ASEPSIE, ANTISEPSIE

 mediul ambiant este populat cu diferite microorganisme;

 viaţa nu este posibilă decât prin realizarea unei stări de echilibru între om ca
macroorganism şi microorganismele din mediul înconjurător;
 in condiţiile păstrării acestui echilibru, integritatea tegumentului şi mucoaselor,
adevărate bariere în calea invaziei microorganismelor, este suficientă pentru păstrarea
stării de sănătate.
 plăgile accidentale şi cele iatrogene, presupun ruperea a cel puţin uneia dintre aceste
bariere, facilitând astfel pătrunderea microorganismelor => deci infecţia
 pentru a evita apariţia unei infecţii favorizată de prezenţa acestei porţi de intrare,
trebuie distruse microorganismele ce pot veni în contact cu plaga respectivă
Hipocrate este primul care încearcă combaterea infecţiilor plăgilor prin lavaj abundent cu
apă caldă şi pansament protector.
Acest deziderat a fost însă solicitat şi justificat pentru prima dată de către L. Pasteur şi
a fost pus în practică de Delbet, 15 ani mai târziu.
Printre metodele ce concură la realizarea acestui obiectiv se remarcă asepsia realizată
prin antisepsie.

 Asepsia (a = fără; sepsis = putrefacţie) = o metodă profilactică, de prevenire =

totalitatea măsurilor prin care împiedicăm contactul germenilor cu o plagă
operatorie sau traumatică.

 Antisepsia (anti = împotriva; sepsis = putrefacţie) = o metodă curativă = complex

de mijloace prin care urmărim distrugerea germenilor patogeni deja prezenţi
într-o plagă, pe tegumente sau în mediu.

Asepsia + antisepsia = dezinfecţia = sumează metodele şi mijloacele

farmacologice, fizice, chimice şi biologice cu ajutorul cărora se realizează inactivarea sau
distrugerea germenilor patogeni din mediul înconjurător (în proporţie de 99,99%). Fac
excepţie sporii bacterieni.
 Dezinfecţia poate fi:
- profilactică: împiedică răspândirea germenilor dintr-un focar cunoscut în
mediul înconjurător
- în focar efectuată fie:
.curent asupra bolnavului
.asupra elementelor din mediu, care au venit în contact cu bolnavul
Sterilizarea reprezintă forma completă de dezinfecţie şi este capabilă să distrugă
germenii chiar şi în forma lor sporulată.

1. Sterilizarea se realizează prin agenţi fizici,

o chimici
o biologici

Folosirea agenţilor fizici corespunde definiţiei de sterilizare, deoarece reuseşte

distrugerea în totalitate a germenilor chiar şi a formelor sporulate,
Agenţii chimici corespund noţiunii de dezinfecţie, prin care se realizează o asepsie
relativă interesând distrugerea în principal a germenilor patogeni şi mai puţin a
unor forme sporulate.
În chirurgie se folosesc şi substanţe antiseptice deoarece ţesuturile vii (câmpul
operator, mâinile chirurgului) nu pot fi sterilizate prin mijloace fizice, care ar fi
dăunătoare.

