Sunteți pe pagina 1din 8

Motto: "A respira este ceva atât de normal, de spontan, încât puţine

persoane îşi dau cu adevărat seama că respiră. Şi totuşi, câte


binefaceri ar putea obţine ele printr-o respiraţie regulată,
conştientă! Desigur, binefaceri pentru sănătatea lor fizică, şi
nu numai. Respiraţia are deopotrivă efecte asupra inimii şi
intelectului, şi chiar mai sus, asupra sufletului şi
spiritului. Fiindcă de respiraţie depinde deopotrivă
funcţionarea corpurilor subtile şi a centrilor spirituali,
chakrele, aşa cum ne învaţă de foarte multă vreme yoghinii
indieni.
Respiraţia este o cheie. Aceia care se exersează să respire în
mod conştient, să se armonizeze cu ritmurile cosmice, vor
comunica cu entităţi sublime şi vor beneficia de ştiinţa şi
puterile acestora. "

Omraam Mikhaël Aďvanhov

INTRODUCERE

In practica spirituala este foarte important sa avem si sa manifestam cat


mai bine credinta in Dumnezeu, sa avem un comportament corect, o morala
buna si sa respectam etica si deontologia profesiilor si activitatilor benefice pe
care le practicam. Trebuie sa respectam toata creatia Tatalui Ceresc si sa nu
facem nimanui rau. Pe langa aceste aspecte care tin mai mult de relatiile cu
mediul in care traim, este important sa practicam rugaciunea, concentrarea si
meditatia, deoarece numai in acest fel vom reusi sa ne detasam de toate bruiajele
din jurul nostru pentru a ne putea focaliza cat mai bine pe rezultatul spiritual
benefic pe care dorim sa il obtinem.
De asemenea, modul in care respiram ne va ajuta sa intram intr-o anumita
stare necesara diferitelor activitati fizice, intelectuale sau spirituale.
Incepand cu modulul 3 se vor invata anumite tehnici de lucru care
necesita o putere de concentrare mai mare decat in mod obisnuit, iar respiratia
trebuie educata pentru a ne ajuta in aceasta directie
Iata de ce am hotarat ca in cadrul modulului 2 sa se predea cursuri
referitoare la aceste aspecte. In cadrul acestui modul vom invata anumite tipuri
de respiratie, vom invata ce este rugaciunea si cum trebuie sa ne rugam si de
asemenea cate ceva despre meditatie. La nivelul doi se va continua cu alte tipuri
de respiratie, cu lectii despre meditatie si despre starea Samadhi.

