LEGEA Nr. 36 Din 12 Mai 1995

LEGEA nr.
36 din 12 mai 1995 (*republicată*)

notarilor publici şi a activităţii notariale
EMITENT PARLAMENTUL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 237 din 19 martie 2018
Data intrării în vigoare 19-03-2018

Formă consolidată valabilă la data 04-10-2021
Prezenta formă consolidată este valabilă începând cu data de 06-04-2020 până la data de 04-10-2021
Atenție, se afisează forma consolidată a LEGEA nr. 36 din 12 mai 1995(Republicata 4) din Monitorul
Oficial nr.237 din 19-03-2018
Notă CTCE
Forma consolidată a LEGII nr. 36 din 12 mai 1995, (Rep. 4) din Monitorul Oficial nr. 237 din 19 martie 2018, la data
de 04 Octombrie 2021 este realizată prin includerea modificărilor și completărilor aduse de: LEGEA nr. 71 din 22
aprilie 2019; DECIZIA nr. 591 din 8 octombrie 2019; LEGEA nr. 38 din 2 aprilie 2020.
Conţinutul acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de Calcul Electronic S.A. Piatra-Neamţ şi nu este un
document cu caracter oficial, fiind destinat informării utilizatorilor.
*) Republicată în temeiul art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134
/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, astfel cum a fost introdus prin
Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134
/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 196 din 21 martie 2017, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 444 din 18 iunie 2014, iar ulterior a mai fost modificată prin Legea nr. 206/2016 pentru completarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare
de la data aderării României la Uniunea Europeană, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii notarilor
publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 9 noiembrie
2016.
Capitolul I
Dispoziţii generale
Articolul 1
Activitatea notarială asigură persoanelor fizice şi juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale
nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea.
Articolul 2
Activitatea notarială se realizează de notarii publici prin acte notariale şi consultaţii juridice notariale, în condiţiile
prezentei legi.
Articolul 3
(1) Notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome.
(2) Pe teritoriul României funcţia de notar public se organizează şi se exercită numai în condiţiile prezentei legi, în
cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, denumită în continuare Uniunea, şi al Camerelor Notarilor
Publici, denumite în continuare Camere.
(3) Funcţia de notar public se exercită numai de către notarii publici membri ai Uniunii, organizaţi în cadrul
Camerelor.
(4) În exercitarea profesiei şi în legătură cu aceasta, notarul public este protejat de lege.
(5) Constituirea şi funcţionarea de forme de organizare a profesiei de notar public, altele decât Uniunea şi
Camerele, sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare a oricăror altor forme de organizare sunt nule de
drept.
Articolul 4
(1) Notarul public îşi exercită funcţia într-un birou notarial. Formele de exercitare a funcţiei de notar public sunt:
a) birou individual;
b) societate profesională.
(2) În cadrul biroului individual îşi exercită funcţia un notar public, angajaţi cu studii superioare şi personal auxiliar.
(3) Societatea profesională se constituie din 2 sau mai mulţi notari publici asociaţi. În cadrul societăţii
profesionale, notarii publici asociaţi pot angaja personal cu studii superioare şi personal auxiliar.
Pagina 1 din 102

(4) Notarii publici asociaţi într-o societate profesională îşi exercită personal funcţia şi răspund individual pentru
activitatea lor.
(5) Notarul public nu îşi poate exercita funcţia, în acelaşi timp, în mai multe forme de exercitare a acesteia.
Articolul 5
(1) Formele de exercitare a profesiei de notar public vor fi individualizate prin denumire, după cum urmează:
a) în cazul biroului individual - sintagma „birou individual notarial“ urmată fie de numele notarului public titular, fie
de denumirea biroului, în cazul în care notarul public şi-a ales o denumire;
b) în cazul societăţii profesionale - sintagma „societate profesională notarială“ urmată fie de numele notarilor
publici asociaţi, fie de denumirea societăţii profesionale, în cazul în care notarii publici asociaţi şi-au ales o
denumire.
(2) Denumirile prevăzute la alin. (1) vor figura pe însemnele exterioare ale birourilor individuale sau ale
societăţilor profesionale, în condiţiile stabilite de statutul profesiei.
(3) Prin contractul de asociere, notarii publici pot conveni ca denumirea societăţii profesionale să rămână
nemodificată, în cazul decesului sau al ieşirii din asociere a unuia dintre asociaţi.
Articolul 6
(1) Notarul public este liber să opteze şi să îşi schimbe în orice moment opţiunea pentru una dintre formele de
exercitare a funcţiei prevăzute de lege.
(2) Cu respectarea prevederilor prezentei legi şi ale statutului profesiei, o formă de exercitare a funcţiei de notar
public se poate transforma în alta fără a intra în lichidare.
Articolul 7
Actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are forţa
probantă şi, după caz, forţa executorie prevăzute de lege.
Articolul 8
Actele notariale pot fi efectuate şi de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, precum şi de alte
instituţii, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege.
Articolul 9
(1) Notarii publici şi instituţiile prevăzute la art. 8 care desfăşoară activitate notarială au obligaţia să verifice, în
scopul prevenirii litigiilor, ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor
moravuri, să ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge că le-au înţeles
sensul şi le-au acceptat efectele.
(2) În cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui.
Articolul 10
Activitatea notarială se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, de naţionalitate,
de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
Articolul 11
(1) Notarul public îşi desfăşoară activitatea la sediul biroului notarial în care funcţionează. Pentru îndeplinirea
obligaţiilor profesionale, notarul public se poate deplasa şi în afara sediului biroului notarial, în limitele
circumscripţiei teritoriale a judecătoriei în care îşi desfăşoară activitatea.
(2) În cazul în care în circumscripţia unei judecătorii funcţionează mai multe birouri de notari publici, competenţa
teritorială a fiecărui notar public se întinde pe tot cuprinsul acelei circumscripţii. Competenţa teritorială a notarilor
publici numiţi în municipiul Bucureşti se întinde pe tot cuprinsul circumscripţiei Tribunalului Bucureşti.
Norme de aplicare
REGULAMENT din 24 iulie 2013
Capitolul I
Articolul 1
Activitatea notarială pe teritoriul României se îndeplineşte de notarii publici numiţi în funcţie de către
ministrul justiţiei, în condiţiile Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu
modificările ulterioare, denumită în continuare lege, şi ale prezentului regulament.
Articolul 2
(1) În afara graniţelor României, activităţile notariale prevăzute de legislaţia în vigoare pot fi
îndeplinite numai de persoanele cu atribuţii în acest sens din cadrul misiunilor diplomatice şi al
oficiilor consulare ale României, precum şi de comandanţii navelor şi aeronavelor sub pavilion
românesc.
Pagina 2 din 102

(2) Secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţionează birouri notariale sau
sedii secundare ale acestora pot legaliza copii de pe înscrisurile prezentate de părţi, cu excepţia
înscrisurilor sub semnătură privată, atribuţie ce nu poate fi delegată altei persoane.
Articolul 3
Prin activitate notarială se înţelege totalitatea actelor, procedurilor şi consultaţiilor îndeplinite de
notarul public în exercitarea funcţiei, date în competenţa sa prin lege.
Capitolul II
Competenţa notarilor publici
Articolul 12
Notarul public îndeplineşte următoarele acte şi proceduri notariale:
a) redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor;
b) autentificarea înscrisurilor;
c) procedura succesorală notarială;
d) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;
e) legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură, precum şi a sigiliilor;
f) darea de dată certă înscrisurilor;
g) primirea în depozit a bunurilor, a înscrisurilor şi a documentelor prezentate de părţi, precum şi a sumelor de
bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite cu ocazia inventarului succesoral, în limita spaţiului şi
utilităţilor de care dispune biroul notarial;
h) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor;
i) legalizarea copiilor de pe înscrisuri;
j) efectuarea şi legalizarea traducerilor;
k) eliberarea de duplicate de pe actele pe care le-a întocmit;
l) activităţi fiduciare, în condiţiile legii;
m) numirea, în cazurile prevăzute de lege, a custodelui sau a curatorului special;
n) înregistrarea şi păstrarea, în condiţiile legii, a amprentelor dispozitivelor speciale de marcat;
o) certificarea etapelor procedurale ale licitaţiilor şi/sau ale rezultatelor acestora;
p) procedura divorţului, în condiţiile legii;
q) emiterea certificatului european de moştenitor;
r) lichidarea pasivului succesoral, cu acordul tuturor moştenitorilor;
s) emiterea titlurilor executorii notariale;
ş) orice alte operaţiuni prevăzute de lege.
Norme de aplicare
Capitolul II
Articolul 4
(1) Notarul public îndeplineşte activităţile notariale prevăzute la art. 12 şi 13 din lege, precum şi
activităţile date în competenţa sa prin alte acte normative.
(2) Notarul public are competenţă generală, cu excepţiile prevăzute la art. 15 din lege.
Articolul 13
Notarii publici pot da şi alte consultaţii juridice în materie notarială decât cele privind conţinutul actelor pe care le
îndeplinesc şi pot participa, în calitate de specialişti desemnaţi de părţi, la pregătirea şi întocmirea unor acte
juridice cu caracter notarial.
Norme de aplicare
Capitolul II
Articolul 4
Articolul 14
Pagina 3 din 102

Notarul public poate desfăşura, în condiţiile legii, activităţi de agent al Arhivei Electronice de Garanţii Reale
Mobiliare, precum şi alte activităţi decât cele prevăzute de prezenta lege, date în competenţa sa.
Articolul 15
În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, notarul public are competenţă generală, cu excepţiile prevăzute în situaţiile
următoare:
a) procedura succesorală notarială este de competenţa notarului public din biroul notarial situat în circumscripţia
teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu;
b) în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa oricăruia dintre notarii publici care îşi
desfăşoară activitatea într-un birou individual sau într-o societate profesională din circumscripţia teritorială a
judecătoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urmă;
c) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor se fac de notarul public din circumscripţia
teritorială a judecătoriei în care urmează a se face plata;
d) eliberarea duplicatelor de pe actele notariale, îndreptarea erorilor materiale sau completarea omisiunilor vădite
se face de notarul public în a cărui arhivă se află originalul actelor notariale;
e) procedura divorţului este de competenţa notarului public cu sediul biroului în circumscripţia judecătoriei în a
cărei rază teritorială se află locul încheierii căsătoriei sau ultima locuinţă comună a soţilor;
f) procedura eliberării încheierii cu privire la rezultatul verificărilor efectuate în Registrul de evidenţă a procedurilor
succesorale al Camerelor şi în registrele naţionale notariale ale Uniunii se îndeplineşte de notarul public
competent, în condiţiile legii, să efectueze procedura succesorală;
g) orice alte situaţii prevăzute de lege.
Norme de aplicare
Capitolul II
Articolul 4
Articolul 16
(1) Conflictele de competenţă între notarii publici din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel se soluţionează de
către Colegiul director al Camerei, la sesizarea notarului public sau a părţii interesate.
(2) Conflictele de competenţă dintre notarii publici din circumscripţia unor curţi de apel diferite se soluţionează de
către Biroul executiv al Consiliului Uniunii.
(3) Decizia Colegiului director al Camerei sau, după caz, a Biroului executiv al Consiliului Uniunii poate fi
contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea
notarul public cel din urmă sesizat. Hotărârea judecătoriei este definitivă.
Articolul 17
Secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţionează birouri ale notarilor publici îndeplinesc,
la cererea părţilor, legalizarea copiilor de pe înscrisuri, cu excepţia înscrisurilor sub semnătură privată.
Articolul 18
(1) Activitatea notarială a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României se desfăşoară pe baza legii
române şi a înţelegerilor internaţionale la care România este parte, precum şi potrivit uzanţelor internaţionale.
(2) La cererea persoanelor fizice având cetăţenia română, precum şi a persoanelor juridice române, misiunile
diplomatice şi oficiile consulare ale României îndeplinesc următoarele acte notariale:
a) redactarea de înscrisuri, la solicitarea părţilor, în vederea îndeplinirii uneia dintre procedurile notariale
prevăzute de lege în competenţa misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare;
b) autentificarea înscrisurilor, cu excepţia actelor juridice între vii cu efect constitutiv sau translativ de proprietate
şi a actelor privind alegerea, modificarea şi lichidarea regimului matrimonial;
c) legalizarea sigiliilor şi a semnăturilor;
d) darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părţi;
e) certificarea unor fapte;
f) legalizarea de copii de pe înscrisuri;
g) efectuarea şi legalizarea traducerilor;
h) primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părţi;
i) eliberarea de duplicate de pe actele notariale întocmite de misiunile diplomatice sau oficiile consulare.
Pagina 4 din 102

(3) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare nu pot îndeplini procedura desfacerii căsătoriei şi procedura
succesorală.
(4) Activităţile notariale prevăzute la alin. (2), care produc efecte juridice în România, pot fi îndeplinite de către
misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României şi la cererea persoanelor fizice sau juridice străine, în
măsura în care legile şi reglementările statului de reşedinţă sau acordurile bilaterale nu se opun.
(5) Actele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, precum şi la bordul
navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc care se află staţionate în raza de activitate a acestor organe,
precum şi la domiciliul cetăţeanului român ori în alt loc, dacă acest lucru este prevăzut în convenţiile internaţionale
la care România şi statul de reşedinţă sunt părţi sau legea locală nu se opune.
Capitolul III
Organizarea activităţii notarilor publici
Secţiunea 1
Organizarea, funcţionarea şi evidenţa biroului individual notarial şi a societăţii profesionale
notariale
Articolul 19
(1) Activitatea notarilor publici se desfăşoară în cadrul unui birou notarial, în care pot funcţiona unul sau mai
mulţi notari publici asociaţi în partidă simplă sau comună, după caz, conform avizului Colegiului director al
Camerei, angajaţi cu studii superioare şi personal auxiliar.
(2) Prin asociere, notarul public nu îşi pierde dreptul la birou notarial individual.
(3) Asocierea şi încetarea asocierii notarilor publici care au sediul biroului în circumscripţia aceleiaşi judecătorii
se dispun prin decizie a Colegiului director al Camerei în a cărei rază teritorială se află judecătoria în
circumscripţia căreia au sediul notarii publici. Asocierea şi încetarea asocierii notarilor publici care nu au sediul
biroului în circumscripţia aceleiaşi judecătorii se dispun prin ordin al ministrului justiţiei. Condiţiile şi procedura
privind asocierea, respectiv încetarea asocierii notarilor publici, se stabilesc prin regulamentul de punere în
aplicare a prezentei legi*).
Notă
*) A se vedea Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.333/C/2013 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii
notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din
1 august 2013, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Asocierea, respectiv încetarea asocierii, produce efecte de la data înregistrării acesteia în Registrul naţional
de evidenţă a notarilor publici, denumit în continuare RNENP, ţinut de Uniune. Certificatul de înregistrare se
comunică, de îndată, Ministerului Justiţiei.
Articolul 20
(1) Notarul public îşi poate schimba sediul biroului notarial dintr-o localitate în altă localitate, prin concurs
organizat de către Institutul Notarial Român, la nivel naţional, pe posturile destinate schimbărilor de sedii.
(2) Concursul de schimbări de sedii prevăzut la alin. (1) constă într-o probă practică scrisă. Nota minimă de
promovare este 7,00.
(3) Ocuparea posturilor de către candidaţii admişi se face potrivit opţiunii exprimate în cererea de înscriere la
concurs, în ordinea mediilor obţinute şi în limita posturilor prevăzute în ordinul de actualizare menţionat la art. 21
alin. (3) lit. d).
(4) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), schimbarea sediului biroului notarial dintr-o localitate în altă localitate
se poate realiza prin încetarea calităţii notarului public titular şi preluarea postului acestuia, la cerere, de către
notarul public asociat.
(5) În cazul în care în societatea profesională funcţionează mai mult de 2 notari publici asociaţi, care nu sunt
numiţi în localitatea respectivă, locul vacantat în condiţiile alin. (4) se ocupă de notarul public nominalizat prin
contractul de asociere de către notarul public titular, dintre notarii asociaţi. În cazul în care nu este nominalizat
unul dintre notarii asociaţi, locul vacantat se ocupă prin concurs organizat în condiţiile prezentei legi.
(6) La stabilirea posturilor destinate schimbărilor de sedii, Colegiile directoare ale Camerelor vor ţine seama atât
de criteriile prevăzute la art. 21 alin. (4), cât şi de locurile devenite vacante ca urmare a încetării calităţii unor
notari publici.
(7) Notarul public îşi poate schimba temporar sediul, prin asociere, dintr-o localitate în altă localitate, cu
respectarea dispoziţiilor art. 19 alin. (1)-(3).
(8) Componenţa comisiilor pentru organizarea şi desfăşurarea concursului de schimbare de sedii se stabileşte
potrivit regulamentului aprobat de către Consiliul Uniunii. Din comisia de examinare şi din comisia de soluţionare
a contestaţiilor face parte şi câte un reprezentant al Ministerului Justiţiei.
Pagina 5 din 102

(9) Schimbarea sediului biroului se dispune prin ordin al ministrului justiţiei.
(10) Schimbarea temporară a sediului biroului notarial prevăzută la alin. (7) se dispune prin ordin al ministrului
justiţiei sau, după caz, prin decizie a Colegiului director al Camerei.
(11) Procedura privind organizarea şi desfăşurarea concursului de schimbare de sediu se stabileşte prin
regulament, aprobat de Consiliul Uniunii.
Secţiunea a 2-a
Actualizarea numărului de notari publici
Articolul 21
(1) La actualizarea numărului de notari publici se va avea în vedere ca în circumscripţia unei judecătorii să îşi
exercite funcţia cel puţin 2 notari publici.
(2) Numărul posturilor de notar public se actualizează, de regulă anual, de către ministrul justiţiei. Actualizarea
se face la propunerea Consiliului Uniunii.
(3) Ministrul justiţiei va proceda, în primul trimestru al fiecărui an, pe baza propunerilor Consiliului Uniunii, la
emiterea ordinelor de actualizare, în mod distinct, pentru fiecare categorie de posturi care se actualizează, astfel:
a) posturile destinate judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b) posturi destinate notarilor stagiari care vor promova examenul de definitivat;
c) posturi destinate persoanelor care au cel puţin 6 ani vechime în funcţii de specialitate juridică şi care vor
promova concursul de dobândire a calităţii de notar public;
d) posturi destinate schimbărilor de sedii ale birourilor notariale.
(4) La formularea propunerii de actualizare, Consiliul Uniunii va ţine seama de:
a) propunerile Camerelor;
b) numărul notarilor publici în funcţie;
c) numărul notarilor stagiari care urmează să susţină examenul de definitivat;
d) cererile judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care urmează să fie numiţi notar public cu
scutire de examen;
e) cerinţele rezultate din întinderea teritoriului, numărul locuitorilor;
f) volumul şi tipul procedurilor notariale solicitate de către public;
g) media anuală a onorariilor încasate de birourile notariale, pe localităţi.
(5) La formularea propunerilor de actualizare, Camerele vor avea în vedere criteriile prevăzute la alin. (4) lit. b)-
g).
Norme de aplicare
Secţiunea a 2-a
Actualizarea numărului de notari publici
Articolul 31
Numărul notarilor publici din localităţile aflate în circumscripţia fiecărei judecătorii şi din municipiul
Bucureşti se actualizează, pe baza propunerilor Camerelor, distinct pentru fiecare dintre următoarele
categorii de posturi prevăzute în ordinul de actualizare:
a) posturile destinate judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie Justiţie;
b) posturile destinate notarilor stagiari care vor susţine examenul de definitivat;
c) posturile destinate persoanelor care au cel puţin 6 ani vechime în funcţii de specialitate juridică
şi care vor susţine concursul de dobândire a calităţii de notar public;
d) posturile destinate schimbărilor de sedii ale birourilor notariale.
Articolul 32
La formularea propunerilor de actualizare, Camerele vor avea în vedere criteriile prevăzute de lege,
posturile neocupate sau vacantate după ultima actualizare şi asocierile dintre notarii publici din
Camere diferite.
Articolul 33
(1) La formularea propunerilor de actualizare se vor actualiza în mod obligatoriu cu numărul
corespunzător posturi în localităţile în care:
a) unui notar public i-a încetat calitatea în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care postul
notarului public căruia i-a încetat calitatea este preluat de unul dintre notarii publici asociaţi. În
acest caz, devine vacant şi va fi avut în vedere la actualizare postul notarului public asociat care a
preluat postul notarului public căruia i-a încetat calitatea;
Pagina 6 din 102

b) un notar public este asociat într-o altă Cameră pe o perioadă care a depăşit 5 ani sau este
suspendat pe o perioadă care a depăşit 3 ani;
c) un notar public şi-a schimbat definitiv sediul biroului notarial în altă localitate, în condiţiile legii.
(2) Posturile indicate la alin. (1) se cuprind în ordinul de actualizare din anul următor, cu una dintre
destinaţiile stabilite de către Cameră.
Articolul 34
Camerele vor înainta propunerile de actualizare Consiliului Uniunii, care va verifica dacă sunt
îndeplinite criteriile de actualizare prevăzute de lege şi dacă posturile aflate în situaţiile prevăzute de
art. 33 au fost propuse pentru a fi cuprinse în ordinul de actualizare.
Articolul 35
În cazul în care, în urma verificărilor, Consiliul Uniunii constată că la formularea propunerilor de
actualizare nu au fost respectate de către Camere criteriile prevăzute de lege şi prezentul
regulament, acesta va proceda la suplimentarea, în mod corespunzător, a numărului de posturi, pe
care o va înainta ministrului justiţiei în vederea emiterii ordinului de actualizare.
Secţiunea a 3-a
Dobândirea calităţii de notar public
Articolul 22
(1) Notar public poate fi cel care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) este cetăţean român, cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, cetăţean al unui stat aparţinând
Spaţiului Economic European sau cetăţean al Confederaţiei Elveţiene şi are domiciliul sau reşedinţa în
România;
b) are capacitate deplină de exerciţiu;
c) este licenţiat în drept;
d) nu are antecedente penale rezultate ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu
serviciul ori a săvârşirii cu intenţie a unei alte infracţiuni;
e) se bucură de o bună reputaţie, constatată în condiţiile stabilite prin statut;
f) cunoaşte limba română;
g) este apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei;
h) a deţinut timp de 2 ani calitatea de notar stagiar, a absolvit Institutul Notarial Român şi a promovat
examenul de definitivat sau a exercitat timp de cel puţin 6 ani o funcţie de specialitate juridică şi a promovat
concursul de admitere în funcţia de notar public.
(2) Dovada îndeplinirii condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. g) se face în baza unui certificat medical şi a unui aviz
psihologic emise de către unităţi sanitare şi cabinete psihologice acreditate potrivit legii şi cu care Uniunea sau
Camerele au încheiat protocoale de colaborare.
Norme de aplicare
Articolul 5
(1) Poate deveni notar stagiar persoana care îndeplineşte următoarele condiţii, dovedite cu
următoarele documente:
a) are cetăţenia română, a unui stat membru al Uniunii Europene, a unui stat aparţinând Spaţiului
Economic European sau a Confederaţiei Elveţiene şi are domiciliul ori, după caz, reşedinţa obişnuită
în România, dovadă care se face cu acte eliberate de autorităţile române competente;
b) are capacitatea de exerciţiu deplină, dovadă care se face printr-o declaraţie pe propria
răspundere a persoanei, din care să rezulte că nu a pierdut şi nu i-a fost restrânsă capacitatea de
exerciţiu al drepturilor civile, în condiţiile legii;
c) este licenţiat în drept, dovadă care se face cu diploma de licenţă obţinută în România ori, în
cazul obţinerii în altă ţară, echivalată sau recunoscută de autorităţile române;
d) nu are antecedente penale rezultate ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de serviciu sau în
legătură cu serviciul ori a săvârşirii cu intenţie a unei alte infracţiuni, dovadă care se face cu
certificatul de cazier judiciar sau echivalentul acestuia eliberat de autoritatea competentă din statul
ori, după caz, statele al cărui/căror cetăţean este;
e) se bucură de o bună reputaţie, dovedită cu scrisoare de recomandare, de regulă, de la
angajator, organizaţia profesională, universităţi, instituţii sau altele asemenea, precum şi cu certificat
de cazier fiscal ori echivalentul acestuia eliberat de autoritatea competentă din statul ori, după caz,
statele al cărui/căror cetăţean este;
Pagina 7 din 102

f) cunoaşte limba română, dovadă ce se face prin atestatul de cunoaştere a limbii române.
Cunoaşterea limbii române se prezumă la persoanele cu cetăţenie română;
g) este apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei, dovadă care se
face cu certificatul medical şi avizul psihologic emise de către unităţi sanitare şi cabinete psihologice
acreditate potrivit legii şi cu care Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, denumită în
continuare Uniunea, sau Camerele Notarilor Publici, denumite în continuare Camere, au încheiat
protocoale de colaborare;
h) promovează examenul sau concursul pentru dobândirea calităţii de notar stagiar organizat de
Institutul Notarial Român, denumit în continuare INR, dovadă care se face prin hotărâre a Consiliului
Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, denumit în continuare Consiliul Uniunii, de
validare a rezultatelor examenului sau concursului.
(2) La cererea de înscriere se va ataşa şi dovada plăţii taxelor stabilite pentru înscrierea la examen
sau la concurs.
(3) În toate cazurile în care, potrivit legii, există obligaţia îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 22 alin.
(1) lit. g) din lege, competenţa de a efectua examinarea medicală şi de a elibera avizul psihologic
aparţine, după caz, unităţilor sanitare şi cabinetelor psihologice, acreditate potrivit legii, şi cu care
Uniunea şi/sau Camerele au încheiat protocoale de colaborare.
Articolul 6
(1) INR organizează, de regulă anual, într-o zi lucrătoare, examenul sau concursul pentru
dobândirea calităţii de notar stagiar, pe posturile aprobate de Consiliul Uniunii, după consultarea
Colegiilor directoare ale Camerelor. Data examenului sau concursului se stabileşte de către
preşedintele Uniunii, prin dispoziţie.
(2) Examenul sau concursul pentru dobândirea calităţii de notar stagiar se validează de către
Consiliul Uniunii, în condiţiile Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea examenului sau a
concursului pentru dobândirea calităţii de notar stagiar, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, la
propunerea Consiliului Uniunii.
(2^1) Consiliul Uniunii invalidează examenul sau concursul pentru dobândirea calităţii de notar
stagiar numai în cazul nerespectării procedurilor prevăzute de lege, de prezentul regulament sau de
Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea examenului sau a concursului pentru dobândirea
calităţii de notar stagiar, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii. În
cazul invalidării examenului sau concursului, INR organizează fără plata taxei de participare un nou
concurs ori examen numai pentru candidaţii care au fost admişi să participe la concursul invalidat.
(3) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului sau a examenului pentru dobândirea
calităţii de notar stagiar, componenţa, numirea membrilor comisiilor, numărul şi modul de constituire
a acestora se stabilesc prin regulamentul de organizare şi de desfăşurare a examenului sau
concursului pentru dobândirea calităţii de notar stagiar.
(4) Abrogat.
(5) Tematica şi bibliografia de examen sau de concurs, aprobate prin hotărâre a Consiliului Uniunii şi
avizate de către ministrul justiţiei, se publică pe pagina de internet a Uniunii, a INR şi a fiecărei
Camere, cu cel puţin 90 de zile înainte de data desfăşurării examenului sau concursului.
Articolul 7
Consiliul Uniunii aprobă numărul de posturi destinate examenului sau concursului pentru dobândirea
calităţii de notar stagiar, după consultarea Colegiilor directoare ale Camerelor.
Articolul 8
(1) Colegiul director al Camerei stabileşte, până la data de 15 mai a fiecărui an calendaristic,
birourile notariale în care notarii stagiari vor efectua stagiul de pregătire practică.
(2) Pentru ca un birou notarial să fie avizat de către Colegiul director al Camerei în vederea
desfăşurării de către notarii stagiari a stagiului de pregătire practică, notarul public care va coordona
activitatea de pregătire trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă, până la data de 15 mai a anului în care este organizat examenul sau concursul, cel
puţin 6 ani vechime în funcţia de notar public;
b) să se bucure de o bună reputaţie profesională, prezumată, în acest caz, prin lipsa sancţiunilor
disciplinare aplicate prin hotărâre definitivă, în ultimii 3 ani.
Articolul 9
(1) După promovarea examenului sau a concursului, notarul stagiar va încheia contractul de
pregătire cu INR. În contractul de pregătire se vor cuprinde:
a) perioada legală de desfăşurare a stagiului;
Pagina 8 din 102

b) condiţiile de desfăşurare a acestuia;
c) cuantumul şi modalitatea de plată a cheltuielilor de pregătire profesională. Contractele de
pregătire se încheie în termen de 20 de zile lucrătoare de la validarea de către Consiliul Uniunii a
examenului sau concursului.
(2) După promovarea examenului sau a concursului şi încheierea contractului de pregătire,
candidatul are obligaţia să urmeze, timp de 2 ani, cursurile de pregătire teoretică şi practică.
(3) Calitatea de notar stagiar încetează în următoarele cazuri:
a) refuzul încheierii contractului de pregătire cu INR;
b) absenţa nejustificată la cel puţin 15% din totalul orelor alocate cursurilor de pregătire teoretică şi
practică;
c) neplata cheltuielilor aferente pregătirii;
d) respingerea la două examene de definitivat;
e) abrogată
f) abrogată
g) în situaţia în care, în perioada de stagiu, se constată că notarul stagiar nu mai îndeplineşte
oricare dintre condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a)-e) şi g). În cazul neîndeplinirii condiţiei
prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d), dispoziţiile art. 40 alin. (3) din lege se aplică în mod corespunzător.
(3^1) Calitatea de notar stagiar încetează de drept la data numirii în funcţia de notar public, prin
ordin al ministrului justiţiei.
(4) Încetarea calităţii de notar stagiar se dispune de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii din
oficiu ori la sesizarea INR, a Colegiului director al Camerei sau a notarului public coordonator.
Articolul 10
(1) Stagiul de pregătire teoretică şi practică a notarului stagiar este de 2 ani, fără posibilitatea
reducerii acestuia, şi se desfăşoară după cum urmează:
a) un an de pregătire teoretică în cadrul INR;
b) un an de pregătire practică în cadrul biroului notarial desemnat de Colegiul director al Camerei.
(2) În cazul în care se respinge cererea de înscriere la examen, la solicitarea notarului stagiar,
Consiliul director al INR aprobă prelungirea contractului de pregătire încheiat cu notarul stagiar cu
încă un an, pe cheltuiala acestuia din urmă, caz în care notarul stagiar efectuează 6 luni pregătire
teoretică şi 6 luni pregătire practică.
Articolul 11
(1) Pregătirea practică se efectuează în cadrul biroului notarial şi constă în:
a) prezentarea sub aspect practic de către notarul public coordonator a evidenţelor notariale şi
financiar-contabile, a arhivei, precum şi a modului de lucru cu publicul;
b) prezentarea şi explicarea de către notarul public coordonator a modului de instrumentare a
actelor şi procedurilor notariale;
c) asistarea notarului public coordonator de către notarul stagiar la instrumentarea actelor şi
procedurilor notariale.
(2) Colegiul director al Camerei, din oficiu, la sesizarea notarului public coordonator cu privire la
imposibilitatea desfăşurării stagiului ori la sesizarea notarului stagiar cu privire la modul
necorespunzător de desfăşurare a pregătirii, dispune desemnarea unui alt notar public coordonator.
(3) Programul de desfăşurare a stagiului la nivelul biroului notarial este de minimum 6 ore în fiecare
zi lucrătoare.
(4) Pe perioada desfăşurării stagiului în biroul notarial, notarul stagiar nu poate semna niciun act
notarial şi nu poate instrumenta nicio procedură notarială.
(5) Colegiul director al Camerei repartizează, cu acordul notarului public coordonator, notarul stagiar
sau notarii stagiari care vor efectua stagiul de pregătire în cadrul birourilor notarilor publici.
(6) Cu aprobarea Colegiului director al Camerei, un notar public coordonator poate îndruma cel mult
2 notari stagiari în acelaşi timp.
(7) Pentru perioada în care asigură pregătirea notarului stagiar la biroul său, INR va achita notarului
public coordonator pentru fiecare notar stagiar pregătit un procent din taxa de şcolarizare, procent ce
va fi aprobat de Consiliul Uniunii.
(8) Calitatea de notar stagiar este compatibilă cu desfăşurarea altor activităţi profesionale, cu
condiţia ca acestea să nu aducă atingere onoarei şi bunelor moravuri.
(9) Suspendarea efectuării stagiului se dispune de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii, pe o
perioadă determinată, în cazul în care notarul stagiar se află în una dintre următoarele situaţii:
a) în caz de boală, pe perioada concediului medical care depăşeşte 30 de zile;
Pagina 9 din 102

b) în caz de concediu pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul
copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
c) la cererea notarului stagiar, pentru perioade care nu pot depăşi, cumulat, 3 ani.
(10) Pe durata suspendării, notarul stagiar nu are dreptul să participe la cursurile de pregătire
teoretică şi practică. Dacă pe durata stagiului, din cauza suspendărilor intervenite, notarul stagiar a
absentat la cel puţin 15% din totalul orelor de pregătire teoretică şi practică, acesta are obligaţia să
efectueze, pe cheltuiala lui, orele de pregătire absentate, corespunzător conţinutului predat pe
perioada absenţei.
Articolul 12
După finalizarea perioadei de stagiu, INR eliberează notarului stagiar un certificat de absolvire care
confirmă efectuarea stagiului de pregătire teoretică şi practică şi îi conferă notarului stagiar dreptul de
a se prezenta la examenul de definitivat.
Articolul 13
Examenul de definitivat pentru notarii stagiari se organizează de către INR, la cererea Consiliului
Uniunii, pentru ocuparea posturilor vacante cuprinse în ordinul de actualizare prevăzut de art. 21 alin.
(3) lit. b) din lege. Data examenului se stabileşte de către preşedintele Uniunii.
Articolul 14
(1) Procedura de organizare şi desfăşurare a examenului de definitivat, componenţa şi numărul
comisiilor, precum şi modul de constituire a acestora se stabilesc prin Regulamentul pentru
organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de
notar public, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii.
(2) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 22 lit. a)-g) din lege se face prin aplicarea, în mod
corespunzător, a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din prezentul regulament.
(3) Dovada îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 22 lit. h) din lege se face în condiţiile stabilite prin
regulamentul prevăzut la alin. (1).
Articolul 15
(1) Numirea membrilor comisiilor se face de către Consiliul Uniunii, cu excepţia reprezentanţilor
Ministerului Justiţiei, care se numesc prin ordin al ministrului justiţiei.
(2) Hotărârea prin care se stabileşte componenţa comisiilor se comunică de îndată, dar nu mai
târziu de 3 zile de la emitere, direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei.
(3) Un exemplar al hotărârilor date de comisiile constituite în condiţiile Regulamentului pentru
notar public se comunică direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei.
Articolul 16
Notarii stagiari susţin examenul de definitivat numai pe posturile destinate notarilor stagiari care vor
promova examenul de definitivat, din circumscripţia Camerei pentru care au susţinut examenul de
dobândire a calităţii de notar stagiar.
Articolul 17
Pentru examenul de definitivat, Colegiile directoare ale Camerelor propun un număr de posturi egal cu
numărul notarilor stagiari din cadrul acelei Camere care au finalizat stagiul de pregătire.
Articolul 18
În cazul în care în urma desfăşurării examenului de definitivat nu se ocupă toate posturile prevăzute în
ordinul de actualizare pentru examenul de definitivat, Colegiul director al Camerei le va reporta pentru
următoarea actualizare a posturilor vacante cu această destinaţie.
Articolul 19
(1) În termen de cel mult 15 zile de la validarea rezultatelor examenului de definitivat, Colegiul
director al Camerei îi convoacă pe candidaţii admişi şi procedează la repartizarea acestora.
Candidaţii îşi exprimă opţiunea în scris, în ordinea mediilor obţinute, în faţa Colegiului director al
Camerei, pentru unul dintre posturile vacante de notar public existente la nivelul Camerei pentru care
au susţinut examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar şi în limita locurilor
cuprinse în ordinul privind actualizarea posturilor destinate notarilor stagiari care vor promova
examenul de definitivat.
(2) După exprimarea opţiunilor se înaintează ministrului justiţiei propunerea de emitere a ordinelor
de numire în funcţia de notar public a candidaţilor declaraţi admişi.
(3) Procedura de exprimare a opţiunilor şi de formulare a propunerii de numire în funcţia de notar
public a notarilor stagiari se stabileşte prin Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea
Pagina 10 din 102

examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de notar public, aprobat prin
ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii.
Articolul 23
În toate cazurile în care, potrivit legii, există obligaţia îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. g),
dispoziţiile art. 22 alin. (2) sunt aplicabile.
Articolul 24
(1) Pentru a deveni notar stagiar, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile prevăzute la art. 22
alin. (1) lit. a)-g) şi să promoveze examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar, organizat de
Institutul Notarial Român.
(2) Institutul Notarial Român organizează, pe posturile aprobate de Consiliul Uniunii, într-o zi lucrătoare, la o
dată stabilită de preşedintele Uniunii, examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar.
(3) Examenul sau concursul de admitere ca notar stagiar constă într-o probă scrisă, cu caracter teoretic, din
tematica aprobată de Consiliul Uniunii. Nota minimă de promovare este 7,00. Candidaţii declaraţi admişi vor
ocupa locurile în limita posturilor aprobate de Consiliul Uniunii pentru Camera la care şiau depus cererea de
înscriere la examen sau concurs. Un candidat poate depune cererea de înscriere la examen sau concurs la o
singură Cameră.
(4) Locurile destinate dobândirii calităţii de notar stagiar se aprobă de către Consiliul Uniunii, după consultarea
Colegiilor directoare.
Articolul 25
(1) După promovarea examenului sau concursului prevăzut la art. 24, notarul stagiar urmează timp de 2 ani
cursurile de pregătire teoretică şi practică organizate de Institutul Notarial Român.
(2) Pe perioada desfăşurării stagiului, notarul stagiar suportă cheltuielile de pregătire stabilite de către Institutul
Notarial Român. Nefrecventarea cursurilor sau neplata cheltuielilor de pregătire atrage încetarea calităţii de notar
stagiar. Structura pregătirii şi condiţiile aplicării sancţiunii prevăzute în prezentul alineat, precum şi procedura
desfăşurării stagiului se stabilesc prin regulament aprobat de către Consiliul Uniunii.
(3) Pregătirea teoretică se desfăşoară prin frecventarea cursurilor organizate de Institutul Notarial Român.
Pregătirea practică se desfăşoară în cadrul unui birou notarial, desemnat de către Colegiul director al Camerei în
care notarul stagiar a susţinut examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar, cu acordul
notarului public coordonator.
(4) Activitatea unui notar stagiar poate fi îndrumată numai de notari publici cu o vechime de cel puţin 6 ani în
această calitate şi care se bucură de o bună reputaţie profesională.
(5) După finalizarea celor 2 ani de stagiu, notarul stagiar trebuie să participe şi să promoveze examenul de
definitivat organizat de Institutul Notarial Român, denumit în continuare INR.
(6) Examenul de definitivat constă în două probe scrise, respectiv una cu caracter teoretic şi una cu caracter
practic, din tematica de concurs. Media minimă de promovare este 7,00, dar nu mai puţin de nota 5,00 la fiecare
probă.
(7) După finalizarea celor 2 ani de stagiu, notarul stagiar are dreptul de a se prezenta la cel mult două sesiuni
ale examenului de definitivat.
(8) Comisia de examinare pentru examenul de definitivat este constituită din următorii membri: un membru al
Consiliului Uniunii, care este şi preşedintele comisiei, un reprezentant al Ministerului Justiţiei, un membru al
corpului didactic din învăţământul superior de specialitate şi 2 notari publici cu prestigiu profesional, desemnaţi în
condiţiile regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului.
(9) În funcţie de numărul candidaţilor, Consiliul Uniunii, la propunerea INR, poate hotărî suplimentarea
numărului comisiilor de examinare cu componenţa celei prevăzute la alin. (8), cu excepţia preşedintelui, care
este unic.
(10) Dispoziţiile alin. (8) şi (9) se aplică în mod corespunzător şi pentru constituirea comisiei de soluţionare a
contestaţiilor.
(11) Rezultatele examenului de definitivat se validează de către Consiliul Uniunii, la propunerea preşedintelui
comisiei de examinare.
(12) Examenul sau, după caz, concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar se susţine în limba română şi
se organizează de către Institutul Notarial Român, conform condiţiilor şi procedurii prevăzute prin regulament
aprobat de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii. Componenţa comisiilor pentru organizarea şi
desfăşurarea examenului sau, după caz, a concursului de dobândire a calităţii de notar stagiar se stabileşte
potrivit regulamentului. Din comisia de examinare şi din comisia de soluţionare a contestaţiilor face parte şi câte
un reprezentant al Ministerului Justiţiei.
(13) Examenul de definitivat, concursul de dobândire a calităţii de notar public, concursul de schimbări de sedii,
precum şi examenul sau, după caz, concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar se desfăşoară la Bucureşti.
Pagina 11 din 102

