10/5/21, 3:55 AM Nutriție - Wikipedia

Nutrienți
Lista nutrienților necesari organismului uman sunt, potrivit lui  Marion Nestle, "cu certitudine
incompletă". Începând din 2014, nutrienții sunt clasificați în două categorii: macronutrienți,
necesari organismului în cantități relativ mari, și micronutrienți, necesari în cantități mai mici. Din
categoria glucidelor, fibrele alimentare, i.e. materiale indigestibile cum ar fi celuloza, sunt necesare,
atât pe plan mecanic cât și biochimic, deși motivul este încă necunoscut. Micronutrienții includ
și antioxidanți și fitonutrienți, care influențează (sau protejează) anumite sisteme ale organismului.
Necesitatea acestora nu e atât de bine stabilită ca în cazul vitaminelor.

Majoritatea alimentelor conțin o combinație de câteva sau toate tipurile de nutrienți, împreună cu
alte substanțe, cum ar fi toxine de diverse feluri. Unii nutrienți pot fi depozitați în organism (e.g.,
vitaminele lipo-solubile), în timp ce alți nutrienți sunt necesari mai mult sau mai puțin continuu.
Afecțiunile de sănătate pot fi provocate de lipsa unor nutrienți esențiali, sau în cazuri extreme, de
consumul excesiv al unui nutrient esențial. De exemplu, atât sarea cât și apa (ambele fiind absolut
necesare) vor provoca boli sau chiar moartea în cantități excesive.

Macronutrienți

Macronutrienții sunt glucidele, grăsimile, proteinele, și apa. Macronutrienții (cu excepția fibrelorși

a apei) furnizează materiale structurale (aminoacizi pentru formarea proteinelor, și  lipide  pentru
formarea membranelor celulare și a unelor molecule semnal) și  energie. O parte din materialele
structurale pot fi folosite pentru a genera energie, iar în ambele cazuri energia se măsoară
în  Joulisau  kilocalorii  (numite adesea "Calorii" și notate cu litera  C  majusculă pentru a nu se
confunda cu calorii, notate cu litera c minusculă). Glucidele și proteinele furnizează aproximativ 17
kJ (4 kcal) de energie pe gram, în timp ce grăsimile furnizează 37 kJ (9 kcal) pe gram, deși energia
netă a acestora depinde de factori precum absorbția și efortul depus in timpul digestiei, factori care
variază substanțial de la caz la caz. Vitaminele, mineralele, fibrele alimentare, și apa nu furnizează
energie, dar sunt necesare pentru alte motive.

Moleculele glucidelor și a grăsimilor sunt alcătuite din atomi de carbon, hidrogen, și oxigen.
Glucidele variază de la monozaharide simple (glucoză, fructoză, galactoză) la polizaharidecomplexe
(amidon). Grăsimile sunt  trigliceride, alcătuite din monomeri de acizi grași  asortați  legați la un
schelet de glicerol. Unii acizi grași sunt esențiali în dietă: aceștia nu pot fi sintetizați în organism.
Moleculele de proteine conțin atomi de azot pe lângă carbon, oxigen, și hidrogen. Componentele
fundamentale ale proteinelor sunt  aminoacizi  care conțin azot, dintre care unii sunt  esențiali,
neputând fi sintetizați de către organismul uman. Unii aminoacizi pot fi convertiți (cu consum de
energie) în glucoză și se pot folosi pentru producere de energie, la fel ca glucoza obișnuită, în
procesul de  gluconeogeneză. Prin descompunerea proteinelor existente, scheletul de carbon al
diferiților aminoacizi pot fi metabolizați în intermediari ai respirației celulare; amoniacul rămas se
elimină sub formă de uree în urină. Acest lucru apare în mod normal doar în cursul unei înfometări
prelungite.

Glucide

Glucidele pot fi clasificate în  monozaharide,  dizaharide, sau  polizaharide  în funcție de numărul
unităților de monomer (zahăr) din compoziție. Glucidele sunt constituenți majori în alimente
precum  orez,  paste, și alte produse pe bază de  cereale. Monozaharidele, dizaharidele, și
polizaharidele conțin una, două, sau trei unități de zahăr, respectiv. Polizaharidele sunt numite de
asemenea glucide complexe, deoarece sunt unități de zahăr lungi și ramificate.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nutriție 1/4
10/5/21, 3:55 AM Nutriție - Wikipedia

În mod tradițional glucidele simple sunt considerate a fi absorbite rapid în organism, crescând
nivelul glucozei din sânge mult mai rapid decât glucidele complexe. Această situație însă nu este
exactă. Unele glucide simple (de exemplu, fructoza) urmează căi metabolice diferite (de exemplu,
fructoliza) care au ca rezultat doar un catabolism parțial la glucoză, în timp ce, în esență, multe
glucide complexe pot fi digerate în același ritm ca și glucidele simple. Glucoza stimulează producția
de insulină prin pătrunderea alimentelor în fluxul sanguin, care este preluată de celulele beta din
pancreas.