 În chirurgie asepsia, ca acţiune de prevenire a contaminării plăgilor cu germeni

patogeni, foloseşte o serie de metode începând cu:
 spălatul mâinilor chirurgului,
 protejarea lor cu mănuşi sterile,
 dezinfecţia câmpului operator,
 sterilizarea tuturor instrumentelor, câmpurilor şi materialelor
folosite într-o intervenţie chirurgicală,
 izolarea plăgii operatorii
 aplicarea pansamentului steril.
 Pentru a realiza aceste deziderate se utilizează o serie de mijloace fizice şi chimice.
 Dezinfecţia fizică sau sterilizarea
Sterilizarea prin căldură umedă şi uscată
 căldura acţionează prin distrugerea unor substanţe organice, în special cele proteice
 degradarea ireversibilă a proteinelor apare la temperaturi ce depăşesc 50ºC, când se
produc ruperi ale legăturilor dintre atomii de: carbon , oxigen , sulf, hidrogen, azot
Rezistenţa microorganismelor la căldură este strâns legată în primul rând de:
 cantitatea de apă celulară conţinută,
 de raportul celorlalţi constituenţi celulari (proporţie de proteine, grăsimi, zaharuri,
e.t.c.).
Apa din interiorul microorganismului favorizează absorbţia de energie calorică,
proporţional cu volumul său şi din această cauză microorganismele liofilizate, deci în
stare de deshidratare, sunt mai rezistente la căldură, iar atunci când se acţionează cu
căldură uscată, temperatura trebuie să fie mult mai ridicată decât în cazul căldurii umede.
 Sporii rezistă şi mai mult la căldură, atât datorită cantităţii mici de apă conţinută, cât şi
datorită existenţei membranei de înveliş.
 În cazul aceluiaşi microb forma sa vegetativă nu rezistă decât câteva minute la 65 –
70ºC, în timp ce formele sporulate rezistă ore în şir la temperaturi de 100ºC.
 Cãldura utilizată la sterilizare poate fi uscată sau umedă.

Utilizarea căldurii uscate

Flambarea= folosirea căldurii produsă de flacără

Se realizează prin trecerea prin flacără a unor obiecte sau expunerea la flacără a unor
suprafeţe, referindu-se la obiecte metalice, ceramice sau din sticlă, astfel încât încălzirea
suprafeţelor să fie:
 suficientă,
 până la pragul de ardere a substanţelor organice
 omogenă pe întreaga suprafaţă.
 Este o metodă rudimentară care se mai foloseşte doar în laboratoare pentru
dezinfecţia:
 anselor metalice
 a baghetelor de sticlă
 a pipetelor
  Se mai pot dezinfecta:
 suprafeţe metalice
 suprafeţe din beton
 ceşti metalice
 cutii
 grătare
NB. Flambarea instrumentelor medicochirurgicale în recipiente cu alcool este
interzisă deoarece este ineficace.

Incinerarea sau arderea se foloseşte în crematorii unde se ard materialele

contaminate
Ace, seringi, perfuzoare, pansamente, etc…
 fără valoare,
 de unică folosinţă,
 rezultate în urma activităţii din sălile de operaţii şi de pansamente
Piesele anatomice rezultate în urma actului chirurgical şi care nu mai sunt necesare
laboratorului de anatomie patologică sau
Cadavrele animalelor de laborator.

Poupinelul
 Cea mai eficientă sterilizare prin căldură uscată foloseşte curenţii de aer la o
temperatură de peste 160-180ºC de la 30 min. până la 2 ore
 pentru materialele termorezistente se poate ridica temperatura până la 400ºC,
timp de 30 sec. până la un minut.
 Prototipul aparatului folosit este poupinelul cu pereţii dublii, izolaţi termic.

 Este utilizat pentru dezinfecţia obiectelor metalice şi de sticlă, în special

instrumentar medical.
 Instrumentele sunt în prealabil spălate, bine degresate, absenţa materiilor
organice fiind una din condiţiile unei bune sterilizări.
 Timpul necesar unei bune sterilizări depinde de valoarea temperaturii:
- 160ºC – 2 ore
- 170ºC – 1 - 1 1/2 ore
- 180ºC – 30 - 40 min.
 Semnul de control comun şi la îndemâna oricui al realizării sterilizării fiind
caramelizarea hârtiei sau a fragmentelor de vată ce învelesc suprafeţele ascuţite.