(14) Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru
dobândirea calităţii de notar public se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii.
Articolul 26
În termen de 15 zile de la validarea rezultatelor, candidaţii care au promovat examenul de definitivat îşi exprimă
opţiunile pentru ocuparea locurilor de notar public, în ordinea mediilor obţinute pe locurile din cadrul Camerei în
care au susţinut examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar şi în limita locurilor cuprinse în
ordinul de actualizare prevăzut la art. 21 alin. (3) lit. b).
Articolul 27
După exprimarea opţiunilor de ocupare a locurilor şi comunicarea acestora Ministerului Justiţiei de către Consiliul
Uniunii, candidaţii declaraţi admişi sunt numiţi notari publici prin ordin al ministrului justiţiei, în termen de 30 de
zile de la comunicare.
Articolul 28
(1) Poate dobândi calitatea de notar public şi persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la art.
22 alin. (1) lit. a)-g), are cel puţin 6 ani vechime într-o funcţie de specialitate juridică şi promovează concursul de
admitere în funcţia de notar public organizat de INR.
(2) Persoanele care doresc să dobândească calitatea de notar public, în condiţiile alin. (1), trebuie să se înscrie
la Camera în circumscripţia căreia doresc să îşi desfăşoare activitatea, pentru ocuparea unui post propus de
respectiva Cameră şi cuprins în ordinul de actualizare emis de ministrul justiţiei.
(3) INR organizează concursul de admitere la nivel naţional pentru persoanele înscrise din toate Camerele, la o
dată unică stabilită de preşedintele Uniunii, în condiţiile stabilite de regulamentul de organizare şi funcţionare a
concursului.
(4) Comisia de examinare şi Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor pentru concursul de admitere se
constituie potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (8)-(10).
(5) Concursul de admitere constă în două probe scrise, respectiv una cu caracter teoretic şi una cu caracter
practic, din tematica de concurs. Media minimă de promovare este 7,00, cu condiţia ca la fiecare probă din
concurs să obţină cel puţin nota 5,00.
(6) Preşedintele concursului înaintează, spre validare, Consiliului Uniunii rezultatele concursului de admitere.
Norme de aplicare
Articolul 20
(1) Poate dobândi calitatea de notar public persoana care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute
la art. 22 lit. a)-g) din lege, are cel puţin 6 ani vechime într-o funcţie de specialitate juridică şi
promovează concursul pentru dobândirea calităţii de notar public, organizat de INR.
(2) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 22 lit. a)-g) din lege se face prin aplicarea, în mod
corespunzător, a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din prezentul regulament, care se completează cu
următoarele acte:
a) dovada îndeplinirii condiţiei privind vechimea de cel puţin 6 ani într-o funcţie de specialitate
juridică, ce se face, în condiţiile legii, cu copie certificată pentru conformitate cu originalul de pe
carnetul de muncă, adeverinţă eliberată de către angajator şi, după caz, de inspectoratul teritorial de
muncă sau de organizaţia profesională din care face parte ori a făcut parte candidatul, precum şi cu
orice alte documente prevăzute de legislaţia în vigoare;
b) dovada promovării concursului, care se face cu hotărârea Consiliului Uniunii de validare a
rezultatelor concursului pentru dobândirea calităţii de notar public.
Articolul 21
Cererea de înscriere, împreună cu dovezile de îndeplinire a condiţiilor de înscriere la concurs şi de
plată a taxei, se depun de către candidat la sediul Camerei în a cărei circumscripţie doreşte să îşi
desfăşoare activitatea ca notar public şi există posturi vacante prevăzute în ordinul de actualizare
corespunzător.
Articolul 22
Concursul pentru dobândirea calităţii de notar public se organizează de către INR, la cererea
Consiliului Uniunii.
Articolul 23
(1) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului, componenţa şi numărul comisiilor,
precum şi modul de constituire a acestora se stabilesc prin Regulamentul pentru organizarea şi
desfăşurarea examenului de definitivat şi a concursului pentru dobândirea calităţii de notar public,
aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii.
Pagina 12 din 102

(2) Numirea membrilor comisiilor se face de către Consiliul Uniunii, cu excepţia reprezentanţilor
Ministerului Justiţiei, care se numesc prin ordin al ministrului justiţiei.
(3) Componenţa comisiilor, precum şi orice modificare a acesteia se comunică direcţiei de
specialitate din Ministerul Justiţiei.
(4) Un exemplar al hotărârilor date de comisiile constituite în condiţiile Regulamentului pentru
notar public se comunică direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei.
Articolul 24
(1) După validarea rezultatelor concursului, candidaţii admişi îşi vor exprima, în ordinea mediilor
obţinute, în faţa Biroului executiv al Consiliului Uniunii, opţiunile de ocupare a posturilor vacante
existente în cadrul Camerei unde s-au înscris.
(2) După exprimarea opţiunilor se înaintează ministrului justiţiei propunerea de emitere a ordinelor
de numire în funcţia de notar public a candidaţilor declaraţi admişi.
(3) Procedura de exprimare a opţiunilor şi de formulare a propunerii de numire în funcţia de notar
public se stabileşte prin Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de definitivat
şi a concursului pentru dobândirea calităţii de notar public, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, la
Articolul 25
(1) După numirea în funcţie, notarul public are obligaţia de a urma, pe cheltuială proprie, cursurile de
pregătire practică organizate de INR, cu privire la modul de îndeplinire a actelor şi procedurilor
notariale, precum şi la organizarea şi funcţionarea biroului notarial.
(2) Durata cursurilor de pregătire se stabileşte de către Consiliul Uniunii, iar la finalul acestora se
eliberează un certificat.
Articolul 29
Concursul de admitere în funcţia de notar public pentru persoanele care au cel puţin 6 ani vechime într-o funcţie
de specialitate juridică se organizează de către INR, la solicitarea Consiliului Uniunii, ori de câte ori este necesar,
dar cel puţin o dată la 2 ani.
Articolul 30
În termen de 15 zile de la data validării rezultatelor, candidaţii care au promovat concursul de admitere îşi
exprimă opţiunile pentru ocuparea locurilor de notar public, în ordinea mediilor obţinute pe locurile din cadrul
Camerei în care s-au înscris la concurs şi în limita locurilor cuprinse în ordinul de actualizare prevăzut la art. 21
alin. (3) lit. c).
Articolul 31
După exprimarea opţiunilor de ocupare a locurilor şi comunicarea acestora Ministerului Justiţiei de către Consiliul
Uniunii, candidaţii declaraţi admişi sunt numiţi notari publici prin ordin al ministrului justiţiei, în termen de 30 de
zile de la comunicare.
Articolul 32
După numirea prin ordin al ministrului justiţiei, notarii publici care au obţinut această calitate în condiţiile art. 28 au
obligaţia de a urma cursuri privind pregătirea practică pentru desfăşurarea profesiei de notar, precum şi pentru
organizarea activităţii unui birou notarial, cursuri organizate de INR pe o perioadă stabilită de către Consiliul
Uniunii, cu plata taxelor aferente.
Articolul 33
(1) Pot dobândi, la cerere, fără examen, calitatea de notar public şi judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Cererea de numire se adresează ministrului
justiţiei, în termen de cel mult un an de la data expirării mandatului sau eliberării din funcţie, din motive
neimputabile.
(2) Pentru a fi avute în vedere la emiterea ordinului de actualizare, cererile de numire se depun până la data de
31 martie a fiecărui an, la Ministerul Justiţiei. Solicitantul va preciza în cererea de numire Camera în a cărei
circumscripţie doreşte să îşi exercite activitatea. Cererile depuse după această dată vor fi soluţionate în anul
următor. Sub sancţiunea respingerii cererii de numire, solicitantul va depune odată cu cererea dovezile din care
să rezulte că îndeplineşte condiţiile art. 22 alin. (1) lit. a)-g), precum şi o declaraţie pe propria răspundere,
încheiată în formă autentică, din care să rezulte că nu a revenit pe funcţia de magistrat deţinută anterior sau pe o
altă funcţie de judecător ori procuror şi nu a optat pentru intrarea în avocatură.
(3) Ministerul Justiţiei va transmite Consiliului Uniunii, în 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin.
(2), cererile judecătorilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute mai sus.
Pagina 13 din 102

Norme de aplicare
Articolul 26
(1) Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pot dobândi, la cerere, fără examen, calitatea
de notar public, în temeiul dispoziţiilor art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Cererea de numire în funcţie se adresează ministrului justiţiei, în termen de cel mult un an de la
data expirării mandatului sau eliberării din funcţie din motive neimputabile.
(3) Termenul de un an pentru depunerea cererii de dobândire, în condiţiile legii, a calităţii de notar
public de către judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se calculează de la data publicării
în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului de eliberare din funcţia de judecător.
Articolul 27
(1) Cererea se depune la direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, va cuprinde Camera
unde solicitantul doreşte să îşi desfăşoare activitatea şi va fi însoţită de dovada publicării decretului
de eliberare din funcţie, precum şi de dovezile din care rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de
lege.
(2) Cererile depuse până la data de 31 martie a fiecărui an vor fi avute în vedere la actualizarea din
anul respectiv a posturilor cu această destinaţie. Centralizatorul cuprinzând numărul cererilor de
posturi, cu indicarea camerelor pentru care s-au exprimat opţiuni de numire în funcţie, se comunică
Consiliului Uniunii pentru a fi avute în vedere, la actualizarea din anul respectiv, solicitările de posturi
destinate judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(3) Cererile, respectiv actele doveditoare, depuse după data prevăzută la alin. (2), rămân în evidenţa
direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei şi vor fi avute în vedere în anul următor la actualizarea
posturilor cu această destinaţie.
(4) După primirea de la Ministerul Justiţiei a centralizatorului cuprinzând numărul cererilor de posturi
de numire în funcţie fără examen, Consiliul Uniunii va solicita Camerelor formularea de propuneri
pentru actualizarea posturilor destinate acestora.
Articolul 28
(1) La formularea propunerilor de actualizare, Camerele vor avea în vedere numărul cererilor
formulate şi criteriile prevăzute de lege.
(2) Posturile destinate judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vor fi alocate în municipii
reşedinţă de judeţ şi vor fi comunicate de către Consiliul Uniunii ministrului justiţiei, în vederea
emiterii ordinului de actualizare.
Articolul 29
(1) Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi vor exprima prin cerere scrisă, adresată
direcţiei de specialitate, opţiunile de ocupare a posturilor prevăzute în ordinul de actualizare, în
termen de două luni de la publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, fiecare
arătând în cererea de exprimare a opţiunii ordinea de preferinţă pentru ocuparea posturilor din
circumscripţia Camerei menţionate în cerere. Ordinul de actualizare se publică şi pe pagina de
internet a Ministerului Justiţiei.
(2) Judecătorii nu pot opta pentru un post vacant existent în altă Cameră decât cea precizată în
cererea de numire.
(3) În cazul în care mai mulţi judecători optează pentru acelaşi post din circumscripţia Camerei
arătate în cerere, departajarea se va face prin aplicarea, în următoarea ordine, a criteriilor de
prioritate:
a) are vechime mai mare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b) are vechime mai mare în funcţia de judecător şi/sau procuror;
c) are titlul de doctor în drept;
d) are activitate mai îndelungată în funcţii de specialitate juridică;
e) a funcţionat ca judecător şi/sau procuror, pe o durată mai mare de timp, la instanţe judecătoreşti
din localitatea în care a solicitat numirea;
f) a obţinut o medie mai mare la examenul de licenţă sau de diplomă.
Articolul 30
Pagina 14 din 102

(1) După numirea în funcţia de notar public a judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
aceştia au obligaţia să urmeze, pe cheltuială proprie, cursurile de pregătire organizate de INR cu
privire la modul de îndeplinire a actelor şi procedurilor notariale, organizarea şi funcţionarea Uniunii,
a Camerei şi a biroului notarial.
(2) Durata cursurilor de pregătire va fi stabilită de către Consiliul Uniunii, iar la finalul acestora se va
elibera un certificat.
Articolul 34
(1) În funcţie de cererile comunicate de Ministerul Justiţiei, Consiliul Uniunii va solicita Camerelor pentru care
judecătorii şi-au exprimat opţiunea să propună un număr de locuri corespunzător cu opţiunile formulate. La
formularea propunerilor, Camerele vor avea în vedere criteriile prevăzute de prezenta lege pentru actualizarea
numărului de posturi.
(2) Pe baza propunerilor primite de la Camere, Consiliul Uniunii formulează propunerile de posturi destinate a fi
ocupate de judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe care le supune aprobării ministrului justiţiei.
(3) După emiterea ordinului de actualizare a posturilor destinate a fi ocupate de judecătorii de la Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, ministrul justiţiei va emite ordinele de numire în funcţia de notar public a solicitanţilor care
îndeplinesc condiţiile de mai sus.
(4) În cazul în care există mai mulţi solicitanţi pentru acelaşi post, aceştia vor fi departajaţi după criteriile stabilite
în regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Articolul 35
După numirea prin ordin al ministrului justiţiei, notarii publici care au obţinut această calitate în condiţiile art. 33 au
obligaţia de a urma cursuri de pregătire practică pentru desfăşurarea profesiei de notar, precum şi pentru
organizarea activităţii unui birou notarial, cursuri organizate de INR pe o perioadă stabilită de către Consiliul
Uniunii, cu plata taxelor aferente.
Secţiunea a 4-a
Numirea în funcţia de notar public
Articolul 36
(1) Notarul public este numit de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii, în baza cererii celui interesat
şi după ce face dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 22.
(2) În ordinul de numire în funcţie se menţionează circumscripţia judecătoriei şi localitatea în care este numit
notarul public.
Norme de aplicare
Secţiunea a 3-a
Numirea în funcţia de notar public
Articolul 36
Propunerea de numire în funcţia de notar public a candidaţilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute
de art. 22 din lege se formulează de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii şi se înaintează
Ministerului Justiţiei în vederea emiterii ordinului de numire, împreună cu documentele care fac
dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, certificate de către Uniune ca fiind conforme cu
originalul:
a) dosarele de înscriere ale candidaţilor;
b) hotărârea de validare a rezultatelor examenului de definitivat, respectiv a rezultatelor
concursului de admitere în funcţia de notar public, din care rezultă declararea ca admişi a
candidaţilor pentru care se propune numirea ca notar public.
Articolul 37
Notarul public este numit în funcţie prin ordin al ministrului justiţiei, pe baza referatului întocmit de
direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei privind îndeplinirea condiţiilor de numire
prevăzute de lege.
Articolul 38
Ordinul ministrului justiţiei de numire în funcţia de notar public se emite în termen de 30 de zile de la
comunicarea propunerilor de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii şi cuprinde numele şi
prenumele notarului public, circumscripţia judecătoriei sau, după caz, a municipiului Bucureşti,
precum şi localitatea în care este numit acesta.
Articolul 39
Pagina 15 din 102

După emitere, ordinul de numire în funcţie va fi înaintat Uniunii, care îl va comunica, la rândul său,
Camerei din care face parte notarul public, pentru a fi transmis acestuia.
Articolul 40
În termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire în funcţie, notarul public are obligaţia să îşi
înregistreze sediul biroului în Registrul naţional de evidenţă a notarilor publici (RNENP), ţinut de
către Uniune.
Articolul 41
(1) După emiterea ordinului de numire, notarul public va depune jurământul, la Bucureşti, într-un
cadru solemn, în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii sau a reprezentanţilor acestora.
(2) Depunerea jurământului se consemnează într-un proces-verbal, întocmit în 4 exemplare, care
se semnează de notarul public şi de persoanele prevăzute la alin. (1).
(3) Un exemplar al procesului-verbal şi al jurământului se înmânează notarului public, iar câte un
exemplar din celelalte 3 se păstrează în arhiva Ministerului Justiţiei, a Uniunii şi, respectiv, a
Camerei.
Articolul 37
După împlinirea vârstei de 75 de ani, notarul public îşi poate exercita funcţia numai dacă prezintă anual un
certificat medical privind îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. g).
Articolul 38
Exercitarea fără drept a funcţiei de notar public constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii penale.
Articolul 39
(1) După emiterea ordinului de numire în funcţie în condiţiile art. 36, notarul public va depune jurământul.
(2) Jurământul va fi depus, într-un cadru solemn, de către notarul public în faţa ministrului justiţiei şi a
preşedintelui Uniunii sau a reprezentanţilor acestora.
(3) Jurământul are următorul conţinut: „Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi îndeplinesc cu onoare şi
credibilitate publică, cu conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile cemi revin şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-
mi ajute Dumnezeu!“
(4) Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a notarului public.
(5) Notarul public fără confesiune va depune jurământul fără formulă religioasă, pe conştiinţă şi onoare.
Articolul 40
(1) Notarul public care, după numire, îşi va desfăşura activitatea într-un birou individual notarial este obligat, în
termen de 3 luni de la emiterea ordinului de numire în funcţie, să îşi înregistreze sediul biroului individual în
RNENP. Pentru înregistrarea sediului biroului individual notarial, notarul public va prezenta ordinul de numire în
funcţie, sigiliul şi specimenul de semnătură, dovada depunerii jurământului, precum şi licenţa de funcţionare.
(2) Notarul public care după numire îşi va desfăşura activitatea într-o societate profesională este obligat să îşi
obţină licenţa de funcţionare şi să îşi înregistreze în RNENP atât ordinul de numire în funcţie, cât şi ordinul de
asociere sau, după caz, decizia Colegiului director al Camerei, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului de
numire, respectiv de asociere. Pentru înregistrare, notarul public va prezenta ordinul de numire în funcţie, ordinul
de asociere sau, după caz, decizia Colegiului director al Camerei, sigiliul şi specimenul de semnătură, dovada
depunerii jurământului, precum şi licenţa de funcţionare.
(3) Licenţa de funcţionare constă în atestarea îndeplinirii formalităţilor pentru începerea şi desfăşurarea
activităţii, prevăzute prin regulament.
(4) Certificatul de înregistrare în RNENP conferă notarului public dreptul de a desfăşura efectiv activitatea.
(5) Înregistrarea unei cereri de suspendare înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1) sau (2), urmată
de emiterea ordinului ministrului justiţiei de suspendare a calităţii de notar public, întrerupe curgerea termenului.
(6) Pentru cazuri temeinic justificate, confirmate de Colegiul director al Camerei, termenele prevăzute la alin. (1)
şi (2) pot fi prelungite prin ordin al ministrului justiţiei, pe o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni.
(7) Neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) şi (2) privind înregistrarea în RNENP atrage suspendarea de
drept a calităţii de notar public, începând cu data expirării termenului de înregistrare.
(8) Notarul public care este înregistrat în RNENP, iar în modul său de funcţionare şi exercitare a activităţii a
intervenit o modificare are obligaţia ca, în termen de 3 luni de la emiterea ordinului ministrului justiţiei de
schimbare a sediului biroului în circumscripţia altei judecătorii, de încetare a suspendării calităţii, respectiv de la
emiterea ordinului ministrului justiţiei ori, după caz, a deciziei Colegiului director al Camerei de asociere sau de
încetare a asocierii, să solicite înregistrarea în RNENP, în mod corespunzător, a modificării intervenite în
desfăşurarea activităţii.
(9) Înregistrarea în RNENP a unei cereri de suspendare înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1),
urmată de emiterea ordinului ministrului justiţiei de suspendare din funcţia de notar public, întrerupe termenul.
Pagina 16 din 102

(10) Pentru cazuri temeinic justificate, termenul prevăzut la alin. (8) poate fi prelungit, prin ordin al ministrului
justiţiei, pe o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni.
(11) Neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (8) privind înregistrarea în RNENP atrage suspendarea de drept
a notarului public din exerciţiul funcţiei.
(12) Camera în a cărei rază teritorială se află judecătoria în circumscripţia căreia a fost numit şi, după caz,
Camera în care notarul public îşi desfăşura activitatea la data încetării sau suspendării calităţii au obligaţia
înregistrării modificării intervenite în desfăşurarea activităţii notarului public în RNENP, în termen de două luni de
la emiterea ordinului ministrului justiţiei de încetare sau de suspendare a calităţii de notar public.
(13) În situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), notarul public îşi începe activitatea numai după înregistrarea în
RNENP. Retragerea licenţei de funcţionare atrage suspendarea de drept a notarului public până la acordarea
unei noi licenţe de funcţionare.
(14) În situaţiile prevăzute la alin. (8), notarul public îşi începe activitatea numai după înregistrarea în RNENP.
Retragerea licenţei de funcţionare atrage suspendarea de drept a notarului public până la acordarea unei noi
licenţe de funcţionare.
(15) Procedura înregistrării în RNENP, precum şi procedura acordării sau, după caz, retragerii licenţei de
funcţionare se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Secţiunea a 5-a
Încetarea şi suspendarea din funcţia de notar public
Articolul 41
(1) Calitatea de notar public încetează:
a) prin renunţarea scrisă la calitatea de notar public;
b) în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii;
c) în caz de neexercitare a funcţiei, fără justificare, o perioadă neîntreruptă de cel puţin 6 luni;
d) prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară, în condiţiile prezentei legi;
e) în cazul văditei incapacităţi profesionale, constatată în urma controlului exercitat în condiţiile prezentei legi;
f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei
pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei
alte infracţiuni;
g) în cazul în care notarul public nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 22 alin. (1) lit. a)-g);
h) în cazul constatării, în condiţiile prevăzute la art. 42 alin. (3), a unei boli psihice ireversibile;
i) prin deces.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. f), instanţa de judecată comunică de îndată compartimentului de specialitate
din cadrul Ministerului Justiţiei şi Uniunii copia certificată a hotărârii judecătoreşti definitive de condamnare.
(3) Notarul public poate fi menţinut în activitate în cazul în care, pentru o infracţiune săvârşită din culpă, s-a
dispus amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei, s-a aplicat pedeapsa amenzii sau acesta
a beneficiat de amnistie ori graţiere înainte de începerea executării pedepsei şi se apreciază că fapta săvârşită
nu a adus atingere prestigiului profesiei.
(4) Încetarea funcţiei de notar public se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiţiei, la propunerea
Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau din oficiu.
(5) La încetarea calităţii de notar public, Camera are obligaţia de a ridica de îndată sigiliile, registrele şi arhiva.
Registrele şi arhiva se vor prelua, în următoarea ordine, de către:
a) notarul public asociat;
b) un alt notar public din circumscripţia aceleiaşi judecătorii sau, în lipsă, din circumscripţia aceleiaşi Camere,
în cazul în care notarul public a cărui funcţie a încetat îşi desfăşura activitatea într-un birou notarial individual;
c) Cameră, în cazul în care arhiva nu poate fi preluată de un notar public.
(6) În cazul în care Camera este împiedicată să îşi exercite atribuţiile prevăzute la alin. (1)-(5), aceasta poate
solicita sprijinul organelor de ordine publică.
Norme de aplicare
Articolul 68
Încetarea calităţii de notar public se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiţiei, la
propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau din oficiu.
Articolul 69
Pagina 17 din 102

(1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. a) din lege se dispune de
ministrul justiţiei, prin ordin, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii. Cererea
de renunţare formulată de către notarul public se depune la Colegiul director al Camerei în care
funcţionează în vederea avizării.
(2) În vederea încetării activităţii notarului public, ca urmare a încetării calităţii de notar public, se
procedează astfel:
a) Colegiul director al Camerei procedează la verificarea condiţiilor de continuare a activităţii
biroului notarial de către un alt notar public sau de desfiinţare a acestuia;
b) după avizarea de către Colegiul director al Camerei, cererea se înaintează Biroului executiv al
Consiliului Uniunii, care propune ministrului justiţiei încetarea calităţii de notar public. Ministrul
justiţiei va soluţiona cu celeritate cererea;
c) după comunicarea ordinului ministrului justiţiei de încetare a calităţii de notar public, acesta nu
mai poate instrumenta acte şi proceduri notariale. În situaţia în care notarul public nu poate lua
cunoştinţă de ordinul ministrului justiţiei, Colegiul director al Camerei va dispune luarea măsurilor
necesare;
d) în cazul în care notarul public îşi desfăşoară activitatea într-o societate profesională, se
procedează la ridicarea sigiliilor şi a dispozitivului digital de semnătură electronică şi se întocmeşte
un proces-verbal de constatare a încetării activităţii de notar public. Colegiul director al Camerei va
informa, în scris, ANCPI, CNARNN, Autoritatea de Supraveghere a AEGRM, Casa de Asigurări a
Notarilor Publici şi furnizorul de semnătură electronică despre încetarea calităţii notarului public.
(3) În cazul desfiinţării biroului notarial, individual sau asociat, după comunicarea ordinului de
încetare a calităţii de notar public, Colegiul director al Camerei dispune formarea unei comisii care
are următoarele atribuţii:
a) de a închide şi ridica registrele notariale;
b) de a ridica sigiliile, timbrul sec şi dispozitivul digital de semnătură electronică;
c) de a dispune ştergerea din memoria calculatoarelor a informaţiilor şi datelor cu caracter notarial;
d) de a inventaria şi ridica arhiva notarială a biroului; arhiva financiar-contabilă rămâne în păstrarea
şi gestiunea persoanei căreia i-a încetat calitatea de notar public, pentru definitivarea situaţiei
financiar-contabile;
e) de a dispune dezafectarea firmei biroului notarial;
f) de a aduce la cunoştinţa publicului, prin afişare, faptul că biroul notarial a fost desfiinţat, precum
şi locul de unde se pot solicita informaţii.
(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică şi în cazul în care notarul public a avut sediu secundar.
(5) În îndeplinirea atribuţiilor care îi revin, comisia este sprijinită de către personalul de specialitate al
Camerei.
(6) După ridicare, sigiliile se înregistrează în registrul de sigilii şi se păstrează până la obţinerea
avizului Arhivelor Naţionale ale României, după care se distrug, fiecare operaţiune fiind consemnată
într-un proces-verbal.
Articolul 70
(1) Încetarea calităţii de notar public în cazurile prevăzute la art. 41 alin. (1) lit. b) şi h) din lege se
dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, pe
baza documentelor medicale prevăzute de legislaţia în vigoare prin care se atestă incapacitatea de
muncă sau existenţa unei boli psihice ireversibile.
(2) Dispoziţiile privind încetarea activităţii notarului public sau desfiinţarea biroului în care acesta îşi
desfăşoară activitatea se aplică în mod corespunzător.
Articolul 71
Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. c) din lege se dispune de
ministrul justiţiei, la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, pe baza deciziei Colegiului
director al Camerei, emisă în urma verificărilor evidenţelor Camerei şi situaţiei de fapt.
Articolul 72
(1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. d) din lege se dispune de
ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, pe baza hotărârii
Consiliului de disciplină sau, după caz, a Consiliului Uniunii ori a instanţei de judecată, rămasă
definitivă.
(2) Dispoziţiile art. 74 se aplică în mod corespunzător.
Articolul 73
Pagina 18 din 102

Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. e) din lege se dispune de
ministrul justiţiei, din oficiu sau la propunerea altui titular al acţiunii disciplinare, ca urmare a aplicării în
mod repetat, în ultimii 5 ani, a uneia sau mai multor sancţiuni disciplinare cu privire la calitatea
activităţii notariale, prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. a)-c) din lege.
Articolul 74
(1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. f) din lege se dispune de
ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, pe baza copiei
certificate a hotărârii judecătoreşti de condamnare rămase definitivă sau a certificatului de grefă din
care rezultă acest fapt.
(2) După primirea de la instanţa de judecată a copiei certificate a hotărârii judecătoreşti definitive de
condamnare a notarului public, ministrul justiţiei dispune încetarea de îndată a calităţii notarului public.
(3) În termen de 3 zile de la data luării la cunoştinţă despre condamnarea definitivă, notarul public,
Camera din care acesta face parte şi Uniunea au obligaţia informării direcţiei de specialitate din
Ministerul Justiţiei despre aceasta şi, după caz, a înaintării documentelor doveditoare, dacă sunt în
posesia acestora.
(4) Are obligaţia înaintării documentului, de la data la care a luat cunoştinţă de existenţa hotărârii
judecătoreşti de condamnare, dacă a intrat în posesia copiei hotărârii judecătoreşti de condamnare
rămase definitivă sau a unui certificat de grefă din care rezultă acest fapt:
a) notarul public condamnat către Camera din care face parte, în termen de 5 zile;
b) Camera către Biroul executiv al Consiliului Uniunii, în termen de 5 zile.
(5) Îndată după primirea ordinului ministrului justiţiei de încetare a calităţii notarului public
condamnat definitiv, Biroul executiv al Consiliului Uniunii dispune ridicarea licenţei de funcţionare,
înştiinţând despre aceasta RNENP şi Camera în care notarul îşi desfăşoară activitatea.
(6) Camera, primind înştiinţarea de ridicare a licenţei, dispune de îndată ridicarea sigiliilor, a
dispozitivului digital de semnătură electronică, închiderea registrelor notariale şi informează ANCPI,
CNARNN şi Autoritatea de Supraveghere a AEGRM.
(7) După emiterea ordinului ministrului justiţiei de încetare a calităţii de notar public se va proceda, în
condiţiile prezentului regulament, la efectuarea celorlalte formalităţi necesare încetării activităţii
notarului public condamnat.
(8) Începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prevăzute la art. 41 alin. (1) lit. f)
din lege, notarul public are obligaţia de a nu mai îndeplini activitate notarială.
Articolul 75
(1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. g) din lege se constată
sau se dispune de ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii,
pe baza documentelor justificative cu privire la neîndeplinirea uneia dintre condiţiile prevăzute de art.
22 lit. a)-g) din lege.
(2) Dispoziţiile privind încetarea activităţii notarului public şi desfiinţarea biroului în care acesta îşi
desfăşoară activitatea se aplică în mod corespunzător.
Articolul 76
(1) Încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. i) din lege se constată de
ministrul justiţiei, din oficiu sau la sesizarea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, pe baza
certificatului de deces.
(2) Dispoziţiile privind încetarea activităţii notarului public şi desfiinţarea biroului în care acesta şi-a
desfăşurat activitatea se aplică în mod corespunzător. De asemenea, se vor avea în vedere
următoarele:
a) procesele-verbale întocmite de comisia constituită de Colegiul director al Camerei se încheie cu
personalul existent la nivelul biroului notarial, iar în lipsa acestuia, se vor face menţiunile
corespunzătoare în procesul-verbal;
b) repartizarea de către Colegiul director al Camerei a actelor şi procedurilor aflate în curs de
soluţionare unui alt notar public, cu obligaţia încunoştinţării părţilor;
c) redistribuirea personalului auxiliar, în măsura disponibilităţilor;
d) sesizarea de către preşedintele Camerei a RNENP în vederea efectuării menţiunilor
corespunzătoare în registru;
e) sesizarea de către preşedintele Camerei a organelor fiscale cu privire la decesul notarului.
Articolul 77
În vederea încetării calităţii de notar public potrivit art. 41 alin. (1) lit. a) şi b) din lege, cererea se
depune la Cameră şi se înaintează ministrului justiţiei prin Biroul executiv al Consiliului Uniunii.
Pagina 19 din 102

Articolul 42
(1) Notarul public este suspendat din funcţie:
a) în caz de incompatibilitate;
b) pe perioada interdicţiei de a-şi exercita funcţia, dispusă în condiţiile legii sau ca măsură disciplinară;
c) în caz de nedepunere a situaţiei statistice lunare la termenul stabilit prin hotărârea Consiliului Uniunii, timp
de două luni consecutiv;
d) pentru neachitarea integrală, în termen de două luni de la scadenţă, a obligaţiilor băneşti profesionale, până
la depunerea situaţiilor statistice şi/sau achitarea debitului şi a penalităţilor aferente acestuia;
e) în caz de incapacitate temporară de muncă;
f) în cazul concediului pentru creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii;
g) în cazul în care împotriva notarului public s-a luat măsura arestării preventive sau a arestului la domiciliu,
până la încetarea măsurii;
h) la cererea formulată în scris;
i) când suferă de o boală psihică, ce îl împiedică să îşi exercite funcţia în mod corespunzător, în condiţiile
stabilite de regulament;
j) în cazul prevăzut la art. 40 alin. (7).
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. g), instanţa de judecată comunică de îndată compartimentului de specialitate
din cadrul Ministerului Justiţiei şi Uniunii copia certificată a hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a dispus
măsura arestării preventive a notarului public.
(3) După expirarea perioadei prevăzute la alin. (1) lit. i), Camera, pe baza unei noi expertize, poate hotărî
încetarea suspendării şi repunerea în funcţie a notarului, prelungirea acesteia sau, dacă boala este ireversibilă,
propune încetarea din funcţie, potrivit legii.
(4) La suspendarea din exerciţiul funcţiei, notarului public îi revine obligaţia predării de îndată Camerei a
sigiliilor, registrelor şi, după caz, a arhivei, în vederea păstrării pe perioada suspendării.
(5) Suspendarea încetează dacă au dispărut împrejurările care au determinat-o.
(6) În cazul suspendării din funcţia de notar, termenul de suspendare începe să curgă de la data încheierii
procesului-verbal de preluare a sigiliilor şi închidere a registrelor.
Norme de aplicare
Articolul 78
(1) Suspendarea şi încetarea suspendării se dispun, prin ordin, de către ministrul justiţiei, la
propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau din oficiu.
(2) În cazul suspendării din funcţia de notar public, termenul de suspendare începe să curgă de la
data încheierii procesului-verbal de preluare a sigiliilor şi închidere a registrelor.
Articolul 79
În cazul în care propunerea de suspendare este formulată de către Biroul executiv al Consiliului
Uniunii, aceasta se face în baza sesizării Colegiului director al Camerei în care notarul public îşi
desfăşoară activitatea.
Articolul 80
La suspendarea din exerciţiul funcţiei, notarul public are obligaţia predării, de îndată, către Cameră, a
sigiliilor, registrelor şi, după caz, a arhivei, în vederea păstrării pe perioada suspendării.
Articolul 81
(1) În cazul suspendării, îndată după emiterea şi comunicarea ordinului de suspendare din funcţie,
Colegiul director al Camerei dispune constituirea unei comisii care are următoarele atribuţii:
a) de a închide registrele notariale ale notarului public suspendat. În cazul în care suspendarea se
dispune pe o perioadă mai mare de 6 luni, iar biroul notarial nu asigură permanenţa serviciului de
arhivă sau la cererea notarului public, Colegiul director al Camerei ridică, pe cheltuiala notarului
public, registrele şi arhiva;
b) de a ridica sigiliile, timbrul sec şi dispozitivul digital de semnătură electronică;
c) de a pune în vedere, în scris, notarului public suspendat ca, pe perioada suspendării, să nu
utilizeze actele, datele şi informaţiile cu caracter personal ale clienţilor, deţinute pe suport hârtie sau
pe suport electronic de stocare a datelor;
d) de a dispune dezafectarea firmei biroului notarial, în cazul în care se ridică arhiva şi registrele;
e) de a aduce la cunoştinţa publicului, prin afişare, în cazul birourilor notariale individuale, faptul că
activitatea biroului este suspendată, durata suspendării şi locul de unde se pot obţine informaţii.
Pagina 20 din 102

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi cu privire la sediul secundar al notarului
public suspendat.
(3) În îndeplinirea atribuţiilor care îi revin, comisia este sprijinită de personalul Camerei.
(4) Colegiul director al Camerei informează despre suspendarea din funcţie a notarului public
ANCPI, CNARNN, Autoritatea de Supraveghere a AEGRM, Casa de Asigurări a Notarilor Publici şi
furnizorul de semnătură electronică.
(5) Despre suspendarea din funcţie se face menţiune în RNENP şi se procedează la retragerea
licenţei de funcţionare a biroului în care nu mai funcţionează un notar public.
(6) După încetarea suspendării şi reluarea activităţii, notarul public va solicita Colegiului director al
Camerei predarea sigiliilor, a timbrului sec şi a dispozitivului digital de semnătură electronică.
Acestea vor fi restituite de îndată.
Articolul 82
Suspendarea notarului public în cazul prevăzut la art. 42 alin. (1) lit. g) din lege se dispune începând
cu data luării măsurii arestării preventive, pe toată durata măsurii, inclusiv pe durata prelungirii sau
menţinerii acesteia, până la încetarea măsurii arestării preventive.
Articolul 83
(1) Notarul public căruia i s-a interzis dreptul de a exercita profesia este suspendat de la data la care
interzicerea devine executorie, în condiţiile legii penale.
(2) Suspendarea prevăzută la alin. (1) se dispune de către ministrul justiţiei, prin ordin.
(3) În vederea efectuării procedurilor de suspendare, notarul public căruia i s-a interzis dreptul de a
exercita profesia are obligaţia de a înştiinţa de îndată Colegiul director al Camerei.
Articolul 84
(1) În cazul prevăzut la art. 41 alin. (1) lit. i) din lege, suspendarea se dispune prin ordin al ministrului
justiţiei, pe baza unei expertize medicale efectuate de Institutul Naţional de Medicină Legală sau de
serviciile medico-legale de la nivel judeţean, prin care se constată că notarul public suferă de o boală
psihică ce îl împiedică să îşi exercite funcţia în mod corespunzător.
(2) La solicitarea Colegiului director al Camerei în care notarul public îşi desfăşoară activitatea,
Biroul executiv al Consiliului Uniunii dispune, prin decizie, prezentarea notarului public la unităţile
sanitare menţionate la alin. (1), pentru efectuarea controlului medical. Notarul public faţă de care s-a
dispus efectuarea controlului medical are obligaţia de a se prezenta la unitatea sanitară la data la
care a fost convocat de aceasta.
(3) Câte un exemplar al expertizei medicale se transmite Camerei şi notarului public.
(4) Raportul de expertiză emis conform alin. (1) poate fi contestat, în termen de 5 zile, de către
Colegiul director al Camerei sau de către notarul public interesat la entitatea superioară abilitată să
soluţioneze contestaţiile. Aceasta soluţionează contestaţia în termen de 30 de zile lucrătoare de la
data înregistrării. Dispoziţiile alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.
(5) După efectuarea expertizei medicale şi, după caz, după soluţionarea contestaţiei, Colegiul
director al Camerei înaintează Biroului executiv al Consiliului Uniunii propunerea privind măsurile ce
se impun a fi luate, însoţită de actele medicale menţionate.
(6) Colegiul director al Camerei, pe baza concluziilor unei noi expertize efectuate de unitatea
sanitară prevăzută la alin. (1), poate propune încetarea suspendării, prelungirea suspendării sau,
dacă boala este ireversibilă, încetarea calităţii de notar public, potrivit legii. Dispoziţiile alin. (2) şi (7)
se aplică în mod corespunzător.
(7) Biroul executiv al Consiliului Uniunii se pronunţă asupra propunerii Colegiului director al Camerei
prin decizie şi, după caz, aceasta se comunică Ministerului Justiţiei, împreună cu actele prevăzute la
alin. (5), în vederea emiterii ordinului de suspendare sau încetare a calităţii, după caz.
Articolul 43
Suspendarea şi încetarea suspendării se dispun prin ordin de ministrul justiţiei, la propunerea Biroului executiv al
Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau din oficiu.
Articolul 44
Pentru motive justificate, Camera va desemna, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei
legi, un notar public pentru îndeplinirea atribuţiilor notarului public absent sau, după caz, a notarului public aflat în
situaţiile prevăzute la art. 89.
Articolul 45
(1) Evidenţa notarilor publici, lucrările privind numirea în funcţie, modificările intervenite în desfăşurarea
activităţii, încetarea calităţii de notar public, precum şi cele privind organizarea şi funcţionarea profesiei se
Pagina 21 din 102

realizează, în plan teritorial, de către Camere, iar la nivel naţional, de către Uniune şi compartimentul de
specialitate din Ministerul Justiţiei.
(2) Uniunea are obligaţia de a comunica, de îndată, Ministerului Justiţiei certificatele de înregistrare a numirii în
funcţia de notar public, precum şi a sediului biroului notarial individual sau asociat, deciziile Colegiilor directoare
ale Camerelor de asociere şi încetare a asocierii notarilor publici care au sediul biroului în circumscripţia
aceleiaşi judecătorii, precum şi, la cerere, orice alte acte privind organizarea şi funcţionarea birourilor notarilor
publici.
(3) Ordinele ministrului justiţiei privind numirea în funcţia de notar public, modificările intervenite în desfăşurarea
activităţii, precum şi încetarea calităţii de notar public se comunică Uniunii, care are obligaţia de a lua măsurile
necesare pentru a fi comunicate de îndată Camerei, acesteia revenindu-i obligaţia comunicării, sub luare de
dovadă, notarului public.
Articolul 46
Până la data de 31 martie a fiecărui an, Consiliul Uniunii are obligaţia să întocmească tabloul anual al notarilor
publici şi să îl publice în Monitorul Oficial al României, Partea I. Tabloul anual al notarilor publici se actualizează
permanent, pe baza datelor furnizate de către Camere, se comunică Ministerului Justiţiei şi se postează pe
pagina de internet a Uniunii.
Secţiunea a 6-a
Camera Notarilor Publici
Articolul 47
(1) În circumscripţia fiecărei curţi de apel funcţionează câte o Cameră, cu personalitate juridică.
(2) Sediul fiecărei Camere este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. La nivelul
fiecărui judeţ din circumscripţia Camerei funcţionează cel puţin un sediu secundar al acesteia. Camera are
ştampilă proprie, care cuprinde cel puţin denumirea Camerei şi stema României, iar în cazul sediilor secundare
se menţionează şi denumirea judeţului în care funcţionează sediul secundar.
(3) Din Cameră fac parte toţi notarii publici care funcţionează în circumscripţia acesteia.
(4) Organele de conducere ale Camerei sunt:
a) Adunarea generală a Camerei;
b) Colegiul director al Camerei;
c) preşedintele Colegiului director al Camerei.
(5) Colegiul director este format dintr-un preşedinte, care este şi preşedintele Camerei, un vicepreşedinte, care
este şi vicepreşedintele Camerei, şi 3-7 membri. Colegiul director al Camerei este ales de Adunarea generală a
Camerei, în condiţiile stabilite prin statutul Uniunii, pentru un mandat de 4 ani, dintre notarii publici care
funcţionează în acea Cameră.
(6) Alegerea în funcţiile de conducere ale Camerei se face numai prin vot secret, în condiţiile prevăzute de
statut.
(7) Preşedintele şi membrii Colegiului director al Camerei primesc indemnizaţie al cărei cuantum este stabilit de
Adunarea generală a Camerei.
(8) În perioada în care Uniunea este autorizată ca operator al Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare,
Camerele dobândesc de drept calitatea de agent al Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare. În vederea
exercitării acestei calităţi, Camerele pot depune o cerere în acest sens la Ministerul Justiţiei, pentru a obţine
acordul de a opera în arhivă.
Norme de aplicare
Secţiunea a 9-a
Camera Notarilor Publici
Articolul 143
(1) Fiecare Cameră are un regulament de organizare şi funcţionare, aprobat de Adunarea
generală a Camerei pe baza regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a Camerelor,
aprobat de Consiliul Uniunii.
(2) În îndeplinirea scopului pentru care a fost constituită şi pentru serviciile prestate, Camera poate
desfăşura, în condiţiile stabilite de către Colegiul director al Camerei şi cu respectarea legislaţiei în
vigoare, activităţi generatoare de venituri proprii.
Articolul 144
Sediile secundare ale Camerei nu au personalitate juridică şi utilizează şi deţin sigilii şi evidenţe
proprii.
Pagina 22 din 102

