărţi de

rugăciuni etc.10.
Cuvântările ţinute cu diverse ocazii de Mitropolitul Iustin au fost
tipărite în publicaţiile bisericeşti din eparhie şi din ţară. Spre exemplu la 1
noiembrie 1975 când s-au împlinit cincizeci de ani de la înălţarea Bisericii
Ortodoxe Române, Înalt Prea Sfinţitul Iustin a rostit la Bucureşti o amplă
cuvântare în faţa ierarhilor români şi a Bisericilor Ortodoxe din alte ţări,
în care a evocat parcursul istoric al Bisericii din ţara noastră11.
În timpul cât a fost mitropolit al Moldovei şi Sucevei, revista
eparhiei cu acelaşi nume apărea într-un tiraj de 2000 de exemplare pe an,
în 6 numere cu 720 de pagini, insuficiente pentru a se putea publica
materialele destinate revistei. De aceea, Mitropolitul Iustin scria
Preşedintelui Departamentului Cultelor Dumitru Dogaru să aprobe
suplimentarea revistei cu 120 de pagini unde să poată fi publicate lucrările
şi studiile doctoranzilor şi studenţilor de la Institutul Teologic, studii
despre monumentele bisericeşti, cronici, recenzii, etc.12.
O altă apariţie editorială (anuală de data aceasta) era Calendarul
tipărit pentru întreaga Mitropolie, tirajul acestuia fiind în anul 1960 de
300.000 exemplare13, număr insuficient raportat la numărul credincioşilor
ortodocşi din Mitropolia Moldovei şi Sucevei.
La intervenţiile repetate ale Mitropolitului Iustin14, tirajul
calendarului avea să ajungă în anul 1977 la 500.000 de exemplare.
Nici învăţământul teologic nu a fost uitat de ilustrul ierarh, acordând
o atenţie deosebită singurei şcoli de teologie din Moldova rămase în
timpul dictaturii comuniste, Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ.
Mitropolitul a avut grijă de profesori şi elevi, iar la iniţiativa şi cu
sprijinul său a fost construită o nouă clădire pentru seminar.
Din anul 1958, Mitropolia susţinea cu burse şi semiburse
majoritatea elevilor de la seminar şi de la Şcoala de cântăreţi.

10
Preot Prof. Univ. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 279.
11
Semicentenarul Patriarhiei Ortodoxe Române – Cuvântarea Îanlt Prea
Sfinţitului Iustin, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”,
anul LI, nr. 1-2, 1975, p. 632-646.
12
Arhiva Centrului Eparhial Iaşi, fond Cancelarie, Dosar nr. 6, 1972.
13
Ibidem, Dosar nr. 7, 1960.
14
Ibidem, Dosar nr. 63, 1975.
 DE LA „ALTARUL” TEOLOGIEI LA PĂSTORIREA BISERICII… 81

De formaţie profesor, mitropolitul Iustin era atent la problemele

elevilor, mai ales când autorităţile comuniste se amestecau în viaţa şi
starea socială a viitorilor preoţi15.