Căldura umedă

 este metoda cea mai răspândită

 căldura umedă este mai eficientă decât cea uscată => nu mai sunt necesare
temperaturi atât de mari, fapt ce o face aptă pentru a fi aplicată la o gamă mult mai
mare de obiecte sau materiale
 se poate realiza prin fierbere sau cu vapori sub presiune

Sterilizarea prin fierbere

 se face prin intermediul apei la o temperatură de circa 100ºC
 fierberea alimentelor este o metodă străveche de sterilizare şi prevenire a bolilor
transmisibile cu poartă de intrare digestivă
 in anumite situaţii (cataclisme, epidemii, focare infecţioase), apa de băut se consumă
fiartă, răcită şi aerată; fierberea datorită clocotului asigură şi o agitare a lichidului care
vine în contact mai intim cu suprafaţa obiectelor
 Dacă la apa de fierbere se adaugă substanţe alcaline, cum ar fi carbonatul de sodiu
sau dezinfectante termostabile în cantităţi mici, se măreşte eficacitatea de sterilizare
prin creşterea punctului de fierbere (110ºC).

 Se foloseşte pentru dezinfectarea

 seringilor,
 instrumentarului chirurgical,
 lenjeriei,
 tacâmurilor
 veselei
  În ultimul timp nu se mai dă fierberii creditul de odinioară, datorită constatării
rezistenţei virusului hepatitei B şi consecutiv, posibilităţii transmiterii acestei
afecţiuni prin inoculare.

Sterilizarea cu vapori sub presiune

 se face prin vapori de apă la o presiune de 0,5-3 atm şi la temperaturi de până la

140ºC şi are ca prototip autoclavul. Creşterea presiunii este proporţională cu
creşterea temperaturii, conform următorului tabel:

Presiunea Temperatura de fierbere a apei

1 atm 120ºC

2 atm 136ºC

2,5 atm 140ºC

3 atm 144ºC

 Presiunea din autoclav se măsoară cu un manometru, iar valorile la care se

realizează sterilizarea sunt:
 la o presiune de 2-2,5 atm, corespunde o temperatură de 136-140ºC şi un timp
de expunere de 30 minute.
 Toţi germenii, inclusiv bacteriile sporulate şi virusurile sunt distruşi la o
temperatură de minim 120ºC.
 Două sunt tipurile cele mai frecvente de aparate utilizate pentru sterilizarea cu vapori
sub presiune şi anume:

Autoclavul Chamberland care este prototipul clasic pentru acest tip de sterilizare.
Apa care produce vapori este conţinută în însuşi cazanul de sterilizare. Aparatul este simplu,
se defectează rar şi este uşor de transportat.
Autoclavul cu dublu perete este alcătuit din doi cilindrii: în cilindrul din interior se face
sterilizarea propriu-zisă, iar cilindrul din exterior are rolul de a încălzi pe cel interior. Vaporii
de apă sunt produşi într-o altă sursă şi ajung în autoclav prin intermediul unor ţevi.
Autoclavul cu pereţi dubli este mai avantajos, existând posibilitatea de uscare a materialelor
datorită încălzirii cilindrului extern în timp ce vaporii sunt conduşi printr-o ţeavă de emisie
afară.
 Această metodă este folosită pentru
 mănuşile de cauciuc,
 sonde,
 aţă
 seringi care se sterilizează la 1,5 atm. timp de 30-40 de
minute.
 Materialul moale se sterilizează la 2,5 atm timp de 30-40 de minute
 Controlul sterilizării prin căldură se realizează prin mijloace fizice şi chimice:
 Ca mijloace fizice
 manometrul pentru autoclav
 termometrul pentru poupinel
 Ca mijloace chimice se utilizează diverse substanţe care la temperatura limită
aşteptată îşi schimbă fie starea de agregare, fie aspectul sau culoarea. Se folosesc:
 pulberi ca sulful cu punct de topire la 118ºC
 sau acidul picric cu punct de topire la 130ºC,
 tuburi cu lichide
 benzi de hartie impregnate care isi schimba culoarea

Substanţa Punct de topire

Floare de sulf 118ºC

Acid picric 130ºC
Acid benzoic 120ºC
Benzonaftol + fuxină 110ºC
Glucoză +citrat+HCl 120ºC
Terpină +violet de metil 117ºC