Articolul 145
Fiecare Cameră are pagină de internet, care cuprinde, cel puţin, următoarele informaţii publice:
a) adresele de contact ale tuturor sediilor Camerei şi programul de lucru al fiecăruia dintre acestea;
b) programul de audienţe;
c) tabloul notarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în Camera respectivă, care cuprinde
datele de contact ale notarilor publici şi programul de lucru al biroului notarial;
d) modificările intervenite în modul de desfăşurare a activităţii notarilor publici (concediu de odihnă
sau medical, suspendare, încetarea calităţii etc.);
e) lista facultativă a arbitrilor aprobaţi de Colegiul director al Camerei;
f) lista experţilor evaluatori autorizaţi în condiţiile legii, care evaluează bunurile scoase la licitaţie;
g) informaţii privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor;
h) informaţii privind locul păstrării şi gestionarul arhivelor notariale;
i) informaţii cu privire la organizarea examenelor şi concursurilor de notar stagiar, de notar public
sau de schimbare a sediilor birourilor notariale;
j) alte informaţii apreciate de Colegiul director al Camerei ca fiind de interes public.
Articolul 146
(1) Modul de organizare şi funcţionare a Curţii de arbitraj de pe lângă fiecare Cameră, precum şi
organele de conducere ale acesteia se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a
Curţii de arbitraj, aprobat de Camere, pe baza regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a
Curţii de arbitraj, aprobat de Consiliul Uniunii.
(2) Modul de organizare şi funcţionare a activităţii de arbitraj şi licitaţii de la nivelul Camerei se
stabileşte prin regulamente proprii, aprobate de colegiile directoare ale Camerelor pe baza
regulamentului-cadru aprobat de Consiliul Uniunii cu privire la aceste activităţi.
Articolul 147
Procedura alegerii organelor de conducere ale Camerei şi Uniunii se face în condiţiile stabilite prin
Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a Camerelor, aprobat de Consiliul Uniunii.
Articolul 148
(1) Adunarea generală a Camerei se întruneşte de cel puţin două ori pe an, la convocarea
preşedintelui Colegiului director al Camerei. În anul în care se organizează alegerea organelor de
conducere ale Camerei şi Uniunii, Adunarea generală a Camerei se întruneşte în şedinţe de cel
puţin 3 ori pe an, una dintre acestea fiind destinată alegerilor.
(2) În cazul în care preşedintele refuză convocarea şedinţei, Colegiul director al Camerei poate
convoca Adunarea generală ordinară sau extraordinară, după caz.
(3) Adunarea generală a Camerei se convoacă de către preşedinte sau de Colegiul director al
Camerei la solicitarea scrisă a Biroului executiv al Consiliului Uniunii sau a cel puţin unei treimi din
numărul notarilor publici cu drept de vot în Adunarea generală a Camerei, în condiţiile stabilite prin
statut.
(4) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Adunarea generală a Camerei adoptă, cu majoritatea simplă a
membrilor prezenţi, hotărâri obligatorii pentru toţi notarii publici.
(5) Împotriva hotărârii Adunării generale a Camerei se poate formula plângere la Consiliul Uniunii
în termen de 15 zile de la adoptare. Hotărârea Consiliului Uniunii poate fi atacată la instanţa de
judecată competentă în condiţiile legii.
Articolul 149
Prezenţa notarilor publici la adunările generale este obligatorie.
Articolul 150
(1) Adunarea generală a Camerei este legal constituită în prezenţa majorităţii membrilor săi cu
drept de vot.
(2) Notarul public suspendat nu poate participa, cu drept de vot, la Adunarea generală a Camerei.
(3) În cazul în care nu este legal constituită din lipsa cvorumului, se convoacă o nouă Adunare
generală a Camerei în condiţiile stabilite prin statut. Adunarea generală a Camerei astfel convocată
este legal constituită în prezenţa a cel puţin unei treimi din numărul membrilor săi.
Articolul 150^1
Pentru situaţii excepţionale, Adunarea generală a Camerei poate adopta hotărâri fără a fi întrunită în
şedinţă, prin vot exprimat prin corespondenţă. În acest caz, fiecare membru îşi va exprima votul în
scris pe baza materialelor şi proiectelor de hotărâri transmise de către preşedintele Colegiului
director al Camerei. Transmiterea materialelor şi, ulterior, a votului exprimat se face prin unul dintre
Pagina 23 din 102

mijloacele convenţionale de comunicare, care face dovada transmiterii şi, respectiv, a primirii
acestora.
Articolul 151
(1) Colegiul director al Camerei se întruneşte în şedinţe ordinare cel puţin o dată pe lună, la
convocarea preşedintelui Colegiului sau, în lipsa acestuia, a vicepreşedintelui.
(2) În caz de refuz al preşedintelui sau vicepreşedintelui, Colegiul director al Camerei se poate
convoca de către majoritatea membrilor acestuia. Colegiul director al Camerei se poate convoca şi
la solicitarea scrisă a Biroului executiv al Consiliului Uniunii.
(3) Convocarea Colegiului director al Camerei se face, în toate cazurile, în condiţiile stabilite prin
statut.
(4) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Colegiul director al Camerei adoptă decizii, obligatorii pentru toţi
notarii publici din Cameră, cu majoritatea simplă a membrilor săi. În situaţii urgente, Colegiul
director al Camerei poate adopta decizii prin exprimarea votului, în scris şi, după caz, pe baza
materialelor şi proiectelor de decizii transmise de către preşedintele Colegiului director al Camerei.
Transmiterea materialelor şi, ulterior, a votului exprimat se face prin mijloace convenţionale de
comunicare, ce asigură dovada transmiterii şi, respectiv, a primirii.
(5) Împotriva deciziei Colegiului director al Camerei se poate formula plângere la Adunarea
generală a Camerei în termen de 15 zile de la adoptare. Hotărârea Adunării generale a Camerei
poate fi atacată la instanţa de judecată competentă, în condiţiile legii.
(6) Prezenţa membrilor la şedinţele Colegiului director al Camerei este obligatorie.
Articolul 152
(1) Colegiul director al Camerei este legal constituit în prezenţa a două treimi din numărul
membrilor săi.
(2) În cazul în care Colegiul director al Camerei nu este legal constituit din lipsa cvorumului
necesar, se face o nouă convocare a Colegiului director al Camerei în condiţiile stabilite prin statut.
Colegiul director al Camerei astfel convocat este legal constituit în prezenţa a cel puţin jumătate din
numărul membrilor săi.
Articolul 153
(1) La şedinţele Colegiului director al Camerei se convoacă şi reprezentantul sau, după caz,
reprezentanţii Camerei în Consiliul Uniunii.
(2) Preşedintele, prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii Uniunii pot să convoace Colegiul director
al Camerei şi pot participa la orice şedinţă a Colegiului director al Camerei.
(3) La şedinţele Colegiului director al Camerei este obligatorie prezenţa reprezentanţilor acesteia
în Consiliul Uniunii.
Articolul 154
La şedinţele Colegiului director al Camerei, pe lângă personalul de specialitate al Camerei
desemnat în acest sens, pot participa, ca urmare a solicitării sau convocării de către preşedintele
Colegiului, ori de câte ori consideră necesar, şi alţi notari publici sau specialişti.
Articolul 155
La începutul fiecărui an, Colegiul director al Camerei înaintează Consiliului Uniunii o informare cu
privire la activitatea desfăşurată în anul precedent.
Articolul 156
(1) În îndeplinirea atribuţiilor sale, preşedintele Colegiului director al Camerei emite dispoziţii
obligatorii pentru toţi notarii publici din Cameră.
(2) Împotriva dispoziţiei preşedintelui Colegiului director al Camerei se poate formula plângere la
Biroul executiv al Consiliului Uniunii în termen de 15 zile de la comunicare. Decizia Biroului executiv
al Consiliului Uniunii poate fi atacată la instanţa de judecată competentă, în condiţiile legii.
Articolul 157
În lipsa preşedintelui Colegiului director al Camerei, situaţie adusă la cunoştinţa Colegiului, atribuţiile
preşedintelui sunt preluate, de drept, de către vicepreşedintele Colegiului director al Camerei, până
la încetarea situaţiei care a determinat absenţa.
Articolul 158
(1) Pentru soluţionarea petiţiilor, preşedintele Colegiului director al Camerei poate solicita note
explicative notarilor publici sau notarilor stagiari împotriva cărora au fost formulate plângeri şi, în
funcţie de cele constatate, în limita atribuţiilor stabilite de lege, dispune măsurile corespunzătoare.
Pagina 24 din 102

(2) Preşedintele poate delega atribuţia de soluţionare a plângerilor formulate împotriva notarilor
publici sau a notarilor stagiari vicepreşedintelui ori unui alt membru al Colegiului director al Camerei.
Articolul 48
(1) Pe lângă Camere se pot constitui şi pot funcţiona curţi de arbitraj.
(2) Curtea de arbitraj este o instituţie permanentă de arbitraj, neguvernamentală, fără personalitate juridică,
independentă în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, care funcţionează pe lângă Camera Notarilor Publici şi care îşi
desfăşoară activitatea în condiţiile legii.
(3) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii de arbitraj, precum şi organele de conducere ale acesteia
se aprobă de Camere, pe baza regulamentului-cadru aprobat de Consiliul Uniunii.
(4) Activitatea curţilor de arbitraj de pe lângă Camere se desfăşoară conform prevederilor Codului de procedură
civilă, republicat, cu modificările ulterioare, Regulamentului de organizare şi funcţionare şi Regulilor de
procedură arbitrală stabilite de către Camere în baza regulamentului-cadru aprobat de Consiliul Uniunii.
(5) Normele cu privire la onorariile arbitrilor şi la taxele arbitrale se aprobă de către Colegiul director al Camerei.
(6) Taxele arbitrale vor fi folosite în scopul susţinerii cheltuielilor legate de soluţionarea litigiilor, plata cheltuielilor
de secretariat, onorariile arbitrilor şi documentarea acestora, precum şi orice cheltuială necesară funcţionării
Curţii de arbitraj.
(7) Curtea de arbitraj poate soluţiona numai litigii izvorâte din actele şi procedurile notariale.
(8) Dispoziţiile alin. (1)-(7) se completează cu dispoziţiile referitoare la arbitrajul instituţionalizat din Codul de
procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare.
Articolul 49
Preşedintele Colegiului director al Camerei are următoarele atribuţii:
a) reprezintă Camera în raporturile cu terţii;
b) desemnează notarul public care va elibera, în condiţiile legii, certificatul european de moştenitor, în situaţia în
care arhiva succesorală a notarului public care a emis actul se află în administrarea Camerei;
c) desemnează, la cerere sau din oficiu, în cazuri excepţionale, un notar public care să asigure funcţionarea
unui alt birou de notar public;
d) angajează personalul de specialitate şi auxiliar, în numărul şi în structura stabilite de Colegiul director al
Camerei;
e) coordonează şi conduce compartimentele prevăzute în structura organizatorică a Camerei;
f) convoacă şi conduce şedinţele Colegiului director al Camerei şi ale Adunării generale a Camerei;
g) ordonanţează cheltuielile bugetare ale Camerei;
h) aprobă, la cererea părţilor, transferul dosarului succesoral;
i) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi de actele normative cu caracter intern.
Articolul 50
(1) Colegiul director al Camerei are următoarele atribuţii:
a) sprijină INR în organizarea examenului pentru dobândirea calităţii de notar stagiar;
b) stabileşte birourile notariale în care se va efectua pregătirea practică a notarilor stagiari;
c) urmăreşte pregătirea teoretică şi practică a notarilor stagiari;
d) înlocuieşte, la cerere sau din oficiu, biroul notarial în care se efectuează pregătirea practică;
e) propune Adunării generale a Camerei actualizarea numărului de notari publici şi a numărului de posturi
destinate schimbărilor de sedii;
f) propune Consiliului Uniunii numărul de locuri destinate dobândirii calităţii de notar stagiar;
g) întocmeşte documentarea juridică şi asigură consultarea şi informarea curentă a notarilor publici;
h) ţine evidenţa veniturilor şi cheltuielilor Camerei şi a contribuţiei membrilor săi;
i) stabileşte comisia de inventariere şi lichidare a birourilor notariale, în caz de suspendare sau încetare;
j) poate acorda sprijin şi ajutor material notarilor publici, în cazuri justificate;
k) desemnează un membru al Colegiului director al Camerei sau un alt notar public din cadrul Camerei ce
urmează să efectueze menţiunile privind revocarea, anularea, rectificarea actelor notariale aflate în arhiva
Camerei;
l) aprobă, la propunerea preşedintelui, organigrama şi statul de funcţii ale personalului de specialitate şi
administrativ al Camerei;
m) organizează, la cererea notarului public, vânzarea la licitaţie a bunurilor în vederea lichidării de către notar
a pasivului succesoral, în condiţiile stabilite prin regulamentul aprobat de Consiliul Uniunii;
n) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi actele normative cu caracter intern.
(2) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Colegiul director al Camerei emite decizii executorii.
Articolul 51
Pagina 25 din 102

Adunarea generală a Camerei are următoarele atribuţii:
a) alege şi revocă Colegiul director al Camerei şi Comisia de cenzori, în condiţiile stabilite prin statut;
b) alege şi revocă reprezentantul sau reprezentanţii Camerei, după caz, şi supleantul acestora în Consiliul
Uniunii, în condiţiile stabilite prin statut, cu respectarea normei de reprezentare prevăzute de prezenta lege;
c) alege şi revocă reprezentantul Camerei în Consiliul de disciplină, în condiţiile stabilite prin statut;
d) alege şi propune membrul în Consiliul de administraţie al Casei de răspundere civilă;
La data de 27-04-2019 sintagma: Casei de Asigurări a fost înlocuită de Punctul 1, Articolul 34, Capitolul V din
LEGEA nr. 71 din 22 aprilie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 323 din 24 aprilie 2019
e) aprobă anual raportul de activitate şi descărcarea de gestiune ale preşedintelui şi Colegiului director al
Camerei;
f) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Camerei şi execuţia bugetară;
g) aprobă strategia de dezvoltare şi politica de investiţii a Camerei;
h) stabileşte indemnizaţiile membrilor organelor alese;
i) aprobă regulamentele interne ale Camerei;
j) alege membrii comisiilor de organizare a alegerilor organelor de conducere la nivelul Camerelor şi al Uniunii,
în condiţiile regulamentelor proprii;
k) alege reprezentanţii Camerei conform normei de reprezentare la Congres;
l) acordă şi retrage, la propunerea Colegiului director al Camerei, titlul onorific de preşedinte de onoare notarilor
publici care au deţinut calitatea de preşedinte al Colegiului director al Camerei;
m) aprobă actualizarea numărului de notari publici şi a numărului de posturi destinate schimbărilor de sedii, pe
care o înaintează Consiliului Uniunii;
n) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi de actele normative cu caracter intern.
Articolul 52
Mandatul organelor alese la nivelul Camerelor începe la data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor celui în
care s-au organizat alegerile.
Secţiunea a 7-a
Uniunea Naţională a Notarilor Publici
Articolul 53
(1) Notarii publici din România sunt constituiţi la nivel naţional în Uniunea Naţională a Notarilor Publici, unica
organizaţie profesională înfiinţată prin lege, cu personalitate juridică, de interes public, cu patrimoniu şi buget
propriu.
(2) Uniunea are sediul în municipiul Bucureşti şi are ştampilă proprie, care cuprinde cel puţin denumirea Uniunii
şi stema României.
(3) Pentru realizarea obiectivelor din domeniile sale de activitate, Uniunea are următoarele funcţii:
a) de strategie, prin transmiterea de propuneri la elaborarea de către Ministerul Justiţiei a strategiilor în
domeniul notarial;
b) de reglementare a activităţii, prin reglementări terţiare specifice, prin care se asigură, în conformitate cu
strategia adoptată, punerea în aplicare a legislaţiei în domeniul notarial şi realizarea cadrului juridic subsidiar
specific;
c) de reprezentare pe plan intern şi internaţional a notarilor publici;
d) de îndrumare, sprijin şi control al notarilor publici, în aplicarea corectă a prevederilor legale în domeniul
notarial;
e) de administrare a patrimoniului propriu.
(4) În exercitarea funcţiilor care îi revin, Uniunea poate colabora cu autorităţile şi instituţiile publice, cu alte
persoane juridice de drept public sau privat, române ori străine, pentru realizarea unor obiective de interes
comun, corespunzătoare domeniului său de activitate.
(5) Statutul aprobat de Congresul de constituire al Uniunii este actul constitutiv al acesteia.
(6) Modificarea şi completarea Statutului Uniunii între congrese se fac de către Consiliul Uniunii, după
consultarea Adunărilor generale ale Camerelor.
(7) Organele de conducere ale Uniunii sunt:
a) Congresul;
b) Consiliul Uniunii;
c) Biroul executiv al Consiliului Uniunii;
d) preşedintele Uniunii.
(8) În organele de conducere ale Uniunii pot fi aleşi notarii publici în funcţie, cu o vechime efectivă în profesie de
cel puţin 8 ani la data alegerii.
Pagina 26 din 102

(9) Membrii Colegiului director al Camerei nu pot fi membri ai Consiliului Uniunii. Fac excepţie preşedintele
Camerei, care, potrivit art. 56, face parte de drept din Consiliul Uniunii, şi vicepreşedintele Camerei sau un alt
membru desemnat în acest sens, numai în situaţia în care îl reprezintă pe preşedinte.
(10) Mandatul organelor alese ale Uniunii începe la data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor celui în
care s-au organizat alegerile.
Norme de aplicare
Articolul 159
În îndeplinirea scopului pentru care a fost constituită şi pentru serviciile prestate, Uniunea poate
desfăşura, în condiţiile stabilite de către Consiliul Uniunii şi cu respectarea legislaţiei în vigoare,
activităţi generatoare de venituri proprii.
Articolul 160
Uniunea are pagină proprie de internet, care va cuprinde, cel puţin, următoarele informaţii publice:
a) adresele de contact ale tuturor sediilor Camerelor şi programul de lucru;
b) programul de audienţe;
c) tabloul notarilor publici, datele de contact ale acestora, precum şi programul de lucru al birourilor
notariale;
d) lista facultativă a arbitrilor aprobaţi de colegiile directoare ale Camerelor;
e) lista cu experţii evaluatori autorizaţi în condiţiile legii, care evaluează bunurile scoase la licitaţie;
f) date privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor;
g) date cu privire la locul păstrării şi gestionarul arhivelor notariale;
h) informaţii de interes general cu privire la organizarea examenelor şi concursurilor de notar stagiar
sau notar public, precum şi a concursurilor de schimbări de sedii;
i) alte date apreciate de Biroul executiv al Consiliului Uniunii ca fiind de interes public.
Articolul 161
Organele de conducere ale Uniunii sunt:
a) Congresul;
b) Consiliul Uniunii;
c) Biroul executiv al Consiliului Uniunii;
d) preşedintele Uniunii.
Articolul 162
(1) Delegaţi cu drept de vot la Congres sunt notarii publici aleşi într-o funcţie eligibilă la nivelul
Camerei şi al Uniunii, la care se adaugă reprezentanţii aleşi de Adunarea generală a Camerei pe
durata unui mandat, în limita normei de reprezentare prevăzute de lege. Prezenţa delegaţilor la
Congres este obligatorie.
(2) La calculul normei de reprezentare pentru alegerea reprezentanţilor Camerelor la Congres,
precum şi în Consiliul Uniunii se va avea în vedere numărul notarilor publici în funcţie la sfârşitul lunii
anterioare organizării alegerilor, potrivit procedurii stabilite prin regulament aprobat de Consiliul
Uniunii.
Articolul 163
Împotriva hotărârilor Congresului se poate formula plângere la instanţa de judecată competentă în
condiţiile legii.
Articolul 164
Procedura alegerii organelor de conducere ale Uniunii se stabileşte prin regulamentul aprobat de
Consiliul Uniunii.
Articolul 165
Reprezentanţii Camerelor în Consiliul Uniunii îşi exprimă votul având în vedere respectarea
intereselor legitime ale profesiei.
Articolul 166
Prezenţa membrilor la şedinţele Consiliului Uniunii este obligatorie.
Articolul 167
Reprezentanţii Camerelor în Consiliului Uniunii au obligaţia consultării şi informării permanente a
Colegiului director al Camerei reprezentate cu privire la activitatea desfăşurată sau care urmează să
se desfăşoare la fiecare şedinţă a Consiliului Uniunii.
Articolul 168
Pagina 27 din 102

Membrii Consiliului Uniunii răspund individual pentru votul exprimat în această calitate.
Articolul 169
Reprezentanţii Camerelor în Consiliului Uniunii au obligaţia informării anuale a Adunării generale a
Camerei cu privire la activitatea desfăşurată în Consiliului Uniunii.
Articolul 170
(1) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Consiliul Uniunii adoptă hotărâri care sunt obligatorii pentru
Camere şi notari publici.
(2) Împotriva hotărârii Consiliului Uniunii se poate formula plângere la instanţa de judecată în
condiţiile legii.
Articolul 171
În situaţii urgente, Consiliul Uniunii poate adopta hotărâri prin întrunirea în şedinţă prin intermediul
sistemului de videoconferinţă sau, fără a fi întrunit în şedinţă, prin vot exprimat prin corespondenţă. În
acest din urmă caz, fiecare membru îşi va exprima votul în scris pe baza materialelor şi proiectelor de
hotărâri transmise de către preşedintele Uniunii. Transmiterea materialelor şi, ulterior, a votului
exprimat se face prin unul dintre mijloacele convenţionale de comunicare, care face dovada
transmiterii şi, respectiv, primirii acestora.
Articolul 172
La şedinţele Consiliului Uniunii participă personalul de specialitate al Uniunii, desemnat în acest sens,
şi, ori de câte ori este necesar, alţi notari publici sau specialişti, convocaţi de către preşedintele
Consiliului.
Articolul 173
Consiliul Uniunii înaintează ministrului justiţiei, la începutul fiecărui an, o informare detaliată cu privire
la activitatea notarială desfăşurată în anul precedent, care cuprinde date statistice, aspecte rezultate
din verificările efectuate, măsurile luate pentru înlăturarea deficienţelor constatate, precum şi, dacă
este cazul, propuneri de îmbunătăţire a activităţii sub aspect legislativ şi administrativ.
Articolul 174
(1) Biroul executiv al Consiliului Uniunii se întruneşte în şedinţe ordinare cel puţin o dată pe lună, la
convocarea preşedintelui Uniunii sau, în lipsa acestuia, a prim-vicepreşedintelui ori, după caz, a
unuia dintre vicepreşedinţi, în condiţiile stabilite prin statut.
(2) Biroul executiv al Consiliului Uniunii funcţionează legal în prezenţa majorităţii membrilor săi şi
adoptă decizii cu majoritatea simplă a voturilor celor prezenţi.
(3) În cazul în care Biroul executiv al Consiliului Uniunii nu este legal constituit din lipsa cvorumului
necesar, se convoacă o nouă şedinţă în condiţiile stabilite prin statut.
(4) În îndeplinirea atribuţiilor legale, Biroul executiv al Consiliului Uniunii adoptă, în condiţiile
prevăzute de art. 58 alin. (5) din lege, decizii obligatorii pentru Camere şi notarii publici. În caz de
egalitate de voturi, votul se reia.
(5) Prezenţa membrilor la şedinţele Biroului executiv al Consiliului Uniunii este obligatorie.
(6) La şedinţele Biroului executiv al Consiliului Uniunii participă personalul de specialitate al Uniunii,
desemnat în acest sens, şi, ori de câte ori este necesar, şi alţi notari publici sau specialişti, convocaţi
de către preşedinte.
Articolul 175
Pentru situaţii urgente, Biroul executiv al Consiliului Uniunii poate adopta hotărâri prin întrunirea în
şedinţă prin intermediul sistemului de videoconferinţă sau, fără a fi întrunit în şedinţă, prin vot exprimat
prin corespondenţă. În acest din urmă caz, fiecare membru îşi va exprima votul în scris pe baza
materialelor şi proiectelor de decizii transmise de către preşedintele Uniunii. Transmiterea materialelor
şi, ulterior, a votului exprimat se va face prin unul dintre mijloacele convenţionale de comunicare care
fac dovada transmiterii şi, respectiv, primirii.
Articolul 176
(1) În îndeplinirea atribuţiilor legale, preşedintele Uniunii emite dispoziţii obligatorii.
(2) Împotriva dispoziţiei preşedintelui se poate formula plângere, în termen de 15 zile de la
comunicare, la Biroul executiv al Consiliului Uniunii. Decizia Biroului executiv al Consiliului Uniunii
poate fi atacată la instanţa de judecată competentă, în condiţiile legii.
Articolul 177
(1) În lipsa preşedintelui, situaţie adusă la cunoştinţa Consiliului Uniunii, atribuţiile acestuia sunt
preluate, de drept, de către prim-vicepreşedintele Uniunii, până la încetarea acestei situaţii. În cazul
Pagina 28 din 102

în care prim-vicepreşedintele se află în imposibilitatea exercitării atribuţiilor, atribuţiile preşedintelui
sunt preluate de către unul dintre vicepreşedinţi, delegat în acest sens de către preşedinte.
(2) Ori de câte ori preşedintele, prim-vicepreşedintele sau vicepreşedinţii se află în imposibilitate de
a-şi exercita atribuţiile, acestora le revine obligaţia de a comunica Uniunii motivele şi durata pentru
care nu îşi pot exercita atribuţiile.
(3) Pentru soluţionarea petiţiilor, preşedintele poate solicita note explicative notarilor publici sau
notarilor stagiari împotriva cărora au fost formulate plângerile şi, în funcţie de cele constatate,
dispune măsurile corespunzătoare.
(4) Preşedintele poate delega atribuţia prevăzută la alin. (3), precum şi alte atribuţii prim-
vicepreşedintelui, vicepreşedinţilor sau unui alt membru al Consiliului Uniunii.
Articolul 178
Organizarea şi funcţionarea redacţiei Buletinul Notarilor Publici, a comisiilor de specialitate ale
Consiliului Uniunii, a aparatului de specialitate şi administrativ al Uniunii, a RNENP şi a altor entităţi
care se înfiinţează la nivelul Uniunii se stabilesc prin regulamente aprobate prin hotărâre a Consiliului
Uniunii.
Articolul 54
(1) Congresul este constituit din reprezentanţii notarilor publici, aleşi de Adunarea generală a fiecărei Camere,
potrivit normei de un reprezentant la 10 notari publici în funcţie, la care se adaugă membrii Consiliului Uniunii,
precum şi vicepreşedinţii Colegiilor directoare ale Camerelor.
(2) În situaţia în care nu sunt aleşi ca reprezentanţi ai Camerei la Congres, membrii Consiliului de disciplină, ai
Comisiei de cenzori şi ai Consiliului de administraţie al Casei de răspundere civilă a notarilor publici participă
fără drept de vot la lucrările Congresului.
La data de 27-04-2019 sintagma: Casei de Asigurări a Notarilor Publici a fost înlocuită de Punctul 1, Articolul 34,
Capitolul V din LEGEA nr. 71 din 22 aprilie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 323 din 24 aprilie 2019
(3) Congresul se întruneşte în sesiuni ordinare şi extraordinare.
(4) Congresul se întruneşte în sesiune ordinară, de regulă, anual şi în sesiune extraordinară, la cererea
Consiliului Uniunii sau a Camerelor, dacă aceasta reprezintă cel puţin o treime din numărul notarilor publici.
(5) Convocarea Congresului se face de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii cu cel puţin 60 de zile înainte
de data stabilită, prin înştiinţarea în scris a Camerelor şi prin publicarea într-un ziar central a datei, locului şi
ordinii de zi. Colegiile directoare ale Camerelor sunt obligate să comunice data, locul de desfăşurare a
Congresului şi ordinea de zi a acestuia tuturor notarilor publici în funcţie din Cameră.
(6) Camerele sunt obligate să comunice Uniunii lista nominală cu delegaţii la Congres, de regulă, cu cel puţin
15 zile înainte de Congres.
(7) Congresul este legal constituit în prezenţa a două treimi din numărul delegaţilor săi şi adoptă hotărâri cu
majoritatea simplă a delegaţilor prezenţi.
(8) Delegaţii la Congres au libertatea să îşi exprime votul ţinând cont de strategia şi interesele profesiei.
(9) Congresul notarilor publici are, după caz, următoarele atribuţii:
a) adoptă, prin hotărâre, completarea sau modificarea Statutului Uniunii şi a Statutului Casei de răspundere
civilă a notarilor publici, cu excepţia modificărilor adoptate între congrese de către Consiliul Uniunii, în condiţiile
art. 53 alin. (6);
La data de 27-04-2019 sintagma: Casei de Asigurări a Notarilor Publici a fost înlocuită de Punctul 1, Articolul
34, Capitolul V din LEGEA nr. 71 din 22 aprilie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 323 din 24 aprilie
2019
b) adoptă Codul deontologic al notarilor publici, completările şi modificările care i se aduc în condiţiile stabilite
prin statut;
c) validează, prin hotărâre, alegerea reprezentanţilor Camerelor şi a supleanţilor acestora în Consiliul Uniunii,
în condiţiile stabilite prin statut;
d) validează, prin hotărâre, alegerea, dintre membrii Consiliului Uniunii, a preşedintelui şi vicepreşedinţilor, în
condiţiile stabilite prin statut;
e) validează, prin hotărâre, alegerea membrilor Consiliului de disciplină, în condiţiile stabilite prin statut;
f) dezbate probleme profesionale de interes general şi adoptă, cu majoritate simplă, rezoluţii cu privire la
problemele dezbătute;
g) aprobă raportul Consiliului Uniunii şi al Comisiei de cenzori, execuţia bugetară şi descărcarea de gestiune;
h) îndeplineşte orice alte atribuţii date în competenţa sa prin lege, regulament sau statut.
(10) Hotărârile şi rezoluţiile cu caracter normativ intern, administrativ-organizatoric sunt obligatorii pentru notarii
publici.
(11) Congresul poate delega unele dintre atribuţiile sale Consiliului Uniunii, în condiţiile stabilite prin statut.
Pagina 29 din 102

(12) Procedura privind convocarea, organizarea şi desfăşurarea Congresului se stabileşte prin statut.
Articolul 55
(1) În cadrul Uniunii se constituie şi funcţionează:
a) Institutul Notarial Român;
b) Casa de răspundere civilă a notarilor publici;
La data de 27-04-2019 sintagma: Casa de Asigurări a Notarilor Publici a fost înlocuită de Punctul 1, Articolul 34,
c) Casa de Pensii a Notarilor Publici;
d) Centrul Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale;
e) Comisia de cenzori;
f) Consiliul de disciplină;
g) Corpul de control;
h) Redacţia Buletinului Notarilor Publici;
i) comisiile de specialitate ale Consiliului Uniunii;
j) aparatul de specialitate şi administrativ;
k) Registrul naţional de evidenţă a notarilor publici, în care se înregistrează notarii publici şi formele în care
aceştia îşi exercită profesia.
(2) La nivelul Uniunii se pot înfiinţa şi alte organisme potrivit legii, statutului profesiei sau actelor normative cu
caracter intern.
Articolul 56
(1) Consiliul Uniunii este constituit din reprezentanţii fiecărei Camere, aleşi potrivit următoarei norme de
reprezentare:
a) un reprezentant, pentru Camerele cu până la 200 de notari publici în funcţie;
b) 2 reprezentanţi, pentru Camerele care au între 201 şi 400 de notari publici în funcţie;
c) 3 reprezentanţi, pentru Camerele care au peste 400 de notari publici în funcţie.
(2) Odată cu alegerea reprezentanţilor, Camerele aleg şi supleanţii acestora. Supleanţii înlocuiesc de drept
reprezentanţii Camerelor în Consiliul Uniunii, ori de câte ori aceştia nu îşi pot exercita mandatul.
(3) Procedura alegerii reprezentaţilor şi supleanţilor Camerelor în Consiliul Uniunii, precum şi numărul
supleanţilor se stabilesc prin statut.
(4) Preşedinţii Camerelor fac parte de drept din Consiliul Uniunii, cu drept de vot.
(5) Dintre membrii Consiliului Uniunii se aleg preşedintele şi 3 vicepreşedinţi, în condiţiile stabilite prin statut.
După alegerea preşedintelui şi a celor 3 vicepreşedinţi, supleanţii acestora devin membri ai Consiliului Uniunii.
Funcţiile de preşedinte, de prim-vicepreşedinte şi de vicepreşedinte sunt incompatibile cu funcţiile de preşedinte
al Camerei sau reprezentant în Consiliul Uniunii.
(6) Dintre cei 3 vicepreşedinţi, Consiliul Uniunii alege un prim-vicepreşedinte, în condiţiile stabilite prin statut.
(7) Durata mandatului membrilor Consiliului Uniunii, al preşedintelui, prim-vicepreşedintelui şi al
vicepreşedinţilor este de 4 ani.
(8) Reprezentanţii Camerelor în Consiliul Uniunii, precum şi preşedintele, prim-vicepreşedintele şi
vicepreşedinţii Consiliului beneficiază de indemnizaţie şi de alte drepturi stabilite prin acte normative interne.
(9) Consiliul Uniunii se convoacă, de regulă, trimestrial în şedinţe ordinare sau, ori de câte ori este nevoie, în
şedinţe extraordinare, de către preşedinte. Consiliul Uniunii este legal constituit în prezenţa a două treimi din
numărul membrilor săi şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii simple a membrilor prezenţi. În caz de egalitate de
voturi, votul preşedintelui este decisiv în adoptarea hotărârii.
Articolul 57
(1) Consiliul Uniunii are, în principal, următoarele atribuţii:
a) propune ministrului justiţiei actualizarea numărului de posturi de notar public şi posturile destinate
concursului de schimbări de sedii;
b) aprobă numărul de locuri destinate dobândirii calităţii de notar stagiar, cu consultarea Colegiilor directoare;
c) propune ministrului justiţiei aprobarea regulamentului privind condiţiile de desfăşurare a examenelor de
dobândire a calităţii de notar public;
d) propune ministrului justiţiei onorariile minimale pentru actele şi procedurile notariale îndeplinite în
exercitarea funcţiei de către notarii publici, având în vedere următoarele criterii:
1. timpul şi volumul de muncă solicitată pentru îndeplinirea actului sau procedurii;
2. natura, noutatea şi dificultatea actului sau procedurii;
3. obţinerea de date şi informaţii suplimentare sau conlucrarea cu experţi ori cu alţi specialişti impusă de
natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea actului;
Pagina 30 din 102

4. constrângerile de timp în care notarul este obligat de împrejurările actului sau procedurii să acţioneze pentru
a asigura servicii legale performante;
5. termenele de arhivare a actelor şi procedurilor notariale;
6. locul îndeplinirii actului sau procedurii;
7. răspunderea notarului public, prin raportare şi la valoarea actului sau procedurii;
e) stabileşte cotele de contribuţie ale birourilor notarilor publici la Cameră, precum şi cele ale Camerelor la
Uniune, potrivit statutului acesteia;
f) reprezintă Uniunea, prin preşedintele Consiliului Uniunii, în raporturile cu terţii, pe plan intern şi internaţional;
g) adoptă modificările sau completările la Statutul Casei de răspundere civilă a notarilor publici şi al Casei de
Pensii a Notarilor Publici;
2019
h) aprobă modificările şi completările Statutului Uniunii între congrese, după consultarea Adunărilor generale
ale Camerelor;
i) soluţionează contestaţiile împotriva hotărârilor Consiliului de disciplină;
j) adoptă, modifică şi completează Regulamentul Consiliului de disciplină;
k) adoptă, modifică şi completează Regulamentul de organizare şi funcţionare al INR;
l) organizează, la nivel naţional, programe care vizează alinierea practicilor notariale la exigenţele
internaţionale;
m) adoptă uzanţele profesionale potrivit Codului civil, republicat, cu modificările ulterioare;
n) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli, execuţia bugetară şi descărcarea anuală de gestiune a preşedintelui;
o) stabileşte, prin hotărâre, indemnizaţiile reprezentanţilor Camerelor în Consiliul Uniunii, a preşedintelui,
primvicepreşedintelui şi vicepreşedinţilor Consiliului Uniunii, precum şi ale membrilor Comisiei de cenzori,
Consiliului de disciplină, Consiliului de administraţie al Casei de răspundere civilă a notarilor publici, organelor
de conducere ale INR şi indemnizaţiile membrilor altor organisme constituite la nivelul Uniunii;
2019
p) acordă ordine, medalii şi titluri, în condiţiile stabilite prin statut;
q) aprobă sponsorizările şi mecenatele;
r) acordă ajutoare notarilor publici, în limita sumelor aprobate în acest scop prin bugetul de venituri şi cheltuieli;
s) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare, statutul profesiei sau de actele normative cu
caracter intern.
(2) Consiliul Uniunii poate să delege Biroului executiv unele atribuţii ale sale, în condiţiile prevăzute de statut.
Articolul 58
(1) Biroul executiv este organul executiv al Consiliului Uniunii, cu activitate permanentă şi de legătură cu
Camerele, şi se compune din 9 membri: preşedintele, primvicepreşedintele, vicepreşedinţii şi 5 membri, aleşi de
Consiliul Uniunii dintre membrii săi.
(2) Preşedintele Uniunii este şi preşedintele Consiliului Uniunii şi al Biroului executiv al Consiliului Uniunii.
(3) Biroul executiv al Consiliului Uniunii se întruneşte lunar în şedinţă ordinară şi, ori de câte ori este nevoie, în
şedinţe extraordinare, la convocarea preşedintelui.
(4) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Biroul executiv al Consiliului Uniunii emite decizii executorii.
(5) Biroul executiv al Consiliului Uniunii funcţionează legal în prezenţa majorităţii membrilor săi şi adoptă decizii
cu majoritatea simplă a voturilor celor prezenţi.
(6) Biroul executiv al Consiliului Uniunii are următoarele atribuţii principale:
a) asigură activitatea permanentă a Consiliului Uniunii;
b) propune ministrului justiţiei numirea în funcţie a notarului public, schimbarea sediului biroului notarial,
asocierea şi încetarea asocierii, suspendarea şi încetarea suspendării din funcţia de notar public, revocarea ori
încetarea calităţii de notar public;
c) pregăteşte proiectele de documente care vor fi prezentate spre dezbatere şi aprobare Consiliului Uniunii;
d) elaborează proiectul raportului anual al activităţii Uniunii;
e) elaborează proiectul de buget anual al Uniunii, asigură gestionarea curentă a patrimoniului, urmăreşte
întocmirea bilanţului financiar-contabil şi executarea bugetului;
f) asigură execuţia bugetară şi urmăreşte realizarea resurselor bugetului Uniunii;
g) organizează serviciile proprii ale Uniunii şi aprobă organigrama şi statul de funcţii ale personalului de
specialitate şi administrativ al Uniunii;
Pagina 31 din 102

h) aprobă organigrama, statul de funcţii şi coordonează activitatea tuturor entităţilor înfiinţate în cadrul Uniunii;
i) aprobă proiectul de buget anual, execuţia bugetară şi descărcarea de gestiune a entităţilor înfiinţate în cadrul
Uniunii;
j) acordă, suspendă şi retrage birourilor notariale, la cerere sau din oficiu, licenţa de funcţionare;
k) analizează raportul Consiliului de disciplină al Uniunii şi propune măsurile ce se impun;
l) analizează sinteza controlului profesional administrativ întocmită de corpul de control al Uniunii şi propune
măsurile ce se impun;
m) rezolvă conflictele de competenţă dintre notarii publici din Camere diferite;
n) coordonează activitatea de creare şi funcţionare a sistemului şi reţelelor de informatizare între Uniune şi
Camere, precum şi la nivelul birourilor notariale, potrivit programelor proprii şi celor derulate în cooperare cu
notariatele europene;
o) coordonează atât activitatea Centrului Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale, denumit
în continuare CNARNN, cât şi registrele naţionale notariale privind evidenţa actelor şi procedurilor notariale şi
adoptă actele normative necesare funcţionării acestora;
p) soluţionează, la solicitarea preşedintelui Uniunii, sesizările formulate împotriva notarilor publici sau împotriva
Camerelor;
q) acceptă donaţiile şi legatele făcute Uniunii;
r) asigură ducerea la îndeplinire a hotărârilor Congresului şi ale Consiliului Uniunii şi supraveghează
executarea acestor hotărâri de către Camere şi notarii publici, adoptând decizii corespunzătoare;
s) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi de actele normative cu caracter intern.
Articolul 59
(1) Preşedintele, prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului Uniunii sunt şi preşedintele,
primvicepreşedintele şi vicepreşedintele Uniunii.
(2) Preşedintele Uniunii este şi preşedintele Consiliului Uniunii şi are următoarele atribuţii:
a) reprezintă Uniunea pe plan intern în raporturile cu autorităţile publice din România, cu organizaţiile
guvernamentale şi neguvernamentale, cu cele profesionale, iar în plan extern, cu organizaţiile naţionale şi
internaţionale ale notarilor publici şi oriunde va fi invitat oficial în calitate de preşedinte;
b) ordonanţează cheltuielile bugetare ale Uniunii; preşedintele poate delega această atribuţie
primvicepreşedintelui;
c) convoacă şi conduce şedinţele Congresului, Consiliului Uniunii şi ale Biroului executiv al Consiliului Uniunii;
d) angajează personalul de specialitate şi administrativ al Uniunii, cu respectarea organigramei şi statului de
funcţii, aprobate de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii;
e) exercită, în condiţiile legii, acţiunea disciplinară împotriva notarilor publici;
f) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi alte acte normative.
(3) În absenţă, preşedintele este înlocuit de primvicepreşedinte, iar dacă acesta din urmă lipseşte, de unul
dintre vicepreşedinţii delegaţi în acest sens de preşedinte.
(4) Prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii reprezintă Uniunea, în limitele mandatului acordat de preşedinte.
Articolul 60
(1) În cadrul Uniunii funcţionează Casa de răspundere civilă a notarilor publici, cu personalitate juridică, în
condiţiile stabilite prin statutul acesteia, aprobat de Consiliul Uniunii.
La data de 27-04-2019 sintagma: Casa de Asigurări a Notarilor Publici a fost înlocuită de Punctul 1, Articolul 34,
(2) Contractul de răspundere civilă a notarilor publici este obligatorie şi se realizează prin casa de asigurări
constituită în acest scop.
La data de 27-04-2019 sintagma: Asigurarea de răspundere civilă a fost înlocuită de Punctul 1, Articolul 34,
(3) Notarii publici au obligaţia să încheie contractul de răspundere civilă înainte de începerea activităţii.
La data de 27-04-2019 sintagma: contractul de asigurare a fost înlocuită de Punctul 1, Articolul 34, Capitolul V
din LEGEA nr. 71 din 22 aprilie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 323 din 24 aprilie 2019
(4) Limita minimă a valorii garantate de răspundere civilă şi nivelul cuantumului contribuţiei se stabilesc anual
de către Consiliul Uniunii.
La data de 27-04-2019 sintagma: Limita minimă a valorii de asigurare a fost înlocuită de Punctul 1, Articolul 34,
La data de 27-04-2019 sintagma: nivelul primei de asigurare a fost înlocuită de Punctul 1, Articolul 34, Capitolul
V din LEGEA nr. 71 din 22 aprilie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 323 din 24 aprilie 2019
Norme de aplicare
Pagina 32 din 102

