ALTE PARTICULARITĂȚI DE CONSTRUCȚIE A PERSONAJULUI PRINCIPAL

DIN NUVELA ”MOARA CU NOROC”DE I. SLAVICI

Relația cu alte personaje

Relația cu Lică Sămădăul

Scena apariției lui Lică Sămădăul la cârciumă este relevantă pentru construirea raportului de
forțe dintre cei doi bărbați. Lică apare ca un stăpân al ținutului și se impune prin prezența sa autoritară.

Lui Lică i se conturează portretul fizic și moral prin descriere și prin narațiune. Imaginea lui se
configurează din lumini și umbre, din calități și defecte. Este ”înalt și slab”, iar ținuta vestimentară îi este
îngrijită, aproape elegantă, menită să creeze o imagine pozitivă celor din jur.”Ochii mici și verzi cu
sprâncenele împreunate la mijloc” sugerează caracterul malefic al personajului.

Dialogul cu Ghiță are aparența unui interogatoriu și din acet moment cârciumarul își dă seama
că se află pe o poziție inferioară. Lică îl abordează de pe o poziție autoritară, fără să-i mai lase drept de
replică. Ghiță este nevoit să accepte constrângerile lui Lică și astfel începe conflictul interior principal
din conștiința lui Ghiță, dintre dorința de a rămâne un om cinstit, onorabil și patima banului.

Ghiță își pierde treptat încrederea în sine, acceptând condițiile impuse de Lică, devenind omul
său. Este atras de acesta în afaceri oneroase, devenind complice la jaf și chiar la crimă. Lucid fiind, își dă
seama că alunecă pe panta degradării și vrea să se răzbune, dându-l pe mâna jandarmului Pintea cu
dovezi. Nici chiar în acest moment, Ghiță nu încetează de a fi duplicitar, deoarece păsrează legătura cu
Lică pentru a nu pierde câștigul pe care consideră că-l merită. Personajul oscilează permanent între cele
două laturi definitorii ale sale: fondul sufletesc onest și setea de bani.

Evoluția raportului Ghiță-Lică este în defavoarea celui dintâi. Pe Ana o împinge în brațele
Sămădăului, apoi o ucide în încercarea disperată de a recupera controlul, în ultima clipă, asupra unei
vieți eșuate. Între Ghiță și Lică, raportul de forțe îl avantajează pe cel din urmă. Ambii sunt firi puternice,
însă Lică este mai abil, mai crud și mai versat decât Ghiță.

Lică reprezintă forța malefică, diabolică exercitată asupra lui Ghiță care îl caracterizează: ”Tu nu
ești om, Lică, ci deavol”.

Relația cu Ana

Ana este soția lui Ghiță, o femeie tânără, al cărei portret realizat de narator evidențiază
puritatea, fragilitatea, inocența.

Inițial, relația dintre cei doi soți stă sub semnul iubirii, al sicerității și al autorității masculine într-
o familia de tip patriarhal,el fiind cel care lua deciziile. Ana se lasă în grija soțului care afișează mereu un
aer protector, iar Ghiță îi apreciază calitățile și se bucură de ele.

1
 Infiltrarea lui Lică în viața cârciumarului schimbă raporturile dintra soți. Ana observă în timp
schimbările comportamentale ale soțului. Ghiță se înstrăinează de ea pe măsură ce se apropie de Lică.
Ghiță devine ursuz și împulsiv , provocându-i teamă. Accentul cade pe modul de comunicare. Înainte de
apariția lui Lică vorbeau deschis, sincer, apoi Ana se temea să-i mai vorbească.

Ghișă refuză comunicarea și Ana își pierde încrederea în soț, simțindu-se atrasă de forța
seducătoare a Sămădăului, transformându-se din femeia onestă, devotată, pură, de la început, într-o
adulterină.

Eșecul familiei lui Ghiță este un eșec al comunicării.

Oscilând între Lică Sămădăul și Ana, Ghiță oscilează între puritate și decădere, între înger și
demon, alegând calea demonică a îmbogățirii, a imoralității, a degradării.

Caracterizarea prin nume

Numele personajului este semnificativ, fiind un diminutiv de la numele Sfântului Gheorghe, cel
care a învins balaurul, adică răul. Numele desacralizat indică un antierou cu o dinamică psihică și morală
descendentă. Ghiță nu a fost capabil să învingă nici răul exterior întruchipat de Lică, nici pe cel interior
reprezentat de propria-i lăcomie.

Particularități de construcșie a personajului specifice prozei psihologice

Aparținând nuvelei psihologice, Ghiță este construit prin particularități specifice acestui tip de
proză, precum: conflictul interior, drama lăuntrică, introspecția, monologul interior, reprezentând
totodată modalități de investigație psihologică.

Conflictul interior indică un personaj dilematic, oscilând între dorința de a rămâne un om cinstit
și dorința de a se îmbogăți.

Drama interioară dezvăluie zbuciumul sufletesc al celui care, lucid, conștientizează că, treptat, a
pierdut totul: onoarea, independența,familia, determinându-l să ajungă într-o stare-limită pe care nu o
poate depăși decât prin moarte.

Introspecția--analiza propriei vieți psihice--îl conduce spre identificarea defectului principal,

lăcomia. Ghiță nu are suficientă forță lăuntrică pentru a și-l asuma, punându-l pe seama unei forțe din
exterior, într-un monolog interior menționat anterior.

Ghiță este cel mai complex personaj al nuvelei , al cărui destin ilustrează consecințele nefaste
ale setei de înavuțire.

2
3