DESPRE RESPIRATIE
Pentru a stapani corpul fizic si mintea, pentru a descoperii tainele
subconstientului si pentru a manifesta spiritul din noi, este necesar sa cunoastem
rolul respiratiei si sa practicam o respiratie corecta, adecvata diferitelor tipuri de
activitati.
Marea majoritate a oamenilor nu stiu sa respire corect si cu atat mai putin
stiu sa recurga la un anumit tip de respiratie atunci cand au nevoie. Unii spun ca
a respira corect este o arta, dar este o exprimare gresita deoarece nu toti oamenii
sunt artisti, dar toti trebuie sa respire corect. A le spune ca respiratia corecta este
o arta inseamna a-i indeparta din start pe multi de incercarile de a-si corecta
viciile de respiratie. Acestia vor spune:„ Daca este o arta, inseamna ca eu nu voi
fi in stare sa practic o respiratie corecta„.
Ca sa fim cat mai directi si cat mai realisti, noi spunem ca respiratia este
un act fiziologic fundamental fara care omul nu poate supravietui, iar a respira
corecta inseamna a elimina toate viciile de orice tip care impieteaza la buna
ventilatie pulmonara (posturi gresite, blocaje la diferite nivele ale pulmonilor,
noxe, fumat, etc).
De abea dupa ce am reinvatat sa respiram corect, vom putea sa
constientizam cat mai bine binefacerile acestui tip de respiratie, precum si ale
altor tipuri de respiratie care pot fi practicate in anumite situatii.
Din punct de vedere fiziologic prin respiratie se satisface nevoia de oxigen
a organismului si se asigura eliminarea CO2. Prin ventilatia pulmonara, la
nivelul alveolelor pulmonare se pune in contact aerul atmosferic cu sangele, care
transporta oxigenul catre celule, de unde va lua bioxidul de carbon si-l va
transporta tot la nivelul alveolelor pumonare, de unde prin expiratie este eliminat
in exterior. Aceste schimburi gazoase sunt asigurate prin actul mecanic al
respiratiei.
Pe langa acest aspect arhicunoscut al actului respirator, mai exista un altul
mult mai putin constientizat de mare majoritate a oamenilor. Acesta se refera la
faptul ca prin respiratie se acumuleaza in organism si un anumit tip de energie
exteriora corpului fizic, energia pranica sau pur si simplu prana. In jurul nostru
exista o multitudine de tipuri de energii, despre care se va invata la momentul
potrivit. Una din aceste forme de energie este prana. In practica Yoga exista o
ramura denumita Pranayama (sanscrita: prana-energie; yama-control), care se
ocupa tocmai de acest aspect. In yoga, prana este considerata o energie neutra cu
posibilitati de polarizare. Dupa conceptia hindusa, exista in universul material
particule foarte fine, imponderabile, numite „acoza”, aflate intr-o continua
vibratie. Aceasta vibratie da nastere acestei energii denumita prana. Prana este
necesara mai ales manifestarii psihicului uman.
Putem spune deci ca prana este o energie care patrunde in corp prin inspir,
influenteaza terminatiile nervoase de la nivelul narinelor, de asemenea actionand
si la nivelul alveolelor pulmonare, dar si prin intermediul sangelui. Canalele
principale de circulatie a pranei in corp sunt nervii si meridianele energetice.
Aceasta energie pranica sustine viata, impreuna cu alte tipuri de energie
acumulate de catre sistemul viu (de ex. prin alimentatie). Se spune ca cel care
reuseste sa-si controleze respiratia si sa acumuleze prana, iradiaza forta psihica
si fizica spre altii (are charisma). Tot hindusii sustin ca plexul solar este
pricipalul acumulator de prana. Exista mai multe tipuri de respiratie prin care se
poate acumula prana, dintre care cea mai utilizata este respiratia ritmica.
Nu vom insista mai mult pe aceste aspecte generale privind importanta
respiratiei si trecem la tipuri de respiratie.

Respiratia constienta
Omul obisnuit respira automat, fara sa constientizeze ce se intampla in
timpul actului respirator si cum este influentat de multe ori, mai ales de starile
sale psihice.Astfel o stare de enervare, o anumita emotie, etc., duce la un ritm
mai accelerat al respiratiei. Linistea detremina o respirtie lenta si profunda,
tristetea duce la o insuficienta respiratorie, bucuria duce la un ritm mia rapid si
neregulat, etc. Pentru a ne putea controla respiratia trebuie sa constientizam ce
se intampla pe parcursul acesteia, de asemenea ce si cum o imfluenteaza.
Pentru a ne insusi respiratia constienta trebuie sa controlam locul, ritmul
si frecventa respiratiei.
Exista trei tipuri clasice de respiratie:
a) Tipul costal superior este mai frecvent la femei. In timpul inspirului are
loc ridicarea coastelor superioare, a claviculelor si a umerilor. Diafragmul se
ridica, aerul nepatrunzand la baza pulmonilor. Este o respiratie cu maximum de
efort si cu minimum de randament.
b) Tipul costal inferior este intalnit mai frecvent la barbati. In inspir
coastele inferioare se ridica si se indeparteaza, toracele se dilata, uneori
diafragma se ridica, abdomenul se conracta, Palmanii se dilata in parte.
c) Tipul abdominal sau diafragmatic este intalnit mai des la copii si la unii
barbati. In acest tip, in inspir diafragmul coboara acordand astfel plamanilor mai
mult spatiu de dilatare. Bazele pulmonilor se umplu cu aer. Este tipul de
respiratie cel mai potrivit.
Un alt aspect este controlul ritmului respirator. In mod normal respiratia
este formata din doi timpi: inspir (patrunderea aerului in pulmoni) si expir
(eliminarea aerulu). Mai exista si o „suspendare” a respiratiei dup inspir si/sau
dupa expir, numita apnee. Astfel, putem imparti ritmul respirato in patru faze:
inspir-apnee-expir-apnee.
Un aspect deosebit de important este frecventa respiratorie. Aceasta
corespune accelerarii sau incetinirii pulsului.
Prin urmare va trebui sa tinem cont de aceste teri aspecte principale pentru
a putea constientiza actul respirator si pentru a-l putea controla.
Exercitiu: Ne culcam pe spate pe covor sau pe o saltea tare, imbracati cat
mai lejer, fara haine stranse pe corp. Corpul trebuie sa fie cat mai relaxat, la fel
si psihicul. Punem o mana pe abdomen iar cealalta pe piept. Expiram pe nari,
apoi nu inspiram imediat ci asteptam pana cand simtim nevoia de a inspira.
Inspiram pe nari. Daca in timp ce inspiram se ridica mana de pe piept inseamna
ca avem o respiratie toracica; daca se ridic amana de pe abdomen avem o
respiratie abdominala.
Trebuie sa ne luam pulsul si sa invatam sa-i percem ritmul fara sa ne
folosim de maini, astfel ca atunci cand facem exercitii de respiratie sa ne
concentram cat mai bine asupra ritmului si frecventei respiratiei. O pulsatie
corespunde unei unitati de numarare a frecventei respiratorii, astfel 1-2-3-4-etc.,
atat in inspir si expir, cat si in apnee.
Este importamnt sa se respire pe nas. Respiratia pe gura este
contraindicata, cu cateva exceptii.