Articolul 179
(1) Casa de Asigurări se organizează şi funcţionează pe baza statutului acesteia, aprobat în
condiţiile legii de către Consiliul Uniunii.
(2) Casa de Asigurări este condusă de un consiliu de administraţie numit de către Consiliul Uniunii
dintre notarii publici propuşi de către Camere. Consiliul de administraţie este condus de un
preşedinte, desemnat dintre membrii acestuia de către Consiliul Uniunii.
(3) Numărul membrilor consiliului de administraţie, precum şi modul de desemnare a acestora şi a
preşedintelui se stabilesc prin statutul Casei de Asigurări.
(4) La şedinţele consiliului de administraţie participă personalul de specialitate al Casei de Asigurări,
desemnat în acest sens, şi, ori de câte ori este necesar, şi alţi notari publici sau specialişti, convocaţi
de către preşedinte.
Articolul 180
(1) Înainte de începerea activităţii, notarul public este obligat, sub sancţiunea neemiterii licenţei de
funcţionare, să încheie contractul de asigurare cu Casa de Asigurări, devenind astfel membru al
acesteia.
(2) Pe perioada exercitării funcţiei, notarul public este obligat, sub sancţiunea retragerii licenţei de
funcţionare, să achite anual costul poliţei de asigurare, în condiţiile stabilite prin contractul de
asigurare.
(3) La data retragerii licenţei de funcţionare, contractul de asigurare încetează sau se suspendă,
după caz, în funcţie de încetarea sau, respectiv, suspendarea calităţii de notar public.
Articolul 181
Anual, la emiterea poliţei de asigurare, Casa de Asigurări va solicita Uniunii informaţii cu privire la
conduita profesională a notarului public, iar în funcţie şi de aceasta, se va întocmi fişa de evaluare de
risc profesional a notarului public, pe baza căreia se vor stabili, în condiţiile statutului, de către
consiliul de administraţie, cuantumul anual al primei de asigurare, suma asigurată obligatorie,
obligativitatea reîntregirii sumei maxime asigurate şi, corelativ, plata primei de asigurare, precum şi
felul poliţei de asigurare.
Articolul 182
Nu intră în categoria riscurilor asigurate de Casa de Asigurări activităţile desfăşurate de notarii publici
în calitate de fiduciari şi/sau lichidatori desemnaţi de părţi.
Articolul 183
(1) La nivelul Casei de Asigurări se ţin, în format electronic sau pe suport hârtie, următoarele
registre şi evidenţe:
a) registrul general de corespondenţă şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta, în
care se înregistrează toate documentele care nu se regăsesc în celelalte registre;
b) registrul de asigurare profesională obligatorie, în care se înregistrează contractele de asigurare
ale notarilor publici şi se menţionează cuantumul poliţei, riscul asigurat, despăgubirile plătite în
numele notarului public asigurat, mapele cuprinzând documentele înregistrate în acestea, precum şi
fişa de evaluare a riscului profesional;
c) registrul de evidenţă a litigiilor în care este parte Casa de Asigurări şi soluţiile pronunţate;
d) registrul de evidenţă a hotărârilor consiliului de administraţie;
e) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Casei de Asigurări;
f) registrul de evidenţă a stenogramelor şedinţelor consiliului de administraţie;
g) registrul de control, în care se înregistrează controalele efectuate de Uniune, precum şi mapele
cu actele de control aferente acestora;
h) registrul de audienţe;
i) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Casa de Asigurări şi a facturilor emise de
furnizori;
j) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile şi de personal prevăzute de lege şi mapele
aferente acestora;
k) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege;
l) orice alte registre necesare desfăşurării activităţii.
(2) Procedura şi metodologia de gestionare a registrelor şi evidenţelor prevăzute la alin. (1) se
aprobă de către Consiliul Uniunii, prin regulament.
Articolul 61
Pagina 33 din 102

(1) În cadrul Uniunii se înfiinţează, se organizează şi funcţionează INR, entitate de interes public, cu
personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin statutul propriu, aprobat de Consiliul Uniunii.
(2) INR asigură perfecţionarea activităţii notariale, pregătirea profesională iniţială şi, după caz, continuă a
notarilor publici şi a notarilor stagiari, a altor specialişti, a personalului de specialitate al birourilor notariale, al
Camerelor şi al Uniunii, având dreptul de a elibera diplome sau certificate de absolvire recunoscute de instituţiile
publice şi private abilitate.
(3) INR are sediul în municipiul Bucureşti, are ştampilă care cuprinde denumirea sa şi stema României şi siglă
proprie. INR se înfiinţează, se organizează şi funcţionează în baza prezentei legi, fără îndeplinirea altor
formalităţi.
(4) Statutul INR, Regulamentul de organizare şi funcţionare a acestuia, precum şi modalităţile de formare
profesională iniţială sau, după caz, continuă a notarilor publici şi a notarilor stagiari, a personalului de specialitate
al birourilor notariale, al Camerelor şi al Uniunii se aprobă prin hotărâre a Consiliului Uniunii.
(5) INR organizează, la solicitarea Consiliului Uniunii, examenul de definitivat, concursul de admitere în funcţia
de notar public pentru persoanele care au cel puţin 6 ani vechime într-o funcţie de specialitate juridică, în
condiţiile legii şi ale regulamentului de organizare şi desfăşurare a acestora, aprobat de ministrul justiţiei, la
(6) INR organizează, la solicitarea Consiliului Uniunii, şi concursul de schimbare de sediu, în condiţiile legii şi
ale regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului, aprobat de către Consiliul Uniunii.
(7) INR organizează, la solicitarea Consiliului Uniunii, examenul sau, după caz, concursul de dobândire a
calităţii de notar stagiar, în condiţiile legii şi ale regulamentului de organizare şi desfăşurare a acestuia, aprobat
de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii.
Articolul 62
(1) În vederea administrării registrelor prevăzute la art. 164, în cadrul şi sub autoritatea Uniunii se înfiinţează, se
organizează şi funcţionează CNARNN, ca entitate cu personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin
regulamentul propriu, aprobat de Biroul executiv al Consiliului Uniunii.
(2) CNARNN asigură administrarea, organizarea şi funcţionarea registrelor naţionale notariale prevăzute la art.
164, precum şi a altor activităţi stabilite prin regulamentul propriu.
(3) CNARNN are sediul în municipiul Bucureşti. CNARNN are sigiliu propriu, care cuprinde denumirea sa şi
stema României, şi siglă proprie şi se înfiinţează, se organizează şi funcţionează, fără îndeplinirea altor
formalităţi, în baza prevederilor prezentei legi.
(4) Costurile privind verificările şi înscrierile în registrele prevăzute la art. 164 vor fi suportate de părţile
interesate, iar tarifele privind înscrierea şi verificarea în registre se vor stabili de către Biroul executiv al Consiliul
Uniunii.
(5) În cazul în care înscrierile şi verificările în registrele prevăzute la art. 164 se solicită de către instituţiile
publice, acestea se vor efectua cu scutire de tarif.
(6) Tarifele pentru înscriere sau verificare în registre se vor putea încasa de către notarii publici de la părţi şi se
vor vira CNARNN în baza facturilor emise de către acesta.
(7) Fondurile acumulate de CNARNN vor fi utilizate pentru dezvoltarea instituţiei notarului public, pentru
securizarea actului notarial şi pentru perfecţionarea profesională a corpului de notari publici.
(8) Regulamentul de organizare şi funcţionare a CNARNN, precum şi orice alte măsuri necesare organizării şi
funcţionării acestuia se aprobă prin decizie a Biroului executiv al Consiliului Uniunii, care se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Articolul 63
(1) În scopul stabilirii şi acordării pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale ale notarilor publici se
înfiinţează, sub autoritatea Uniunii, Casa de Pensii a Notarilor Publici, denumită în continuare Casa de pensii,
instituţie autonomă, de interes public, cu personalitate juridică.
La data de 06-04-2020 Alineatul (1) din Articolul 63 , Sectiunea a 7-a , Capitolul III a fost modificat de Articolul I
(2) Sistemul de pensii prevăzut de prezenta lege este obligatoriu pentru notarii publici membri ai Uniunii.
(3) Notarii publici pot contribui şi la sistemul public de pensii, în condiţiile legii.
(4) Organizarea şi funcţionarea Casei de pensii, contribuabilii la sistemul propriu de pensii, persoanele
asigurate, contribuţiile asiguraţilor, perioadele de contribuţie, categoriile de pensii, calculul pensiilor, categoriile
de ajutoare financiare, emiterea deciziilor de pensionare, căile de atac împotriva deciziilor emise de Casa de
pensii şi altele asemenea se stabilesc prin lege specială. Casa de pensii are sediul în municipiul Bucureşti şi se
înfiinţează în baza prezentei legi şi se organizează şi funcţionează în baza legii speciale, fără îndeplinirea altor
formalităţi.
Pagina 34 din 102

La data de 06-04-2020 Alineatul (4) din Articolul 63 , Sectiunea a 7-a , Capitolul III a fost modificat de Articolul I
Norme de aplicare
Articolul 188
(1) Casa de Pensii a Notarilor Publici, denumită în continuare Casa de Pensii, se organizează şi
funcţionează pe baza statutului şi regulamentului acesteia, aprobate în condiţiile legii de către
Consiliul Uniunii.
(2) Casa de Pensii este condusă de un consiliu de administraţie.
(3) Numărul membrilor consiliului de administraţie, modul de desemnare a acestora, precum şi a
preşedintelui se stabilesc prin statutul şi regulamentul Casei de Pensii.
(4) La şedinţele consiliului de administraţie, pe lângă personalul de specialitate al Casei de Pensii,
desemnat în acest sens, vor participa, ori de câte ori este necesar, şi alţi notari publici sau
specialişti, ca urmare a convocării sau solicitării făcute de către preşedinte.
Articolul 189
La nivelul Casei de Pensii se ţin, în format electronic sau pe suport hârtie, următoarele registre şi
evidenţe:
a) registrul general de corespondenţă, în care se înregistrează documentele care nu se regăsesc în
celelalte registre şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta;
b) registrul naţional al asiguraţilor şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta;
c) registrul de evidenţă a hotărârilor consiliului de administraţie;
d) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Casei de Pensii;
e) registrul de evidenţă a stenogramelor şedinţelor consiliului de administraţie;
f) registrul de control în care se înregistrează controalele efectuate de Uniune, precum şi mapele cu
actele de control aferente acestora;
g) registrul de audienţe;
h) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Casa de Pensii şi a facturilor emise de furnizori;
i) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile şi de personal prevăzute de lege şi mapele
aferente acestora;
j) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege;
k) orice alte registre necesare desfăşurării activităţii.
Articolul 190
Procedura şi metodologia de gestionare a registrelor şi evidenţelor se aprobă de către Consiliul
Uniunii prin regulament.
Notă
Conform art. II din LEGEA nr. 38 din 2 aprilie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 280 din 3 aprilie 2020,
până la data intrării în vigoare a legii speciale privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale
notarilor publici prevăzute la art. 63 alin. (4) al articolului I, Casa de Pensii a Notarilor Publici din România,
constituită la data de 1 ianuarie 2013 în baza Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995,
republicată, cu modificările ulterioare, asigură administrarea curentă a activităţii sale.
Art. III din același act normativ prevede că, de la data intrării în vigoare a legii speciale prevăzute la art. II, Casa
de Pensii a Notarilor Publici din România, constituită la data de 1 ianuarie 2013 în baza Legii notarilor publici şi a
activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, îşi continuă activitatea în condiţiile legii
speciale.
Capitolul IV
Drepturile şi îndatoririle notarilor publici
Secţiunea 1
Drepturile notarilor publici
Articolul 64
(1) Notarii publici îşi exercită funcţia şi se bucură de stabilitate în funcţie, neputând fi mutaţi în altă localitate fără
acordul lor.
(2) Pentru asigurarea secretului profesional, actele şi lucrările cu caracter profesional aflate asupra notarului
public sau în biroul său sunt inviolabile, acestea putând fi verificate sau ridicate numai în condiţiile legii şi în
conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Contactul profesional dintre notarul public şi clientul său nu poate fi interzis sau restrâns.
Pagina 35 din 102

Articolul 65
(1) În cazul în care clientul se află în stare de arest sau detenţie, administraţia locului de arest ori detenţie are
obligaţia de a lua, cu prioritate, toate măsurile necesare pentru a permite contactul de îndată al notarului public
cu clientul şi respectarea drepturilor prevăzute de lege.
(2) În cauzele penale, notarul public poate fi audiat ca martor numai în cazurile şi condiţiile prevăzute expres de
Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 66
(1) Notarul public are următoarele drepturi:
1. să primească onorariu pentru fiecare act sau procedură notarială îndeplinită, în condiţiile legii;
2. să aleagă şi să fie ales în organele de conducere ale Uniunii şi ale Camerelor, în condiţiile prevăzute în statut;
3. să se adreseze organelor Uniunii şi ale Camerelor şi să primească informaţiile solicitate în condiţiile stabilite
prin statut sau actele normative interne;
4. să poarte însemnele Uniunii şi ale Camerelor;
5. să beneficieze de concediu de odihnă, anual, în condiţiile stabilite prin statut;
6. să beneficieze de drepturile de asigurări sociale pe baza contribuţiei la sistemul asigurărilor sociale de stat şi
/sau la sistemul privat, în condiţiile legii;
7. să aibă acces la toate datele care privesc organizarea administrativă a activităţii notariale, atât la nivelul
Camerelor, cât şi al Uniunii;
8. să adere individual la Uniunea Internaţională a Notariatului;
9. să participe, la cerere, la şedinţele organelor Camerelor şi ale Uniunii, atunci când are un interes propriu, în
vederea susţinerii acestuia;
10. să beneficieze de sprijin financiar în caz de întrerupere a activităţii biroului din cauza incapacităţii temporare
de muncă;
11. să beneficieze, la cerere, de asistenţă juridică din partea Uniunii, prin personalul de specialitate, în cauzele
care au legătură cu activitatea profesională;
12. să participe la manifestări profesionale organizate în ţară şi străinătate;
13. să beneficieze de orice alte drepturi prevăzute de lege şi statut.
(2) Notarul public îşi poate face cunoscute datele profesionale atât cu privire la persoana sa, cât şi cu privire la
locul unde îşi exercită funcţia, în condiţiile stabilite prin statutul profesiei.
Articolul 67
(1) Notarii publici au dreptul la onorariu pentru fiecare act sau procedură notarială îndeplinită, în conformitate cu
art. 57 alin. (1) lit. d).
(2) Prin excepţie de la dispoziţiile art. 57 alin. (1) lit. d), la propunerea Consiliului Uniunii, ministrul justiţiei poate
stabili acte şi proceduri notariale pentru care onorariul se stabileşte liber, între notarul public şi solicitant.
Articolul 68
Notarul public are dreptul la concediu de odihnă de 30 de zile lucrătoare, în condiţiile stabilite prin statut. Notarul
public are obligaţia de a înştiinţa Camera în circumscripţia căreia îşi desfăşoară activitatea în legătură cu
perioada în care va efectua concediul de odihnă.
Articolul 69
Exercitarea profesiei de notar public este incompatibilă cu:
a) desfăşurarea unei activităţi salarizate, cu excepţia:
1. activităţii şi funcţiei didactice universitare/de învăţământ superior şi de cercetare ştiinţifică;
2. activităţii literar-artistice şi publicistice;
3. activităţii de creaţie tehnico-ştiinţifică;
4. calităţii de deputat sau senator ori de consilier în consiliile judeţene sau locale, pe durata mandatului;
5. calităţii de membru în organele de conducere sau în alte organisme ale Uniunii, ale Camerelor ori în alte
organizaţii interne şi internaţionale la care Uniunea sau Camerele sunt afiliate ori cu care colaborează;
6. calităţii de membru într-un consiliu de administraţie;
7. calităţii de membru în cadrul unei asociaţii sau fundaţii;
b) exercitarea unei funcţii publice sau de demnitate publică, alta decât cea prevăzută la lit. a) pct. 4;
c) exercitarea unei funcţii de judecător, procuror, magistrat-asistent sau grefier;
d) exercitarea profesiei de avocat, consilier juridic, executor judecătoresc sau practician în insolvenţă;
e) desfăşurarea directă de activităţi de producţie, comerţ sau alte activităţi de prestări de servicii;
f) calitatea de administrator sau de preşedinte al unui consiliu de administraţie al unei societăţi reglementate de
Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Pagina 36 din 102

Secţiunea a 2-a
Îndatoririle şi răspunderile notarilor publici
Articolul 70
Notarul public şi personalul biroului notarial au obligaţia să păstreze secretul profesional cu privire la actele şi
faptele despre care au luat cunoştinţă în cadrul activităţii lor, chiar şi după încetarea funcţiei, respectiv după
încetarea raporturilor de muncă, cu excepţia cazurilor în care legea sau părţile interesate îi eliberează de această
obligaţie.
Articolul 71
(1) Notarul public nu poate absenta de la birou mai mult de 5 zile lucrătoare consecutive, fără a informa Camera
din care face parte şi fără a asigura funcţionarea arhivei biroului, în condiţiile legii.
(2) În cazul nerespectării dispoziţiilor alin. (1), Camera Notarilor Publici poate delega, după caz, un alt notar
public pentru îndeplinirea atribuţiilor notarului public absent, în condiţiile prevăzute de Statutul Uniunii.
Articolul 72
(1) Notarul public are următoarele obligaţii:
a) să respecte dispoziţiile legii, ale regulamentelor, ale Statutului Uniunii, Statutului Casei de răspundere civilă
a notarilor publici şi ale Codului deontologic al notarilor publici;
2019
b) să respecte hotărârile organelor alese ale Uniunii, ale Camerelor, precum şi ale comisiilor de specialitate
sau ale altor entităţi create la nivelul Uniunii, să îndeplinească sarcinile ce iau fost încredinţate şi să acţioneze
pentru realizarea scopului Uniunii;
c) să participe la şedinţele organelor de conducere din care face parte;
d) să participe la şedinţele Adunărilor generale ale Camerelor;
e) să participe la manifestări profesionale organizate de Uniune, de Camere şi de alte organizaţii interne şi
internaţionale având scopuri şi principii similare;
f) să păstreze faţă de terţi confidenţialitatea dezbaterilor, opiniilor şi voturilor exprimate în cadrul organelor de
conducere;
g) să aibă un comportament demn în exercitarea funcţiei;
h) să îşi perfecţioneze continuu pregătirea profesională, participând la programe de pregătire profesională
organizate de INR, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare aprobat de Consiliul Uniunii;
i) să asigure pregătirea profesională a notarilor stagiari repartizaţi de către Colegiul director al Camerei,
precum şi a personalului angajat;
j) în termenele prevăzute în statut să achite contribuţiile profesionale, să comunice Camerei din care face parte
şi Uniunii situaţia statistică lunară prevăzută în statut;
k) să îşi declare domiciliul fiscal în România.
(2) Cheltuielile profesionale efectuate în condiţiile alin. (1) sunt deductibile, în condiţiile legii.
(3) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) lit. h) privind obligativitatea participării la programe de pregătire profesională
organizate de INR se aplică şi personalului de specialitate al birourilor notariale, în condiţiile prevăzute de
regulament.
Articolul 73
Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată în condiţiile legii civile, pentru încălcarea obligaţiilor sale
profesionale, atunci când acesta a cauzat cu vinovăţie sub forma relei-credinţe un prejudiciu, stabilite prin
hotărâre judecătorească definitivă.
Articolul 74
Răspunderea disciplinară a notarului public intervine pentru următoarele abateri:
a) încălcarea competenţei generale, materiale şi teritoriale stabilite prin lege;
b) nerespectarea dispoziţiilor, deciziilor şi hotărârilor organelor de conducere ale Uniunii şi ale Camerelor,
emise în condiţiile legii;
c) nerespectarea normelor şi instrucţiunilor privind metodologia de lucru cu registrele naţionale notariale
administrate de CNARNN;
d) îndeplinirea, în mod repetat, a actelor şi procedurilor notariale, cu nerespectarea dispoziţiilor legale
prevăzute pentru valabilitatea actului sau procedurii notariale în cauză, ori îndeplinirea acestora cu încălcarea
dispoziţiilor art. 9;
e) întârzierea nejustificată sau neglijenţa în efectuarea lucrărilor;
f) lipsa nejustificată de la birou, în mod repetat;
Pagina 37 din 102

g) comportament şi atitudine necorespunzătoare în exercitarea activităţii profesionale;
h) orice manifestare de natură a aduce atingere prestigiului profesiei săvârşită în exerciţiul funcţiei ori în
legătură cu aceasta sau în afara exerciţiului funcţiei;
i) neachitarea integrală şi la scadenţă a contribuţiilor profesionale, precum şi a contribuţiei de răspundere civilă,
conform contractului de răspundere civilă;
La data de 27-04-2019 sintagma: contractului de asigurare a fost înlocuită de Punctul 1, Articolul 34, Capitolul V
La data de 27-04-2019 sintagma: primei de asigurare a fost înlocuită de Punctul 1, Articolul 34, Capitolul V din
LEGEA nr. 71 din 22 aprilie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 323 din 24 aprilie 2019
j) sustragerea sau refuzul de a se supune controlului profesional administrativ;
k) încălcarea obligaţiilor legale cu privire la păstrarea secretului profesional;
l) folosirea ori acceptarea, în orice mod, direct sau indirect, a mijloacelor neloiale de atragere a clientelei, aşa
cum sunt definite în Codul deontologic al notarilor publici;
m) desfăşurarea unor activităţi incompatibile cu calitatea de notar public, potrivit legii;
n) refuzul nejustificat sau neglijenţa în efectuarea şi comunicarea operaţiunilor prevăzute de lege pentru
funcţionarea sistemului informatizat al Camerei şi al Uniunii;
o) nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la stabilirea, încasarea şi, după caz, virarea impozitelor, tarifelor
şi onorariilor;
p) nedepunerea la termen a situaţiei statistice şi a altor date solicitate de Cameră sau de Uniune;
q) refuzul nejustificat de a întocmi un act notarial în afara sediului biroului notarial, iar în cazuri temeinic
justificate, şi în afara programului normal de lucru;
r) neîndeplinirea obligaţiei de a participa la formele de pregătire profesională continuă organizate prin INR, la
intervalele de timp stabilite prin regulament;
s) neîndeplinirea obligaţiei de a participa la formele de pregătire profesională, dispusă în condiţiile art. 77 alin.
(2);
ş) nerespectarea dispoziţiilor Codului deontologic al notarilor publici;
t) absenţe nejustificate de la Adunările generale şi de la acţiunile organizate de Colegiul director al Camerei sau
organele de conducere ale Uniunii;
ţ) nerespectarea dispoziţiilor art. 42 alin. (3) şi/sau continuarea activităţii după aplicarea sancţiunii suspendării
din exerciţiul funcţiei;
u) refuzul nejustificat de a îndeplini actele şi procedurile repartizate de preşedintele Camerei din care face parte.
Articolul 75
(1) Acţiunea disciplinară se exercită de ministrul justiţiei, de preşedintele Uniunii sau de Colegiul director al
Camerei şi se judecă de Consiliul de disciplină din cadrul Uniunii.
(2) Acţiunea disciplinară se exercită numai după efectuarea cercetării prealabile de către inspectori din cadrul
Ministerului Justiţiei sau, după caz, din cadrul Uniunii ori de către Colegiul director al Camerei.
(3) În cadrul cercetării prealabile, citarea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă
de conţinutul dosarului de cercetare disciplinară şi să îşi formuleze apărarea. Neprezentarea sau refuzul celui
cercetat de a formula apărări nu împiedică finalizarea cercetării.
(4) Consiliul de disciplină funcţionează ca organ de jurisdicţie la nivel naţional, în baza regulamentului aprobat
de Consiliul Uniunii. Consiliul de disciplină este compus din câte un reprezentant al fiecărei Camere, ales de
Adunarea generală a Camerei. Mandatul membrilor Consiliului de disciplină este de 4 ani şi începe la data de 1
ianuarie a anului calendaristic următor validării acestora de către Congres. Membrii Consiliului de disciplină pot fi
numai notari publici cu o vechime de minimum 10 ani într-o funcţie de specialitate juridică, dar nu mai puţin de 5
ani în funcţia de notar public.
(5) Ministrul justiţiei sau, după caz, preşedintele Uniunii ori Colegiul director al Camerei, pe baza rezultatului
cercetării prealabile, formulează acţiunea disciplinară pe care o înaintează Consiliului de disciplină în termen de
60 de zile de la data primirii rezultatului cercetării prealabile.
(6) Consiliul de disciplină citează părţile şi, în cazul în care constată că sunt necesare verificări suplimentare,
poate solicita ministrului justiţiei sau, după caz, preşedintelui Uniunii ori Colegiului director al Camerei
completarea cercetării disciplinare. Completarea cercetării prealabile se face în termen de 60 de zile de la
primirea solicitării de completare.
(7) Acţiunea disciplinară se soluţionează printr-o hotărâre motivată, care se comunică părţilor şi Camerei în a
cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea cel cercetat, în termen de 10 zile de la pronunţare.
(8) Hotărârea prin care se soluţionează acţiunea disciplinară cuprinde, în principal, următoarele:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi încadrarea juridică a acesteia;
b) temeiul de drept al aplicării sancţiunii;
Pagina 38 din 102

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de notarul public;
d) sancţiunea aplicată şi motivele care au stat la baza aplicării acesteia;
e) calea de atac şi termenul în care hotărârea poate fi atacată;
f) instanţa competentă să judece calea de atac.
(9) Prevederile alin. (8) se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările
ulterioare, privind cuprinsul hotărârii.
(10) Împotriva hotărârii, notarul public, respectiv titularii acţiunii disciplinare prevăzuţi la alin. (1) pot face
contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul Uniunii.
(11) Contestaţia se soluţionează de Consiliul Uniunii prin hotărâre. În cazul în care acţiunea disciplinară a fost
exercitată de preşedintele Uniunii sau de Colegiul director al Camerei, preşedintele Uniunii sau, după caz,
reprezentanţii Camerei respective în Consiliul Uniunii nu vor participa la soluţionarea contestaţiei. Hotărârea prin
care se soluţionează contestaţia poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti. Recursul poate fi
declarat de notarul public, respectiv de titularii acţiunii disciplinare prevăzuţi de lege, în termen de 15 zile de la
comunicare. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este definitivă.
(12) Hotărârea prin care notarul public a fost sancţionat disciplinar, rămasă definitivă, se comunică, de îndată,
de către Uniune sau, după caz, de către instanţa de judecată compartimentului de specialitate din Ministerul
Justiţiei şi Camerei în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public.
(13) Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 6 luni de la data luării la cunoştinţă a săvârşirii
abaterii, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii acesteia.
(14) Curgerea termenului de prescripţie pentru promovarea acţiunii disciplinare se suspendă dacă împotriva
notarului public s-a înregistrat o plângere penală având ca obiect săvârşirea aceleiaşi fapte, până la soluţionarea
procesului penal. Dacă după introducerea acţiunii disciplinare a fost înregistrată o plângere penală având ca
obiect săvârşirea aceleiaşi fapte, acţiunea disciplinară se suspendă până la soluţionarea procesului penal.
Articolul 76
(1) Verificarea sesizărilor referitoare la buna reputaţie a notarilor publici în funcţie se face de către inspectori din
cadrul Ministerului Justiţiei sau al Uniunii, din oficiu sau la solicitarea ministrului justiţiei, respectiv a preşedintelui
Uniunii sau a Colegiului director al Camerei.
(2) Raportul de inspecţie întocmit în urma verificărilor privind buna reputaţie se comunică notarului public care
face obiectul sesizării, în termen de 15 zile de la întocmire, în vederea formulării de obiecţiuni.
(3) Raportul de inspecţie prevăzut la alin. (2) împreună cu obiecţiunile formulate se înaintează Consiliului de
disciplină din cadrul Uniunii. Pe baza raportului şi a obiecţiunilor formulate, Consiliul de disciplină adoptă
hotărârea privind constatarea îndeplinirii sau a neîndeplinirii de către notarul public a condiţiei de bună reputaţie
ori, dacă apreciază că obiecţiunile sunt întemeiate, dispune, în scris şi motivat, retrimiterea raportului în vederea
completării verificărilor, cu arătarea în mod expres a aspectelor ce trebuie completate. Hotărârea prin care se
constată neîndeplinirea condiţiei de bună reputaţie cuprinde şi propunerea de încetare a calităţii, în temeiul art.
41 alin. (1) lit. g).
(4) Hotărârea Consiliului de disciplină, însoţită de actele care au stat la baza acesteia, se comunică de îndată
ministrului justiţiei, preşedintelui Consiliului Uniunii şi notarului public.
(5) Hotărârea Consiliului de disciplină poate fi atacată cu contestaţie la Consiliul Uniunii în termen de 15 zile de
la comunicare. Împotriva hotărârii Consiliului Uniunii se poate formula contestaţie la Secţia de contencios
administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare.
(6) Hotărârea definitivă prin care se constată neîndeplinirea condiţiei de bună reputaţie se comunică ministrului
justiţiei, în vederea emiterii ordinului de încetare a calităţii.
Articolul 77
(1) Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite şi sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) amendă de la 5.000 lei la 40.000 lei;
c) suspendarea notarului public din exerciţiul funcţiei pe o durată de cel mult 6 luni;
d) excluderea notarului public din profesie.
(2) În cazul abaterilor prevăzute la art. 74 lit. a), d), e), k), n), r) şi s), Consiliul de disciplină poate dispune şi
obligarea notarului public sancţionat să urmeze, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii prin
care acesta a fost sancţionat, una dintre formele de pregătire profesională în cadrul INR.
(3) Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu.
(4) Amenda prevăzută la alin. (1) lit. b) se face venit la bugetul Uniunii.
Norme de aplicare
Pagina 39 din 102

Secţiunea a 11-a
Răspunderea civilă şi disciplinară a notarilor publici
Articolul 195
(1) Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată în condiţiile legii civile, pentru încălcarea
obligaţiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat, cu vinovăţie, sub forma relei-credinţe, un
prejudiciu, stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă.
(2) Asigurarea de răspundere civilă a notarilor publici garantează plata prejudiciului în limita sumei
asigurate stabilite prin contractul încheiat de notarul public, în condiţiile legii, cu Casa de Asigurări.
(3) Procedura prin care Casa de Asigurări acordă despăgubirile se stabileşte prin statutul şi
regulamentul acesteia, aprobate de Consiliul Uniunii.
Articolul 196
Răspunderea disciplinară a notarului public intervine numai pentru săvârşirea unei fapte care
constituie abatere disciplinară, în condiţiile legii şi ale prezentului regulament, constatată de către
Consiliul de disciplină.
Articolul 197
(1) Consiliul de disciplină este compus din câte un reprezentant al fiecărei Camere.
(2) Consiliul de disciplină are un preşedinte şi un vicepreşedinte, aleşi cu votul majorităţii
membrilor săi.
(3) Membrii Consiliului de disciplină pot fi numai notarii publici în funcţie, care, la data validării de
către Congres a alegerii lor, au împlinit minimum 10 ani vechime într-o funcţie de specialitate
juridică, dar nu mai puţin de 5 ani în funcţia de notar public.
(4) Notarul public care, în unul dintre ultimii 5 ani, a fost sancţionat disciplinar sau nu se bucură de
o bună reputaţie morală şi profesională nu poate dobândi şi deţine calitatea de membru al
Consiliului de disciplină.
Articolul 198
(1) Consiliul de disciplină are următoarele atribuţii:
a) judecarea acţiunilor disciplinare exercitate împotriva notarilor publici;
b) constatarea îndeplinirii sau neîndeplinirii de către notarul public a condiţiei bunei reputaţii şi,
după caz, formularea propunerii de încetare a calităţii de notar public.
(2) În îndeplinirea atribuţiilor, Consiliul de disciplină este independent.
Articolul 199
Acţiunea disciplinară se exercită de către ministrul justiţiei, preşedintele Uniunii sau Colegiul director
al Camerei şi se judecă de către Consiliul de disciplină, în condiţiile legii, ale prezentului regulament,
precum şi ale regulamentului propriu, aprobat de Consiliul Uniunii.
Articolul 200
Atât în cadrul cercetării prealabile, cât şi în procedura de judecare a acţiunii disciplinare de către
Consiliul de disciplină, termenele acordate nu pot fi mai mari de 15 zile, cu excepţiile prevăzute de
lege.
Articolul 201
Încadrarea faptei săvârşite de notarul public ca fiind abatere disciplinară, precum şi individualizarea
sancţiunii disciplinare sunt de competenţa exclusivă a organului care soluţionează acţiunea
disciplinară.
Articolul 202
(1) În vederea exercitării acţiunii disciplinare, cercetarea prealabilă este obligatorie.
(2) În cadrul cercetării prealabile se stabilesc faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au
fost săvârşite, precum şi orice alte date concludente din care se poate aprecia asupra existenţei
sau inexistenţei vinovăţiei care atrage răspunderea disciplinară. Ascultarea şi verificarea apărărilor
notarului public cercetat sunt obligatorii. Refuzul notarului public cercetat de a face declaraţii ori de
a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal şi nu împiedică încheierea cercetării.
Notarul public cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării şi să solicite probe în apărare.
(3) După efectuarea cercetării prealabile, ministrul justiţiei sau, după caz, preşedintele Uniunii ori
Colegiul director al Camerei dispune cu privire la exercitarea acţiunii disciplinare.
Articolul 203
(1) Cererea prin care se promovează acţiunea disciplinară cuprinde: elementele de identificare ale
părţilor, descrierea faptei săvârşite de către notarul public, arătarea dovezilor pe care se întemeiază
Pagina 40 din 102

acţiunea, menţiunea cu privire la efectuarea cercetării prealabile, motivarea în drept, propunerea
sancţiunii disciplinare, semnătura titularului acţiunii, precum şi alte elemente relevante în
soluţionarea cauzei.
(2) La acţiunea disciplinară se ataşează dovada efectuării cercetării prealabile şi, după caz, actul
de control, precum şi, dacă este cazul, sesizarea pe baza căreia s-a declanşat acţiunea disciplinară.
Articolul 204
În căile de atac formulate împotriva hotărârilor Consiliului de disciplină au calitate procesuală titularul
acţiunii şi notarul public.
Articolul 205
Consiliul de disciplină suspendă acţiunea disciplinară în cazul în care există o cauză penală în curs
de soluţionare pentru aceeaşi faptă pentru care s-a exercitat acţiunea disciplinară. Notarul public
este obligat să informeze, de îndată, Consiliul de disciplină că a fost soluţionat definitiv procesul
penal, în vederea repunerii pe rol şi soluţionării acţiunii disciplinare.
Articolul 206
(1) Exercitarea acţiunii disciplinare împotriva unui notar public care este ales sau numit într-o
funcţie administrativă, de execuţie sau de conducere, în cadrul organizaţiei profesionale, atrage
suspendarea de drept din exerciţiul funcţiilor deţinute la nivelul organizaţiei profesionale, până la
soluţionarea acţiunii disciplinare. Consiliul Uniunii constată că a intervenit suspendarea.
(2) În situaţia în care hotărârea de sancţionare a rămas definitivă, notarul public este revocat din
funcţiile administrative în care a fost numit şi îi încetează de drept mandatul din funcţia în care a
fost ales. Consiliul Uniunii constată încetarea mandatului.
(3) Hotărârea rămasă definitivă se înaintează de către Consiliul de disciplină organului competent
să dispună revocarea.
Articolul 207
(1) Verificările referitoare la buna reputaţie a notarilor publici în funcţie se efectuează din oficiu sau
ca urmare a unei sesizări scrise depuse la Ministerul Justiţiei, Uniune sau Camera din care face
parte notarul public. Sesizarea cuprinde elementele de identificare ale notarului public, descrierea
faptelor de natură a afecta buna reputaţie a acestuia, dovezile pe care se sprijină sesizarea,
precum şi datele de identificare ale petentului şi semnătura acestuia.
(2) În vederea întocmirii raportului de inspecţie, inspectorii din cadrul Ministerului Justiţiei sau al
Uniunii procedează la verificarea sesizării din cel puţin 3 surse credibile, altele decât autorul
sesizării, care să fi cunoscut nemijlocit faptele imputate notarului public. Colectarea şi verificarea
dovezilor se opresc atunci când acestea sunt suficiente pentru a constata, mai presus de orice
îndoială rezonabilă, că cele arătate în sesizare sunt adevărate sau, dimpotrivă, nu se confirmă.
(3) Verificările referitoare la buna reputaţie a notarilor publici în funcţie se vor face numai de către
inspectorii din cadrul Ministerului Justiţiei sau din cadrul Uniunii. Raportul de inspecţie întocmit în
urma verificărilor privind buna reputaţie se comunică notarului public care face obiectul sesizării, în
termen de 15 zile de la întocmire, în vederea formulării de obiecţiuni.
(4) Raportul de inspecţie şi, dacă există, obiecţiunile formulate de notarul public se înaintează
Consiliului de disciplină.
(5) Consiliul de disciplină citează notarul public şi entitatea din care fac parte inspectorii care au
întocmit raportul şi dispune administrarea probelor necesare. Notarul public poate depune note
explicative şi declaraţii cu privire la faptele care i se impută şi poate solicita administrarea probelor
pe care le consideră necesare în apărarea lui.
(6) Hotărârea Consiliului de disciplină, rămasă definitivă, se publică în una dintre revistele de
specialitate ale Uniunii, fără a se dezvălui date care să poată duce la identificarea celui supus
controlului.
(7) Împotriva hotărârii Consiliului de disciplină pot face contestaţie la Consiliul Uniunii notarul public
şi entitatea care a dispus efectuarea inspecţiei.
Articolul 208
La nivelul Consiliului de disciplină se ţin, în format electronic şi pe suport hârtie, următoarele registre
şi evidenţe:
a) registrul de corespondenţă, în care se înregistrează toate documentele, şi mapele cuprinzând
documentele înregistrate în acesta;
b) registrul de evidenţă a acţiunilor disciplinare;
c) opisul registrului de evidenţă a cauzelor;
d) registrul de evidenţă a hotărârilor;
Pagina 41 din 102

e) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Consiliului de disciplină.
Articolul 209
(1) Câte un exemplar al hotărârilor pronunţate în căile de atac se depune la dosarul cauzei aflat la
Consiliul de disciplină, de către titularul acţiunii disciplinare, în vederea arhivării şi certificării faptului
că hotărârea Consiliului de disciplină a rămas definitivă.
(2) Arhiva creată de Consiliul de disciplină face parte din arhiva Uniunii.
Articolul 210
Modul de organizare şi funcţionare a Consiliului de disciplină, precum şi procedura de soluţionare a
cauzelor aflate în competenţa sa se stabilesc prin regulamentul acestuia, aprobat de Consiliul
Uniunii.
Capitolul V
Procedura actelor notariale
Secţiunea 1
Dispoziţii comune
Articolul 78
(1) Toate actele notariale se îndeplinesc la cerere.
(2) Înscrisurile redactate de părţi, de reprezentanţii lor legali sau convenţionali ori, după caz, acordurile de
mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă, notarul public putându-le aduce
modificările şi completările corespunzătoare, cu acordul părţilor.
(3) Pentru autentificarea unui acord de mediere, părţile din acord se prezintă personal sau prin reprezentant
legal ori prin reprezentant convenţional în baza unei procuri autentice, în vederea semnării în faţa notarului
public şi îndeplinirii tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege.
(4) Înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinţei părţilor şi în condiţiile prevăzute de
lege.
(5) În cadrul lucrărilor de îndeplinire a actelor notariale, notarul public stabileşte identitatea, domiciliul şi
capacitatea părţilor, în afara cazurilor în care se solicită dare de dată certă, întocmirea de copii legalizate sau
acordarea de consultaţii juridice notariale.
Articolul 79
(1) Actele juridice pentru care legea prevede forma autentică ad validitatem vor fi redactate numai de notarii
publici.
(2) Consultaţiile date de notarul public în domeniul juridic notarial sunt scrise sau verbale şi se dau persoanelor
fizice sau juridice, la solicitare sau pe bază de contract cu durată determinată.
Articolul 80
(1) Notarul public are obligaţia să desluşească raporturile juridice dintre părţi cu privire la actul pe care vor să îl
încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să le dea îndrumările
necesare asupra efectelor lui juridice.
(2) De asemenea, el trebuie să ceară părţilor, ori de câte ori este cazul, documentele justificative şi autorizaţiile
necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obţine el însuşi documentaţia necesară,
având acces liber la orice registru public.
(3) Actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicităţii în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege
se vor comunica, de îndată, la locul unde se ţine această evidenţă, de notarul public, care va face şi demersurile
necesare în numele titularilor pentru ducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate.
(4) În vederea îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin potrivit dispoziţiilor alin. (2) şi (3), notarul public va avea acces
liber la birourile de publicitate imobiliară, precum şi la alte instituţii în vederea obţinerii actelor şi informaţiilor
necesare îndeplinirii procedurilor notariale, va putea solicita şi obţine de la organul fiscal competent al autorităţii
administraţiei publice locale certificatul fiscal emis pe suport hârtie sau în format electronic.
(5) Notarul public are obligaţia, în cazul persoanelor vârstnice, să le pună în vedere drepturile prevăzute la art.
30 din Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare.
Articolul 81
(1) Organele de ordine publică vor acorda sprijin notarilor publici, în cazul în care aceştia sunt împiedicaţi să îşi
exercite atribuţiile. De asemenea, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia ca în cadrul atribuţiilor lor
să acorde notarilor publici concursul solicitat pentru îndeplinirea actelor notariale.
Pagina 42 din 102

(2) Instituţiile publice şi private au obligaţia să furnizeze, în condiţiile legii, informaţiile pe care le solicită notarii
publici în cadrul procedurilor succesorale notariale.
(3) În toate celelalte cazuri, instituţiile prevăzute la alin. (2) vor furniza informaţii în baza protocoalelor încheiate
cu Uniunea.
Articolul 82
(1) Actele solicitate de părţi şi orice acte de procedură notarială se întocmesc în limba română.
(2) Cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale şi persoanelor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română li
se acordă posibilitatea de a lua cunoştinţă de cuprinsul actului printr-un traducător sau interpret. Funcţia de
traducător sau interpret poate fi îndeplinită de către notarul public, dacă limba străină este limba sa maternă sau
este autorizat ca interpret ori traducător, sau de către o altă persoană autorizată ca interpret sau traducător, în
condiţiile legii, de către Ministerul Justiţiei. În toate situaţiile în care actul se îndeplineşte prin interpret sau
traducător autorizat, acesta va semna încheierea alături de notarul public.
(3) Actele redactate de părţi şi prezentate pentru efectuarea operaţiunilor notariale vor fi în limba română.
(4) La cererea justificată a părţilor, notarul public poate îndeplini acte în legătură cu înscrisurile întocmite de
părţi într-o altă limbă decât cea română, numai dacă notarul instrumentator cunoaşte limba în care sunt
întocmite actele sau după ce a luat cunoştinţă de cuprinsul acestora prin interpret, caz în care un exemplar
tradus în limba română şi semnat de cel ce a efectuat traducerea va fi ataşat la dosar.
(5) Înscrisurile destinate a fi traduse într-o limbă străină se vor redacta fie pe două coloane, cuprinzând în prima
coloană textul în limba română, iar în cea de-a doua, textul în limba străină, fie în mod succesiv, mai întâi textul
în limba română, continuându-se cu textul în limba străină.
(6) Notarul public, în activitatea sa, nu poate cenzura sau refuza să aplice sau să folosească în proceduri
notariale o hotărâre judecătorească definitivă.
Articolul 83
(1) Actele notariale se îndeplinesc, de regulă, în timpul programului de serviciu cu publicul, afişat în mod
corespunzător.
(2) Un act notarial se poate îndeplini şi în afara sediului biroului notarului public, la cererea părţii interesate, cu
respectarea dispoziţiilor legale privind competenţa.
(3) În cazul în care întocmirea unui act notarial nu suferă amânare, din motive temeinic justificate, acesta va
putea fi îndeplinit şi în afara programului de lucru, la cererea părţii interesate.
Articolul 84
Îndeplinirea actelor notariale, în afară de redactarea înscrisurilor şi de consultaţiile juridice notariale, se constată
prin încheiere, care va cuprinde:
a) sediul biroului notarial;
b) denumirea încheierii şi numărul acesteia;
c) data îndeplinirii actului notarial;
d) numele şi prenumele notarului public;
e) locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afara sediului biroului notarial, precizându-se
împrejurarea care justifică întocmirea înscrisului în acel loc;
f) numele sau denumirea părţilor, domiciliul sau sediul acestora şi menţiunea faptului prezentării lor în
persoană, reprezentate ori asistate, precum şi modul în care li s-a constatat identitatea, cu excepţia încheierilor
prin care se dă dată certă înscrisurilor sau se legalizează copii de pe înscrisuri;
g) arătarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă ale actului notarial întocmit în raport cu natura acelui act;
h) constatarea îndeplinirii actului notarial şi a citirii acestuia de către părţi;
i) menţiunea perceperii tarifelor, a impozitelor, a onorariului, precum şi cuantumul acestora;
j) semnătura notarului public;
k) sigiliul biroului notarului public.
Articolul 85
(1) Părţile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin menţiunea în încheiere că ele sunt
cunoscute personal de acesta. În cazul în care notarul public nu cunoaşte părţile, este obligat să procedeze la
verificarea identităţii acestora, în vederea încheierii unui act sau îndeplinirii unei proceduri notariale, după caz,
prin:
a) acte de identitate prevăzute de lege;
b) paşapoarte, în condiţiile legii;
c) atestarea avocatului care asistă partea, identificarea acestuia făcându-se în condiţiile lit. a) sau b).
Pagina 43 din 102