Sterilizarea prin căldură umedă cu fierul de călcat

 se trece fierul de călcat încins peste ţesăturile umede, vaporii formaţi ajunşi la o
temperatură de 200-300ºC, acţionează ca într-o etuvă şi distrug astfel formele
vegetative ale bacteriilor în 10 secunde iar sporii în 50 de secunde
 metoda este utilizată de necesitate,
 mai ales pentru lenjeriile nou născuţilor
 şi eventual a unor pansamente,
 pentru ţesăturile care suportă acest tratament şi care sunt umezite uniform

Sterilizarea în “baie de apă”

 este folosită pentru materialele ce nu suportă fierberea (medicamente) şi realizează
dezinfecţia la o temperatură sub 100ºC prin imersia containărului cu materialul de
sterilizat într-un vas cu apă clocotită

Pasteurizarea
 metoda a fost imaginată de Pasteur
 este folosită pentru lichide : lapte, bere, mediile de cultura
 care sunt aduse la o temperatură de sub 100ºC urmată brusc de răcire.

Pasteurizarea poate fi
 joasă la 60ºC timp de 30-60 min.
 înaltă la 80-90ºC timp de 80 de secunde
 Este estimat că ar produce distrugerea a 90-95% din microorganismele patogene.

Tyndallizarea= sterilizare fracţionată

 este o pasteurizare joasă repetată, cu răcire şi incubare la 30-38º C, repetate de 2-
3 ori în 12-24 de ore
 se realizează o sterilizare ce include şi sporii
 realizează sterilizarea unor produse biologice cu păstrarea nealterată a
proteinelor şi vitaminelor din conţinutul acestora
 Sterilizarea la rece
Acest mijloc de combatere a prezenţei factorilor infecţioşi presupune
utilizarea mijloacelor
-chimice
-fizice.

Sterilizarea la rece cu mijloace chimice se poate face cu: a. oxietilenă

 este o metodă fizico-chimică care utilizează oxidul de etilen

oxidul de etilen, este un gaz

 incolor,
 cu miros dulceag,
 a cărui prezenţă nu este percepută în aer;
 este inflamabil, caracteristică pe care şi-o pierde în amestec
cu freonul
 pătrunde cu uşurinţă prin textile, mase plastice, cauciuc,
hârtie, e.t.c.

 este o substanţă toxică, putând provoca:

 iritaţia căilor respiratorii
 depresia sistemului nervos
 apariţia de vezicule pe piele şi mucoase,

 dacă materialul sterilizat nu a fost suficient supus procesului de desorbţie, bolnavii la

care a fost utilizat pot dezvolta:
 fenomene hemolitice,
 stenoze traheale,
 fenomene alergice, ş.a.
Oxidul de etilen are efect bactericid asupra tuturor microorganismelor atât în formă
vegetativă cât şi sporulată.
Se foloseşte pentru:
-tuburi din cauciuc,
- catetere din PVC;
-materiale stomatologice,
- proteze ortopedice şi vasculare;
- materiale sintetice destinate heterogrefării
-plasele pentru cura eventraţiilor şi a herniilor
-instrumente chirurgicale metalice şi din mase plastice;
-endoscoape:
 recto,
 colono,
 esogastroscop
 cistoscop

-materiale utilizate în anestezie

 sonde,
 canule,
 laringoscoape
-aparate folosite în chirurgie plastică
 dermatom etc.

Ciclul complet al sterilizării cu oxid de etilen cuprinde următoarele faze:

 vacuumare iniţială,
 preâncălzire,
 îndepărtarea aerului cu umidificarea obiectelor,
 sterilizarea prin expunere la gaz,
 vacuumare finală,
 purjare de aer,
 ventilare, aerare sau desorbţie

Nu se vor resteriliza la etilenoxid materiale sterilizate anterior cu radiaţie y

datorită riscului de apariţie a unei substanţe numită etilenclorhidrina, foarte
persistentă şi iritantă asupra ţesuturilor vii.