Respiratia constienta controlata


Orice exercitiu de respiratie incepe cu un expir puternic. Indiferent de sex,
respiratia controlata se incepe cu respiratia abdominala.
Tehnica respiratiei abdominale:
Se poate executa din pozitia culcat pe spate sau in picioare. Expiram
contractand incet abdomenul; ne putem ajuta punand ambele maini pe abdomen.
Pe masura ce expiram mainile vor cobori impreuna cu peretele abdominal.
Expiram pe gura ca si cum am sufla praful de pe un obiect. Cand tot aerul este
eliminat inchidem gura si bombam abdomenul expirand usor pe nas. Bomband
abdomenul provocam coborarea diafragmei si implicit cresterea volumului cutiei
toracice. Apoi expiram din nou ca mai sus.
Dupa ce ne insusim bine tehnica incepem sa numaram frecventa
respiratorie a inspirului si a expirului, introducand intre inspir si expir apneea
(retinerea respiratiei). Numaratoarea se face in ritmul pulsului. De exemplu:
inspir, numaram 1,2,3,4; apnee 1,2,3,4,5,6,7,8; apoi expirul 1,2,3,4,5,6,7,8.
Apneea dupa expir nu se foloseste in toate formele de respiratie. Bolnavilor de
inima nu li se recomanda intotdeauna apneea.
Daca este executata corect respiratia abdominala are efect calmant. Ritmul
inimii scade de asemenea tensiunea arteriala scade. Aceasta scadere se
permanentizeaza dupa circa 2 saptamani. Este foarte eficienta in anihilarea
emotiei, grabeste recuperarea dupa efort, stimuleaza digestia, regleaza
activitatea intestinala, realizand un masaj asupra organelor abdominale.

Respiratia completa
Este respiratia fundamentala din toata practica respiratiei. Se numeste
respiratie completa deoarece cuprinde toate aspectele si partile folositoare ale
celorlalte tipuri respiratorii. Toti muschii respiratori intra in actiune, organismul
lucreaza cu cheltuiala minima de energie si obtine maximum de randament.
Diafragmul este controlat perfect, el trage coastele inferioare usor in jos, in timp
ce muschii intercostali le impinge in afara, iar alti muschi le sustin, rezultand
maximum de largire a cavitatii toracice. Aceasta tehnica se poate executa in
picioare, asezat pe un scaun sau culcat pe spate.

Executare:
Relaxam tot corpul, inspiram pe nas cu forta bomband abdomenul, in
acest fel umplandu-se cu aer partea inferioara a plamanilor. Umplem apoi
regiunea mijlocie a pieptului ridicand coastele inferioare si sternul. La urma se
umple partea superioara a plamanilor impingand usor inainte si ridicand partea
superioara a pieptului. E bine ca in acest moment sa ridicam usor umerii pentru
ca aerul sa patrunda liber catre varful plamanilor.
In respiratia completa inspirul este continuu cu toate ca da impresia ca
este constituit din trei miscari distincte. Evitam inspirurile intermitente care
impiedica uniformizarea miscarii respiratorii. Dupa ce reusim sa inspiram corect
incepem sa numaram, asa cum am aratat anterior. De exemplu: ne luam pulsul si
inspiram numarand 1,2, apoi retinem respiratia numarand pana la 4; expiram
incet cu pieptul incordat contractand abdomenul pe masura ce aerul iese din
plamani; cand aerul este complet evacuat destindem pieptul si abdomenul.
Respiratia completa nu presupune umplerea totala cu are a plamanilor (nu
este obligatoriu). Se poate inspira o cantitate obisnuita de aer dar ea trebuie sa
fie distribuita pe toata suprafata pulmonara, deci nu este cazul sa inspiram
neaparat adanc.
Respiratia completa nu are nimic anormal, nimic fortat. Practicata regulat,
efectele acesteia nu intarzie sa apara. Primele urmari se observa in faptul ca
practicianul este ferit de raceli, bronsite si alte boli pulmonare. De asemenea in
urma respiratiei complete persoanele devin mai putin sensibile la frig, datorita
unei mai bune energizari si oxigenari a organismului. Ficatul si celelalte organe
abdominale sunt supuse unui usor masaj care le stimuleaza si le intretine o
activitate normala.