(2) În situaţia în care notarul public are suspiciuni cu privire la identitatea părţilor, iar actul de identitate este
eliberat de autorităţile române, va verifica actul de identitate prezentat. În vederea verificării, notarul public are
acces la Registrul naţional de evidenţă a persoanelor.
(3) Elementele obligatorii de identificare a persoanelor sunt:
a) pentru persoana fizică română sau rezidentă în România: numele, prenumele, codul numeric personal,
domiciliul sau reşedinţa obişnuită;
b) pentru străini persoane fizice, nerezidenţi în România: numele, prenumele, cetăţenia şi reşedinţa obişnuită
declarată, dacă nu reiese din actul în baza căruia s-a stabilit identitatea;
c) pentru persoana juridică de naţionalitate română: denumirea, sediul social şi codul unic de identificare sau
numărul de înregistrare în registrele speciale pentru asociaţii şi fundaţii, după caz;
d) pentru persoana juridică străină: denumirea, sediul social, naţionalitatea şi numărul de înregistrare emis de
autoritatea competentă din ţara de origine;
e) pentru persoana fizică autorizată: numele, prenumele, codul unic de înregistrare fiscală, domiciliul sau
reşedinţa profesională cu specificarea activităţii desfăşurate.
Articolul 86
(1) În situaţia în care se refuză îndeplinirea actului notarial, încheierea de respingere se va da numai dacă
părţile stăruie în cerere. Încheierea va cuprinde motivarea refuzului, calea de atac, instanţa competentă şi
termenul de exercitare.
(2) Îndeplinirea actului notarial poate fi respinsă şi pentru următoarele motive:
a) neprezentarea documentaţiei necesare sau prezentarea incompletă a acesteia;
b) neplata tarifelor, a impozitului şi a onorariului stabilit;
c) imposibilitatea identificării părţii sau lipsa de discernământ a acesteia, dacă această stare rezultă din
comportamentul părţii.
Articolul 87
(1) Încălcarea cerinţelor prevăzute la art. 84 se sancţionează cu anularea, dacă nu pot fi îndreptate şi au produs
părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin desfiinţarea actului.
(2) Îndreptarea erorilor şi completarea omisiunilor se fac în condiţiile art. 88, numai dacă acestea rezultă din
lucrările actului, precum şi din registrele notariale sau din alte evidenţe ale biroului notarial.
Articolul 88
Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere
de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părţilor, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă
îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor. Acordul părţilor se prezumă dacă, fiind legal citate, nu îşi
manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face menţiune pe toate exemplarele
actului.
Articolul 89
Notarul public nu poate îndeplini acte notariale, sub sancţiunea nulităţii, dacă:
a) în cauză sunt părţi sau interesaţi în orice calitate, el, soţul, ascendenţii şi descendenţii lor;
b) este reprezentantul legal ori împuternicitul unei părţi care participă la procedura notarială.
Norme de aplicare
Secţiunea 1
Articolul 211
(1) Actele notariale se întocmesc la cererea persoanelor care justifică un interes şi a autorităţilor
competente, în cazurile prevăzute de lege.
(2) Cererile pot fi formulate şi prin mandatar, avocat împuternicit în acest sens sau prin
reprezentant legal, potrivit legii, cu excepţia cazului în care, prin dispoziţii speciale, se prevede
altfel. Împuternicirea avocaţială nu constituie mandat de reprezentare pentru încheierea unui act
sau a unei proceduri notariale.
Articolul 212
În vederea îndeplinirii unui act sau a unei proceduri notariale, notarul public solicită, dacă este cazul,
din arhiva altor birouri notariale sau a Camerei documentaţia necesară. Documentaţia solicitată de
către notarul public se comunică în mod obligatoriu şi de îndată, dar nu în original, prin orice mijloc
de comunicare care confirmă trimiterea şi, respectiv, primirea.
Articolul 213
Pagina 44 din 102

(1) Documentele justificative, autorizaţiile şi informaţiile necesare pentru îndeplinirea actelor şi
procedurilor notariale, precum şi lucrările de publicitate vor fi obţinute de către notarul public direct
sau printr-un angajat cu contract de muncă al biroului, delegat de notarul public în acest scop.
(2) Notarul public poate solicita părţilor sau, la cererea acestora, poate obţine el însuşi, pe
cheltuiala părţilor, prin orice mijloc de comunicare, certificatul de atestare fiscală, extrase de carte
funciară, precum şi alte documente din care rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru
instrumentarea actului sau procedurii notariale. Cererea notarului public, precum şi documentele
solicitate pot fi transmise autorităţii competente, respectiv pot fi transmise notarului public prin orice
mijloc de comunicare ce confirmă trimiterea şi, respectiv, primirea.
(3) În aplicarea prevederilor art. 80 alin. (3) şi (4) din lege, se pot încheia de către Uniune
protocoale de colaborare cu instituţiile care deţin registrele şi evidenţele publice.
Articolul 214
Identificarea părţilor şi, după caz, a avocatului care le asistă ori a reprezentanţilor acestora se face
în condiţiile art. 85 din lege.
Articolul 215
(1) Actele notariale în care una dintre părţi este o persoană privată de libertate se instrumentează
la locul unde acea persoană se află pe perioada privării de libertate.
(2) Administraţia locului de deţinere are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru
identificarea de către notarul public a persoanei private de libertate, parte în actul notarial, precum
şi pentru asigurarea condiţiilor adecvate, necesare încheierii actului.
(3) În cazul în care persoana privată de libertate nu poate să semneze, actul notarial se va încheia
în prezenţa a 2 martori asistenţi, care pot fi şi funcţionari ai penitenciarului.
(4) În cazul în care persoana privată de libertate nu cunoaşte limba română sau este surdomut
neştiutor de carte, consimţământul se va lua în prezenţa unui interpret şi traducător autorizat,
respectiv a unui interpret mimico-gestual autorizat.
Articolul 216
(1) Dacă apreciază ca fiind necesar, notarul public întocmeşte o rezoluţie de încuviinţare a
efectuării actului, rezoluţie care se pune pe cerere şi cuprinde, pe scurt, datele esenţiale necesare
încheierii actului notarial.
(2) Îndeplinirea actului sau a procedurii notariale se constată prin încheiere care poartă număr şi
dată din registrul corespunzător, prevăzut de lege. În cazurile anume prevăzute de lege, în baza
încheierii de îndeplinire a actului sau procedurii se eliberează un certificat, care va avea data
încheierii şi număr din registrul corespunzător.
(3) La instrumentarea actului în afara biroului notarial, notarul public poate fi însoţit de un secretar
delegat. În acest caz, datele de identificare ale secretarului delegat se menţionează în cuprinsul
încheierii, care va fi semnată şi de acesta, alături de notarul public.
(4) Dacă actul sau procedura notarială este îndeplinită la sediul secundar al notarului public,
despre aceasta se va face menţiune în încheiere, potrivit art. 84 lit. e) din lege.
Articolul 217
În cazul actelor notariale supuse publicităţii, dacă legea prevede în mod expres, notarul public este
obligat să întreprindă, de îndată, demersurile necesare pentru efectuarea publicităţii, în numele şi pe
cheltuiala titularilor drepturilor care rezultă din act, direct ori prin angajaţii săi, la registrele prevăzute
de lege, şi să înmâneze părţilor dovezile referitoare la înscrierea drepturilor.
Articolul 218
(1) Erorile materiale sau omisiunile vădite din actele şi procedurile notariale pot fi îndreptate prin
încheiere de rectificare. Nu sunt admise corecturi direct în cuprinsul actelor notariale.
(2) Erorile materiale sau omisiunile vădite pot privi numele şi calitatea părţilor, erori de calcul,
precum şi orice alte asemenea erori materiale cuprinse în actele notariale, care nu privesc aspecte
ce pot afecta natura, obiectul actului sau conţinutul raporturilor juridice dintre părţi. Nu se pot
îndrepta prin această procedură erorile de raţionament juridic şi nici alte erori sau omisiuni care nu
pot fi calificate drept omisiuni sau erori materiale, acestea putând fi remediate doar cu acordul
părţilor şi doar prin întocmirea unui alt înscris.
(3) La cerere, îndreptarea erorilor materiale şi completarea omisiunilor vădite se fac numai după
prezentarea de către părţi a exemplarelor originale sau, după caz, a duplicatelor actului, deţinute de
acestea.
Pagina 45 din 102

(4) Îndreptarea erorilor materiale şi completarea omisiunilor vădite, din oficiu, se fac pe baza
exemplarului din arhiva biroului notarial sau a Camerei, comunicându-se părţilor şi registrelor de
publicitate câte un exemplar al încheierii.
(5) Încheierea prevăzută la alin. (1) se ataşează la exemplarele originale ale actului şi, după caz,
la duplicatele actului aflate în arhivă sau prezentate de părţi.
(6) Despre existenţa încheierii de rectificare se face menţiune pe toate exemplarele originale şi
duplicatele actului, atât cele aflate în arhiva biroului, cât şi cele prezentate de părţi.
(7) În cazul în care aceeaşi eroare materială sau omisiune vădită este identificată în mai multe
acte sau proceduri notariale aflate în raport de interdependenţă, se admite îndreptarea sau
completarea lor prin aceeaşi încheiere.
(8) Cererea se înregistrează în registrul general, fixându-se prin rezoluţie termenul de soluţionare.
Partea care depune cererea are termenul în cunoştinţă. Prin citaţie se aduc la cunoştinţa celorlalte
părţi data, ora şi locul soluţionării cererii, precum şi obiectul rectificării. Dacă s-a îndeplinit
procedura de citare, la termenul stabilit, notarul public procedează la rectificare chiar şi în lipsa
celor citaţi; acordul acestora se prezumă dacă nu au făcut obiecţiuni sau opuneri.
(9) Citarea părţilor se face potrivit art. 145 din lege.
Articolul 219
În îndeplinirea unei proceduri notariale, notarul public instrumentator sau cel care a luat, în orice
mod, cunoştinţă de îndreptarea unei erori materiale sau completarea unei omisiuni vădite, anularea
sau revocarea unui act notarial, care nu sunt aduse la cunoştinţa celor care gestionează arhivele
notariale sau registre publice, are obligaţia de a le înştiinţa pe acestea.
Articolul 220
Notarul public comunică celor interesaţi copia înscrisului care rectifică, anulează sau revocă actul
notarial sau copia respectivului act purtând menţiunea corespunzătoare.
Articolul 221
(1) Dacă refuză îndeplinirea actului notarial, notarul public, la stăruinţa părţilor, redactează o
încheiere de respingere care va cuprinde elementele prevăzute la art. 84 lit. a)-d) şi f) din lege,
precum şi motivele de fapt şi de drept care justifică refuzul.
(2) Notarul public poate reveni asupra respingerii, dacă motivele soluţiei nu mai subzistă.
Secţiunea a 2-a
Redactarea înscrisurilor
Articolul 222
Actele şi procedurile notariale, cu excepţia actelor autentice, se redactează în numărul de exemplare
originale cerut de părţi, plus unul pentru arhiva notarului public şi, după caz, unul pentru efectuarea
lucrărilor de publicitate.
Articolul 223
(1) Documentaţia necesară încheierii actului sau procedurii notariale se reţine la dosarul actului
sau procedurii, împreună cu exemplarul original al actului notarial rămas în arhiva notarului.
(2) Înscrisurile ce constituie anexe ale actului notarial care se îndeplineşte fac parte integrantă din
act, se semnează, în condiţiile legii, de către părţi şi se vizează de către notarul public. În cuprinsul
actului se va face menţiune despre faptul că anexele fac parte integrantă din acesta.
(3) Înscrisul notarial alcătuit din mai multe file va fi cusut, capsat sau broşat, aplicându-se sigiliul
notarului public pe marginile alăturate a două file, astfel încât sigiliul de legătură să fie aplicat pe
toate filele înscrisului.
Articolul 224
(1) Înscrisul va fi redactat citeţ şi fără ştersături, într-un format care să permită citirea tuturor
datelor din cuprinsul acestuia. Menţiunile în cifre se vor preciza şi în litere.
(2) Denumirea persoanelor juridice se redactează fără prescurtări.
(3) Încheierea notarială se tehnoredactează în continuarea actului notarial, astfel încât să nu poată
fi detaşată de cuprinsul actului, notarul public având obligaţia de a se asigura că este într-un format
care să permită citirea tuturor datelor din cuprinsul acesteia.
(4) Dacă cetăţeanul străin îi declară notarului public că ştie limba română suficient de bine pentru
ca actul sau procedura notarială să se îndeplinească numai în limba română, fără a mai fi necesară
prezenţa unui interpret şi traducător autorizat, pe cererea de îndeplinire a actului sau procedurii
notariale cetăţeanul străin va scrie olograf că nu solicită prezenţa unui interpret şi traducător
Pagina 46 din 102

autorizat la instrumentarea actului sau procedurii notariale întrucât cunoaşte limba română. Notarul
public va face menţiunea corespunzătoare în încheierea de îndeplinire a actului sau procedurii
notariale.
Secţiunea a 2-a
Autentificarea înscrisurilor
Articolul 90
(1) Înscrisul autentic notarial este cel întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de către notarul public ori de
către personalul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare, în forma şi în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(2) Autentificarea înscrisului se face cu respectarea următoarei proceduri:
a) stabilirea identităţii părţilor în condiţiile art. 85;
b) exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinutul actului;
c) semnătura acestora şi data înscrisului.
Norme de aplicare
Secţiunea a 3-a
Autentificarea actelor
Articolul 225
(1) În cazul în care actul notarial se încheie în formă autentică de către notarul public, acesta se
întocmeşte, potrivit legii, într-un singur exemplar original, care se păstrează în arhiva biroului
notarial.
(2) Fiecărei persoane parte în act i se eliberează, la cerere, în numărul solicitat, duplicate de pe
actul original, care au aceeaşi forţă probantă ca şi originalul şi, dacă actul constată o creanţă certă,
lichidă şi exigibilă, constituie, ca şi originalul, titlu executoriu.
(3) După identificarea părţilor, a mandatarilor acestora sau a reprezentanţilor legali ori
convenţionali, notarul public aduce la cunoştinţa acestora conţinutul actului supus autentificării, îi
întreabă dacă i-au înţeles conţinutul şi consecinţele juridice şi dacă cele cuprinse în act reprezintă
voinţa părţilor.
(4) Luarea consimţământului se face prin semnarea actului de către părţi, de reprezentanţii
acestora, de cei chemaţi a încuviinţa actele pe care părţile le întocmesc şi, după caz, de martorii-
asistenţi. Părţile declară că au citit actul sau că acesta le-a fost citit în întregime, i-au înţeles
conţinutul şi consecinţele juridice şi că cele cuprinse în act reprezintă voinţa părţilor.
(5) La luarea consimţământului prin interpret, actul notarial va fi semnat şi de către acesta.
(6) Duplicatul eliberat la autentificarea actului reprezintă redarea fidelă a conţinutului actului
notarial şi a încheierii de autentificare originale, cu excepţia semnăturii părţilor şi a notarului public.
În locul semnăturilor originale ale părţilor şi notarului public se menţionează numele şi prenumele
fiecărui semnatar. Pe prima pagină a duplicatului se va aplica o parafă cu menţiunea "DUPLICAT".
La finalul duplicatului eliberat la autentificarea actului notarial îndeplinit, după încheierea de
autentificare, se introduce formula de duplicat cu următorul cuprins, sub care notarul public
semnează şi aplică sigiliul: "Prezentul duplicat s-a întocmit în ..... exemplare, de ............, notar
public, astăzi, data autentificării actului, şi are aceeaşi forţă probantă ca originalul." În cazul
înscrisurilor prevăzute la art. 101 din lege, formula de duplicat va avea următorul conţinut:
"Prezentul duplicat s-a întocmit în ..... exemplare, de ............, notar public, astăzi, data autentificării
actului, are aceeaşi forţă probantă ca originalul şi constituie titlu executoriu în condiţiile legii."
(7) Un exemplar al duplicatului eliberat la autentificare se arhivează împreună cu originalul actului
păstrat în arhiva notarului public.
(8) În vederea îndeplinirii operaţiunilor de publicitate a actului juridic încheiat în formă autentică,
notarul public comunică fiecărui registru de publicitate câte un duplicat eliberat la autentificarea
actului. Duplicatele eliberate părţilor la autentificarea actului şi cele comunicate registrelor de
publicitate au numărul actului autentic încheiat într-un singur exemplar original.
(9) În cazul în care actul notarial se încheie în afara sediului biroului notarial, în încheiere se va
menţiona locul în care s-au luat consimţământul şi semnătura fiecărei părţi.
Articolul 226
(1) În cazul în care se autentifică o procură pentru încheierea unui contract de vânzare, iar
cumpărătorul sau soţul acestuia are el însuşi calitatea de mandatar al vânzătorului, notarul public
va cere părţilor să înscrie în cuprinsul procurii toate clauzele contractului, inclusiv preţul.
Pagina 47 din 102

(2) După autentificarea procurilor, notarul public va proceda la înscrierea acestora în RNNEPR, în
condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(3) Actul autentic de revocare a oricărui mandat încheiat în formă autentică se va înscrie de îndată
în RNNEPR în condiţiile stabilite prin normele metodologice.
(4) Procurile folosite la autentificarea actelor notariale vor fi verificate în RNNEPR, în ziua
autentificării actului notarial, cu privire la existenţa, autentificarea şi nerevocarea lor.
(5) Procurile folosite la autentificarea actelor autentice rămân la dosar în original sau în copie
legalizată.
Articolul 227
(1) La autentificarea actelor juridice cu conţinut patrimonial încheiate de o persoană privată de
libertate, notarul public verifică dacă s-au luat măsuri de indisponibilizare cu privire la bunurile
acesteia ori dacă, prin hotărârea definitivă de condamnare, nu i s-a restrâns capacitatea de
exerciţiu.
(2) Cu sprijinul organului de urmărire care a emis mandatul de arestare, verificarea prevăzută la
alin. (1) se efectuează pe tot parcursul procesului penal, până la data rămânerii definitive a hotărârii
de condamnare, cu privire la persoana aflată în detenţie preventivă.
Articolul 228
(1) În vederea autentificării actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale imobiliare,
notarul public este obligat să verifice situaţia juridică a bunului imobil, sarcinile bunului şi, după caz,
regimul matrimonial al părţilor. Notarul public răspunde pentru nemenţionarea în actul notarial
întocmit a sarcinilor şi măsurilor de indisponibilizare a bunurilor, înscrise în registrele de publicitate
şi comunicate acestuia în scris, la cererea lui, de către registrele respective, registre pe care are
obligaţia legală să le verifice la data încheierii actului notarial.
(2) În aplicarea alin. (1), notarul public va solicita părţilor prezentarea titlurilor de proprietate ale
înstrăinătorului şi, după caz, va obţine în numele şi pe cheltuiala acestuia certificatul de sarcini sau
extrasul de carte funciară de autentificare ori, după caz, de informare şi certificatul sau adeverinţa
eliberată de RNNRM. Notarul public va putea obţine, în numele şi pe cheltuiala părţilor, certificatul
de atestare fiscală, precum şi documentaţia cerută de alte legi speciale.
(3) În cazul unui teren, în actul notarial se va menţiona dacă acesta se află în intravilanul sau
extravilanul localităţii pe baza menţiunilor existente în titlul de proprietate sau, în lipsa acestor
menţiuni în titlul de proprietate, pe baza dovezilor eliberate de autorităţile administrative competente.
(4) Declaraţia creditorului cuprinsă într-un act autentic că a primit prestaţia care i se datorează face
dovada executării obligaţiei, până la proba contrară, atât între părţi, cât şi faţă de oricare alte
persoane.
(5) La întocmirea sau/şi autentificarea oricărui act juridic în care una dintre părţi declară că a plătit
celeilalte o sumă de bani sau bunuri fungibile, notarul public va întreba părţile şi va consemna în
act data la care a avut loc operaţiunea şi dacă banii au fost înmânaţi în numerar, prin virament
bancar sau în orice altă modalitate de plată.
(6) Dacă părţile convin că plata unor sume de bani se va efectua în viitor, notarul public va
menţiona în mod expres în conţinutul actului dacă sumele care se vor plăti sunt sau nu purtătoare
de dobânzi, iar, în caz afirmativ, se va menţiona cuantumul acestora.
(7) Dacă plata s-a efectuat în numerar anterior întocmirii şi/sau autentificării actului, notarul public
va menţiona în cuprinsul actului declaraţia persoanei că a primit anterior suma de bani şi, respectiv,
că cealaltă parte şi-a executat obligaţia de plată, declaraţie ce constituie chitanţă liberatorie pentru
executarea obligaţiei de plată.
(8) Dacă plata se efectuează în numerar în ziua autentificării, notarul public va consemna în act
declaraţia persoanei că a primit în acea zi suma de bani şi, respectiv, că cealaltă parte şi-a
executat obligaţia de plată, declaraţie ce constituie chitanţă liberatorie pentru executarea obligaţiei
de plată.
(9) Notarul public răspunde de efectuarea plăţii sumelor de bani dacă plata se face, la solicitarea
expresă a părţilor, prin contul bancar special al biroului notarial, deschis în scopul consemnării
sumelor, nepurtător de dobânzi. Suma virată cuprinde atât suma necesară plăţii, cât şi suma
necesară pentru plata spezelor şi comisioanelor bancare datorate pentru viramentul către cealaltă
parte.
Articolul 229
(1) În încheierea de autentificare a unui testament, codicil sau a actului de revocare a acestora,
notarul public menţionează ora şi minutul la care a autentificat actul.
Pagina 48 din 102

(2) Notarul public este obligat ca, în cel mult 10 zile de la autentificarea unui testament sau a altui
înscris prin care se recunoaşte un copil din afara căsătoriei, să comunice oficiului de stare civilă de
la locul naşterii copilului un exemplar al înscrisului sau, după caz, partea de testament, în extras,
referitoare la recunoaştere.
Articolul 230
(1) După autentificarea testamentelor, a contractelor de donaţie şi a revocării acestora, notarul
public are obligaţia de a proceda, de îndată, la înscrierea actelor în RNNEL.
(2) În condiţiile art. 1.046 din Codul civil, RNNEL poate da informaţii cu privire la existenţa unui
testament numai după decesul testatorului, dovedit cu actul de deces. Testatorului i se pot elibera
aceste informaţii numai dacă le solicită personal.
Articolul 231
După autentificarea convenţiilor matrimoniale, notarul public procedează la înscrierea acestora în
RNNRM şi la comunicarea către registrul de stare civilă şi, dacă este cazul, în funcţie de natura
bunurilor, la alte registre de publicitate prevăzute de lege.
Articolul 232
(1) La autentificarea, potrivit legii, a unui acord de mediere, părţile din acord se prezintă în faţa
notarului public, personal sau prin reprezentant legal ori prin reprezentant convenţional în baza unui
mandat autentic. Părţile vor prezenta, în original, procesul-verbal încheiat de mediator, care
rămâne la documentaţia actului.
(2) În cazul în care acordul de mediere încheiat sub semnătură privată este invocat de părţi în
vederea îndeplinirii unei proceduri notariale succesorale sau de autentificare pentru care legea
impune îndeplinirea acestei forme, notarul public îl va avea în vedere la îndeplinirea procedurii
notariale solicitate numai în măsura în care acesta nu contravine legii.
(3) Redactarea înscrisului notarial solicitat în baza acordului de mediere se face de către notarul
public, în condiţiile legii. În cazul în care acordul de mediere contravine legii, iar părţile nu convin ca
actul să fie redactat de către notar cu respectarea dispoziţiilor legale, notarul public va da încheiere
de respingere.
Articolul 91
(1) Pentru autentificarea unui înscris, notarul public verifică şi stabileşte, în prealabil, identitatea părţilor, în
condiţiile art. 85.
(2) Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică, cu excepţiile
prevăzute de lege. În această situaţie, notarul public este obligat să verifice în Registrul naţional notarial de
evidenţă a procurilor şi revocărilor acestora, iar în cazul constatării revocării acesteia va respinge cererea de
autentificare.
Articolul 92
(1) Pentru a lua consimţământul părţilor, după citirea actului, notarul public le va întreba dacă au înţeles
conţinutul acestuia şi dacă cele cuprinse în act exprimă voinţa lor. Exteriorizarea consimţământului se
materializează prin semnătură.
(2) Pentru motive temeinice, notarul public poate lua separat, dar în aceeaşi zi, consimţământul părţilor care
figurează în act. În acest caz, în încheierea de încuviinţare a autentificării se vor menţiona ora şi locul luării
consimţământului fiecărei părţi.
Articolul 93
Autentificarea testamentului se face cu respectarea dispoziţiilor art. 94.
Articolul 94
(1) Testatorul îşi dictează dispoziţiile în faţa notarului. Notarul public se îngrijeşte de scrierea testamentului, pe
care apoi îl citeşte testatorului sau, după caz, îl dă să îl citească, făcând menţiune expresă despre îndeplinirea
acestor formalităţi. Dacă dispunătorul îşi redactase deja actul de ultimă voinţă, testamentul autentic îi va fi citit de
către notarul public.
(2) După citire, dispunătorul trebuie să declare că actul exprimă ultima sa voinţă, testamentul fiind apoi semnat
de către testator, iar încheierea de autentificare de către notarul public.
(3) Testatorul ştiutor de carte va solicita, printr-o cerere scrisă, autentificarea testamentului. Cererea trebuie să
cuprindă, după caz:
a) faptul că testamentul pe care îl anexează la cerere a fost redactat de el însuşi, situaţie în care îl va prezenta
notarului public pentru tehnoredactare;
Pagina 49 din 102

b) faptul că testatorul nu are un testament deja scris şi solicită să dicteze conţinutul testamentului notarului
public.
(4) În cerere testatorul va preciza că i s-au pus în vedere prevederile art. 1.043 alin. (2) din Codul civil, republicat
, cu modificările ulterioare, potrivit cărora poate să fie asistat în cadrul procedurii de către unul sau 2 martori. De
asemenea, va face şi menţiunea potrivit căreia conţinutul testamentului deja redactat sau ce va fi dictat notarului
public, după caz, reprezintă ultima sa voinţă.
(5) În cazul în care testatorul prezintă un testament deja redactat, notarul public va da îndrumările necesare
privind legalitatea, eficacitatea şi consecinţele actului de ultimă voinţă, după care va proceda la tehnoredactarea
testamentului.
(6) În cazul în care testatorul nu prezintă un testament redactat, acesta îl va dicta notarului. Notarul public va
tehnoredacta testamentul după dictarea testatorului.
(7) În cuprinsul testamentului se va face menţiune expresă că actul reprezintă ultima voinţă a testatorului şi că
acesta a fost redactat cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 1.044 din Codul civil, republicat, cu modificările
ulterioare.
(8) După tehnoredactarea testamentului, acesta va fi citit de către notarul public şi, la cererea testatorului, i se
va da spre citire şi acestuia.
(9) După citire, testatorul va confirma că testamentul reprezintă ultima sa voinţă şi îl va semna.
(10) În cazul în care testatorul a fost asistat de către unul sau 2 martori, aceştia vor semna testamentul.
(11) După semnarea testamentului, notarul public va semna încheierea de autentificare a acestuia.
(12) Cererea testatorului şi testamentul prezentat de acesta, dacă este cazul, se vor reţine la dosarul
autentificării.
Articolul 95
(1) În cazul în care testatorul, din cauza unei infirmităţi, a bolii sau a altor cauze, nu poate semna actul, va dicta
notarului public conţinutul testamentului, va preciza că este actul său de ultimă voinţă, notarul urmând să
redacteze şi să editeze testamentul. La îndeplinirea acestei proceduri vor fi prezenţi 2 martori.
(2) Dacă testatorul declară că nu ştie să semneze sau nu poate să semneze, notarul public va face în
încheierea de autentificare menţiunea expresă a declaraţiei sale, precum şi cauza care l-a împiedicat să
semneze. Menţiunea făcută de notar şi citirea acesteia testatorului împreună cu semnăturile martorilor suplinesc
semnătura testatorului.
(3) Testamentul va fi semnat şi de către martori.
(4) Ori de câte ori testatorul nu va putea semna, la întocmirea şi autentificarea testamentului vor fi prezenţi 2
martori-asistenţi, ştiutori de carte. Martorii vor semna înscrisul alături de testator şi vor fi identificaţi în încheierea
de autentificare, cu menţiunea justificării prezenţei lor şi a faptului că sunt martori-asistenţi.
(5) Martorii trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat, cu
modificările ulterioare, şi de prezenta lege.
(6) În situaţiile speciale când notarul public ia declaraţia de voinţă surdului, mutului sau surdomutului în
imposibilitate de a scrie, aceasta se face prin interpret, dar tot în prezenţa a 2 martori.
(7) În cazul persoanei nevăzătoare, notarul public îi va citi actul înainte de a-i lua consimţământul.
(8) Autentificarea testamentului în condiţiile alin. (1) se face în mod obligatoriu în prezenţa martorilor.
(9) După dictare, notarul public se îngrijeşte de redactarea testamentului utilizând terminologia juridică
corespunzătoare.
Articolul 96
(1) Declaraţia de voinţă a surdului, mutului sau surdomutului, ştiutori de carte, se va da în scris în faţa notarului
public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a menţiunii „consimt la prezentul act, pe care l-am citit“.
(2) Dacă surdul, mutul sau surdomutul se găsesc din orice motiv în imposibilitate de a scrie, declaraţia de voinţă
se va lua prin interpret.
(3) Pentru a lua consimţământul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a auzit bine când i s-a citit
înscrisul şi dacă cele auzite reprezintă voinţa sa, consemnând acestea în încheierea de autentificare.
Articolul 97
(1) În cazul acelora care, din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public,
îndeplinind actul, va lua consimţământul numai în prezenţa a 2 martori-asistenţi, această formalitate suplinind
absenţa semnăturii părţii.
(2) Martorii-asistenţi vor fi identificaţi şi vor semna actul, iar în încheierea de autentificare se va face menţiunea
că aceştia au fost prezenţi la citirea actului de către părţi sau, după caz, de către notarul public şi la luarea
consimţământului.
(3) Nu poate fi martor-asistent persoana care:
a) nu a împlinit 18 ani;
Pagina 50 din 102

b) figurează în act ca parte sau ca beneficiar;
c) din cauza unei deficienţe psihice sau fizice nu este aptă;
d) este neştiutoare de carte sau, din orice motiv, nu poate semna.
Articolul 98
(1) Actele autentice notariale se întocmesc într-un singur exemplar original, care se păstrează în arhiva
notarului public.
(2) Exemplarul original al înscrisului autentificat, împreună cu anexele care fac parte integrantă din acest
înscris, se semnează în faţa notarului public de către părţi sau de către reprezentanţii lor şi, după caz, de cei
chemaţi a încuviinţa actele pe care părţile le întocmesc, de martorii-asistenţi, atunci când este cerută prezenţa
lor, şi, după caz, de cel care a redactat înscrisul, în condiţiile prezentei legi.
(3) Prin anexa care face parte integrantă din înscris se înţelege orice înscris ataşat înscrisului principal, care
detaliază sau completează conţinutul acestuia din urmă şi a fost declarat ca atare de către părţi. Înscrisurile care
constituie documentaţia necesară autentificării se reţin la dosarul actului şi nu se consideră anexe.
(4) Părţile vor primi un duplicat de pe actul original. Duplicatul actului notarial are forţa probantă prevăzută de
lege ca şi originalul actului.
Articolul 99
Încheierea care constată autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancţiunea anulării, pe lângă datele
prevăzute la art. 84, şi următoarele menţiuni:
a) constatarea că s-a luat consimţământul părţilor;
b) constatarea că înscrisul a fost semnat în faţa notarului de toţi cei ţinuţi să îl semneze. Menţiunea notarului
public că una dintre părţi nu a putut semna ţine loc de semnătură pentru aceasta;
c) dispoziţia de învestire cu formă autentică, care se exprimă prin cuvintele: „Se declară autentic prezentul
înscris“.
Articolul 100
(1) Înscrisul autentic notarial face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu
privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii.
(2) Reprezintă constatări personale ale notarului cele făcute prin propriile simţuri:
a) faptul prezentării părţilor şi a tuturor persoanelor participante la procedura de autentificare, precum şi
identificarea acestora;
b) locul şi data încheierii actului;
c) exteriorizarea consimţământului.
(3) Declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic notarial fac dovada, până la proba contrară, atât între părţi,
cât şi faţă de oricare alte persoane.
Articolul 101
(1) Înscrisul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la
data exigibilităţii acesteia. În lipsa înscrisului original poate constitui titlu executoriu duplicatul sau copia
legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.
(2) Constituie, de asemenea, titlu executoriu acordul parental încheiat prin înscris autentificat cu ocazia
divorţului sau ulterior acestui moment, în care, exercitând împreună autoritatea părintească, părinţii se înţeleg cu
privire la aspecte cum sunt: stabilirea locuinţei copilului, modalitatea de păstrare a legăturilor personale cu
minorul ale părintelui cu care acesta nu locuieşte, precum şi alte măsuri asupra cărora părinţii pot să dispună în
condiţiile art. 375 alin. (2) din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare.
Articolul 102
Pentru valabilitatea acordului parental încheiat în procedura divorţului sau în orice alte situaţii, notarul public, cu
ocazia autentificării, este obligat să obţină raportul de anchetă psihosocială şi să procedeze la ascultarea
minorului în condiţiile art. 264 din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare.
Secţiunea a 3-a
Procedura succesorală
Articolul 103
(1) Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a
secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii.
(2) Notarul public sesizat are obligaţia de a-şi verifica în prealabil competenţa teritorială, iar în cazul în care
constată că succesiunea este de competenţa altui notar public, se desesizează, fără a mai cita părţile,
informându-l pe solicitant cu privire la notarul competent să îndeplinească procedura succesorală.
Pagina 51 din 102

(3) În cazul în care în circumscripţia unei judecătorii sunt mai mulţi notari publici, competenţa de îndeplinire a
procedurii succesorale aparţine primului notar public sesizat. Notarul public va verifica dacă procedura
succesorală nu s-a deschis la un alt notar public din circumscripţia aceleiaşi judecătorii, cercetând în acest scop
registrul de evidenţă a succesiunilor, potrivit regulamentului.
(4) În cazul în care ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României,
competenţa aparţine notarului public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca în circumscripţia sa să existe cel puţin un
bun imobil.
(5) În cazul în care ultimul domiciliu al defunctului nu este în România, iar în patrimoniul succesoral nu se
regăsesc bunuri imobile pe teritoriul României, competent este notarul public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca în
circumscripţia sa să existe bunuri mobile.
(6) În cazul în care ultimul domiciliu al defunctului nu este în România, iar în patrimoniul succesoral nu se
regăsesc bunuri pe teritoriul României, competent este notarul public cel dintâi sesizat. Regulile de mai sus se
aplică în mod corespunzător şi în cazul persoanelor decedate al căror ultim domiciliu nu este cunoscut.
(7) De asemenea, în cazul în care în certificatul de deces se precizează doar statul pe al cărui teritoriu defunctul
a avut ultimul domiciliu, se aplică în mod corespunzător prevederile de mai sus.
Norme de aplicare
Secţiunea a 4-a
Procedura succesorală
Articolul 233
În funcţie de natura sa litigioasă sau nelitigioasă, procedura succesorală este numai de competenţa
instanţei de judecată sau a notarului public.
Articolul 234
(1) La cererea moştenitorilor sau a altor persoane interesate, notarul public deschide procedura
succesorală notarială, instrumentează şi soluţionează cauza succesorală şi eliberează certificatul
de moştenitor.
(2) Certificatul de moştenitor eliberat de notarul public face dovada cu privire la:
a) calitatea de moştenitor legal şi/sau testamentar;
b) drepturile de proprietate sau alte drepturi prevăzute de lege ale moştenitorilor legali sau
testamentari asupra bunurilor din patrimoniul autorului, menţionate în certificatul de moştenitor, şi
întinderea acestora;
c) intrarea în stăpânirea de fapt asupra bunurilor succesorale de către moştenitorii nesezinari.
Articolul 235
La primirea cererii de deschidere a procedurii succesorale, notarul public verifică dacă aceasta
cuprinde toate elementele menţionate la art. 103 din lege, în caz contrar indicând solicitanţilor să o
completeze.
Articolul 236
(1) Dovada decesului şi a ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces. În cazul hotărârilor
judecătoreşti declarative de moarte, rămase definitive, dovada se face cu certificatul de deces
eliberat în condiţiile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată.
(2) Certificatul de deces al unui cetăţean român, eliberat de o autoritate străină, necesar la
dezbaterea procedurii succesorale, va fi transcris în registrul de stare civilă din România în
condiţiile Legii nr. 119/1996, republicată.
(3) Certificatul de deces eliberat de o autoritate străină se apostilează sau, după caz, se
supralegalizează, cu excepţia cazurilor în care a fost emis de autoritatea competentă a unui stat cu
care România are convenţie sau tratat de recunoaştere reciprocă a actelor de stare civilă.
(4) Pentru a fi înregistrat în evidenţele succesorale ale Camerei şi Uniunii, certificatul de deces
trebuie să cuprindă cel puţin următoarele menţiuni: numele şi prenumele defunctului, data
decesului, zi/lună/an, codul numeric personal sau data naşterii, ultimul domiciliu ori, după caz,
reşedinţa obişnuită a defunctului.
(5) Dacă la rubrica ultimul domiciliu sau ultima reşedinţă obişnuită a defunctului este menţionat
numai numele ţării, fără a se preciza şi localitatea, în aplicarea art. 954 alin. (3) din Codul civil,
cauza succesorală se înscrie în RNNES şi, ulterior, în Registrul de evidenţă a procedurilor
succesorale ţinut de Camera în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public care
soluţionează succesiunea.
Articolul 237
Pagina 52 din 102