b. Aldehidele
 au ca reprezentanţi importanţi:
 formaldehida
 glutaraldehida,
 glutaraldehida este cea mai utilizată sub forma produselor comerciale:
 Deconex
 Cidex
 au efect dezinfectant
 au funcţie de detergent
 sunt neiritante asupra ţesuturilor umane
 au efect destructiv asupra:
  bacteriilor,
 viruşilor
 fungilor

Produsele sunt utilizate:

 pentru dezinfecţia
 instrumentelor chirurgicale metalice şi din material
plastic,
 în chirugia endo şi celioscopică
 au o durată de sterilizare cuprinsă între 30-60 de minute, în funcţie de
concentraţia lor
 este bine ca după sterilizare să fie clătite cu apă sterilă şi sterse

Formaldehida 40%, cunoscută sub numele de formol,

 este un gaz incolor,
 sufocant,
 se leagă ireversibil de proteinele bacteriene,
 dă naştere la precipitate de consistenţă cornoasă

 are astfel acţiune:

 bactericidă,
 bacteriostatică,
 sporicidă,
 virulicidă.
 acţiunea ei îşi dublează eficienţa în prezenţa tetraboratului de sodiu.
 Poate fi utilizată sub formă de vapori la rece sau la cald

la rece pentru sterilizarea instrumentelor metalice sau din cauciuc printr-o expunere
timp de 24 de ore;
la cald pentru dezinfecţia încăperilor, evaporarea formolului realizându-se prin:
 încălzirea soluţiei printr-o rezistenţă electrică,
  flacără,
 căldura degajată în prezenţa permanganatului de potasiu

Sterilizarea la rece cu mijloace fizice se poate face:

Cu raze ultraviolete - obţinute cu ajutorul unor lămpi cu:
1. mercur
2. sau cadmiu
- lămpile pot fi fixe sau mobile
 pot fi prevăzute să funcţioneze :
-în absenţa omului (lămpi cu radiaţie directă)
-în prezenţa omului (lămpi cu radiaţie indirectă, ecranată şi fără emisie de
ozon).
 determină modificări ale:
- motilităţii
-schimburilor respiratorii ale microorganismelor
 are astfel efecte bactericide şi asupra anaerobilor şi virusurilor
 este utilizată la sterilizarea aerului din sălile de operaţie după o prealabilă
curăţire prin spălare şi ştergere umedă a suprafeţelor cu sau fără substanţe
chimice
 este cunoscut faptul că pulberile, peliculele lichidiene simple sau cu substanţe
organice reduc drastic efectul sterilizant al radiaţiilor ultraviolete
 temperatura trebuie să fie între 15 şi 30ºC
 umiditatea de maximum 60%
 poate steriliza şi aerul vehiculat de instalaţiile de aer condiţionat
 sunt eficiente până la o distanţă de 1,5-2 metri de sursă
 pun în libertate ozon
 ataca:
 pielea
 Retina

 de aceea nu pot fi utilizate în saloanele cu bolnavi sau în sălile de operaţie sau

pansamente în timpul utilizării acestora.
Cu radiaţii ionizante
 au ca principal exponent sterilizare cu radiaţie y
 se obţine prin:
- dezintegrarea substanţelor radioactive,
- reacţii nucleare sau röntgen.

Reacţia microbilor:
 unii vor fi distruşi complet,
 alţii degenerează cu posibilitatea de transmitere descendentă a fenomenelor
de degenerescenţă,
 a treia categorie nu suferă decât o inhibiţie pe o perioadă limitată a
dezvoltării vieţii lor
 viruşii, gram pozitivii şi formele sporulate sunt mai puţin sensibili la astfel
de sterilizare,

Caracteristici:
 acest tip de sterilizare are mare putere de penetraţie,
 nu are efect termic asupra materialelor sterilizate
 se utilizează mai ales în industria farmaceutică şi a echipamentului medical
 mănuşi, halate, câmpuri.
 a instrumentelor pentru chirurgia laparoscopică, endoscopică, a firelor de sutură,
tuburi de dren, seringi, e.t.c.
 aceste radiaţii nu deformează obiectele,
 sterilizarea este menţinută 2 sau 3 ani
 este utilizată cu precădere pentru materialele de unică folosinţă.