Mitropolitul ctitor şi restaurator

La instalarea sa în scaunul de Mitropolit al Moldovei şi Sucevei
(Iaşi, 13 ianuarie 1957), Înalt Prea Sfinţitul Iustin a spus printre altele:
„Îmi voi da toată silinţa să corespund aşteptărilor şi nădejdiilor pe care le
au în ceasurile acestea păstoriţii mei. În viaţa bisericească a Moldovei am
destule pilde spre care să-mi îndrept privirile. Viaţa şi activitatea
înaintaşilor mei în acest scaun mitroplitan îmi arată limpede care sînt
liniile dominante ale unui program chiriarhal în Moldova. De la unii am
înţeles ce este pietatea, de la alţii am desprins îndatorirea de a păstra
dereapta credinţă, de la alţii necesitatea de a ajuta şi sprijini viaţa
mănăstirească, de la alţii obligaţiunea de a cunoaşte şi a alina poporul
obidit, de la alţii osteneala de a da strălucire culturală scaunului
mitropolitan de la Iaşi. Iată calea cea sănătoasă pentru întocmirea
programului de activitate al unui cîrmuitor bisericesc în această cetate a
ortodoxiei”16.
Venirea Mitropolitului Iustin Moisescu în fruntea Mitropoliei
Moldovei şi Sucevei a însemnat o etapă nouă pentru biserica de aici.
Unele biserici şi monumente istorice bisericeşti aflate întro-o stare
avansată de degradare, cu acoperişuri construite la întâmplare, cu fundaţii
expuse infiltraţiilor apei, cu picturi afumate sau completate inadecvat,
aşteptau vremea când să fie puse în lumină.
Mitropolitul Iustin Moisescu şi instituţia pe care o conducea, alături
de Direcţia Monumentelor şi Departamentul Cultelor au început o amplă
acţiune de restaurare a bisericilor şi mănăstirile din Moldova (acţiune
realizată în toată ţara).
Pare paradoxală această întreprindere în plin comunism, şitut fiind
faptul că Biserica era doar „tolerată”, deşi legal, oficial se bucura de
libertate. Însă, locaşurile de cult, ctitoriile vechi formau singurul segment

15
Ibidem, Dosar nr. 31, vol. II, 1960.
16
Alegerea, învestitura şi instalarea Înalt Prea Sfinţitului Iustin, Mitropolitul
Moldovei şi Sucevei, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, anul XXXIII, nr. 1-2, 1957, p.
52.
82 Arhim.asist.drd. Emilian (Vlad) Nica

al Bisericii care nu incomodau regimul comunism la început, regim ce

dorea aceste monumente transformate în muzee pentru turişti şi nu Sfinte
Biserici în care să se aducă laudă lui Dumnezeu de către creştini.
Catedrala mitropolitană este primul locaş de cult supus consolidării
şi restaurării încă din 1957 la care se adaugă construirea a trei clădiri noi
(1959-1962) necesare desfăşurării activităţilor la Centrul Eparhial,
formând un complex mitropolitan monumental şi armonios ce dăinuie şi
astăzi. Lucrările de resturare ale catedralei mitropolitane, proiectarea şi
construirea noilor clădiri de la Centrul eparhial au fost realizate şi
conduse de marele arhitect G.M. Cantacuzino.
Prin decizia mitropolitană nr. 7 din 28 iunie 1957 se deschideau 11
şantiere bisericeşti în Mitropolia Moldovei şi Sucevei la mănăstirile:
Neamţ, Secu, Slatina, Vatra Moldoviţei, Suceviţa, Golia, Trei Ierahi,
Ruginoasa, Sf. Teodori-Iaşi, biserica din Rădeana-Roman şi din Zamca.
În 1958 se deschid alte şantiere la mănăstirile: Putna, Dragomirna,
Pătrăuţi, Războieni, Tazlău, Mirăuţi-Suceava, Reuseni, Arbore ş.a.17, apoi
Agapia, Cetăţuia, Bistriţa, Voroneţ, Humor, Barnovschi, Sf. Gheorghe-
Hârlău ş.a.
O atenţie deosebită a fost acordată mănăstirii Putna, pentru că în
iulie 1966 se împlineau cinci sute de ani de la Fondarea acestei mănăstiri
(1466-1966), eveniment „înscris de U.N.E.S.C.O. între marile popasuri
aniversare ale anului 1966”18.
Delegat cu supravegherea şantierelor din partea Mitropoliei era
ieromonahul Irineu Crăciunaş, şeful secţiei Monumente istorice din
Mitroplia Moldovei şi Sucevei, viitorul Episcop Vicar al Arhiepiscopiei
Iaşilor.
Toată această amplă lucrare nu se putea realiza din fondurile
exclusive ale Bisericii, încât Mitropolitul Iustin (ca şi alţi ierarhi ai
Bisericii) a solicitat fonduri statului comunist pentru monumentele
bisericeşti.