(1) Notarul public procedează la înregistrarea cererii de deschidere a procedurii succesorale în
registrul de evidenţă succesorală al biroului şi la acordarea termenului pentru dezbaterea
succesiunii numai după obţinerea certificatului eliberat de Cameră cu privire la verificarea
Registrului de evidenţă a procedurilor succesorale, ţinut de aceasta, care atestă neînregistrarea
cauzei la alt birou notarial.
(2) Toate actele de procedură pentru soluţionarea unei cauze succesorale se îndeplinesc numai
după înregistrarea şi punerea pe rol a dosarului succesoral.
(3) Notarul public este obligat să înregistreze dosarul succesoral în registrul de succesiuni, opisul
succesoral şi registrul de termene succesorale în aceeaşi zi în care a obţinut certificatul de la
Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale al Camerei.
Articolul 238
Până la termenul stabilit pentru dezbateri, notarul public are obligaţia de a solicita şi a obţine
documentaţia necesară cu privire la:
a) opţiunile succesorale ale succesibililor, înscrise în RNNEOS;
b) liberalităţile înscrise în RNNEL;
c) regimul matrimonial înscris în RNNRM;
d) datoriile şi creanţele autorului succesiunii, înscrise în RNNEC;
e) situaţia juridică şi fiscală a bunurilor care fac obiectul masei succesorale, rezultată din titluri de
proprietate, extrase de carte funciară de informare pentru bunurile intabulate, certificate de atestare
fiscală şi alte acte referitoare la situaţia bunurilor defunctului;
f) acte de stare civilă pe care le apreciază ca fiind necesare dezbaterii succesiunii.
Articolul 239
(1) În procedura succesorală se administrează proba cu înscrisuri prevăzută de lege, acte de stare
civilă, testamente, precum şi depoziţiile a cel puţin 2 martori, inclusiv în cazul conexării dosarelor
succesorale.
(2) Din depoziţiile martorilor trebuie să rezulte că aceştia:
a) cunosc date personale referitoare la defunct;
b) au cunoştinţă de numărul şi calitatea persoanelor cu vocaţie la succesiunea defunctului.
Articolul 240
(1) Cauzele care fac obiectul succesiunilor succesive se verifică şi se înregistrează în registrele de
evidenţă a procedurilor succesorale ale Camerelor în a căror circumscripţie autorii au avut ultimul
domiciliu, menţionându-se şi notarul public care, potrivit legii, are competenţa de a soluţiona
succesiunile succesive.
(2) Cererile de deschidere a procedurii succesorale pentru fiecare dintre autori se înregistrează, în
mod distinct, în registrul de succesiuni, cauzele succesorale urmând să fie conexate în vederea
emiterii certificatului de moştenitor în succesiunea succesivă.
(3) Dispoziţiile art. 239 alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul succesiunilor succesive.
Articolul 241
(1) Sunt comorienţi persoanele care au decedat în acelaşi timp, dacă nu se poate face dovada că
unul a supravieţuit celuilalt.
(2) Dezbaterea succesiunilor soţilor comorienţi, deşi aceştia nu se moştenesc unul pe altul, se va
face deodată de acelaşi notar public, iar dosarele se vor conexa şi se va elibera un singur certificat
de moştenitor.
(3) În mod similar se poate proceda şi pentru alţi comorienţi între care ar fi existat vocaţie
succesorală reciprocă.
(4) Competenţa teritorială a dezbaterii cauzelor succesorale ale comorienţilor aparţine primului
notar public sesizat, competent cu dezbaterea succesiunii oricăruia dintre decedaţi.
(5) La stabilirea masei succesorale a fiecărui comorient vor participa moştenitorii tuturor
persoanelor decedate, iar în succesiunea fiecărui decedat se vor stabili cele arătate la art. 253.
Articolul 242
În aplicarea art. 108 din lege, notarul public are în vedere următoarele:
a) în cazurile de repunere pe rol a cauzelor suspendate potrivit art. 108 alin. (1) lit. a) din lege,
notarul public stabileşte dacă toţi succesibilii cu vocaţie la moştenire şi-au exercitat dreptul de
opţiune succesorală şi se prezintă la dezbateri în vederea eliberării certificatului de moştenitor;
b) în cazurile de suspendare prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. b) din lege, notarul public suspendă
procedura succesorală, cauza urmând a fi repusă pe rol dacă a încetat cauza care a determinat
Pagina 53 din 102

suspendarea. Notarul public poate îndruma succesibilii care îşi contestă unii altora calitatea sau nu
se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin să
se adreseze unui mediator;
c) în cazul prevăzut de art. 108 alin. (1) lit. c) din lege, notarul public suspendă procedura
succesorală numai după prezentarea de către moştenitori a unei dovezi din care să rezulte că s-au
adresat instanţei de judecată;
d) raportat la dispoziţia din art. 108 alin. (1) lit. d) din lege, notarul public dispune suspendarea
cauzei succesorale în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare, cum ar fi: repunerea în termenul
de opţiune succesorală, reducerea şi prorogarea acestuia, opoziţia la inventarul succesoral,
opoziţia la desemnarea custodelui bunurilor găsite cu ocazia inventarului, opoziţia la desemnarea
lichidatorului.
Articolul 243
(1) În aplicarea art. 102 din lege, secretarii consiliilor locale transmit sesizările pentru deschiderea
procedurii succesorale Camerei care ţine registrul de evidenţă a procedurilor succesorale, care le
înscrie în acest registru.
(2) Modul de repartizare a cauzelor succesorale transmise potrivit alin. (1) se stabileşte de către
preşedintele Camerei, astfel încât acestea să fie repartizate în mod echitabil fiecăruia dintre notarii
publici competenţi.
Articolul 244
(1) La cererea persoanelor interesate, se va proceda la inventarierea bunurilor succesorale, în
condiţiile prevăzute de lege.
(2) În cuprinsul procesului-verbal de inventariere se menţionează bunurile găsite în posesia
defunctului. Cu privire la bunurile despre care se susţine că sunt proprietatea altei persoane, se va
menţiona motivul pentru care se aflau în deţinerea defunctului la data decesului, iar cu privire la
bunurile defunctului care se află în deţinerea unei alte persoane, se precizează locul unde se află şi
motivele pentru care se găsesc acolo.
(3) În procesul-verbal de inventariere se înscriu şi menţiuni cu privire la pasivul succesoral, în
măsura în care acesta este cunoscut.
(4) În cazuri urgente, la cererea oricărei persoane care justifică un interes, punerea sigiliilor asupra
bunurilor succesorale se poate face şi înainte de întocmirea inventarului, exceptându-se bunurile
necesare membrilor familiei defunctului care au locuit cu acesta.
(5) Notarul public îl poate numi în calitate de custode sau de curator special pe unul dintre
succesibili.
(6) Inventarul succesoral se întocmeşte în mod obligatoriu în cazurile în care este cerut de oricare
dintre părţi, de creditori sau dacă se solicită lichidarea pasivului succesoral. Dacă bunurile înscrise
în procesul-verbal de inventariere sunt afectate garantării unor creanţe, acestea se vor înscrie ca
atare, cu menţionarea creditorilor.
(7) Dacă unul dintre succesibili sau altă persoană care are în posesie bunuri din patrimoniul
defunctului se opune la efectuarea inventarului, notarul public îi îndrumă să se adreseze instanţei
de judecată de la locul deschiderii moştenirii.
(8) Punerea sigiliilor, ca măsură de conservare a bunurilor, fie înainte de inventarierea acestora, fie
la finalizarea operaţiunii de inventariere, se face numai de către notarul public, după care acesta le
va preda unui custode sau curator special stabilit potrivit Codului civil.
(9) Dacă la efectuarea inventarului se găsesc arme, muniţii, materiale explozibile sau alte
substanţe interzise, notarul public solicită de îndată intervenţia organului de poliţie, urmând ca
acesta să le ridice pe bază de proces-verbal care va fi ataşat la procesul-verbal de inventariere.
(10) Pentru efectuarea inventarierii bunurilor succesorale aflate în circumscripţia altei judecătorii se
desemnează un notar public din circumscripţia judecătoriei în raza căreia se află bunurile sau un
împuternicit al acestuia. Notarul public va fi desemnat de către notarul care instrumentează cauza
succesorală prin cererea adresată şi cu acordul acestuia.
Articolul 245
(1) Înştiinţarea succesibililor şi, după caz, a legatarilor despre deces şi măsurile de conservare se
face de către notarul public prin citaţie, potrivit Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul de procedură civilă), procesul-verbal de
îndeplinire a procedurii citării făcând dovada despre înştiinţare.
(2) În succesiunile care urmează să fie declarate vacante, notarul public ia măsurile
corespunzătoare de conservare şi de administrare prevăzute de lege şi solicită autorităţii
Pagina 54 din 102

administrative competente desemnarea custodelui sau, după caz, a curatorului ce va fi numit în
acest scop până la încheierea procedurii succesorale.
(3) În cazul succesiunilor vacante, notarul public dispune expertizarea bunurilor mobile de artă sau
confecţionate din metale preţioase, pe cheltuiala succesiunii. Valorile astfel stabilite se înscriu în
activul succesoral.
Articolul 246
(1) Notarul public citează persoanele cu vocaţie la moştenirea legală şi, după caz, legatarii şi
executorul testamentar instituit, în condiţiile legii, iar în caz de vacanţă succesorală, autoritatea
administraţiei publice locale competente. Pentru bunurile de pe teritoriul municipiului Bucureşti se
citează reprezentantul Primăriei Municipiului Bucureşti. Neprezentarea autorităţii administraţiei
publice locale, legal citată, la dezbaterea procedurii nu împiedică eliberarea certificatului de vacanţă
succesorală şi comunicarea acestuia.
(2) Citarea moştenitorilor şi, după caz, a legatarilor nu este obligatorie dacă certificatul de
moştenitor sau de legatar se întocmeşte la cerere, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive
şi irevocabile, în afară de cazurile în care notarul public o consideră necesară pentru anumite
lămuriri.
Articolul 247
(1) Declaraţiile de opţiune succesorală se înscriu în RNNEOS de către notarul public
instrumentator la data autentificării acestora. Transmiterea declaraţiilor către registru se va face pe
suport electronic, în condiţiile stabilite de către administratorul registrelor naţionale notariale.
(2) Acceptarea succesiunii de către moştenitorii prezenţi se consemnează într-o încheiere şi nu se
comunică la RNNEOS în vederea înscrierii.
(3) Renunţarea la succesiune se face numai în formă autentică şi se comunică în RNNEOS în
vederea înscrierii.
Articolul 248
În cadrul procedurii succesorale, notarul public va verifica în RNNEOS existenţa opţiunilor
succesorale înscrise în acesta, va lua act de înscrisurile de opţiune succesorală prezentate de părţi
şi va consemna opţiunile succesorale ale moştenitorilor prezenţi.
Articolul 249
În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte, pe baza declaraţiilor părţilor, a
documentelor prezentate şi a dovezilor eliberate de RNNEOS, dacă succesorii au acceptat în
termen, în mod expres sau tacit, moştenirea ori, după caz, legatul.
Articolul 250
(1) În cadrul dezbaterilor succesorale, succesibilii sau, după caz, legatarii prezenţi declară în faţa
notarului public numărul şi calitatea persoanelor cu vocaţie succesorală, precum şi componenţa
masei succesorale. Aceste declaraţii se consemnează în încheierea întocmită cu ocazia
dezbaterilor succesorale, încheiere care se semnează şi de către aceştia.
(2) În cazul în care bunurile care au aparţinut defunctului au fost deţinute în cotă-parte sau în
devălmăşie, notarul public va stabili, anterior emiterii certificatului de moştenitor, cota care a
aparţinut defunctului.
Articolul 251
(1) Legatarul cu titlu particular este obligat să răspundă de pasivul succesoral alături de
moştenitorii legali sau testamentari cu vocaţie universală, în cazurile expres prevăzute de Codul civil
, în limita valorii bunului care constituie obiect al legatului.
(2) În lipsa moştenitorilor cu vocaţie universală ţinuţi să răspundă de pasivul succesoral, notarul
public va elibera certificatul de moştenitor testamentar, făcând menţiune în încheierea finală că a
informat legatarul de prevederile art. 1.114 alin. (3) din Codul civil.
Articolul 252
În aplicarea art. 1.049 din Codul civil, coroborat cu art. 106 alin. (2) din lege, în cazul dispoziţiilor
testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse de testator la instituţiile
de credit, notarul public va proceda la întocmirea procesului-verbal de constatare a stării materiale a
înscrisului, respectiv la întocmirea procesului-verbal de validare a dispoziţiei testamentare, în baza
înscrisului original care cuprinde clauza testamentară, prezentat notarului public de către instituţia de
credit.
Articolul 253
Pagina 55 din 102

(1) În cursul procedurii succesorale, notarul public întocmeşte o încheiere motivată pentru fiecare
termen acordat, în care menţionează părţile şi martorii care s-au prezentat, înscrisurile depuse,
precum şi măsurile luate în vederea soluţionării cauzei, care va fi semnată de către notarul public
şi, după caz, de cei prezenţi.
(2) Încheierea finală care constată îndeplinirea procedurii succesorale se redactează în prezenţa
moştenitorilor şi cuprinde două părţi:
a) în prima parte se consemnează: apelul nominal al moştenitorilor prezenţi şi al altor persoane
participante la dezbaterea succesorală; îndeplinirea procedurii citării pentru moştenitorii absenţi;
declaraţiile celor prezenţi cu privire la numărul şi calitatea moştenitorilor, existenţa unor
testamente, precum şi componenţa masei succesorale, a pasivului succesiunii şi întinderea
drepturilor succesorilor şi ale legatarilor universali, cu titlu universal şi cu titlu particular, după caz.
Dacă în masa succesorală se includ bunuri deţinute în proprietate comună, notarul public va stabili
cota-parte din drept ce a aparţinut autorului şi care urmează a fi inclusă în masa succesorală;
b) în partea a doua se consemnează constatările notarului public cu privire la declaraţiile
moştenitorilor inserate în prima parte a încheierii, se stabilesc de către acesta valoarea activului şi
a pasivului succesiunii, valoarea activului net al succesiunii, moştenitorii şi întinderea drepturilor
lor, precum şi onorariul perceput, tariful de publicitate imobiliară şi, după caz, impozitul.
(3) În cazul în care în masa succesorală există bunuri mobile, acestea vor fi evaluate de
moştenitori printr-o declaraţie inserată în încheierea finală sau, după caz, pe baza unei expertize
întocmite de un expert autorizat în condiţiile legii.
(4) Notarul public nu poate elibera copie legalizată de pe încheierea finală.
(5) Se pot elibera copii legalizate de pe orice înscris aflat în original la dosarul cauzei, inclusiv de
pe procesul-verbal de constatare a stării materiale a testamentului olograf şi de pe cel de validare a
acestuia.
Articolul 254
În cazul succesiunilor succesive care se dezbat deodată se întocmeşte un singur certificat de
moştenitor pentru toţi defuncţii, stabilindu-se pentru fiecare dintre aceştia, în ordinea decesului lor,
masa succesorală, precum şi calitatea şi drepturile fiecărui moştenitor sau legatar. Fiecare cauză
succesorală va face obiectul unui dosar distinct, iar certificatul de moştenitor pentru succesiuni
succesive va primi un singur număr, dat în dosarul aceluia dintre defuncţi care a decedat primul,
celelalte dosare conexându-se la acesta.
Articolul 255
(1) Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi
dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală,
în cota care se cuvine fiecăruia. Moştenitorii sezinari fac dovada proprietăţii asupra bunurilor
moştenite cu certificatul de moştenitor. Certificatul de legatar, eliberat în condiţiile legii, face dovada
deplină a dreptului de proprietate al legatarilor particulari care au acceptat legatul.
(2) Certificatul de moştenitor sau de legatar care cuprinde menţiuni privind bunuri imobile înscrise
în cartea funciară se comunică, împreună cu o copie a extrasului de informare, biroului de cadastru
şi publicitate imobiliară competent, pentru a fi înscris în registrul de carte funciară.
(3) În cazul în care din declaraţia moştenitorilor rezultă că bunurile imobile din patrimoniul
succesoral nu au fost înscrise în cartea funciară, notarul public va pune în vedere acestora să
ceară îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
Articolul 256
În cazul eliberării unui certificat de executor testamentar, notarul public va constata în cuprinsul
acestuia calitatea executorului testamentar, întinderea drepturilor şi obligaţiilor cu care a fost învestit
de către testator, modalităţile de predare a legatelor şi, după caz, de lichidare a pasivului succesoral.
Articolul 257
(1) Certificatul de moştenitor suplimentar se eliberează de notarul public care a eliberat primul
certificat de moştenitor. Dacă notarul public nu mai este în funcţie sau părţile nu mai vor să se
adreseze acestuia, certificatul se va elibera, la cerere, de un alt notar public din aceeaşi
circumscripţie a judecătoriei. În acest caz, dosarul iniţial al cauzei se va transmite, prin intermediul
Camerei, de la biroul notarial în arhiva căruia se află sau, după caz, din arhiva Camerei la notarul
public care va instrumenta certificatul de moştenitor suplimentar, făcându-se menţiunile
corespunzătoare în registrele de succesiuni.
(2) În toate cazurile de repunere pe rol a unui dosar succesoral, notarul public va ataşa la dosarul
nou-înregistrat dosarul anterior, cu excepţia cazului în care pentru acesta s-a împlinit termenul de
Pagina 56 din 102

păstrare şi a fost predat potrivit legii. În acest din urmă caz, la dosarul nou-înregistrat se va ataşa în
copie, după caz, încheierea finală şi certificatul de moştenitor iniţial.
Articolul 258
Dacă în masa succesorală sunt cuprinse părţi sociale, părţi de interes sau acţiuni, în scopul
determinării valorii acestora, valoarea care se va include în masa succesorală este valoarea
rezultată din evidenţele financiar-contabile ale societăţii sau, în cazul societăţilor listate la bursă, ale
entităţilor care ţin evidenţa în registrul acţionarilor.
Articolul 259
(1) Erorile materiale constatate în lucrările dosarului succesoral sau în certificatul de moştenitor ori
legatar, care nu impietează asupra drepturilor şi calităţii moştenitorilor şi legatarilor, se pot îndrepta
prin încheiere de rectificare.
(2) Dispoziţiile privind îndreptarea erorilor materiale din actele şi procedurile notariale se aplică în
mod corespunzător.
Articolul 104
(1) În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menţionate datele de stare civilă ale defunctului,
numele, prenumele şi domiciliul moştenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menţionarea valorii acestora,
precum şi a pasivului succesoral.
(2) Cererea va fi înscrisă în registrul succesoral al notarului public, după înregistrarea în evidenţele succesorale
ţinute la nivelul Camerelor.
(3) Cererea de deschidere a procedurii succesorale poate fi făcută de oricare dintre succesibili, de către
creditorii succesiunii sau ai succesibililor, precum şi de orice altă persoană care justifică un interes legitim.
Articolul 105
(1) La cererea persoanelor interesate, se va proceda la inventarierea bunurilor succesorale, în condiţiile
prevăzute de lege. Dacă nu există cerere anterioară pentru deschiderea procedurii succesorale, cererea de
inventariere ţine loc şi de cerere de deschidere a acestei proceduri.
(2) Inventarul poate fi făcut şi de către o altă persoană desemnată de notarul public în baza unei împuterniciri
date în acest sens.
(3) În situaţia în care bunurile moştenirii se află în circumscripţii judecătoreşti diferite, notarul public sesizat va
solicita efectuarea inventarului prin comisie rogatorie.
(4) Cererea de inventariere poate fi făcută de orice succesibil, de executorul testamentar, de creditorii
defunctului sau ai moştenitorilor ori de altă persoană care justifică un interes.
(5) La întocmirea inventarului pot participa succesibilii sau, după caz, executorul testamentar, creditorii şi 2
martori. În cazul în care succesibilii, executorul testamentar sau creditorii refuză să semneze procesul-verbal,
semnătura martorilor este suficientă pentru îndeplinirea procedurii.
(6) La primirea cererii de efectuare a inventarului, notarul va anunţa succesibilii despre efectuarea inventarului.
(7) În cazul în care unul dintre succesibili sau altă persoană care are în posesie bunuri din patrimoniul
defunctului se opune la efectuarea inventarului, notarul va întocmi un proces-verbal în care va face menţiune
despre opunere şi va indica persoanelor care insistă la inventariere să solicite instanţei competente să dispună
efectuarea inventarului.
(8) În cazul în care instanţa a dispus efectuarea inventarului, notarul îl va efectua, fără să mai ţină seama de
vreo opoziţie, iar în procesul-verbal de inventariere va menţiona că inventarierea se face în baza hotărârii
judecătoreşti.
Articolul 106
(1) După ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au
vocaţie la moştenire, iar dacă există testament, citează şi pe legatari şi executorul testamentar instituit.
(2) Citaţia trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii acesteia, pe lângă elementele prevăzute de Codul de
procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare, şi precizarea că, dacă succesibilul nu îşi exercită dreptul
de a accepta în termenul prevăzut la art. 1.103 din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare, va fi
prezumat că renunţă la moştenire. În cazul în care, astfel cum rezultă din informaţiile existente la dosar,
domiciliul actual al succesibilului nu este cunoscut, se poate proceda la citarea sa, în mod cumulativ, prin afişare
la ultimul domiciliu al defunctului, afişare la ultimul domiciliu cunoscut al succesibilului, publicare într-un ziar cu
răspândire naţională.
(3) Dacă printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citează, în lipsă de moştenitori
rezervatari, numai legatarul; dacă testamentul este olograf sau mistic, se citează şi moştenitorii legali. În ambele
cazuri se va cita şi executorul testamentar, dacă a fost desemnat prin testament.
Pagina 57 din 102

(4) În succesiunea ce urmează a fi declarată vacantă, notarul public citează autoritatea administraţiei publice
competentă a prelua bunurile.
(5) În cazul moştenitorului incapabil, se citează reprezentantul său legal şi autoritatea tutelară.
Articolul 107
(1) În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte calitatea moştenitorilor şi legatarilor, întinderea
drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale.
(2) În cazul existenţei unui testament olograf, mistic sau privilegiat prezentat notarului public sau găsit la
inventar, acesta procedează la deschiderea şi vizarea lui spre neschimbare. La termenul fixat pentru dezbatere
se constată starea lui materială întocmindu-se un proces-verbal, urmat de procedura validării.
(3) Procesul-verbal de validare a testamentului se întocmeşte de către notarul public în prezenţa succesibililor
legali înlăturaţi prin testament sau ale căror drepturi sunt afectate prin acesta şi care vor fi citaţi în acest scop.
(4) Notarul public va dispune efectuarea unei expertize grafoscopice atunci când:
a) succesibilii înlăturaţi de la moştenire, deşi citaţi, nu se prezintă;
b) succesibilii declară că nu cunosc scriitura defunctului;
c) succesibilii contestă scriitura defunctului, aducând probe în acest sens;
d) defunctul nu are moştenitori legali.
(5) În cazul în care în expertiza grafoscopică se constată că scriitura nu aparţine testatorului, notarul public va
continua procedura succesorală.
(6) Pe bază de declaraţie sau probe administrate în cauză se va stabili dacă succesorii au acceptat
succesiunea în termenul legal.
(7) Declaraţiile de opţiune succesorală se înscriu în registrul special (RNNEOS) prevăzut la art. 164.
(8) Declaraţia dată peste termenul de opţiune prin care un succesibil declară că nu şi-a însuşit calitatea sau titlul
de moştenitor în termenul prevăzut la art. 1.103 din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare, şi înţelege
să renunţe la succesiune se înscrie în RNNEOS.
Articolul 108
(1) Calitatea de succesibil şi/sau, după caz, titlul de legatar, precum şi numărul acestora se stabilesc prin acte
de stare civilă, prin testament şi cu martori. Bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri
sau prin orice alt mijloc de probă admis de lege.
(2) În succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii şi ale soţului supravieţuitor, cotele de
contribuţie ale acestora la dobândirea bunurilor şi asumarea obligaţiilor se stabilesc prin acordul moştenitorilor
consemnat în încheierea finală sau, după caz, în actul de lichidare încheiat în formă autentică.
Articolul 109
(1) Procedura succesorală se poate suspenda în următoarele cazuri:
a) a trecut un an de la deschiderea moştenirii şi, deşi au fost legal citaţi, succesibilii nu s-au prezentat ori au
abandonat procedura succesorală, fără a cere eliberarea certificatului de moştenitor, şi există dovada că cel
puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea;
b) succesibilii îşi contestă unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi
la întinderea drepturilor care li se cuvin;
c) moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanţei de judecată pentru
stabilirea drepturilor lor;
d) în orice alte cazuri prevăzute în Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare.
(2) În încheierea de suspendare se consemnează elementele care au rezultat din dezbateri, până la momentul
suspendării, cu privire la identitatea celor prezenţi, opţiunea succesorală a acestora şi compunerea masei
succesorale.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), notarul public stabileşte prin încheiere masa succesorală, cu
precizarea bunurilor sau a drepturilor care se contestă, întinderea drepturilor moştenitorilor şi motivele
neînţelegerii, îndrumând părţile să soluţioneze neînţelegerile dintre ele pe cale judecătorească.
(4) La cererea părţilor, notarul public va putea repune pe rol dosarul succesoral oricând, dacă se constată
încetarea cauzelor care au determinat suspendarea lui.
Articolul 110
(1) Succesibilul sau altă persoană interesată poate sesiza direct instanţa judecătorească în vederea dezbaterii
unei succesiuni.
(2) Dispoziţiile art. 193 alin. (3) din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare, sunt
aplicabile.
Articolul 111
Pagina 58 din 102

În cadrul dezbaterilor succesorale, la fiecare termen notarul public întocmeşte o încheiere motivată, care va
cuprinde menţiunile referitoare la îndeplinirea procedurii, declaraţiile părţilor, prezenţa martorilor şi măsurile
dispuse în vederea soluţionării cauzei.
Articolul 112
Dacă notarul public constată că în masa succesorală nu există bunuri, dispune prin încheiere închiderea
procedurii succesorale şi clasează cauza ca fără obiect.
Articolul 113
(1) În succesiunea în care există bunuri, s-a realizat acordul între moştenitori şi s-au administrat probe
îndestulătoare, notarul public întocmeşte încheierea finală a procedurii succesorale.
(2) Încheierea finală are forţa probantă a înscrisului autentic şi va cuprinde următoarele elemente:
a) antetul biroului notarial;
b) numărul dosarului succesoral sau al dosarelor care se dezbat împreună;
c) numele şi prenumele notarului instrumentator;
d) data încheierii;
e) datele de identificare ale defunctului: numele, prenumele, codul numeric personal, ultimul domiciliu, data
decesului;
f) numele, prenumele, domiciliul, codul numeric personal, calitatea celor prezenţi faţă de defunct şi modalitatea
de identificare a acestora;
g) menţionarea persoanelor lipsă;
h) menţiuni privind îndeplinirea procedurii;
i) declaraţia celor prezenţi cu privire la numărul şi calitatea moştenitorilor, coroborată cu depoziţia martorilor;
j) menţiuni cu privire la existenţa testamentului, forma acestuia şi a modului în care s-a constatat valabilitatea
acestuia;
k) menţiuni despre efectuarea inventarului;
l) menţiuni cu privire la regimul matrimonial al defunctului şi modalitatea de lichidare a acestui regim;
m) masa succesorală declarată: bunuri mobile, bunuri imobile şi pasivul succesiunii;
n) semnăturile moştenitorilor prin care atestă veridicitatea celor consemnate în încheiere, acceptarea
moştenirii, solicitări privind raportarea donaţiilor, reducţiunea liberalităţilor excesive, acordul realizării acestora,
precum şi eliberarea certificatului de moştenitor;
o) în baza declaraţiilor moştenitorilor şi a tuturor probelor administrate în cauză, notarul public va constata
compunerea masei succesorale, valoarea activului sau, după caz, valoarea masei de calcul, valoarea pasivului
şi a activului net;
p) indicarea temeiului legal al devoluţiunii succesorale legale şi/sau, după caz, testamentare;
q) indicarea numelui, prenumelui, domiciliului şi a codului numeric personal al fiecărui moştenitor;
r) calitatea sau titlul în baza căruia moştenesc;
s) întinderea drepturilor succesorale;
ş) menţiuni privind modalitatea de stabilire a întinderii dreptului fiecărui moştenitor, după caz;
t) modul de calcul al taxelor succesorale;
ţ) taxele stabilite;
u) dispoziţia cu privire la eliberarea certificatului, menţionând felul acestuia.
(3) Dacă moştenitorii şi-au împărţit bunurile prin bună-învoială, în încheiere se va arăta modul de împărţeală şi
bunurile succesorale atribuite fiecăruia. Actul de împărţeală va putea fi cuprins în încheierea finală sau se va
putea întocmi separat, în una dintre formele prescrise de lege.
Articolul 114
Dacă prin lege nu se prevede altfel, la cererea moştenitorilor legali sau testamentari, notarul public poate proceda
la lichidarea pasivului succesoral, înstrăinarea activului sau partajarea şi atribuirea bunurilor, potrivit acordului
moştenitorilor.
Articolul 115
(1) Încheierea procedurii succesorale se poate face şi înainte de expirarea termenului de acceptare a
succesiunii, dacă este neîndoielnic că nu mai sunt şi alte persoane îndreptăţite la succesiune.
(2) De asemenea, procedura succesorală se poate încheia de îndată, în temeiul unui testament, dacă acesta
îndeplineşte condiţiile legale de formă, nu conţine dispoziţii contrare legii şi nu aduce atingere drepturilor
moştenitorilor rezervatari sau există acordul acestora. În aceleaşi condiţii, notarul public va putea stabili
drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament.
(3) Notarul public, având acordul tuturor moştenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalităţilor, până la
limitele prevăzute de lege.
Pagina 59 din 102

Articolul 116
(1) Pe baza încheierii finale se redactează certificatul de moştenitor sau de legatar, care va avea aceeaşi dată
cu încheierea finală şi număr din registrul de termene succesorale şi va cuprinde constatările din încheiere
referitoare la masa succesorală, numărul şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimoniul
defunctului.
(2) Certificatul de moştenitor va putea cuprinde menţiuni cu privire la modalitatea prin care a fost stabilită
întinderea drepturilor succesorilor, precum şi orice menţiune care justifică eliberarea acestuia.
(3) Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada
dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se
cuvine fiecăruia.
(4) Câte un exemplar al certificatului de moştenitor se eliberează fiecăruia dintre moştenitori sau legatari, după
caz, după achitarea taxelor succesorale şi a onorariilor.
(5) În cazul în care s-a instituit un executor testamentar, se va elibera, în condiţiile de mai sus, un certificat de
executor testamentar.
(6) După suspendarea procedurii succesorale în cazurile prevăzute la art. 109 alin. (1) lit. b) şi c), certificatul de
moştenitor se eliberează în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă.
Articolul 117
(1) La cererea moştenitorilor, notarul public poate elibera certificat de calitate de moştenitor, care atestă
numărul, calitatea şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor legali, cu respectarea procedurii prevăzute
pentru eliberarea certificatului de moştenitor, exceptând dispoziţiile privind masa succesorală.
(2) Certificatul de calitate de moştenitor se eliberează cu respectarea procedurii prevăzute de prezenta lege
pentru eliberarea certificatului de moştenitor, stabilindu-se şi cotele succesorale.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) au aplicabilitate şi în situaţia în care s-a eliberat anterior certificat de moştenitor.
Articolul 118
(1) În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, când în masa succesorală există bunuri, notarul public, sesizat
în condiţiile art. 103, constată că succesiunea este vacantă şi eliberează certificat de vacanţă succesorală, în
condiţiile legii.
(2) Dacă masa succesorală este formată numai dintr-un drept de concesiune sau folosinţă asupra unui loc de
veci/înhumare, fără construcţii funerare, notarul va constata prin încheiere stingerea acestuia, fără să emită
certificat de vacanţă succesorală.
(3) Un exemplar al încheierii se va comunica concedentului.
Articolul 119
(1) După emiterea certificatului de moştenitor, un alt certificat poate fi eliberat numai în situaţiile prevăzute de
prezenta lege.
(2) Cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea completării
încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de moştenitor suplimentar.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) se prezumă acordul pentru eliberarea unui certificat suplimentar de
moştenitor al moştenitorului care, legal citat, nu îşi manifestă opunerea.
(4) Citaţia va cuprinde enumerarea bunurilor pentru care sa solicitat suplimentarea masei succesorale şi dreptul
moştenitorului de a se opune la eliberarea certificatului de moştenitor suplimentar.
(5) Opoziţia va fi motivată şi se va depune până la termenul fixat pentru dezbaterea cauzei.
Articolul 120
(1) Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei
judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre
judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi
dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care
se cuvine fiecăruia.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) se pot adresa şi notarului public în scopul încheierii unui act autentic care
să ateste soluţionarea pe cale amiabilă a diferendului. În această situaţie se eliberează un nou certificat. Această
procedură nu se aplică cu privire la certificatul de vacanţă succesorală.
(3) Până la soluţionarea diferendului pe cale amiabilă prin încheierea actului notarial sau până la anularea
certificatului de moştenitor prin hotărâre judecătorească, acesta face dovada calităţii de moştenitor, legal sau
testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa
succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
(4) În cazul anulării certificatului de moştenitor total sau parţial, notarul public va elibera un nou certificat pe
baza hotărârii judecătoreşti definitive. În acest scop, instanţele judecătoreşti au obligaţia să trimită la biroul
Pagina 60 din 102

notarului public competent în soluţionarea cauzei o copie de pe hotărârea rămasă definitivă, împreună cu
dosarul notarial, dacă acesta a fost cerut în timpul judecăţii.
Secţiunea a 4-a
Procedura lichidării pasivului succesoral
Articolul 121
În cadrul procedurii succesorale notariale, notarul public va putea proceda la lichidarea pasivului succesoral, cu
acordul tuturor moştenitorilor.
Norme de aplicare
Secţiunea a 5-a
Procedura lichidării pasivului succesoral
Articolul 260
(1) La cererea şi cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public declanşează procedura lichidării
pasivului succesoral.
(2) În cazul în care există date din care rezultă că succesiunea este vacantă, lichidarea pasivului
succesoral se face la cererea oricărui creditor, cu acordul unităţii administrativ-teritoriale care
urmează să culeagă moştenirea vacantă.
Articolul 261
(1) Pentru stabilirea întinderii masei succesorale, atât sub aspectul drepturilor, cât şi al obligaţiilor,
notarul public procedează la inventarierea bunurilor defunctului. Nu fac obiectul lichidării bunurile
care constituie amintiri de familie, precum şi orice alte bunuri exceptate, în acest scop, de legislaţia
în vigoare.
(2) După efectuarea inventarului, notarul public întocmeşte, în condiţiile legii, tabloul creditorilor.
(3) Tabloul creditorilor se comunică la Camera în care notarul public îşi are sediul biroului notarial,
în vederea publicării pe pagina de internet a acesteia, şi se completează, dacă este cazul, şi cu alţi
creditori, în termen de 3 luni de la deschiderea procedurii succesorale notariale.
(4) Tabloul creditorilor cuprinde:
a) numele şi prenumele creditorilor şi datele de identificare ale acestora;
b) cuantumul creanţelor şi garanţiile afectate acestora, precum şi înscrisurile doveditoare.
Articolul 262
(1) După definitivarea tabloului creditorilor, notarul public procedează la eliberarea certificatului
succesoral de lichidare.
(2) Certificatul succesoral de lichidare se eliberează cu respectarea procedurii prevăzute de lege şi
de prezentul regulament pentru eliberarea certificatului de moştenitor. Certificatul cuprinde numărul,
calitatea şi întinderea drepturilor moştenitorilor şi legatarilor, compunerea masei succesorale prin
evidenţierea activului şi pasivului, acordul moştenitorilor privind modul de lichidare a pasivului
succesoral, numirea lichidatorului şi termenul de finalizare a procedurii.
(3) În certificatul succesoral de lichidare eliberat de notarul public se menţionează şi ordinea de
preferinţă a creditorilor, stabilită de lege, la plata datoriilor.
(4) Notarul public solicită înregistrarea certificatului succesoral de lichidare în RNNEC şi, după caz,
în cartea funciară, AEGRM şi în alte registre de publicitate. Începerea procedurii de lichidare a
pasivului succesoral se face publică şi pe pagina de internet a Camerei.
Articolul 263
(1) Lichidarea pasivului succesoral se face de către lichidatorul desemnat în condiţiile legii şi
menţionat în certificatul succesoral de lichidare.
(2) Convenţia de lichidare reprezintă acordul moştenitorilor cu privire la modul de lichidare a
pasivului succesoral, se încheie în formă autentică şi are valoarea unui mandat special.
(3) Convenţia de lichidare cuprinde: numele şi prenumele lichidatorului, puterile acestuia şi
condiţiile în care se vor vinde bunurile succesorale; dacă obligaţiile moştenitorilor se sting în alt
mod decât vânzarea prin bună învoială sau licitaţie publică, prin convenţie se va stabili natura
juridică a actului, dare în plată, cesiune de creanţă sau orice altă modalitate prevăzută de lege sau
convenită de părţi; modul în care se vor stinge drepturile reale ce grevează bunurile succesorale;
sumele rezultate din lichidare se vor consemna într-un cont bancar deschis pe numele
lichidatorului, destinat plăţii tuturor datoriilor succesiunii; data la care se va face lichidarea, dacă
părţile au stipulat un termen, sau condiţia de a rămâne temporar în coproprietate.
Pagina 61 din 102

(4) Lichidatorul procedează la valorificarea bunurilor potrivit convenţiei de lichidare sau, după caz,
sesizează Camera, în vederea organizării vânzării la licitaţie publică a bunurilor succesorale în
condiţiile stabilite prin regulamentul privind procedura de organizare a licitaţiilor, aprobat de
Consiliul Uniunii.
(5) Sumele rezultate din valorificarea bunurilor lichidate se depun într-un cont bancar nepurtător de
dobânzi, cont deschis de biroul notarial în scopul consemnării acestor sume.
Articolul 264
(1) După îndeplinirea de către lichidator a obligaţiei prevăzute de art. 131 din lege, notarul public
eliberează certificatul de moştenitor, care va evidenţia în masa succesorală produsul net al lichidării.
(2) Dacă activul nu acoperă întregul pasiv al moştenirii, în certificatul de moştenitor se vor
menţiona moştenitorii, cotele ce revin acestora, precum şi pasivul succesoral rămas neacoperit
după lichidare.
(3) În cazul în care se constată existenţa unor bunuri şi/sau debite care au fost omise la stabilirea
masei succesorale, notarul public reia procedura succesorală şi, după caz, valorificarea bunurilor în
vederea îndestulării creditorilor ale căror creanţe nu au fost stinse, înscrişi în tabloul creditorilor.
(4) În limita remuneraţiei stabilite şi a cheltuielilor efectuate în cadrul procedurii de lichidare,
inclusiv cheltuieli cu spezele şi comisioanele bancare pentru plata sumelor rezultate în urma
lichidării, costurile generate de procedura lichidării succesorale se acoperă cu preferinţă faţă de alte
creanţe, creditorii succesiunii şi moştenitorii având posibilitatea să le plătească anticipat, după care
şi le vor recupera din sumele aflate la dispoziţia lichidatorului.
Articolul 122
Procedura de lichidare constă în:
a) recuperarea tuturor creanţelor defunctului;
b) plata tuturor datoriilor aferente succesiunii, respectiv a pasivului succesoral, indiferent dacă acestea sunt
datorii ale defunctului sau datorii generate pentru dezbaterea procedurii succesorale;
c) executarea legatelor particulare;
d) valorificarea bunurilor mobile/imobile ale defunctului, în vederea acoperirii stingerii pasivului succesoral, în
cazul în care în activul succesoral nu există lichidităţi care să acopere pasivul succesiunii sau în cazul în care
moştenitorii nu înţeleg să încheie cu creditorii succesiunii o convenţie prin care să se stabilească modalitatea de
stingere amiabilă a pasivului.
Articolul 123
(1) Lichidarea se face de către notarul public învestit cu dezbaterea procedurii succesorale sau sub
supravegherea acestuia, ori de câte ori în masa succesorală este dovedit un pasiv exigibil.
(2) Pentru stabilirea pasivului, notarul public va întocmi inventarul şi va solicita moştenitorilor declaraţii autentice
sau orice alte probe despre existenţa pasivului şi caracterul cert, lichid şi exigibil al acestuia, va verifica Registrul
naţional notarial de evidenţă a creditorilor persoanelor fizice şi a opoziţiilor la efectuarea partajului succesoral
(RNNEC), prevăzut la art. 164, şi va primi cereri de la creditorii defunctului în vederea recuperării creanţelor
acestora, întocmind tabloul creditorilor. Tabloul creditorilor se definitivează în 3 luni de la deschiderea procedurii
succesorale notariale, prioritate având creanţele bugetare.
Articolul 124
(1) Notarul public învestit cu soluţionarea cauzei succesorale va elibera în faza premergătoare obligatorie un
certificat succesoral de lichidare, care cuprinde, pe lângă masa succesorală compusă din activ şi pasiv,
moştenitorii şi cotele ce revin acestora şi acordul lor cu privire la modul de lichidare a pasivului succesoral,
numirea lichidatorului şi termenul de finalizare a procedurii.
(2) Notarul public se va îngriji de publicitatea certificatului succesoral de lichidare în registrele publice.
Articolul 125
(1) Lichidarea pasivului succesoral va fi făcută de către unul sau mai mulţi lichidatori care vor acţiona separat
ori împreună, după caz.
(2) În cazul decesului lichidatorului sau în cazul în care acesta nu mai doreşte ori este împiedicat să îşi mai
exercite funcţia, acesta va putea fi înlocuit, respectându-se aceeaşi procedură ca în cazul numirii acestuia.
(3) Până la numirea noului lichidator, toate operaţiunile demarate în cadrul procedurii de lichidare a
patrimoniului succesoral de către lichidatorul care nu îşi mai poate îndeplini atribuţiile vor fi suspendate.
Articolul 126
Lichidatorul care îşi îndeplineşte atribuţiile sub supravegherea notarului public poate fi desemnat:
a) de către defunct, prin testament sau prin înscris autentic, fie ca executor testamentar, fie ca lichidator;
Pagina 62 din 102

b) de către moştenitorii defunctului, fie dintre aceştia, fie un terţ;
c) de către instanţa de judecată, în cazul în care apar neînţelegeri între moştenitori cu privire la desemnarea
lichidatorului sau în cazul imposibilităţii desemnării ori înlocuirii lui de către aceştia.
Articolul 127
Lichidatorul are dreptul la remuneraţie stabilită de către moştenitori la momentul desemnării sale şi la
rambursarea cheltuielilor efectuate în cadrul procedurii de lichidare. În limita remuneraţiei stabilite şi a cheltuielilor
efectuate, creanţa lichidatorului este privilegiată faţă de toate celelalte creanţe.
Articolul 128
În exercitarea atribuţiilor sale, lichidatorul îndeplineşte următoarele proceduri:
a) realizează creanţele succesiunii;
b) plăteşte datoriile succesiunii, utilizând în acest scop sumele existente în activul succesoral, precum şi pe cele
provenite din realizarea creanţelor;
c) valorifică bunurile mobile/imobile ale defunctului. Valorificarea acestor bunuri va putea fi făcută fie prin
vânzarea bunurilor la licitaţie publică, fie prin încheierea unor acte de dare în plată cu creditorii succesiunii, în
condiţiile legii.
Articolul 129
(1) Modalitatea de valorificare a bunurilor va fi propusă de către lichidator moştenitorilor defunctului, care vor
aproba propunerea lichidatorului printr-un înscris autentic.
(2) Înscrisul autentic prin care moştenitorii vor încuviinţa modalitatea de valorificare a bunurilor defunctului
propusă de către lichidator are valoarea unui mandat special.
(3) În cazul în care lichidatorul succesiunii este notarul public numit cu acordul tuturor moştenitorilor, iar
moştenitorii sunt de acord cu vânzarea bunurilor prin licitaţie publică, notarul public va proceda la valorificarea
acestor bunuri.
Articolul 130
Procedura de organizare a licitaţiei publice în cadrul căreia vor fi valorificate bunurile mobile şi imobile ale
defunctului va fi stabilită şi detaliată în regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Articolul 131
(1) Durata procedurii de lichidare a pasivului succesoral nu poate depăşi un an calendaristic; aceasta poate fi
prelungită prin acordul tuturor moştenitorilor.
(2) Notarul public poate cere instanţei de judecată înlocuirea lichidatorului care se află în imposibilitate de a-şi
executa sarcina, o neglijează sau nu o respectă.
Articolul 132
La finalizarea procedurii de lichidare a pasivului succesoral, lichidatorul va prezenta notarului public
instrumentator o dare de seamă în care se vor detalia toate operaţiunile îndeplinite în vederea recuperării
creanţelor şi modalitatea de stingere a pasivului succesoral. În cazul în care lichidatorul este chiar notarul public,
darea de seamă va fi cuprinsă în încheiere.
Articolul 133
După finalizarea procedurii de lichidare, notarul public va elibera certificatul de moştenitor, în masa succesorală
urmând a fi evidenţiat produsul net al lichidării.
Articolul 134
Partajul succesoral între moştenitori se poate face numai după emiterea certificatului de moştenitor eliberat după
lichidare.
Secţiunea a 5-a
Procedura medierii şi arbitrajului pentru soluţionarea litigiilor interprofesionale
Articolul 135
(1) Litigiile dintre notarii publici cu privire la exercitarea profesiei, relaţiile profesionale, cele dintre asociaţi sau
care privesc conlucrarea dintre diferitele forme de exerciţiu al profesiei sunt supuse, anterior oricărei alte
proceduri judiciare, medierii sau, după caz, arbitrajului efectuate de către Colegiul director al Camerei în a cărei
circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarii publici.
(2) Litigiile dintre notarii publici din Camere diferite, cele dintre notarii publici şi Camere, cele dintre Camere,
notarii publici şi Uniune, precum şi cele dintre Camere şi Uniune sunt supuse, anterior oricărei alte proceduri
judiciare, medierii sau, după caz, arbitrajului efectuate de către Consiliul Uniunii.
(3) Petentul va sesiza preşedintele Colegiului director al Camerei sau, după caz, preşedintele Consiliului Uniunii
printr-o cerere în care va expune obiectul litigiului şi procedura aleasă.
Pagina 63 din 102