Cu ultrasunete
  acţionează prin transformarea energiei sonice obţinută prin generatori cu cristal în
energie calorică, la vibraţii de peste 9000 de cicli/secunda.
 metoda se bazează pe ruperea membranei celulare şi consecutiv=> liza celulei.
 în mediu lichid, prin fenomenul de cavitaţie => apa oxigenată, energia sonică =>
energie calorică.
 asupra substanţelor organice determină fărâmiţarea peliculelor organice de pe
suprafeţele sterilizate, realizând astfel şi un efect de curăţire.
 datorită costurilor ridicate, în momentul de faţă această metodă de sterilizare nu s-a
extins, fiind utilizată doar în industria farmaceutică.
 datorită efectelor deosebite, probabil că în viitor această metodă va fi mai mult
utilizată şi în restul industriei medicale.

Prin desicare
 este o formă prin care formele vegetative ale bacteriilor cu conţinut mare de apă sunt
deshidratate brusc, modificarea raporturilor apă, săruri, proteine fiind la baza
distrugerii bacteriene.
 mai puţin sensibilă la această formă de sterilizare este forma sporulată a germenilor
ca şi virusurile.

 Această metodă se adresează substanţelor biologice, utile în tratament şi care nu

trebuie să-şi piardă calităţile bioproteice:
 este cazul serurilor
 vaccinurilor
 pentru a fi sterilizate prin această metodă trebuie înglobate în:
 hidroxid de aluminiu,
 gelatină
 lapte
 ulterior pot fi păstrate un timp îndelungat.

Antisepsia
 metodă curativă de distrugere a germenilor,
  se realizează cu o serie de substanţe chimice care au rolul de a distruge germenii cu
care vin în contact, numite: - dezinfectante, antiseptice.
 In funcţie de gradul de toxicitate asupra ţesuturilor vii, deosebim :
antisepticele care:
- nu acţionează asupra ţesuturilor vii;
-se utilizează pentru dezinfecţia tegumentelor şi mucoaselor
dezinfectantele care:
-sunt iritante asupra ţesuturilor vii,
-se utilizează pentru distrugerea germenilor de pe suprafeţele adiacente organismului
viu.
aceste substanţe acţionează prin:
-precipitarea proteinelor citoplasmatice
-blocarea enzimelor celulare.
 unele dintre ele pot avea şi un mecanism de acţiune tensioactiv sau numai acest
mecanism.

Cele mai cunoscute substanţe antiseptice sunt:

alcoolii
 destinaţi în special dezinfecţiei tegumentelor,
 în concentraţie de 70% - 100%,
 cel mai utilizat este alcoolul etilic
 mai puţin cel izopropilic.
 Mecanismul de acţiune al alcoolilor constă în:
-solubilizarea lipidelor,
-coagularea albuminelor.
 nu acţionează asupra sporilor
 devine inactiv în prezenţa proteinelor.
Utilizat la:
 dezinfecţia tegumentelor
  menţinerea sterilă a materialelor de sutură.
 Este mai activ asociat cu iodul în concentraţie de 1-2% (alcool iodat).

Iodul este utilizat datorită eficacităţii sale, la un preţ nu prea ridicat şi cu o

toxicitate relativ redusă.
Are: - acţiune germicidă,
- spectru larg şi neselectiv
-acţionează într-un timp de foarte scurt.
Poate fi:
♦ sub formă de soluţie apoasă de iod şi iodură de potasiu =soluţie Lugol,
♦ solubilizat în alcool= tinctura de iod,
♦ sunt substanţe utilizate în dezinfecţia:
- tegumentelor
-a instrumentelor medicale din sticlă (termometru),
-mai puţin pe plăgile recente.

Solubilizarea iodului în eter= eterul iodat -folosit ca degresant şi dezinfectant al

tegumentelor.
Utilizarea benzinei ca solvent=benzina iodată, cu aceleaşi indicaţii de folosire ca şi
eterul iodat.