17
Arhiva Centrului…, Dosar nr. 29, 1958.
18
Iustin, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Popas la
cinci veacuri (Cinci sute de ani de la fondarea Mănăstirii Putna iulie 1466-1966), în
„Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, anul XLII, nr. 7-8, 1966, p. 425.
 DE LA „ALTARUL” TEOLOGIEI LA PĂSTORIREA BISERICII… 83

O altă acţiune în beneficiul Bisericii şi a culturii româneşti a fost

campania de înscriere a bisericilor şi mănăstirilor pe lista monumentelor
istorice între anii 1956-1958.
În Mitropolia Moldovei şi Sucevei existau 241 de biserici
monumente istorice (în cele 14 protopopiate)19. La intervenţia Mitropoli-
tului Iustin sunt propuse alte 127 de biserici pe lista monumentelor
istorice, tocmai pentru ca şi acestea să primească fonduri necesare
reparaţiilor şi restaurărilor.
Şi la bisericile care nu au fost monumente istorice din proto-
popiatele Arhiepiscopiei Iaşilor s-au desfăşurat şantiere de restaurare şi
consolidare, şi chiar s-au construit altele noi. Apoi, între anii 1970-1974
au fost construite şi reparate sediile protopopiatelor şi multe case
parohiale din eparhie.

Primiri de înalţi oaspeţi

Atât timp cât a păstorit la Iaşi, Mitropolitul Iustin a primit vizita
multor personalităţi eclesiale şi laice: în anul 1971 Patriarhul Nicolae al
VI-lea al Alexandriei a vizitat Moldova şi împreună cu Iustin Mitropolitul
au discutat depre legăturile vechi dintre Patriarhia de Alexandria şi clericii
şi teologii din Mitropolia Moldovei20. Un an mai târziu clericii şi
credincioşii din eparhia Mitropolitului Iustin au avut bucuria de a fi în
mijlocul lor Patriarhul Maxim al Bulgariei la hramul Catedralei
mitropolitane, Sf. Cuvioasă Parascheva din 14 octombrie 197221. În
noiembrie 1962 Mitropolitul Iustin însoţeşte delegaţia Consiliului
Ecumenic al Bisericilor în mai multe regiuni din ţară, apoi primeşte vizita
Secretarului General al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, dl Philip
Potter. A primit misiunea U.N.E.S.C.O. care a vizitat în toamna anului
1960 mai multe mănăstiri din Moldova şi Bucovina.
Mai mulţi oameni de ştiinţă străini şi români din cadrul Asociaţiei
Internaţionale de Studii Sud-Est Europene s-au întâlnit la Iaşi în 1964

19
Arhiva centrului…, Dosar nr. 43, 1961.
20
Pr. Scarlat Porcescu, Vizita Prea Fercitului Nicolae al VI-lea, Patriarhul
Alexandriei, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, XLVII, nr. 9-12, 1971, p. 596-625.
21
Idem, Vizita Sanctităţii Sale Maxim, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Bulgare în
Arhiepiscopia Iaşilor, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, XLVIII, nr. 9-12, 1972, p.
709-726.
84 Arhim.asist.drd. Emilian (Vlad) Nica

într-o reuniune de lucru, după care au fost primiţi de Mitropolitul Iustin şi

au vizitat mai multe mănăstiri. În scrisoarea de mulţumire adresată
Mitropolitului Iustin, academicianul Emil Condurache, Secretar general al
A.I.E.S.E.E. scria: „Ospitalitatea şi atenţia arătate de I.P.S. Voastră,
adăugate impresiilor vii cu care oaspeţii au plecat de la splendidele
monumente din Moldova de nord şi Iaşi, au contribuit în mare măsură la
succesul reuniunii noastre. Oaspeţii străini şi-au format convingeri
durabile despre preţuirea acordată azi în ţara noastră tradiţiilor culturale
(n.n. spirituale) ale poporului român, cât şi despre rolul pe care I.P.S.
Voastră personal îl aveţi în valorificarea acestor tradiţii”22.
Actualul preşedinte al Franţei, Jacques Chirac, pe atunci premier, a
venit în anul 1973 la Iaşi unde a fost primit de Mitropolitul Iustin şi a
participat la Sfânta Liturghie, acordând apoi mai multe burse unor
studenţi teologi23. În acelaşi an a venit să viziteze mănăstirile din
Moldova şi Preşedintele Senatului francez, Alain Poher fiind primit de
Mitropolitul Iustin la mănăstirea Suceviţa24. Tot la mănăstirea Suceviţa
înaltul ierarh l-a primit şi pe Preşedintele Indiei, Dr. Varahagiri Venkata
Giri care a dorit să viziteze locaşurile sfinte din regiune25