(4) Cererea va fi comunicată părţii reclamate, care va fi invitată să îşi precizeze, în scris, punctul de vedere.
(5) Procedura de desfăşurare a arbitrajului sau medierii se va stabili prin regulamentul de aplicare a prezentei
legi.
Norme de aplicare
Secţiunea a 9-a
Procedura medierii şi arbitrajului pentru soluţionarea litigiilor interprofesionale
Articolul 289
(1) Anterior sesizării instanţei de judecată, litigiile dintre notarii publici, dintre notari şi organele
profesionale, precum şi dintre organele profesionale, cu excepţia acelor litigii care sunt de
competenţa Consiliului de disciplină, sunt supuse procedurii medierii sau, după caz, arbitrajului. În
îndeplinirea acestor proceduri, părţile pot solicita soluţionarea litigiului pe calea medierii sau, după
caz, a arbitrajului.
(2) Cererea prin care se solicită medierea sau, după caz, arbitrajul cuprinde cel puţin următoarele
menţiuni: identificarea părţilor, descrierea aspectelor litigioase care urmează a fi soluţionate pe
această cale, menţiuni cu privire la o eventuală clauză compromisorie, arătarea dovezilor pe care
se întemeiază cererea, procedura aleasă pentru soluţionarea litigiului, precum şi semnătura
solicitantului.
Articolul 290
Primind cererea, preşedintele Camerei sau, după caz, preşedintele Uniunii, dispune convocarea
Colegiului director al Camerei sau, după caz, a Consiliului Uniunii şi citarea părţilor.
Articolul 291
(1) Părţile aflate în litigiu se prezintă la termenul stabilit prin citaţie, la organul competent să
soluţioneze procedura de mediere.
(2) În cazul imposibilităţii de prezentare a uneia dintre părţile convocate, partea în cauză va
înştiinţa, în timp util, organul competent despre această împrejurare. La cererea acesteia şi cu
acordul celeilalte părţi se stabileşte un nou termen pentru care se va relua procedura citării.
Articolul 292
(1) Procesul de mediere are loc la sediul Colegiului director al Camerei care a primit sesizarea cu
privire la existenţa litigiului sau la sediul Consiliului Uniunii.
(2) Procedura de mediere se închide, după caz, prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma
soluţionării totale sau parţiale a conflictului sau prin constatarea de către organul competent a
eşuării medierii.
(3) La închiderea procedurii de mediere se întocmeşte un proces-verbal care se semnează de
către părţi şi de organul competent.
(4) Când părţile aflate în dispută au ajuns la o înţelegere, se redactează de către organul
competent un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimţite de părţi.
Articolul 293
(1) Primind cererea, preşedintele Camerei sau, după caz, preşedintele Uniunii dispune măsurile
necesare în vederea soluţionării acesteia prin procedura arbitrajului.
(2) Părţile aflate în litigiu se prezintă la termenul stabilit prin citaţie la organul competent să
soluţioneze procedura de arbitraj.
(3) Litigiul se soluţionează printr-o hotărâre motivată. Hotărârea pronunţată este obligatorie pentru
părţi.
Articolul 294
Modul de organizare şi desfăşurare a procedurii arbitrajului se stabileşte prin metodologie aprobată
de către Consiliul Uniunii.
Secţiunea a 6-a
Procedura organizării licitaţiilor şi a certificării rezultatului acestora
Articolul 136
În vederea finalizării procedurii lichidării pasivului succesoral, Camerele organizează, la cererea notarului public
instrumentator al dosarului succesoral, licitaţii publice de bunuri mobile sau imobile.
Norme de aplicare
Pagina 64 din 102

Secţiunea a 6-a
Procedura organizării licitaţiilor şi a certificării rezultatului acestora în vederea
lichidării pasivului succesoral
Articolul 265
(1) În vederea finalizării procedurii lichidării pasivului succesoral, Camerele organizează, la
cererea notarului public instrumentator al dosarului succesoral, licitaţii publice de bunuri mobile sau
imobile.
(2) Licitaţia prevăzută la alin. (1) se organizează şi se desfăşoară conform prevederilor Codului de
procedură civilă privind vânzarea la licitaţie publică a bunurilor mobile şi imobile în cadrul procedurii
executării silite, care se aplică în mod corespunzător.
(3) Fiecare etapă procedurală a licitaţiei organizate de către Cameră pentru lichidarea pasivului
succesoral, precum şi rezultatul acesteia se certifică de către notarul public instrumentator al
dosarului succesoral.
Articolul 266
(1) Licitaţia se finalizează prin întocmirea unei încheieri de certificare a rezultatului licitaţiei, care se
semnează de către notarul public care instrumentează procedura succesorală, de către lichidator şi
de dobânditorul bunului.
(2) Pe baza încheierii de certificare a rezultatului licitaţiei, notarul public care instrumentează
procedura succesorală întocmeşte, cu respectarea formelor prevăzute de lege, actul prin care se
transmite dreptul de proprietate asupra bunului către dobânditor.
(3) Actul notarial se va încheia între lichidator şi dobânditor. În cuprinsul actului notarial se vor
arăta sarcinile care grevează bunul şi, dacă este cazul, condiţiile în care acestea se vor stinge şi
radia din registrele de publicitate.
(4) Sumele de bani rezultate în urma vânzării la licitaţie se consemnează într-un cont bancar
separat, deschis pe numele lichidatorului, acesta urmând să efectueze plăţile în ordinea stabilită de
lege, dispoziţiile art. 1.155, 2.333 şi 2.342 din Codul civil fiind aplicabile corespunzător.
Articolul 137
Modalitatea de organizare şi desfăşurare a licitaţiei se va stabili prin regulamentul de aplicare a prezentei legi,
potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare.
Secţiunea a 7-a
Procedura divorţului pe cale notarială
Articolul 138
(1) Procedura divorţului prin acordul soţilor este de competenţa notarului public, în condiţiile legii.
(2) Înainte de verificarea competenţei teritoriale, notarul public va verifica dacă legea aplicabilă divorţului pentru
căsătoria solicitată a fi desfăcută prin cererea primită este legea română.
(3) În cadrul procedurii notariale de divorţ, notarul public pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) admiterea cererii de divorţ; în acest caz, notarul public emite încheierea de admitere a cererii de divorţ şi
eliberează certificatul de divorţ;
b) respingerea cererii de divorţ; în acest caz, notarul public emite încheierea de respingere a cererii de divorţ.
(4) În certificatul de divorţ se vor consemna desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, în faţa notarului public,
numele de familie pe care foştii soţi le vor purta după divorţ, precum şi, după caz, menţiunile privind acordul
parental referitor la minorii rezultaţi din căsătorie.
(5) Înscrisul autentificat de notarul public prin care se constată acordul parental constituie titlu executoriu în
condiţiile art. 101 alin. (2).
Norme de aplicare
Secţiunea a 7-a
Procedura divorţului pe cale notarială
Articolul 267
(1) Procedura divorţului prin acordul soţilor este de competenţa notarului public cu sediul biroului
în circumscripţia judecătoriei sau a Tribunalului Bucureşti, în a cărei rază teritorială s-a încheiat
căsătoria sau se află ultima locuinţă comună a soţilor.
Pagina 65 din 102

(2) La primirea cererii, notarul public are obligaţia de a verifica, în prealabil, competenţa teritorială,
potrivit legii. Dacă părţile insistă să înregistreze cererea cu încălcarea competenţei, notarul public
procedează la înregistrarea cererii şi pronunţă o încheiere de respingere a acesteia.
(3) Cererea de divorţ primeşte şi un număr de înregistrare unic la nivel naţional din Registrul
naţional de evidenţă a certificatelor de divorţ (RNECD).
(4) În cazul în care stabileşte că divorţul prin acordul soţilor este de competenţa altui birou notarial,
notarul public îndrumă părţile să se adreseze notarului public competent.
(5) În cazul în care competente sunt mai multe birouri notariale, competenţa de îndeplinire a
procedurii divorţului prin acordul părţilor aparţine biroului notarial care a înregistrat primul cererea la
RNECD.
Articolul 268
Prin ultima locuinţă comună se înţelege ultima locuinţă în care au convieţuit soţii. Dovada ultimei
locuinţe comune se face, după caz, cu actele de identitate ale soţilor, din care rezultă domiciliul
comun sau reşedinţa comună a acestora, ori, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin
declaraţie autentică pe propria răspundere a fiecăruia dintre soţi, din care să rezulte care a fost
ultima locuinţă comună a acestora. Declaraţia se va consemna în cererea de divorţ şi în încheierea
de admitere a cererii de divorţ.
Articolul 269
Soţii se vor prezenta personal în faţa notarului public pentru depunerea cererii de divorţ, precum şi
ulterior, în cadrul procedurii, pentru stăruinţa în cererea de divorţ şi exprimarea consimţământului
liber şi neviciat cu privire la desfacerea căsătoriei. Prin excepţie, cererea de divorţ se poate depune
la notarul public şi prin mandatar cu procură autentică, aceasta cuprinzând toate menţiunile
necesare, potrivit legii, la depunerea cererii.
Articolul 270
(1) Cererea de divorţ se face în scris şi se semnează personal de către soţi sau prin mandatar, în
faţa notarului public la care se depune cererea.
(2) Cererea de divorţ va cuprinde declaraţia soţilor că au ori nu copii minori născuţi din căsătorie,
din afara căsătoriei sau adoptaţi, acordul de principiu al ambilor părinţi cu privire la copiii minori,
precum şi învoiala acestora asupra numelui de familie pe care îl va purta fiecare dintre soţi după
divorţ.
(3) Cererea de divorţ va fi însoţită de fotocopii de pe certificatele de naştere ale soţilor, precum şi
de pe actele de identitate ale acestora şi, după caz, ale copiilor minori. Odată cu depunerea cererii
de divorţ, soţii vor prezenta notarului public originalul certificatului de căsătorie emis de autorităţile
române, de pe care se va face copie legalizată, care va fi anexată la cererea de divorţ.
(4) Originalul certificatului de căsătorie se reţine de către notarul public până la eliberarea
certificatului de divorţ.
(5) La primirea cererii de divorţ, notarul public verifică identitatea soţilor şi dacă datele înscrise în
cererea de divorţ corespund cu datele înscrise în actele anexate cererii.
Articolul 271
(1) În ziua primirii cererii, notarul public înregistrează cererea în registrul de divorţuri, după ce a
verificat dacă este competent şi dacă a fost plătit onorariul.
(2) După înregistrarea cererii, pentru a putea continua procedura de divorţ, notarul public verifică
în RNECD să nu mai fie înregistrată de către aceiaşi soţi o altă cerere de divorţ.
(3) Notarul public, după ce efectuează operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2), acordă soţilor un
termen de reflecţie de 30 de zile şi îi informează despre aceasta la momentul înregistrării cererii.
(4) La expirarea termenului prevăzut la alin. (3), în caz de neprezentare a soţilor şi în lipsa unei
cereri de amânare a acestora, notarul public respinge cererea de divorţ prin încheiere.
(5) Notarul public respinge cererea de divorţ dacă soţii nu se înţeleg cu privire la exercitarea
drepturilor părinteşti sau la purtarea numelui de familie după divorţ.
Articolul 272
În vederea admiterii cererii de divorţ în cazul în care există copii minori, notarul public sesizează
autoritatea competentă, ataşând cererii proiectul acordului soţilor cu privire la exercitarea autorităţii
părinteşti, locuinţa copiilor, modalitatea de păstrare a legăturilor personale şi stabilirea contribuţiei
fiecăruia dintre părinţi la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor după
divorţ. La dosarul cauzei se depune raportul de anchetă socială, în vederea soluţionării procedurii de
divorţ pe cale notarială.
Pagina 66 din 102

Articolul 273
Dacă soţii stăruie în cererea de divorţ şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi
neviciat, după autentificarea acordului părinţilor cu privire la copiii minori, notarul public întocmeşte o
încheiere de admitere a cererii de divorţ prin acordul părţilor, încheiere prin care constată că aceştia
îşi exprimă consimţământul liber şi neviciat şi sunt îndeplinite, cumulativ, şi celelalte condiţii legale
prevăzute de Codul civil pentru desfacerea căsătoriei.
Articolul 274
(1) După admiterea cererii de divorţ, notarul public eliberează certificatul de divorţ prin care
constată desfăcută căsătoria prin acordul părţilor.
(2) Certificatul de divorţ se întocmeşte în 6 exemplare originale, din care: câte un exemplar pentru
fiecare dintre soţi, un exemplar pentru dosarul de divorţ, un exemplar pentru mapa de divorţuri de la
sediul biroului notarial, un exemplar pentru registrul stării civile de la locul în care s-a încheiat
căsătoria sau unde s-a transcris certificatul de căsătorie eliberat într-un alt stat şi un exemplar
pentru registrul stării civile deţinut de direcţia judeţeană de evidenţă a persoanelor.
Articolul 275
(1) În vederea eliberării certificatului de divorţ, notarul public va solicita, prin intermediul
administratorului registrelor unice ale Uniunii, alocarea numărului pentru certificatul de divorţ din
Registrul unic al certificatelor de divorţ, ţinut de Ministerul Afacerilor Interne. Numărul alocat de
acest registru se înscrie de către notarul public pe certificatul de divorţ.
(2) Procedura prin care notarul public cere alocarea numărului certificatului de divorţ din Registrul
unic al certificatelor de divorţ se stabileşte prin protocol încheiat între Ministerul Afacerilor Interne şi
Uniune.
Articolul 276
(1) Certificatul de divorţ face dovada desfacerii căsătoriei prin acordul soţilor, precum şi a numelui
de familie pe care fiecare dintre soţi îl va purta după divorţ.
(2) După eliberarea certificatului de divorţ, notarul public comunică, de îndată, o copie certificată
de pe acesta la primăria locului în care s-a încheiat căsătoria sau unde s-a transcris certificatul de
căsătorie eliberat într-un alt stat, spre a se face menţiune despre divorţ în actul de căsătorie.
La data de 25-11-2020 Alineatul (2) din Articolul 276 , Sectiunea a 7-a , Capitolul IV a fost modificat
de Punctul 2, Articolul I din ORDINUL nr. 6.887/C din 20 noiembrie 2020, publicat în MONITORUL
OFICIAL nr. 1135 din 25 noiembrie 2020
(3) Odată cu eliberarea certificatului de divorţ, notarul public restituie soţilor certificatul de
căsătorie, pe care va înscrie menţiunea: "Desfăcut căsătoria prin certificatul de divorţ nr. .../...",
urmată de semnătura şi sigiliul notarului public instrumentator.
(4) În cazul admiterii cererii de divorţ, notarul public comunică de îndată, în format electronic,
soluţia, în vederea închiderii poziţiei respective din RNECD.
Articolul 277
Notarul public emite o încheiere de respingere a cererii de divorţ în următoarele cazuri în care nu
sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor:
a) nu are competenţa să soluţioneze cererea de divorţ;
b) unul dintre soţi este pus sub interdicţie;
c) unul dintre soţi nu îşi poate exprima consimţământul liber şi neviciat;
d) la depunerea cererii de divorţ nu sunt prezenţi ambii soţi personal sau prin mandatar;
e) unul dintre soţi sau mandatarul refuză să semneze cererea personal, în faţa notarului public;
f) soţii refuză să dea declaraţiile prevăzute de prezentul regulament;
g) soţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie care urmează a fi purtat după divorţ de către
fiecare dintre ei;
h) soţii nu prezintă, la depunerea cererii de divorţ, actul de căsătorie în original;
i) unul dintre soţi se prezintă în faţa notarului public la termenul de 30 de zile acordat şi declară că
nu mai stăruie în cererea de divorţ;
j) unul dintre soţi nu mai stăruie în cererea de divorţ, întrucât nu s-a prezentat în faţa notarului
public la termenul stabilit pentru a declara că stăruie în cererea de divorţ;
k) cererea a rămas fără obiect, întrucât căsătoria dintre soţi a fost desfăcută de către o altă
autoritate competentă;
l) soţii se împacă;
m) soţii îşi retrag cererea de divorţ;
Pagina 67 din 102

n) soţii nu se înţeleg cu privire la obligaţiile pe care le au în legătură cu copiii minori sau cu privire
la numele ce urmează să îl poarte după divorţ;
o) înainte de finalizarea procedurii de divorţ unul dintre soţi a decedat, căsătoria încetând în acest
mod.
Articolul 278
(1) În cazul respingerii cererii de divorţ, notarul public comunică de îndată, în format electronic,
soluţia pronunţată, în vederea închiderii poziţiei respective în RNECD.
(2) Rectificarea erorilor materiale din certificatul de divorţ se soluţionează potrivit dispoziţiilor în
materie de stare civilă.
Secţiunea a 8-a
Procedura apostilei şi supralegalizării actelor notariale
Articolul 139
(1) În cazul în care, pentru valabilitatea în străinătate a actului notarial, este necesară supralegalizarea
semnăturii şi a sigiliului notarului public sau apostilarea actelor notariale, aceste proceduri se îndeplinesc de
către Cameră, la sediul principal ori la sediile judeţene ale acesteia, în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară
activitatea notarul public care a instrumentat actul, în condiţiile stabilite prin regulament. Pentru finalizarea
procedurii de supralegalizare, actul notarial supralegalizat de către Cameră urmează să fie supralegalizat de
către Ministerul Afacerilor Externe şi misiunea diplomatică sau oficiul consular din România al statului în care
actul urmează să fie folosit. Notarul public va pune în vedere părţii obligaţia îndeplinirii acestei cerinţe.
(2) Birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emană de la autorităţile altui stat decât dacă
semnăturile şi sigiliile acelor autorităţi sunt supralegalizate de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al
României din acest stat ori de către Ministerul Afacerilor Externe al României.
(3) În cazul în care prin convenţii internaţionale la care România este parte se prevede altfel, se aplică acele
convenţii.
Norme de aplicare
Secţiunea a 8-a
Procedura apostilei şi supralegalizării actelor notariale
Articolul 279
(1) Pentru valabilitatea în străinătate a actului notarial este necesară supralegalizarea semnăturii şi
a sigiliului sau apostilarea acestora de către Camere, în condiţiile legii, ale prezentului regulament
şi ale metodologiei aprobate de Consiliul Uniunii.
(2) Actele notariale care pot fi supuse procedurii apostilării sau supralegalizării în condiţiile stabilite
de prezentul regulament sunt actele îndeplinite de către notarii publici, cu respectarea dispoziţiilor
legii.
(3) Apostila aplicată de Camere atestă faptul că actul a fost supus unei proceduri notariale,
veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul procedurii sau, după caz, identitatea
sigiliului sau a ştampilei de pe act. Apostila se aplică de către Camere numai pe actele notariale
prevăzute de prezentul regulament, care urmează a fi folosite pe teritoriul statelor părţi la Convenţia
privind suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie
1961 şi denumită în continuare Convenţia de la Haga, care au aderat la aceasta sau au ratificat-o.
(4) Prin supralegalizare se atestă, pentru statele care nu sunt semnatare ale Convenţiei de la
Haga sau cu care România nu a încheiat tratate care conţin dispoziţii privind scutirea de legalizare
sau de orice altă formalitate echivalentă pentru recunoaşterea reciprocă a valabilităţii actelor, că
actul notarial supus acestei proceduri este un act oficial, veracitatea semnăturii şi calitatea în care a
acţionat autoritatea care a îndeplinit actul, precum şi identitatea sigiliului sau a ştampilei de pe
acest act. Supralegalizarea de către Camere se face numai pe actele notariale.
(5) Modelul încheierii de supralegalizare a actului notarial este prevăzut în anexa la metodologia
aprobată de Consiliul Uniunii.
(6) Ştampila pentru apostilă, precum şi cea pentru supralegalizare au diametrul de 35 mm şi
cuprind cel puţin denumirea Camerei şi denumirea procedurii: "apostilă" şi, respectiv,
"supralegalizare". Pentru ştampilele sediului principal al Camerei se va preciza denumirea localităţii
în care funcţionează sediul principal, iar pentru ştampilele sediilor secundare, denumirea judeţului
în care funcţionează acestea. Modelele ştampilelor pentru apostilă şi supralegalizare sunt
prevăzute în anexa la metodologia aprobată de Consiliul Uniunii.
Pagina 68 din 102

(7) Pe fiecare act pe care se aplică apostila sau supralegalizarea se înscrie, sub încheierea care
certifică aplicarea procedurii, următoarea menţiune, după caz: "Această apostilă/supralegalizare
certifică veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat autoritatea care a îndeplinit procedura
sau, după caz, identitatea sigiliului ori a ştampilei de pe act. Această apostilă/supralegalizare nu
certifică conţinutul documentului". Pentru fiecare procedură, Camerele vor realiza, prin intermediul
Uniunii, parafe care vor avea înscrise textul menţionat şi care vor fi aplicate pe fiecare document de
către persoana desemnată, în funcţie de procedura solicitată.
(8) Procedura de supralegalizare se realizează în următoarele etape succesive:
a) atestarea efectuată de către Cameră în condiţiile mai sus arătate;
b) atestarea efectuată de către Ministerul Afacerilor Externe;
c) atestarea efectuată de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului în care actul
urmează a fi folosit.
(9) Dacă înscrisul emis de autorităţile străine a fost supralegalizat în statul de origine, documentul
atestat de autorităţile statului emitent va fi atestat, în vederea folosirii în România, şi de misiunea
diplomatică sau consulară română aflată pe teritoriul statului unde a fost emis documentul sau,
după caz, de Ministerul Afacerilor Externe al României.
Articolul 280
(1) Fac excepţie de la aplicarea apostilei sau supralegalizării actele notariale care urmează să fie
folosite în state cu care România are încheiate tratate care conţin dispoziţii privind scutirea de
legalizare sau de orice altă formalitate echivalentă pentru recunoaşterea reciprocă a valabilităţii
acestor acte. În situaţia în care, deşi solicitantului actului i se aduce la cunoştinţă acest fapt, acesta
stăruie să îi fie aplicată procedura solicitată, iar actele depuse îndeplinesc condiţiile prevăzute de
prezentul regulament, Camera va întocmi procedura solicitată pentru statul respectiv.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul în care se solicită aplicarea apostilei pe acte care
urmează a fi folosite în state nemembre ale Convenţiei de la Haga.
Articolul 281
(1) Activitatea de aplicare a apostilei sau a supralegalizării pe actele notariale se desfăşoară de
către Camere, prin intermediul birourilor apostilă şi supralegalizare, birouri care funcţionează la
sediul principal şi la sediile secundare ale Camerei.
(2) În cadrul fiecăruia dintre aceste birouri va funcţiona cel puţin o persoană cu studii superioare
juridice, numită în continuare "persoana desemnată", căreia îi revine în competenţă aplicarea
apostilei sau supralegalizarea actelor notariale.
(3) Înainte de începerea activităţii, persoana desemnată va depune specimenul de semnătură la
Uniune, în Registrul unic de evidenţă a specimenelor de semnătură ale persoanelor desemnate şi a
specimenelor sigiliilor pentru apostilă şi supralegalizare ale camerelor notarilor publici, denumit în
continuare Registrul unic de apostilă şi supralegalizare.
(4) Apostila sau supralegalizarea se aplică numai de către persoana desemnată, al cărei specimen
de semnătură se află în registrul ţinut de Uniune.
(5) Pentru fiecare procedură îndeplinită, Camera foloseşte sigilii distincte, înregistrate în prealabil
în Registrul unic de apostilă şi supralegalizare, puse la dispoziţie de către Uniune.
Articolul 282
(1) Apostilarea sau supralegalizarea actelor notariale poate fi solicitată de titularul actului sau de
orice alt deţinător al acestuia.
(2) Apostila sau supralegalizarea se aplică fie direct pe actul original sau pe copia legalizată a
actului, fie pe o prelungire a acestora, care va face corp comun cu actul apostilat sau supralegalizat
şi care va fi broşată cu acesta. Între actul apostilat sau supralegalizat şi prelungirea pe care se
înscrie apostila sau supralegalizarea se vor aplica cel puţin două ştampile de legătură ale biroului
apostilă şi supralegalizare, precum şi semnătura persoanei desemnate, pe fiecare dintre ştampile.
Articolul 283
(1) Se pot apostila sau supralegaliza şi traduceri legalizate de către notarul public sau, după caz,
traduceri efectuate de către interpretul şi traducătorul autorizat, dacă semnătura acestuia, aflată pe
traducerea respectivă, a fost legalizată de către notarul public în condiţiile art. 152 din lege. Pentru
a fi apostilate sau supralegalizate, la traduceri se anexează copii ale actelor care au fost traduse,
acestea făcând corp comun cu actul apostilat sau supralegalizat.
Pagina 69 din 102

(2) Nu se pot apostila sau supralegaliza traducerile prevăzute la alin. (1) ale unor înscrisuri sub
semnătură privată, cu excepţia celor care au fost supuse unei proceduri notariale cum sunt: dată
certă, legalizare de semnătură, copie legalizată etc.
Articolul 284
(1) În cazul în care se solicită apostilarea sau supralegalizarea unor traduceri legalizate de către
notarul public, această operaţiune se poate realiza numai dacă actul tradus şi legalizat este un act
emis, certificat ori confirmat de autorităţile române sau de către o altă persoană autorizată de
acestea, o copie a acestuia urmând a fi ataşată traducerii legalizate a cărei apostilare sau
supralegalizate este solicitată.
(2) În cazul în care se solicită apostilarea sau supralegalizarea unei copii legalizate de către
notarul public, această operaţiune se poate realiza numai dacă actul de pe care a fost făcută copia
legalizată este un act oficial emis, certificat ori confirmat de autorităţile române sau de către o altă
persoană autorizată de acestea.
Articolul 285
Aplicarea apostilei sau supralegalizării poate fi refuzată dacă:
a) actul a cărui apostilare se solicită este destinat folosirii pe teritoriul unui stat care nu este parte
la Convenţia de la Haga sau actul a cărui supralegalizare se solicită este destinat folosirii pe
teritoriul unui stat parte la Convenţia de la Haga;
b) textul actului nu este lizibil din cauza deteriorării;
c) actul este completat sau semnat cu creion;
d) actul conţine adăugiri sau corecturi neconfirmate oficial;
e) actul nu e susceptibil a fi apostilat sau supralegalizat;
f) Camera nu deţine specimenele semnăturilor persoanelor semnatare ale actului supus procedurii
apostilării sau supralegalizării;
g) actul nu a fost supus unei proceduri notariale.
Articolul 286
Tariful perceput pentru aplicarea procedurii pe fiecare exemplar al actului apostilat sau
supralegalizat se stabileşte, prin hotărâre, de către Consiliul Uniunii.
Articolul 287
(1) Arhivarea actelor apostilate sau supralegalizate se va face în mape distincte pentru fiecare
procedură, în conformitate cu prevederile nomenclatorului arhivistic aprobat de Uniune şi avizat de
Arhivele Naţionale ale României.
(2) Cererile împreună cu copiile anexate se vor păstra de către Camere în mape, potrivit alin. (1),
precum şi în format electronic.
Articolul 288
Consiliul Uniunii aprobă, prin hotărâre, metodologia de aplicare a apostilei şi a supralegalizării de
către Camere, precum şi modul de organizare şi desfăşurare a acestei activităţi.
Secţiunea a 9-a
Respingerea unui act sau a unei proceduri notariale
Articolul 140
Încheierea de respingere reprezintă procedura prin care notarul public refuză motivat îndeplinirea unui act notarial.
Articolul 141
Se pot respinge atât cererea de îndeplinire a unei proceduri, cât şi actul solicitat de parte.
Articolul 142
Cererea se înregistrează în registrul general la data depunerii, iar încheierea de respingere va purta numărul
cererii şi data la care se emite.
Articolul 143
Încheierea de respingere se redactează în cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii sau, după caz, de la data
îndeplinirii procedurii de citare şi trebuie motivată în drept şi în fapt, cu precizarea termenului în care poate fi
atacată şi a instanţei competente.
Articolul 144
(1) Împotriva încheierii de respingere partea nemulţumită poate face plângere, în termen de 10 zile de la
comunicare, la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşi desfăşoară activitatea notarul public.
Pagina 70 din 102

(2) Plângerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va înainta de îndată
instanţei, împreună cu dosarul cauzei.
(3) Judecarea plângerii se face cu citarea tuturor părţilor interesate în cauză. În soluţionarea plângerii notarul
public nu are calitate procesuală.
Articolul 145
Dacă instanţa admite plângerea, notarul public este obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămasă
definitivă şi va face menţiune despre aceasta la redactarea actului. Actul se va îndeplini numai după plata
onorariului şi a celorlalte taxe şi tarife.
Secţiunea a 10-a
Procedura citării, comunicării şi notificării în materie notarială
Articolul 146
Citarea părţilor şi comunicarea actelor de procedură în materie notarială se fac în conformitate cu dispoziţiile
Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare.
Norme de aplicare
Secţiunea a 10-a
Procedura citării, comunicării şi notificării în materie notarială
Articolul 295
Citarea şi notificarea părţilor, precum şi comunicarea actelor de procedură în materie notarială se
fac cu respectarea metodologiei adoptate de Consiliul Uniunii.
Articolul 296
Modelul citaţiei şi cel al notificării, precum şi dovada de îndeplinire a acestor proceduri sunt
prevăzute în anexele nr. 37 şi 38.
Articolul 147
Modelul citaţiei şi cel al notificării se vor stabili prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Secţiunea a 11-a
Alte proceduri notariale
A. Legalizarea semnăturilor şi a sigiliilor
Articolul 148
(1) Notarul public poate legaliza semnătura părţilor numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere formă
autentică ca o condiţie de valabilitate a actului, cu respectarea dispoziţiilor din prezenta lege.
(2) Pentru legalizarea semnăturii, părţile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate.
(3) Notarul public va identifica părţile, se va convinge că acestea cunosc conţinutul înscrisului, după care le va
cere să subscrie în faţa sa toate exemplarele înscrisului.
(4) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizării de semnătură, în sensul art. 84
lit. g), prin următoarele menţiuni:
a) data (anul, luna, ziua);
b) numele părţii şi faptul prezentării ei în persoană;
c) constatarea subscrierii în faţa notarului public a tuturor exemplarelor înscrisului.
(5) La cererea părţii, notarul public poate legaliza specimenul de semnătură al persoanei care se va prezenta
personal la sediul biroului notarial şi care va semna în faţa notarului public.
(6) Pentru legalizarea sigiliului, partea îl va prezenta notarului public care, după verificare, va întocmi
încheierea de legalizare.
Norme de aplicare
Articolul 297
(1) Notarul public poate legaliza semnătura părţilor numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere
ca forma autentică să fie o condiţie de valabilitate a actului.
(2) Pentru legalizarea semnăturii lor, părţile se prezintă personal în faţa notarului public.
(3) Exemplarele înscrisului se prezintă notarului public nesemnate, urmând a fi semnate în faţa
acestuia.
(4) Legalizarea semnăturii părţilor de către notarul public face dovada deplină a prezenţei acestora,
a semnării înscrisului în faţa notarului public, precum şi a datei acestuia.
Pagina 71 din 102

(5) Notarul public nu este răspunzător de conţinutul înscrisului, verificând doar ca acesta să nu fie
contrar legii şi bunelor moravuri.
Articolul 298
(1) Pentru legalizarea amprentei sigiliului, acesta se aplică, în prezenţa notarului public, pe suportul
material prezentat în acest scop de către partea interesată, care va fi identificată în încheierea de
legalizare a sigiliului.
(2) Pentru legalizarea amprentei dispozitivului silvic special de marcat, acesta se va aplica pe un
singur suport de hârtie corespunzător, care se păstrează în depozit notarial. Încheierea de legalizare
se întocmeşte în numărul de exemplare cerut de părţi, plus câte unul pentru fiecare dintre
procedurile notariale îndeplinite, părţilor eliberându-li-se numai încheierea de legalizare a sigiliului şi
cea de primire în depozit.
(3) La cererea părţilor, notarul public poate legaliza şi amprenta ştampilei persoanei juridice, a unui
profesionist sau a oricărei entităţi fără personalitate juridică, reglementată de lege.
Articolul 299
Încheierea de legalizare a specimenului de semnătură şi/sau a amprentei sigiliului ori ştampilei
cuprinde menţiunile prevăzute de art. 147 alin. (4) din lege, privind îndeplinirea condiţiilor esenţiale
ale legalizării semnăturii.
B. Dare de dată certă înscrisurilor
Articolul 149
(1) Înscrisul căruia urmează să i se dea dată certă se întocmeşte în numărul de exemplare cerut de parte.
(2) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale pentru dare de dată certă, în sensul art. 84 lit.
g), prin următoarele menţiuni:
a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora;
b) starea în care se află înscrisul şi particularităţile acestuia;
c) denumirea înscrisului aşa cum apare în acesta sau, în lipsă, o denumire corespunzătoare raportului juridic
constatat de acel înscris.
Norme de aplicare
Articolul 300
(1) Darea de dată certă pe înscrisurile prezentate de părţi se îndeplineşte în condiţiile prevăzute de
lege.
(2) Notarul public nu este răspunzător de conţinutul înscrisului, verificând doar ca acesta să nu fie
contrar legii şi bunelor moravuri.
(3) O copie a înscrisului purtând încheierea de dată certă se opreşte în arhiva biroului notarial.
C. Certificarea unor fapte
Articolul 150
(1) Notarul public poate certifica următoarele fapte pe care le constată personal:
a) faptul că o persoană se află în viaţă;
b) faptul că o persoană se află într-un anumit loc;
c) faptul că persoana din fotografie este aceeaşi cu persoana care cere certificarea;
d) faptul că o persoană, ca urmare a unei somaţii sau notificări, s-a prezentat ori nu într-o anumită zi şi la o
anumită oră într-un anumit loc, precum şi declaraţia acesteia;
e) rezultatele tombolelor, tragerilor la sorţi, concursurilor, loteriilor publicitare, organizate de entităţi autorizate
în conformitate cu acte normative speciale, dacă nu sunt date, prin lege, în competenţa altor organe;
f) certificarea site-urilor, programelor informatice sau a altor produse, dacă nu sunt date, prin lege, în
competenţa altor organe;
g) certificarea altor fapte care nu sunt date în competenţa exclusivă a altor organe.
(2) În încheiere se vor menţiona şi ora constatării, precum şi fapta care se certifică.
Norme de aplicare
Articolul 301
În vederea certificării faptelor prevăzute de lege, notarul public va întocmi încheierea
corespunzătoare, în cuprinsul căreia va identifica persoana care solicită certificarea şi va constata
faptul certificat. Încheierea se întocmeşte în numărul de exemplare solicitat, plus unul pentru arhivă.
Articolul 302
Pagina 72 din 102

(1) Certificarea faptului că o persoană este în viaţă se constată de către notarul public prin
percepţia acestuia în baza simţurilor proprii, asupra persoanei prezente în faţa sa.
(2) Încheierea de certificare a faptului că persoana se află în viaţă va cuprinde elementele de
identificare ale persoanei şi modul în care i s-a stabilit identitatea potrivit art. 85 din lege, data
identificării în format an, lună, zi, ora constatării, precum şi semnătura solicitantului.
Articolul 303
Notarul public certifică, prin încheiere, faptul că o persoană s-a prezentat la sediul biroului notarial
sau că aceasta s-a aflat într-un anumit loc. În acest din urmă caz, notarul public se deplasează în
acel loc, dar numai în limita circumscripţiei sale teritoriale, pentru a constata cele solicitate.
Articolul 304
(1) Pentru certificarea faptului că persoana din fotografie este aceeaşi cu persoana care cere
certificarea, aceasta depune o fotografie de dată recentă, în numărul de exemplare câte se solicită
să fie certificate, plus unul pentru arhivă. Identificarea persoanei se face în condiţiile legii.
(2) Încheierea de certificare se întocmeşte în numărul de exemplare solicitat, plus unul pentru
arhivă. Fotografia se aplică pe fiecare exemplar al încheierii, iar notarul public va face următoarea
menţiune pe încheiere: "Persoana din fotografie este.... Notar public, l.s." Pe marginea fotografiei se
aplică matricea timbrului sec al notarului public, fără a se deteriora fotografia.
Articolul 305
(1) Pentru certificarea faptului că o persoană s-a prezentat în urma unei somaţii sau notificări la o
anumită zi şi oră la sediul biroului notarial sau într-un alt loc, partea interesată depune un exemplar
al somaţiei sau al notificării, împreună cu dovada comunicării acesteia către toate persoanele
interesate.
(2) Notarul public verifică dacă înmânarea sau comunicarea somaţiei ori notificării s-a făcut în
condiţiile legii, iar în caz contrar, va cere repetarea procedurii. Neregularităţile procedurii de citare se
consideră acoperite în cazul în care persoana somată sau notificată se prezintă în faţa notarului
public.
(3) La data, ora şi locul indicate în somaţie sau notificare, notarul public dispune să se strige de 3
ori la intervale de 5 minute numele şi prenumele persoanei somate sau notificate.
(4) În cazul în care notarul public îndeplineşte procedura de certificare prevăzută la alin. (1) în afara
sediului biroului notarial, acesta se poate deplasa numai în limitele circumscripţiei teritoriale în care
îşi desfăşoară activitatea.
(5) Declaraţia persoanei somate sau notificate se consemnează în încheierea de certificare,
semnată de notarul public şi de părţile interesate. În cazul refuzului de a face declaraţia sau de a
semna, precum şi în caz de neprezentare a persoanei somate sau notificate, se va face menţiunea
corespunzătoare în încheiere.
(6) Somaţia sau notificarea nu este necesară la îndeplinirea certificării de fapte, dacă printr-un act
autentic părţile au convenit anterior asupra tuturor elementelor care le-ar fi fost comunicate prin
somaţie sau notificare.
(7) Încheierea se va întocmi în numărul de exemplare solicitat de parte, plus unul pentru arhivă.
Articolul 306
Certificarea rezultatelor tombolelor, tragerilor la sorţi, concursurilor, loteriilor publicitare, licitaţiilor şi
/sau etapelor procedurale ale licitaţiilor, solicitată notarului public, se face de către acesta prin
încheiere. Notarul public va întocmi încheieri separate pe care le va înregistra distinct în registrul
general, în fiecare zi, în cazul în care evenimentele certificate se desfăşoară pe parcursul mai multor
zile.
Articolul 307
(1) Certificarea site-urilor se face de notarul public, prin încheiere, la cererea celui interesat.
Încheierea cuprinde identificarea solicitantului, adresa paginii de internet, numărul de pagini tipărite
şi data, respectiv anul, luna, ziua, ora şi minutul publicării. La încheiere se ataşează captura de
ecran tipărită pe suport hârtie.
(2) În îndeplinirea procedurii notarul public poate solicita prezenţa unui expert în domeniu.
Articolul 308
(1) La încheierea de certificare a programelor informatice solicitată notarului public, indiferent de
forma în care programul este prezentat de către parte, se anexează varianta tipărită, integrală sau
parţială a programului, după caz.
Pagina 73 din 102

(2) Încheierea cuprinde identificarea solicitantului, numărul de pagini tipărite cu semnătura
solicitantului la sfârşitul documentului, data, respectiv anul, luna, ziua, ora şi minutul, indicarea
suportului electronic pe care a fost prezentat, spre tipărire, programul aflat pe CD, DVD, dispozitiv
de memorie sau pe orice alt dispozitiv de stocare, precum şi denumirea programului prezentat.
Încheierea şi documentul anexat se eliberează părţii în numărul de exemplare solicitat.
(3) În îndeplinirea procedurii notarul public poate solicita ca programul să fie atestat de un expert în
domeniu.
Articolul 309
(1) În cazul în care se solicită certificarea unui anumit produs, acesta se prezintă la sediul biroului
notarial sau, după caz, este identificat de notarul public în urma deplasării la locul unde se află
produsul, în limitele circumscripţiei sale teritoriale.
(2) În cuprinsul încheierii de certificare, identificarea produsului se va face prin descrierea
elementelor despre care solicitantul pretinde că îl diferenţiază de alte produse similare şi prin
ataşarea fotografiilor acelui produs.
(3) Încheierea de certificare cuprinde identificarea solicitantului, descrierea produsului, data,
respectiv anul, luna, ziua, ora şi minutul, şi locul constatării.
(4) La încheiere se ataşează fotografiile produsului a cărui certificare s-a solicitat, acestea purtând
semnătura solicitantului. Încheierea de certificare, împreună cu fotografiile ataşate, se eliberează
părţii în numărul de exemplare solicitat.
Articolul 310
Certificarea de către notarul public a proceselor-verbale şi a hotărârilor organelor colegiale ale
oricăror forme asociative se face la cerere, printr-o încheiere, în condiţiile legii. În încheiere, notarul
public menţionează datele de identificare a solicitantului acestei proceduri şi, după caz, a
semnatarilor, calitatea acestora, data, respectiv anul, luna, ziua, ora, şi locul certificării. La încheiere
se anexează hotărârea sau, după caz, procesul-verbal întocmit de semnatari. Încheierea de
certificare emisă de notarul public nu atestă legalitatea hotărârii sau a procesului-verbal întocmit, ci
numai faptele consemnate în încheierea de certificare.
Articolul 151
(1) Notarul public certifică, la cerere, procesele-verbale sau hotărârile organelor colegiale ale oricăror forme
asociative, printr-o încheiere în care se vor menţiona data şi locul întrunirii, precum şi faptul semnării procesului-
verbal sau a hotărârii de către unul ori mai mulţi dintre participanţi.
(2) În vederea certificării proceselor-verbale şi hotărârilor, notarul public stabileşte calitatea şi identitatea
semnatarilor acestora.
D. Legalizarea copiilor după înscrisuri
Articolul 152
(1) Notarul public eliberează copii legalizate numai de pe înscrisurile originale prezentate de părţi, astfel cum
au fost emise în starea lor iniţială, după confruntarea copiei cu originalul.
(2) În cazul legalizării copiei de pe acte de identitate sau titluri de călătorie, în încheierea de legalizare se va
menţiona scopul în care urmează a fi folosită copia.
(3) Se pot legaliza copii atât de pe un înscris original în întregime, cât şi de pe părţi determinate ale acestuia,
cu condiţia să nu se denatureze înţelesul integral al înscrisului.
(4) Pe copie, înainte de a se reda conţinutul actului, se va menţiona „EXTRAS“, iar în încheierea de legalizare
a acesteia se va face menţiunea corespunzătoare.
(5) În cererea pentru legalizarea copiei se va identifica înscrisul, precizându-se numărul de exemplare cerut de
parte. Un exemplar al copiei legalizate se va reţine la dosar.
(6) Copiile certificate/legalizate eliberate din arhivele notariale sunt valabile 6 luni.
(7) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizării copiei, în sensul art. 84 lit. g),
prin următoarele menţiuni:
a) atestarea conformităţii copiei cu înscrisul prezentat;
b) starea în care se află înscrisul;
c) semnătura secretarului care a făcut colaţionarea;
d) denumirea înscrisului aşa cum apare în acesta sau, în lipsă, o denumire corespunzătoare raportului juridic
constatat de acel înscris.
(8) Dacă se legalizează un înscris sub semnătură privată sau din arhiva biroului notarial, în încheiere se va
face menţiune expresă în acest sens.
Pagina 74 din 102