Fibre

Fibrele alimentare sunt glucide a căror absorbție este incompletă la oameni și la unele animale. La
fel ca toate tipurile de glucide, în urma metabolizării produc 4 Calorii (kilocalorii) de energie pe
gram. Totuși, în unele cazuri produc mai puțină energie datorită absorbției și digestibilității
limitate. Fibrele alimentare sunt compuse în principal din celuloză, un polimer lung indigestibil
deoarece oamenii nu dispun de enzimele necesare dezasamblării lor. Există două subcategorii: fibre
solubile și fibre insolubile. Cerealele integrale, fructele (în special  prunele, prunele uscate, și
smochinele), și legumele sunt surse bune de fibre alimentare. Există numeroase beneficii asociate
cu o dietă bogată în fibre. Fibrele alimentare reduc șansele dezvoltării problemelor
gastrointestinale precum  constipația  și  diareea, prin creșterea greutății și mărimii scaunelor.
Fibrele insolubile, găsite în făină integrală, nuci și legume, stimulează în special  peristaltismul  -
contracția ritmică a musculaturii intestinului subțire, care mișcă alimentele de-a lungul tractului
digestiv. Fibrele solubile, găsite în ovăz, mazăre, fasole, și în mai multe fructe, se dizolvă în apă în
tractul intestinal producând un gel care încetinește deplasarea alimentelor prin intestine. Acesta ar
putea ajuta la reducerea nivelului de glucoză din sânge, încetinind absorbția de zahăr. În plus,
fibrele, mai ales cele din cerealele integrale, se consideră că ajută la reducerea cazurilor de creștere
bruscă a nivelului de insulină, reducând prin urmare riscul dezvoltării diabetului zaharat de tip 2.
Legătura între aportul crescut de fibre și un risc scăzut de cancer colorectal este încă incertă.

Lipide

Moleculele de lipide sunt formate de obicei din mai mulți  acizi grași  (conținând lanțuri lungi de
atomi de carbon și hidrogen), legați de o moleculă de glicerol. Acestea se află de obicei sub formă
de  trigliceride  (trei acizi grași atașați unui schelet de glicerol). Lipidele pot fi clasificate în lipide
saturate sau lipide nesaturate, în funcție de structura detaliată a acizilor grași implicați. Toți atomii
de carbon din lanțurile de acizi grași în lipidele saturate sunt legați la atomi de hidrogen, în timp ce
în lipidele nesaturate, unii dintre acești atomi de carbon sunt legați prin legătură dublă, astfel
aceste molecule conțin relativ mai puțini atomi de hidrogen decât un acid gras saturat de aceeași
lungime. Lipidele nesaturate pot fi clasificate în lipide mononesaturate (o legătură dublă) sau
polinesaturate (mai multe legături duble). În plus, în funcție de locația legăturii duble din lanțul de
acid gras, acizii grași nesaturați sunt clasificați în acizi grași omega-3 sau omega-6. Lipidele trans
sunt un tip de lipide nesaturate cu legături trans-izomer; acestea sunt rare în natură și în produsele
alimentare din surse naturale; de obicei sunt create prin procesul industrial numit hidrogenare
(parțială). Sunt nouă kilocalorii în fiecare gram de lipide. Acizii grași precum acidul linoleic
conjugat, acidul catalpic, acidul oleosteric și acidul punicic, pe lângă furnizarea de energie,
reprezintă și molecule imunoreglatoare potente.

Lipidele saturate (de obicei din sursele animale) sunt consumate ca alimente de bază în mai multe
culturi ale lumii de milenii. Lipidele nesaturate (de exemplu, uleiul vegetal) sunt considerate mai
sănătoase, în timp ce lipidele trans sunt de evitat. Lipidele saturate și trans sunt de obicei solide la
temperatura camerei (precum untul sau untura), în timp ce lipidele nesaturate sunt de obicei fluide
(precum uleiul de măsline sau uleiul de in). Lipidele trans sunt foarte rare în natură, și s-a dovedit a
fi extrem de dăunătoare sănătății umane, dar au proprietăți utile în industria de prelucrare a
produselor alimentare, precum rezistența la râncezire.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nutriție 2/4
10/5/21, 3:55 AM Nutriție - Wikipedia