Respiratia ritmica
In respiratia ritmica inspirul si expirul sunt egale ca durata, iar apneea
intre inspir si expir si cea de dupa expir trebuie sa fie egala cu jumatate din
durata inspirului sau a expirului. Se poate executa in picioare, culcat sau asezat
pe un scaun cat mai relaxat, cu coloana vertebrala verticala, mainile pe
genunchi, capul drept privirea inainte. Se expira, apoi se inspira incet ca in
respiratia completa numarand 6 pulsatii, se retine aerul timp de 3 pulsatii, se
expira timp de 6 pulsatii apoi apnee 3 pulsatii, dupa care se reia in acelasi ritm.
In tot timpul respiratiei psihicul nostru trebuie sa fie fixat pe executarea corecta
si pe efectul de integrare in ritmul Universului. Se executa 5-10 respiratii
ritmice, dupa care se face respiratia de curatire.
Respiratia de curatire
Se executa in picioare, asezat sau culcat. Este bine sa stam drept, cu
picioarele apropiate si cu bratele atarnand relaxate. Inspiram adanc printr-o
respiratie completa, rapida si fara numaratoare. Urmeaza o apnee de 2-3 secunde
timp in care vom tuguia buzele ca pentru a fluiera. Expiram in rafale pronuntand
litera „u” fara a ne umfla obrajii si pana cand avem senzatia ca plamanii se
golesc complet de aer. Forta de expiratie trebuie sa fie destul de mare. Acest
exercitiu se repeta de 3-5 ori atunci cand de face dupa un alt exercitiu de
respiratie si de mai multe ori cand este un exercitiu independent. El
improspateaza si invioreaza pe cei obositi, ventileaza si curata plamanii,
stimuleaza activitatea celulara, improspatand intregul organism. Contribuie la
mentinerea unei stari bune de sanatate. Este cel mai bun mijloc de aerisire a
plamanilor si a organelor respiratorii. Este bine sa-l folosim la sfarsitul
exercitiilor de educatie fizica, precum si la terminarea exercitiilor yoga.

Respiratia alternativa
Are efecte deosebite asupra psihicului. Se executa in picioare sau pe
scaun, privirea inainte fixata pe un punct de pe orizont. Expiram, astupam cu
indexul mainii drepte nara stanga si inspiram pe nara dreapta timp de 4 pulsatii.
Apnee timp de 2 pulsatii, apoi luam degetul de pe nara stanga si astupam nara
dreapta cu policele. Expiram pe nara stanga timp de 4 pulsatii. Retinem
respiratia timp de 2 pulsatii. Inspiram pe nara stanga timp de 4 pulsatii, timp in
care nara dreapta este astupata. Retinem aerul timp de 2 pulsatii dupa care
expiram pe nara dreapta timp de 4 pulsatii. Reluam ciclul.
Psihicul este fixat pe incarcarea cu energie pranica. Este bine sa
executam zilnic intre 10 -60 de asemenea cicluri. Se recomanda sa incepem cu
10 cicluri, mergand progresiv cam 2-3 luni pana ajungem la 60 cicluri. Acest
exercitiu stimuleaza activitatea cerebrala, calmeaza sistemul nervos, clarifica
ideile, fiind in general util oamenilor cu munci intelectuale.