Iodofori
 reprezintă combinaţii ale iodului cu detergenţii din clasa polietilenglicolilor.
 Au activitate germicidă mai ridicată decât a soluţiilor apoase sau alcoolice de iod,
fiind:
 bactericid,
 virulicid,
 micobactericid.
 Au acţiune slabă asupra sporilor şi fungilor.
 Au şi o acţiune de detergent.
 Iodoforii sunt utilizaţi în principal pentru dezinfecţia mâinilor, având ca exemplu
povidon-iodine (PVP-1), substanţă care se comportă ca adevărată “perie
chirurgicală”. Preparatele alcoolice ce conţin 10% PVP-1 sunt folosite pentru
pregătire câmpului operator.
  PVP-ul are slabă acţiune iritantă asupra tegumentului, după un contact prelungit cu
acesta şi practic nu produce efecte adverse asupra ochilor şi arborelui respirator.

Substanţe pe bază de clor

● fac parte din categoria halogenilor
● au ca reprezentanţi: .dicloroizocianuratul de sodiu,
.hipocloriţii
.cloraminele.

Cloraminele se prezintă sub formă de pulberi albe cristaline şi de comprimate.

-Au efect: .bactericid,

.fungicid,
.virulicid.
-Acţiunea germicidă este dependentă de: .pH-ul,
.concentraţia,
.temperatura soluţiilor.
-Soluţiile alcaline reduc considerabil acţiunea dezinfectantă a acestor substanţe.
Cloraminele au ca reprezentanţi cunoscuţi:
cloramina B, utilizată pentru:
 dezinfecţia suprafeţelor (pereţi, pavimente),
 a lenjeriei,
 a echipamentelor de protecţie,
 obiecte de: sticlă,
porţelan,
plastic,
veselă şi sticlărie de laborator
în chirurgie pentru dezinfecţia plăgilor ;
cloramina T şi halazona utilizate în special la dezinfecţia apei;
 Substanţe care degajă oxigen
sunt substanţe: antiseptice,
hemostatice,
având în acelaşi timp rol de eliminare mecanică a sfacelurilor.
Au ca reprezentanţi:
 apa oxigenată sau perhidrolul (în concentraţie de 30%) care are atât acţiune
bactericidă prin oxigenul pe care îl degajă cât şi mecanică de curăţire locală
prin efectul său efervescent;
 poate fi utilizată sub forma lavajului continuu al plăgilor infectate cu anaerobi
sau cu potenţial gangrenos.
Acidul boric cu acţiune locală în special asupra piocianicului şi de îndepărtare a ţesuturilor
devitalizate şi a crustelor;
Permanganatul de potasiu utilizat mai ales pentru spălături uretrale sau vaginale;

Derivaţii de mercur
 au acţiune bacteriostatică.
 Sunt din ce în ce mai puţin folosiţi datorită riscului de intoxicaţie mercurială:
 nefrită,
 gingivită,
 dermită,
 enterocolită, e.t.c.
Au ca reprezentanţi :
 fenoseptul, utilizat pentru dezinfecţia tegumentelor şi a mâinilor,
are acţiune bacteriostatică. Are ca reprezentant Mercaseptul.
 mercurocromul este utilizat în urologie şi în dezinfecţia plăgilor arse
este cunoscut ca fiind forte activ asupra stafilococului dar utilizarea sa
este limitată datorită riscului de absorbţie; 
 oxicianura de mercur folosită pentru dezinfecţia mucoaselor;
  sublimatul corosiv este folosit mai mult în laborator pentru
dezinfecţia materialelor din sticlă sau pentru dezinfecţia mâinilor;

Detergenţii
Pot să fie cationici sau anionici (săpunurile de Na şi K ale acizilor graşi) şi acţionează în
principal prin modificarea tensiunii superficiale, emulsionând astfel grăsimile.
Detergenţii au atât efect bactericid sau bacteriostatic dar şi efect de curăţare mecanică.
În doze uzuale nu sunt toxici pentru om.