Acizi grași esențiali

Majoritatea acizilor grași sunt neesențiali, în sensul că organismul îi poate produce la nevoie, în
general din alți acizi grași și întotdeauna cu un consum de energie. Cu toate acestea, la om, cel
puțini doi acizi grași sunt esențiali și trebuie să fie incluși în dietă. Un echilibru adecvat de acizi
grași esențiali — acizi grași omega-3 și omega-6 — pare a fi, de asemenea, important pentru
sănătate, cu toate că demonstrația experimentală definitivă a fost evazivă. Ambii acești acizi grași
polinesaturați cu lanț lung "omega" sunt substrați pentru o clasă de  eicosanoide  cunoscute sub
numele de prostaglandine, care au rol în organismul uman. Aceștia sunt  hormoni, în unele
privințe. Acidul eicosapentaeonic omega-3 (EPA), care poate fi sintetizat în organismul uman din
acidul esențial omega-3 alpha-linolenic (ALA), sau poate fi asimilat din alimentele de origine
marină, servește ca piatră de temelie pentru prostaglandinele din seria 3 (de exemplu, PGE3).
Acidul dihomo-gamma-linolenic omega-6 (DGLA), servește ca piatră de temelie pentru
prostaglandinele din seria 1 (de exemplu, PGE1), în timp ce acidul arahidonic (AA) servește ca
piatră de temelie pentru prostaglandinele din seria 2 (de exemplu, PGE2). Ambii acizi grași (DGLA
și AA) pot fi sintetizați din acidul linoleic omega-6 (LA) în organismul uman, sau pot fi asimilați
direct din alimente. Un aport adecvat de acizi grași omega-3 și omega-6 determină parțial
producția relativă a diferitelor prostaglandine, motiv pentru care un echilibru între aportul de
omega-3 și omega-6 se consideră a fi important pentru sănătatea sistemului cardiovascular. În
societățile industrializate, oamenii consumă de obicei cantități mari de uleiuri vegetale procesate,
care au cantități reduse de acizi grași esențiali, precum și prea mulți acizi grași omega-6 față de
acizii grași omega-3.

Rata de conversie a DGLA omega-6 în AA determină în mare măsură producția prostaglandinelor

PGE1 și PGE2. Acidul eicosapentaeonic omega-3 previne eliberarea AA din membrane, alterând
astfel echilibrul prostaglandinelor de la PGE2 (creat din AA) la PGE1 (creat din DGLA). În plus,
conversia (desaturarea) DGLA la AA este controlată de enzima delta-5-desaturaza, care în schimb
este controlată de hormoni precum insulina (amplificare) și glucagon (reducere). Cantitatea și tipul
de glucide consumate, împreună cu unele tipuri de aminoacizi, poate influența procesele care
implică insulina, glucagonul, și alți hormoni; prin urmare, raportul dintre omega-3 și omega-6 are
efecte semnificative asupra sănătății generale, și efecte specifice asupra funcției sistemului imunitar
și inflamației, precum și mitozei (de exemplu, diviziunea celulară).

Proteine

Proteinele sunt materiale de structură pentru o mare parte a corpului animal (mușchi, piele, și păr).
Proteinele formează, de asemenea, enzimele care controlează reacțiile chimice în organism. Fiecare
moleculă de proteine este compusă din  aminoacizi, caracterizați prin includerea de azot și
câteodată sulf (aceste componente sunt responsabile pentru mirosul specific de proteină arsă,
precum cheratina din păr). Oganismul are nevoie de aminoacizi pentru sintetizarea proteinelor noi
(retenție de proteine) și pentru înlocuirea proteinelor deteriorate (mentenanță). Deoarece nu există
depozite de proteine sau aminoacizi la dispoziție, aminoacizii trebuie să fie prezenți în dietă.
Excesul de aminoacizi este eliminat de obicei prin urină. Pentru toate animalele, unii aminoacizi
sunt esențiali (animalul nu îi poate sintetiza) și unii aminoacizi sunt neesențiali (animalul îi poate
sintetiza din alte componente care conțin azot). În corpul uman se găsesc în jur de 20 de
aminoacizi, din care aproximativ 10 sunt esențiali și, prin urmare, trebuie să fie incluși în dietă. O
dietă care conține o cantitate adecvată de aminoacizi (mai ales cei care sunt esențiali) este deosebit
de importantă în unele situații: în perioada dezvoltării și maturizării, în sarcină, alăptare, sau în
cazul rănirii (o arsură, de exemplu). O sursă completă de proteine conține toți aminoacizii esențiali;
unei surse incomplete de proteine îi lipsește unul sau mai mulți dintre aminoacizii esențiali.

Creare unei surse complete de proteine este posibilă prin combinarea a două surse incomplete de
proteine (de exemplu, orez și fasole), iar combinațiile caracteristice sunt baza tradițiilor distincte de
gătit culturale. Totuși, nu este necesar consumul surselor complementare de proteine la aceeași
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nutriție 3/4
10/5/21, 3:55 AM Nutriție - Wikipedia

masă pentru a fi utilizate împreună de către organism. Excesul de aminoacizi din proteine poate fi
convertit în glucoză și folosit pentru combustie printr-un proces numit  gluconeogeneză.
Aminoacizii rămași după astfel de conversii sunt eliminați.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nutriție 4/4