Respirstia de intarire a nervilor


Se executa din pozitia in picioare, cu mainile de-a lungul corpului.
- expiram
- inspiram printr-oinspiratie completa si in acelasi timp intindem mainile
cu palmele in sus, fara sa incordam muschii
- urmeaza apnee, timp in care indoim antebratele pe bratsi strangem incet
pumnii, astfel ca atunci cand am ajuns la umar safie bine stransi si sa simtim un
tremur, ca si cand am strange o bara de fier
- Expiram deshizand pumnii si lasand mainile in jos
Ritmul indicat este 6-12-6. Se repeta de 2-3 ori. Terminam printr-o
respiratie de curatire. Cu ajutorul acestui exercitiu se dezvolta forta nervoasa,
energia si vitalitatea. Creste de asemenea controlul sistemului nervos.
Respiratia sarpelui
Exerciţiul se poate efectua poziţiile şezând, culcat sau în picioare. De
preferat este pozitia în picioare.
- expiram
- inspiram complet, bomband abdomenul, apoi toracele inferior si
mijlociu. Continuam inspirul contractand usor abdomenul si inspirand voit
umplem plamanii la maximum posibil. Durata inspirului este de 8 pulsatii.
- apneea este de 8 pulsatii
- expiram 16 pulsatii
Se repeta 5 exercitii culcat, 5 asezat si 5 in picioare.
Aceasta respiratie are efect asupra sistemului endocrin si asupra tensiunii
arteriale, ridicand-o la normal daca este prea scazuta. Este contraindicata
persoanelor cu HTA.

Respiratia de purificare
Se executa numai din pozitiile sezand sau in picioare. Este important sa
pastram verticalitatea coloanei vertebrale. Se resipra numai pe nas, accentul
punandu-se pe expir.
- expiram contractand brusc si puternic abdomenul, ca aerul sa iasa
zgomotos pe nari
- destindem abdomenul, fara apnee si aerul patrunde in partea inferioara si
mijlocie a plamanilor fara nici un efort, inspirul fiind pasiv. Nu este important ca
aerul sa patrunda si in partea superioara a plamanilor deoarece aceasta respiratie
este pentru diaframa.
- se expira imediat, fara apnee
Inspirul este mai lung decat expirul cam de patru ori.
Se executarapid si consecutiv cam 10 astfel de respiratii, fara pauze.Este
unul dincele mai bune exercitii pentru plamani. Curata narile, intareste mucoasa
nazala, caleste caile respiratorii superioare. Dezvolta psihicul, intareste
memoria, usureaza munca intelectuala. Are efect terapeutic in guturai, bronsite
si astm.

Respiratia foalele
Se executa din pozitia asezat pe un scaun, in picioare sau in lotus, cu
barbisa bine aplecata in piept.
Este un exercitiu de respiratie mai complex, care combina cateva din
tipurile anterioare.
- inspiram si expiram rapid, fara apnee, bomband si retractand abdomenul,
alternativ pe nara dreapta, apoi pe cea stanga. Repetam de 5-10 ori.
- continuam cu: inspir 8-10 pulsatii pe nara dreapta, apnee 8-10 pusatii,
expir 16-20 pulsatii pe nara stanga, apnee 8-10 pulsatii, inspir 8-10 pulsatii pe
nara stanga, apnee 8-10 pulsatii si expir 16-20 pulsatii pe nara dreapta.
Se executa 3 cicluri, apoi ne intindem pe spate.
Dezvolta psihicul, intareste memoria, usureaza munca intelectuala,
stimuleaza buna dispozitie, duce la ameliorarea rinitei, laringitei cronice, a
gastritei cronice si a astmului.
Este contraindicat bolnavilor de inima si celor cu HTA.

Respiratia in mers
Este o respiratie ritmica practicata in timpul mersului. Ritmul respirator va
tine cont de ritmul mersului. Fiecare pas este o unitate din ritmul respirator.
- expiram
- pornim cu piciorul drept inspirand 4 pasi
- apnee 2 pasi
- expiram 4 pasi
- apnee 2 pasi
Continuam 5 cicluri fara sa ne oprim. Treptat adaugam mai multe astfel ca
sa ajungem dupa un timp la 20 de cicluri. Este bine sa practicam respiratia in
mers, atunci cand facem plimbari in natura.

La toate tipurile de respiratie ritmul este propriu fiecaruia. Este bine sa


adaptam ritmul respirator la caracteristicile personale. Exercitiile prezentate nu
trebuie sa ia locul respiratiei noastre obisnuite. Este bine sa le executam
dimineata dupa un anumit program, iar in restul zilei respiram normal.
Respiratia noastra obisnuita se va imbunatatii pe masura ce vom face exercitiile
de respiratie.