Reprezentări externe
În calitate de Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, teologul Iustin
Moisescu a fost ales în 1957 preşedinte al Comisiei Sinodale române,
privind relaţiile externe bisericeşti.
„A fost delegat de Sf. Sinod să reprezinte Biserica Ortodoxă
Română., la zeci de întruniri interconfesionale internaţionale, aducând o
importantă contribuţie la promovarea ecumenismului creştin. A condus
câteva delegaţii ortodoxe române în vizitele făcute altor Biserici: Anglia
(1958), Biserica luterană din Danemarca (1971), Patriarhia Ecumenică
(1974) şi a făcut parte din câteva delegaţii sinadale conduse de patriarhul

22
Arhiva Centrului eparhial Iaşi, Dosar nr. 12, 1965.
23
Patriarhul Iustin, Opera integrală 1, Ierarhia…, p. 148.
24
T.M., Preşedintele Senatului Francez, Alain Poher, vizitează unele monumente
bisericeşti din Arhiepiscopia Iaşilor, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, anul XLIX,
nr. 7-8, 1973, p. 447.
25
T.M., Preşedintele Indiei, Dr Varahagiri Venkata Giri, vizitează mănăstiri,
monumente istorice, din Arhiepiscopia Iaşilor, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”,
anul XLIX, nr. 9-10, 1973, p. 587.
 DE LA „ALTARUL” TEOLOGIEI LA PĂSTORIREA BISERICII… 85

Justinian. Ca membrul în Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al

Bisericilor (1961-1977), a participat la Adunările generale de la New
Delhi (1961), Uppsala (1968) şi Nairobi (1975) şi la sesiunile anuale ale
Comitetului Central la Paris (1962), Geneva (1966, 1973 şi 1976),
Heraklion-Creta (1967), Canterbury (1969), Addis-Abeba (1971), Utrecht
(1972), Berlin (1974) ş.a. A făcut parte din prezidiul Conferinţei Biserici-
lor Europene şi din Comitetul Consultativ participând la Adunările
generale, precum şi la sesiunile Prezidiului şi Comitetului Consultativ. A
condus delegaţiile Biserii Ortodoxe Române la Conferinţele panortodoxe
de la Rodos (1961, 1963, 1964), Chambesy (1968), la prima Conferinţă
pregătitoare a Sfântului şi Marelui Sinod panortodox (Chambésy
1971)”26.
*
**
Mitropolitul Iustin Moisescu a fost un teolog şi un ierarh
responsabil al Bisericii noastre, ştiind să conducă Biserica prin apele
tulburi ale lumii acesteia.
Nu s-a plecat în faţa regimului comunist ateu, ci şi-a păstrat
verticalitatea slujirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi a credincioşilor
încredinţaţi spre păstorire. Faptele sale rămân vii, iar noi cei de astăzi
constatăm cu bucurie şi recunoştinţă valoarea operei teologice, pastorale
şi de ctitor.
„Omul trimis de la Dumnezeu, ca să propovăduiască despre
lumină, Dumnezeu i-a hărăzit misiune după vocaţia sa, chiar din tinereţe,
devenind tâlcuitor al tainelor dumnezeieşti, inspirat de lucrarea harului
divin. Tălmăcitor şi propovăduitor de la catedră şi amvon, prin viu grai şi
prin scris, şi-a urmat credincios vocaţia, fără să se abată de la ea . A fost
dascăl luminător, teolog şi apoi arhiereu teolog, fiindcă în Ortodoxie
teologia este o funcţie esenţială a bisericii, fără să fie pricină de
despărţire. Multiplele griji administrative ale Mitropoliei Moldovei, multe
şi diferite misiuni în ţară şi străinătate, nu au micşorat misiunea

26
Preot Prof. Univ. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit.
86 Arhim.asist.drd. Emilian (Vlad) Nica

Mitroplitului Iustin de păstor şi „îndreptător”, orator, slujitor, drept

învăţând cuvântul adevărului”27.
Închei prin a reda cuvintele unui reputat istoric al Bisericii noastre
care se referă nu numai la perioada cât a fost patriarh, Prea Fericitul
Iustin, ci la întreaga activitate desfăşurată în slujba Bisericii Mântuitorului
Hristos şi a neamului românesc: „Oricum, chiar dacă a avut o păstorire
scurtă ca patriarh, de numai 9 ani – tot atât de scurtă ca şi a lui Nicodim
Munteanu -, totuşi, Iustin Moisescu rămâne în istoria Bisericii noastre ca
un strălucit profesor de teologie, ca un remarcabil de teolog, ca un
neostenit promotor al ecumenismului, ca un iubitor al valorilor culturale
şi artistice ale înaintaşilor, pe care s-a străduit să le restaureze şi să le lase
ca sfântă moştenire urmaşilor”28.
From the Theology “Altar” to the leadership of the Church –
Metropolitan Iustin Moisescu

Abstract: The theological research “From the Theology “Altar” to the leadership
of the Church” presents a few aspects from the of the life and work of the metropolitan
Iustin Moisescu, combining unique biographical elements with information about his
didactic and theological leadership activities of the great hierarch.
After the presentation of some biographical information that present us the
ascending line of the young Iustin, from the elementary school to the Universities of
West part of Europe, and even on the battle line from the World War II, where he
participate, the author of the article synthesize the research activities and the paper
works that he wrote, presenting not only that most important paper works he had but
also those who were written in his time, with his help and his blessing.
There are reminded in this article the most important achievements on
administrative field that the metropolitan Iustin had, as the one who restored and
initiated the building of many churches, because in his time have been opened many sites
of restoration of the monasteries from Moldavia, who were included in the same time
under the protection of UNESCO.
The author end this research presenting the metropolitan Iustin Moisescu as the
representative spokesman of the Romanian Ortodox Church outside of the country or
receiving guests from allover the world.

27
Arhidiacon Stavrofor Grigore Ţurcanu, Mesaj Omagial adus Înalt Prea
Sfinţitului Dr. Iustin, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, la împlinirea a şaizeci şi cinci de
ani, în manuscris, Mănăstirea Neamţ, 4 martie 1975.
28
Preot Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Gânduri despre Patriarhul Iustin Moisescu,
în Patriarhul Iustin – Opera integrală 5 „,Dosoftei Mitropolitul şi alte scrieri”, Edit.
Anastasia, Bucureşti, 2003, p. 13-14.
 DE LA „ALTARUL” TEOLOGIEI LA PĂSTORIREA BISERICII… 87

ERATĂ
La articolul Acţiuni religioase şi politice din Mitropolia Moldovei în
prima jumătate a secolului al XX-lea, din „Analele Ştiinţifice ale
Universităţii «Alexandru Ioan Cuza» Iaşi”, (serie nouă), Teologie
Ortodoxă, Tomul X, 2005, p. 55-72:
- pag. 65, Nota 37, în loc de Ibidem se va citi Pr. Popa Nicoară, art. cit.,
p. 598-599;
- pag. 66, Nota 40, în loc de Ibidem se va citi Pr. Cezar Diaconu „,Mistica
legionară”, în Păstorul Tutovei, anul III, nr. 7-8-9, Sept., Oct., N-brie,
1940, p. 420;
- pag. 67, rândul 10 de sus, în loc de investigaţţ se va citi investgaţii;
- pag. 68, la rândul 5 de sus se pun ghilimele după cuvântul –ader;
- pag. 68, Nota 46, în loc de Ibidem se va citi www.presidency.ro; pag.
văzută la 20 mai 2005.
- pag. 72, rândul 5 de sus, în loc de spirirtul se va citi spiritul;
- pag. 72, rândul 11 de sus, în loc de trumfe se va citi triumfe.