(9) În cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o pregătire de specialitate, copia se va
elibera numai pe baza confruntării efectuate de către un expert desemnat de notar, potrivit legii. În acest caz,
încheierea este semnată şi de expert.
(10) Copii legalizate din arhiva biroului notarial de pe actele emise de notarul public se eliberează numai
părţilor, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi celor care justifică un drept sau un interes legitim.
Fotocopierea se face de pe originalul din arhivă, cu toate menţiunile şi modificările aduse originalului până la
data eliberării copiei legalizate.
(11) În vederea legalizării copiei unui înscris original întocmit într-o altă limbă decât cea română, acel înscris va
fi tradus în limba română de un traducător şi interpret autorizat. Copia legalizată de pe înscrisul original, însoţită
de traducerea în limba română, va fi eliberată părţii în numărul de exemplare solicitat. Un exemplar din acestea
se păstrează în arhiva notarului.
Norme de aplicare
Articolul 311
(1) Cererea pentru legalizarea copiei de pe un înscris cuprinde numele, prenumele şi adresa
solicitantului, identificarea înscrisului a cărui copie se cere a fi legalizată şi numărul de exemplare
cerut.
(2) Un exemplar al copiei legalizate se reţine la dosar.
(3) Nu se pot elibera copii legalizate de pe înscrisurile care conţin corecturi, ştersături, adăugări,
cuvinte tăiate sau alte particularităţi, dacă nu sunt confirmate prin semnătura şi sigiliul autorităţii care
le-a întocmit sau, după caz, semnătura părţilor.
(4) În cazul în care înscrisul prezintă alte particularităţi care nu afectează conţinutul sau forma
actului ori acesta este plastifiat, în încheierea de legalizare a copiei se fac menţiunile
corespunzătoare acestor particularităţi.
(5) Identificarea persoanei care solicită eliberarea copiei legalizate nu este obligatorie.
(6) La cererea părţilor, a succesorilor sau reprezentanţilor acestora, precum şi a altor persoane
care justifică un drept sau un interes legitim, notarul public eliberează copii legalizate de pe actele
originale existente în arhiva biroului notarial. Pentru actele notariale întocmite în mai multe
exemplare originale, copia legalizată din arhivă se eliberează de pe exemplarul original aflat în
arhivă. Pentru actele notariale întocmite într-un singur exemplar original, copia legalizată din arhivă
se eliberează de pe duplicatul actului aflat în arhivă.
(7) Copia legalizată din arhivă va cuprinde toate menţiunile făcute pe actul notarial original din
arhivă în intervalul cuprins între data întocmirii actului original şi data întocmirii copiei legalizate, cum
ar fi rectificări, revocări totale sau parţiale ori anulări. Dacă originalul actului a fost rectificat, copia
legalizată cuprinde atât textul actului original, cât şi al încheierii de rectificare.
(8) Dispoziţiile alin. (7) se aplică în mod corespunzător şi în cazul copiilor certificate eliberate de pe
actele notariale aflate în arhivele Camerelor.
Articolul 312
(1) Se pot legaliza copii atât de pe un înscris în întregime, cât şi de pe părţi determinate ale
acestuia, cu condiţia să nu se denatureze înţelesul integral al înscrisului.
(2) Pe copia legalizată şi în încheierea de legalizare a acesteia se face menţiunea corespunzătoare.
Articolul 313
Dacă se eliberează o copie legalizată de pe un înscris sub semnătură privată, încheierea cuprinde
menţiunea că înscrisul de pe care s-a eliberat copia este sub semnătură privată.
Articolul 314
(1) Textul copiei care urmează să fie legalizată trebuie scris în continuare, fără spaţii libere, în afară
de cazul în care pentru întocmirea copiei se folosesc imprimate tipizate sau fotocopii.
(2) Pentru a se înlătura posibilitatea unor denaturări ulterioare în copiile legalizate, imediat după
textul înscrisului care se legalizează se aplică parafa cu textul: "legalizarea pe verso" sau, după caz,
"urmează în continuare legalizarea".
Articolul 315
(1) Încheierea de legalizare a copiei de pe un înscris întocmit într-o altă limbă decât cea română se
semnează de notarul public care a făcut confruntarea, în cazul în care limba străină este limba sa
maternă sau pentru care a fost autorizat ca interpret şi traducător. În cazul în care confruntarea se
face de către un interpret şi traducător autorizat, încheierea se semnează de acesta în faţa notarului
Pagina 75 din 102

public, în afară de cazul în care interpretul şi traducătorul autorizat are depus specimenul de
semnătură la biroul notarial. La încheiere se anexează traducerea în limba română a înscrisului,
certificată de traducătorul autorizat.
(2) Copia înscrisului tradus în limba română se anexează la exemplarul traducerii acestuia, care
rămâne în arhiva notarului public.
Articolul 316
(1) Copia legalizată a unui înscris pentru a cărei colaţionare cu originalul se cere o pregătire de
specialitate se eliberează pe baza colaţionării de către un expert desemnat de notarul public.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), încheierea de legalizare se semnează de notarul public şi de
expert.
Articolul 317
(1) Încheierea de legalizare de pe copiile care se eliberează părţilor se scrie, după caz, pe versoul
înscrisului care se legalizează, dacă acesta are o singură filă, sau în continuarea acestuia, în cazul
în care textul este scris şi pe verso sau pe mai multe file în continuare.
(2) Înscrisul cuprinzând mai multe file va fi cusut, legat sau broşat. În acest caz, precum şi dacă
pentru întocmirea încheierii se foloseşte un adaos, sigiliul notarului public se aplică între filele
înscrisului şi, respectiv, parte pe fila înscrisului, parte pe adaosul folosit în condiţiile prezentului
regulament.
E. Efectuarea şi legalizarea traducerilor
Articolul 153
(1) Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcută de notarul public autorizat în acest scop,
traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar
notarul va legaliza semnătura traducătorului. Legalizarea semnăturii traducătorului se poate face şi după
specimenul de semnătură depus la biroul notarului public.
(2) Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în altă limbă
străină, atât certificarea traducerii, cât şi legalizarea semnăturii traducătorului de către notarul public se vor face
şi în limba străină în care se face traducerea.
Norme de aplicare
Articolul 318
(1) Legalizarea semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat se face potrivit procedurii
prevăzute de lege şi prezentei subsecţiuni. În actele şi procedurile notariale, traducerile se
efectuează de interpreţi şi traducători autorizaţi de Ministerul Justiţiei.
(2) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European
ori ai Confederaţiei Elveţiene pot desfăşura activitatea de interpret şi traducător autorizat în acte şi
proceduri notariale dacă le-au fost recunoscute de Ministerul Justiţiei certificatele sau alte
documente similare care atestă calitatea de interpret şi traducător autorizat în specialitatea ştiinţe
juridice, emise/eliberate de autorităţile competente din statul de origine sau de provenienţă.
Articolul 319
(1) Înscrisul care se traduce se prezintă notarului public în una dintre următoarele forme:
a) în original. Originalul poate fi un înscris sub semnătură privată căruia i s-a dat, după caz, dată
certă, legalizare de semnătură ori certificare sau poate fi un înscris autentic;
b) în copie legalizată ori certificată de autoritatea competentă care deţine în arhivă originalul
înscrisului.
(2) Interpretul şi traducătorul autorizat are obligaţia de a traduce complet, fără omisiuni, textul
prezentat spre traducere şi de a nu îi denatura conţinutul şi sensul. Prin text prezentat spre
traducere se înţelege fie o parte din textul înscrisului, fie textul înscrisului în întregime. În cazul în
care se solicită traducerea doar a unei părţi din textul înscrisului se va putea face doar această
traducere, nefiind necesară şi traducerea textului înscrisului în întregime. La sfârşitul traducerii se va
înscrie formula de certificare a traducerii, prin care interpretul şi traducătorul autorizat va certifica
exactitatea traducerii, faptul că textul prezentat spre traducere a fost tradus în întregime, fără
omisiuni, şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul.
(3) În cazul legalizării semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat care a efectuat o traducere
din limba română într-o limbă străină, calificarea de către notarul public a înscrisului tradus se face
pe baza datelor şi informaţiilor cuprinse în înscrisul în limba română prezentat de interpretul şi
traducătorul autorizat în una dintre formele prevăzute la alin. (1). În situaţia în care din înscrisul
prezentat în limba română nu rezultă date şi informaţii suficiente pentru calificarea de către notarul
Pagina 76 din 102

public a actului tradus, acesta respinge cererea de îndeplinire a procedurii de legalizare a semnăturii
interpretului şi traducătorului autorizat.
(4) În cazul legalizării semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat care a efectuat o traducere
dintr-o limbă străină în limba română, calificarea de către notarul public a înscrisului tradus se face
pe baza datelor şi informaţiilor cuprinse în traducerea certificată de interpretul şi traducătorul
autorizat. În situaţia în care din traducerea înscrisului nu rezultă date şi informaţii suficiente pentru
calificarea de către notarul public a actului tradus, acesta respinge cererea de îndeplinire a
procedurii de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat.
(5) Copia înscrisului care se traduce se anexează traducerii, cu aplicarea ştampilei şi a semnăturii
interpretului şi traducătorului autorizat pe marginile alăturate la îmbinarea a două file, astfel încât
ştampila de legătură să fie aplicată pe toate filele înscrisului, care se numerotează, se capsează, se
cos sau se broşează.
(6) Nu se poate legaliza semnătura interpretului şi traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat
spre traducere, înfăţişat notarului public, este în copie simplă.
(7) Încheierea de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat se întocmeşte în
urma prezentării la biroul notarului public a înscrisului care se traduce, precum şi a traducerii
acestuia, certificată de interpretul şi traducătorul autorizat.
Articolul 320
(1) Interpretul şi traducătorul autorizat care efectuează traducerea întocmeşte formula de
certificare, ce are următorul cuprins: "Subsemnatul, ............... (nume, prenume astfel cum sunt
menţionate în autorizaţie), interpret şi traducător autorizat pentru limba/limbile străină/străine ..., în
temeiul Autorizaţiei nr. ... din data de ..., eliberată de Ministerul Justiţiei din România, certific
exactitatea traducerii efectuate din limba ................. în limba ........., că textul prezentat a fost tradus
complet, fără omisiuni, şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul.
Înscrisul a cărui traducere se solicită în întregime/în extras are, în integralitatea sa, un număr de ....
pagini, poartă titlul/denumirea de ......., a fost emis de ... şi mi-a fost prezentat mie în întregime/în
extras.
Traducerea înscrisului prezentat are un număr de .... pagini şi a fost efectuată potrivit cererii scrise
înregistrate cu nr. ........../zz.ll.aaaa, păstrate în arhiva subsemnatului.
S-a încasat onorariul de ... lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. ........./zz.ll.aaaa.
INTERPRET ŞI TRADUCĂTOR AUTORIZAT ................ (semnătura şi ştampila)".
(2) Este interzisă modificarea în orice mod a formulei de certificare prevăzute la alin. (1), precum şi
necompletarea uneia sau mai multora dintre menţiunile cuprinse în aceasta.
Articolul 321
Notarul public refuză îndeplinirea procedurii legalizării semnăturii interpretului şi traducătorului
autorizat dacă nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege şi de prezentul regulament.
Articolul 322
(1) În procedura de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat, notarul public
verifică şi atestă că înscrisul prezentat pentru a fi tradus este prezentat în una dintre formele
prevăzute la art. 319 alin. (1), că interpretul şi traducătorul care a efectuat traducerea este autorizat
conform legii, precum şi faptul că acesta a semnat traducerea şi a aplicat ştampila.
(2) În încheierea de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat, notarul public
arată că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale, respectiv data (anul, luna, ziua), numele şi prenumele
interpretului şi traducătorului autorizat, prezentarea lui în persoană, calificarea actului prezentat spre
traducere conform art. 319 alin. (1), precum şi constatarea semnării de către acesta a traducerii. În
situaţia în care interpretul şi traducătorul autorizat şi-a depus specimenul de semnătură la biroul
notarial, nu este necesară prezenţa acestuia în faţa notarului public în vederea îndeplinirii procedurii.
Articolul 323
(1) Notarul public poate efectua traduceri în condiţiile art. 82 alin. (2) din lege.
(2) În cazul în care traducerea se efectuează de către notarul public, pe lângă menţiunile prevăzute
la art. 322 alin. (2), în încheierea de legalizare a traducerii, notarul public certifică exactitatea
traducerii, faptul că textul prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni, şi că, prin traducere,
înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul. Încheierea va cuprinde, de asemenea,
următorul text: "Înscrisul a cărui traducere se solicită în întregime/în extras are, în integralitatea sa,
un număr de .... pagini, poartă titlul/denumirea de ......., a fost emis de ... şi mi-a fost prezentat mie în
întregime/în extras.
Pagina 77 din 102

Traducerea înscrisului prezentat are un număr de .... pagini şi a fost efectuată potrivit cererii scrise
înregistrate cu nr. ........../zz.ll.aaaa, păstrate în arhiva subsemnatului.
S-a încasat onorariul de ... lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. ........./zz.ll.aaaa."
Articolul 324
Notarul public poate elibera copii legalizate de pe traducerile aflate în arhiva biroului notarial în
condiţiile prevăzute de lege şi de prezentul regulament pentru îndeplinirea procedurii de legalizare a
copiilor de pe înscrisuri.
F. Primirea în depozit de înscrisuri şi documente
Articolul 154
(1) La primirea în depozit a bunurilor, înscrisurilor şi a documentelor prezentate de părţi, precum şi a sumelor
de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite cu ocazia inventarului succesoral, notarul public va
menţiona, în încheiere, că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale primirii în depozit, în sensul art. 84 lit. g), prin
următoarele menţiuni:
a) data depunerii (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora;
b) identificarea înscrisurilor sau a bunurilor predate, arătându-se toate datele necesare în acest scop;
c) numele deponentului şi al persoanei căreia trebuie să i se elibereze înscrisurile sau bunurile;
d) termenul de păstrare.
(2) Notarul public poate apela la o societate specializată în scopul îndeplinirii procedurii prevăzute la alin. (1).
Dacă notarul public va considera că nu poate asigura condiţiile optime pentru îndeplinirea respectivei proceduri,
poate refuza îndeplinirea acesteia.
Norme de aplicare
Articolul 325
(1) La primirea în depozit a înscrisurilor, documentelor, valorilor, precum şi a altor bunuri
neperisabile, pe care notarul public are posibilitatea practică şi efectivă de a le depozita la biroul
notarial în condiţii de siguranţă şi a căror depozitare nu contravine legii şi altor dispoziţii de ordine
publică sau bunelor moravuri, notarul public va proceda la verificarea cuprinsului sau, după caz, a
conţinutului acestora.
(2) În vederea primirii în depozit, deponentul declară pe propria răspundere că bunurile au
provenienţă legală.
Articolul 326
(1) Amprentele/Tiparele dispozitivelor silvice speciale de marcat care au făcut obiectul procedurii de
certificare de sigiliu se depun în depozitul notarial.
(2) Încheierea de primire în depozit se întocmeşte în numărul de exemplare cerut de parte, plus
unul pentru arhivă.
(3) Restituirea înscrisurilor, documentelor sau valorilor primite în depozit se face pe baza semnăturii
părţilor, succesorilor sau, după caz, a reprezentanţilor acestora, în registrul de depozite.
(4) Eliberarea bunurilor sau înscrisurilor aflate în depozit se face la termenul şi în condiţiile stabilite
în încheierea de primire în depozit.
(5) La începutul fiecărui an, notarul public procedează la reînscrierea în ordine cronologică în
registrul de depozite a depozitelor neeliberate, începând cu înscrierea cea mai veche, care va purta
nr. 1 din registru.
G. Acte de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin
Articolul 155
Întocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin se face în condiţiile stabilite prin legile
speciale.
Norme de aplicare
Articolul 327
Actul de protest al cambiei, biletului la ordin sau al cecului se întocmeşte, la cererea beneficiarului,
de către notarul public, care are obligaţia de a-l înregistra, zilnic şi în ordinea datei, în registrul
prevăzut la art. 102 alin. (1) lit. g) şi de a comunica, în prima zi a fiecărei săptămâni, camerei de
comerţ şi industrie judeţene sau, după caz, a municipiului Bucureşti tabelul protestelor întocmite în
săptămâna precedentă, în condiţiile prevăzute de legile speciale.
H. Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale
Articolul 156
Pagina 78 din 102

(1) La cererea părţii, notarul public poate elibera un duplicat al unui act original aflat în arhiva sa.
(2) În textul duplicatului se reproduc cuvânt cu cuvânt cuprinsul înscrisului, cât şi cel al încheierii prin care s-a
încuviinţat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturii originale se menţionează numele de familie şi
prenumele fiecărui semnatar.
(3) Duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi înscrisul original.
(4) Competenţa eliberării duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau de alte organe cu activitate
notarială aparţine instituţiei care a preluat arhiva acestora.
Norme de aplicare
Articolul 328
(1) Eliberarea duplicatelor se face în condiţiile art. 155 din lege.
(2) Duplicatul unui înscris notarial se poate elibera la cererea oricăreia dintre părţi, a
reprezentantului legal sau convenţional, a succesorilor acestora, precum şi a oricărei persoane care
justifică un drept sau un interes legitim.
(3) Duplicatul reprezintă redarea fidelă a conţinutului actului şi a încheierii notariale, cu excepţia
semnăturii părţilor şi a notarului instrumentator. În locul semnăturilor originale ale părţilor şi a
notarului public instrumentator se menţionează numele şi prenumele fiecărui semnatar.
(4) Pe prima pagină a duplicatului se aplică o parafă cu menţiunea "DUPLICAT". După redarea
fidelă a conţinutului actului, inclusiv a conţinutului încheierii notariale, se introduce formula de
duplicat, cu următorul cuprins, sub care notarul public semnează şi aplică sigiliul: "Prezentul duplicat
al actului ..., cu nr. ..., din data ..., încheiat de către notarul public ..., se eliberează la cererea lui ...,
în calitate de ..., domiciliat în ..., identificat cu ..., CNP ..., într-un număr de ... exemplare, de ..., notar
public, şi are aceeaşi forţă probantă ca originalul. Onorariul în sumă de ... lei s-a încasat cu chitanţă
/bon fiscal/ordin de plată nr. ... ." În cazul înscrisurilor prevăzute la art. 101 din lege, formula de
duplicat va avea următorul conţinut: "Prezentul duplicat al actului ..., cu nr. ..., din data ..., încheiat
de către notarul public ..., se eliberează la cererea lui ..., în calitate de..., domiciliat în ..., identificat
cu ..., CNP ..., într-un număr de ... exemplare, de ..., notar public, are aceeaşi forţă probantă ca
originalul şi constituie titlu executoriu în condiţiile legii. Onorariul în sumă de... lei s-a încasat cu
chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. ... ."
(5) Dacă originalul actului a fost rectificat, duplicatul cuprinde atât conţinutul actului, cât şi pe cel al
încheierii de rectificare.
(6) Dacă pe actul original aflat în arhiva notarului public sau a Camerei există menţiunea revocării
sau a anulării totale ori parţiale, nu se poate elibera duplicat de pe acesta. În acest caz, se poate
elibera copie legalizată din arhivă, în condiţiile din prezentul regulament.
(7) În cazul cererii de eliberare a unui duplicat de pe actele autentice încheiate într-un singur
exemplar original, altul decât cele eliberate la autentificare, încheierea de eliberare a duplicatului va
primi număr distinct din registrul general şi va purta data eliberării, pentru fiecare exemplar eliberat.
(8) Eliberarea duplicatului de pe actele autentice întocmite într-un singur exemplar original se face
de pe actul autentic, conform art. 225 alin. (6), păstrat în arhiva notarului public.
I. Reconstituirea actelor originale
Articolul 157
(1) Actele care au dispărut fără a mai fi rămas un exemplar original se reconstituie la cerere, prin încheiere, pe
baza acordului părţilor sau, după caz, a succesorilor acestora.
(2) Reconstituirea se face de către notarul public la care s-a întocmit actul sau, dacă acestuia i-a încetat
calitatea, de către notarul public care a preluat arhiva sau de către cel desemnat în acest scop de către
preşedintele Colegiului director al Camerei. Reconstituirea se face cu citarea tuturor părţilor sau a succesorilor
acestora.
(3) În lipsa acordului părţilor, reconstituirea actelor dispărute se va face de judecătoria în circumscripţia căreia
îşi are sediul biroul notarial care a întocmit actul, în conformitate cu dispoziţiile din Codul de procedură civilă,
republicat, cu modificările ulterioare.
(4) În cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte organe cu activitate notarială, reconstituirea se face de
judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul organul care a întocmit actul sau se află domiciliul ori sediul
uneia dintre părţi, după caz.
Norme de aplicare
Articolul 329
(1) Reconstituirea actelor notariale originale se face în condiţiile prevăzute de art. 156 din lege.
Pagina 79 din 102

(2) Procedura reconstituirii de către notarul public a actelor notariale originale se îndeplineşte şi
pentru actele întocmite de notariatul de stat, ale cărui arhive se preiau de către Camere, sau
înscrisuri care au dispărut fără a mai exista un exemplar original. Reconstituirea se face cu acordul
părţilor sau, după caz, al succesorilor acestora.
Capitolul VI
Controlul activităţii notariale, arhiva şi evidenţa activităţii
Secţiunea 1
Controlul activităţii notariale
Articolul 158
(1) Actele notariale sunt supuse controlului judecătoresc, în condiţiile art. 159.
(2) Activitatea notarilor publici este supusă controlului profesional administrativ, în condiţiile prezentei legi.
Articolul 159
(1) Actele notariale pot fi atacate de părţi sau de orice persoană interesată prin acţiune în anulare la instanţa
judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare.
(2) Totodată, partea nemulţumită poate introduce plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de
îndeplinire a unui act notarial, în termen de 10 zile de la data când a luat cunoştinţă, la judecătoria în
circumscripţia căreia îşi are sediul biroul notarial care a refuzat îndeplinirea actului.
(3) Plângerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va înainta de îndată
instanţei, împreună cu dosarul cauzei.
(4) Judecarea plângerii se face cu citarea tuturor părţilor interesate în cauză. În cazul admiterii plângerii,
instanţa indică în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul.
(5) Notarul public este obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă.
Norme de aplicare
Articolul 85
(1) Controlul profesional administrativ al activităţii notariale se exercită, ori de câte ori se consideră
necesar, de către ministrul justiţiei, prin inspectorii generali de specialitate, şi de către Consiliul
Uniunii, prin Corpul de control al Uniunii.
(2) Cu excepţia controlului inopinat, fiecare entitate cu atribuţii de control are obligaţia informării
celeilalte entităţi despre declanşarea controlului, notarul public controlat, perioada de control, precum
şi obiectivele acestuia.
(3) Consiliul Uniunii poate delega Colegiului director al Camerei controlul profesional administrativ
cu privire la calitatea actelor şi lucrărilor încheiate de notarii publici. Colegiul director al Camerei
exercită controlul activităţii birourilor notariale din circumscripţia sa prin persoane desemnate de
acesta.
(4) În condiţiile alin. (3), Colegiul director al fiecărei Camere controlează modul de îndeplinire a
actelor notariale după 6 luni de la începerea activităţii sau de la încetarea măsurii suspendării
disciplinare.
(5) În cazul în care, în urma controlului administrativ profesional efectuat în condiţiile art. 159 din lege
, rezultă indicii privind săvârşirea de către notarul public a unei abateri disciplinare, efectuarea
cercetării disciplinare este obligatorie.
Articolul 86
Controlul efectuat de ministrul justiţiei sau de Consiliul Uniunii vizează, în principal, următoarele:
a) respectarea prevederilor legale, regulamentare, statutare şi deontologice în activitatea notarilor
publici;
b) ţinerea corectă a evidenţelor biroului notarial şi modul de comunicare cu evidenţele gestionate de
CNARNN, precum şi cu celelalte evidenţe cu incidenţă în activitatea notarială;
c) modul de îndeplinire a actelor şi procedurilor notariale;
d) modul de constituire şi conservare a arhivei;
e) conduita notarului public în activitatea profesională şi în societate;
f) combaterea concurenţei neloiale;
g) respectarea normelor tehnice şi igienico-sanitare de funcţionare corespunzătoare a biroului
notarial, precum şi accesul liber şi neîngrădit la serviciul notarial în timpul programului de lucru cu
publicul.
Articolul 87
Pagina 80 din 102

(1) Controlul se declanşează de către entităţile în măsură să îl exercite sau de către împuterniciţii
acestora.
(2) Ordinul sau, după caz, dispoziţia de control cuprinde, cel puţin, următoarele menţiuni:
a) locul de desfăşurare a controlului;
b) durata controlului;
c) obiectivele controlului, stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 159 din lege;
d) componenţa echipei de control.
(3) Cu excepţia controlului inopinat, ordinul sau, după caz, dispoziţia de control se aduce la
cunoştinţa Camerei în care se efectuează controlul şi, după caz, dacă notarii publici sunt
nominalizaţi, notarilor publici controlaţi. Comunicarea se face, de îndată, în scris, prin orice mijloc
care atestă confirmarea primirii.
Articolul 88
Entităţile în măsură să declanşeze efectuarea controlului sau împuterniciţii acestora pot dispune, în
conformitate cu dispoziţiile art. 159 din lege, efectuarea inopinată a controlului la birourile notariale,
caz în care nu se aduce la cunoştinţa notarului public ordinul sau, după caz, dispoziţia de control,
decât la prezentarea echipei de control la biroul notarial în vederea efectuării controlului. Celelalte
dispoziţii privind organizarea şi desfăşurarea controlului se aplică în mod corespunzător.
Articolul 89
Pe perioada desfăşurării controlului, la cererea membrilor echipei de control, se poate suplimenta
componenţa echipei de control, se poate prelungi durata controlului şi se pot stabili noi obiective de
control, cu respectarea dispoziţiilor art. 159 din lege.
Articolul 90
(1) Notarul public are obligaţia să fie prezent la sediul biroului pe toată durata controlului şi să
colaboreze la desfăşurarea acestuia în bune condiţii, cu excepţia cazului când este în imposibilitate
fortuită.
(2) Controlul se desfăşoară la sediul biroului notarial, iar notarul public trebuie să pună la dispoziţia
echipei de control un spaţiu adecvat, precum şi logistica necesară desfăşurării controlului.
(3) Dacă în cadrul biroului nu există un spaţiu adecvat pentru derularea controlului, atunci echipa de
control poate dispune, pe perioada derulării controlului, suspendarea temporară a activităţii biroului
notarial, notarul public putând instrumenta doar acele acte şi proceduri care nu pot fi amânate.
Articolul 91
(1) Notarul public este obligat să transmită echipei de control orice informaţie solicitată, să prezinte
toate documentele solicitate şi să pună la dispoziţia echipei de control copii ale documentelor
solicitate, în vederea ataşării acestora la nota de control. Notarul public nu poate opune echipei de
control secretul profesional şi prevederile legale privind protecţia datelor cu caracter personal.
(2) Echipa de control poate solicita explicaţii scrise ori de câte ori consideră necesar. Refuzul
notarului public de a formula notă explicativă se consemnează în actul de control.
(3) În cazul în care, pe parcursul derulării controlului, echipa de control identifică acte întocmite de
alţi notari publici decât notarul controlat, acte care cuprind deficienţe grave, aceasta va sesiza în scris
entitatea care a dispus controlul.
Articolul 92
(1) După efectuarea controlului, echipa de control va întocmi actul de control, care va cuprinde
aspectele de fapt şi de drept constatate cu ocazia efectuării controlului, precum şi propunerile privind
măsurile ce urmează a fi luate.
(2) La actul final de control se anexează, după caz, copiile ridicate cu ocazia controlului şi notele
explicative date de notarul public.
(3) Actul de control se comunică notarului public controlat, care poate formula obiecţiuni, pe care le
înaintează echipei de control în termen de 7 zile lucrătoare de la primirea acestuia.
(4) Entitatea care a dispus efectuarea controlului are obligaţia de a comunica RNENP, în vederea
centralizării, arhivării şi a urmăririi îndeplinirii măsurilor legale dispuse, un exemplar al actului de
control şi al obiecţiunilor formulate de către notarul public.
(5) RNENP are obligaţia de a comunica anual Ministerului Justiţiei şi Casei de Asigurări a Notarilor
Publici situaţia centralizată a măsurilor dispuse în urma controalelor efectuate.
Articolul 93
Pagina 81 din 102

La sfârşitul fiecărui an, Corpul de control al Uniunii întocmeşte o sinteză a acţiunilor de control
efectuate în cursul anului. Sinteza se publică de către Uniune, fără nominalizarea, în niciun fel, a celor
supuşi controlului.
Articolul 94
În condiţiile legii şi ale prezentului regulament, Consiliul Uniunii stabileşte, prin norme proprii,
metodologia organizării şi desfăşurării controlului administrativ propriu.
Articolul 95
(1) Prin acţiunile de control efectuate, Consiliul Uniunii urmăreşte şi verifică modul de organizare şi
funcţionare a Camerelor, desfăşurarea adunărilor generale ale notarilor publici, îndeplinirea de către
colegiile directoare ale Camerelor a atribuţiilor cu respectarea legii şi a statutului, gestiunea financiar-
contabilă a Camerelor, activitatea INR, a CNARNN, a Casei de Asigurări a Notarilor Publici, a Casei
de Pensii a Notarilor Publici, precum şi orice alte activităţi ale acestora cu incidenţă în activitatea
notarială.
(2) Controlul se exercită ori de câte ori este necesar, iar dispoziţiile privind organizarea şi
desfăşurarea controlului profesional administrativ se aplică în mod corespunzător.
(3) În cazul în care, în urma controlului efectuat la Cameră, cu privire la activitatea acesteia, se
constată deficienţe, echipa de control le aduce la cunoştinţa Adunării generale a Camerei şi a
Consiliului Uniunii în vederea luării măsurilor care se impun.
(4) În cazul în care, în urma controlului efectuat la celelalte entităţi din cadrul Uniunii, cu privire la
activitatea acestora, se constată deficienţe, echipa de control le aduce la cunoştinţa Consiliului
Uniunii în vederea luării măsurilor ce se impun.
Articolul 96
(1) Biroul executiv al Consiliului Uniunii, la solicitarea preşedintelui Uniunii, soluţionează sesizările
împotriva notarilor publici şi împotriva Camerelor, în termen de 30 de zile de la primirea acestora, iar
în cazul în care se impune efectuarea de verificări suplimentare, în cel mult 60 de zile. Verificarea
celor sesizate se face prin personalul de specialitate sau prin notarii publici desemnaţi să efectueze
controlul.
(2) Preşedintele Colegiului director al Camerei soluţionează sesizările împotriva notarilor, cu
respectarea termenelor prevăzute la alin. (1). Verificarea celor sesizate se face prin personalul de
specialitate sau prin notarii publici desemnaţi să efectueze controlul.
(3) Sesizările formulate împotriva notarilor publici se soluţionează de către Camera în a cărei
circumscripţie notarul public reclamat îşi desfăşoară activitatea, iar sesizările formulate împotriva
modului de soluţionare de către Cameră a petiţiei sunt de competenţa Uniunii.
(4) Sesizările formulate împotriva organelor de conducere ale Camerelor se soluţionează numai de
către Uniune.
(5) Sesizările trebuie să fie scrise, semnate şi să cuprindă numele, prenumele şi datele de contact
ale petiţionarului, pentru a putea fi solicitate acestuia eventuale completări şi lămuriri cu privire la
conţinut.
(6) Sesizările care nu conţin datele de identificare ale petiţionarilor se clasează.
(7) În cazul în care un petiţionar adresează mai multe petiţii având acelaşi obiect, acestea se vor
conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns, care trebuie să facă referire la toate
petiţiile primite.
(8) Dacă după transmiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar, cu
acelaşi conţinut, petiţia se clasează, iar în registrul de corespondenţă, la numărul de înregistrare, se
face menţiune despre faptul că s-a răspuns anterior.
(9) Sesizările se pot formula şi verbal de către petenţi, în cadrul audienţelor solicitate Uniunii sau
Camerei, cu respectarea dispoziţiilor privind competenţa de soluţionare a petiţiilor. În acest caz, în
condica de audienţe ţinută de către Uniune sau Cameră se consemnează numele şi prenumele
petentului, datele de contact ale acestuia, aspectele care formează obiectul plângerii, modul de
soluţionare a acesteia, precum şi persoanele care au acordat audienţa şi care au asistat la audienţă.
Audienţele se acordă de către conducătorul Uniunii sau Camerei ori de către un reprezentant al
acestuia, care va fi însoţit de o persoană angajată în cadrul instituţiei.
(10) Camerele şi Uniunea nu pot acorda consultaţii, formula puncte de vedere sau emite dispoziţii
referitoare la aspecte privind instrumentarea unui anumit act sau procedură notarială de competenţa
notarului public care a întocmit actul sau procedura, cu excepţia solicitărilor primite din partea
instituţiilor publice.
Pagina 82 din 102

(11) În cazul în care petiţia este adresată Uniunii sau, după caz, Camerei şi se constată că nu este
de competenţa acesteia, petiţia va fi înaintată, în termen de 10 zile, instituţiei competente, cu
înştiinţarea petentului.
(12) Conflictele de competenţă dintre Camere privind soluţionarea petiţiilor se soluţionează de către
Uniune.
Articolul 160
(1) Controlul profesional administrativ se exercită de către Uniunea Naţională a Notarilor Publici prin consiliul
său de conducere şi va avea în vedere:
a) organizarea Camerelor Notarilor Publici şi a birourilor notarilor publici;
b) calitatea actelor şi lucrărilor încheiate de notarii publici;
c) respectarea obligaţiilor profesionale legale, statutare şi deontologice.
(2) Consiliul Uniunii poate delega Colegiului director al Camerei exercitarea controlului prevăzut la alin. (1) lit. b)
, în circumscripţia sa.
(3) Ministrul justiţiei poate ordona controlul activităţii notarilor publici prin inspectori generali de specialitate.
Secţiunea a 2-a
Arhiva şi evidenţa activităţii
Articolul 161
(1) Arhiva activităţii notariale este proprietatea statului şi se păstrează, se conservă şi se predă în condiţiile legii.
(2) În cazul în care Colegiul director al Camerei constată în urma verificărilor că nu sunt îndeplinite obligaţiile
prevăzute la alin. (1), va proceda la preluarea arhivei pentru a fi păstrată şi conservată în condiţiile legii.
Norme de aplicare
A. Arhivele notariale
Articolul 118
(1) Arhivele notariale sunt constituite din totalitatea registrelor şi opiselor notariale, a actelor
notariale şi a documentelor în temeiul cărora acestea au fost întocmite. Constituie arhive notariale şi
totalitatea registrelor şi opiselor notariale, a actelor notariale şi a documentelor în temeiul cărora
acestea au fost îndeplinite de fostele notariate de stat în perioada 1950-1995.
(2) Uniunea, Camerele şi birourile notariale au obligaţia să asigure integritatea arhivei notariale,
proprietate a statului, şi să aloce resursele necesare pentru protejarea şi păstrarea acesteia în
condiţii de siguranţă.
(3) Notarii publici au obligaţia de a organiza activităţile privind administrarea, utilizarea şi protejarea
documentelor pe baza normativelor elaborate de către Uniune şi Camere şi avizate favorabil de
Arhivele Naţionale.
(4) Notarii publici pot solicita consultanţă de specialitate în domeniul arhivistic notarial Camerei din
care fac parte sau Uniunii, pentru organizarea unor măsuri de conservare, asigurare şi protecţie a
documentelor pe care le deţin.
(5) În caz de calamitate care a afectat arhiva notarială sau a provocat dispariţia unor acte din arhivă,
notarul public informează de îndată Camera.
(6) Notarii publici au obligaţia de a se supune controlului de specialitate al Arhivelor Naţionale,
Ministerului Justiţiei, Uniunii şi Camerei pentru verificarea respectării prevederilor legale privind
arhiva notarială, în tot ciclul de viaţă al documentelor conservate.
Articolul 119
(1) Notarii publici sunt obligaţi să păstreze arhiva la sediul biroului notarial, cu excepţia cazului în
care s-a obţinut aprobarea Colegiului director al Camerei de conservare a acesteia, în întregime sau
parţial, într-un alt spaţiu de arhivă.
(2) Spaţiul destinat păstrării arhivei notariale trebuie să asigure conservarea documentelor împotriva
distrugerii, degradării, aducerii în stare de neîntrebuinţare, sustragerii sau abandonului, fiind avizat în
acest scop de către Colegiul director al Camerei.
(3) Arhiva notarială poate fi conservată, cu avizul Colegiului director al Camerei, şi în depozitele de
arhivă ale Camerei.
Articolul 120
(1) Notarul public răspunde de depozitarea şi conservarea arhivei biroului notarial în condiţiile şi
termenele stabilite de dispoziţiile legale privind Fondul Arhivistic Naţional. Arhiva se află în păstrarea
unui secretar responsabil cu arhiva sau, după caz, a arhivarului angajat de notarul public.
Pagina 83 din 102

(2) Actele notariale, înregistrările şi evidenţele biroului notarial se întocmesc şi arhivează pe suport
hârtie. Acestea vor putea fi ţinute şi pe suport accesibil echipamentelor de prelucrare automată a
datelor.
(3) Notarul public ţine lucrările de registratură, secretariat şi arhivă, precum şi o evidenţă financiar-
contabilă pentru activitatea desfăşurată de biroul său.
(4) La fiecare birou notarial se vor ţine, potrivit nomenclatorului arhivistic, mape şi dosare cu
a) actele şi procedurile notariale întocmite;
b) actele privind activitatea administrativă, de personal şi financiar-contabilă.
Articolul 121
(1) Actele şi procedurile notariale prevăzute la art. 120 alin. (4) se vor constitui în vederea arhivării în
mape şi dosare după cum urmează:
a) mapa cu acte autentice şi documentaţia care a stat la baza acestora;
b) mapa cu certificate de moştenitor, care cuprinde şi încheierea finală, în original şi, după caz,
copia legalizată a testamentului olograf, procesul-verbal de constatare a stării materiale şi procesul-
verbal de validare a testamentului, în original, precum şi inventarul succesoral;
c) mapa de alte soluţii în procedura succesorală, care cuprinde, în ordinea soluţionării, celelalte
soluţii date în cauzele succesorale;
d) dosarul succesoral, care cuprinde certificatul de moştenitor, încheierea finală, în original, şi
documentaţia necesară soluţionării;
e) mapa de divorţuri, care cuprinde încheierea privind soluţia pronunţată de notarul public cu privire
la cererea de divorţ şi, după caz, un exemplar al certificatului de divorţ;
f) dosarul de divorţ, care cuprinde certificatul de divorţ, încheierea, în original, şi documentaţia
necesară soluţionării;
g) mapele cu procedurile notariale şi actele neautentice, precum şi documentaţia care a stat la
baza acestora;
h) mapele cu actele privind activitatea administrativă şi financiar-contabilă şi dosarele de personal.
(2) Mapele şi dosarele se constituie potrivit Nomenclatorului arhivistic şi Normelor arhivistice
aprobate de Consiliul Uniunii.
Articolul 122
În funcţie de modul de ţinere a evidenţelor notariale la nivelul biroului notarial individual sau al
societăţii profesionale notariale, arhiva notarială poate fi comună ori separată. În cazul dizolvării
societăţii, arhiva creată nu poate fi divizată sau fragmentată.
Articolul 123
Pentru emiterea avizului de funcţionare de către Colegiul director al Camerei în vederea eliberării
licenţei de funcţionare, biroul notarial va avea cel puţin o încăpere destinată depozitării arhivei, care
trebuie să corespundă legislaţiei arhivistice.
Articolul 124
(1) Actul original şi documentele care au stat la baza acestuia nu pot fi scoase din arhiva în care
sunt păstrate decât în cazurile prevăzute de lege. În condiţiile legii, înscrisurile originale aflate în
arhiva biroului notarului public pot fi cercetate de un magistrat, delegat în acest scop de autoritatea
judiciară competentă.
(2) Instanţa nu va putea cere trimiterea în original a testamentelor depuse la notarii publici sau a
altor înscrisuri originale care se găsesc în arhivele acestora. Se vor putea însă cere copii certificate
ale acestora. Cercetarea acestor înscrisuri, dacă este necesară, se va face, cu citarea părţilor, de un
judecător delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin comisie rogatorie, de către
instanţa respectivă.
(3) Prin excepţie, când procedura verificării înscrisurilor o impune, instanţa va putea ordona
prezentarea testamentelor originale sau a altor înscrisuri originale, depuse la notari publici pentru
efectuarea expertizei grafoscopice în laboratoarele de specialitate dacă expertiza actului nu se poate
efectua la sediul arhivei.
(4) Actele notariale păstrate în original în arhivă se eliberează la cererea instanţei de judecată sau a
parchetului în legătură cu cauzele penale aflate în curs, în condiţiile Codului de procedură penală.
Dacă actele notariale sunt cercetate pentru fals, pot fi ridicate şi rămân la dosarul cauzei dacă sunt
declarate ca false, cu obligaţia comunicării notarului public a hotărârii sau a ordonanţei procurorului;
în caz contrar, actul se va restitui.
Pagina 84 din 102

(5) Înscrisurile care constituie probe într-un proces penal pot fi scoase temporar din arhivele
notariale numai la cererea procurorului sau a instanţei de judecată, în condiţiile Codului de procedură
penală, pe bază de proces-verbal încheiat cu persoana delegată în acest sens.
(6) Înaintea scoaterii actului din arhiva notarială, notarul public face o copie legalizată, care se
arhivează în locul actului, până când acesta va fi restituit în arhivă, operaţiune scutită de plata
oricăror taxe şi onorarii.
(7) Scoaterea din arhivă a actelor notariale originale în orice alte cazuri şi modalităţi este interzisă,
dacă prin lege nu se prevede altfel.
(8) Aceleaşi obligaţii revin şi persoanelor care sunt depozitare ale arhivei sau celor care acţionează
cu titlu de custode provizoriu.
Articolul 125
(1) Pentru soluţionarea unor reclamaţii, sesizări sau, după caz, acte ori proceduri notariale, Uniunea,
Camerele, organul de control sau un notar public pot solicita copii şi informaţii în legătură cu acestea,
cel căruia i s-a solicitat neputând opune secretul profesional cu privire la conţinutul actului şi al
documentaţiei acestuia.
(2) Cererea de eliberare de copii ale unor înscrisuri sau de informaţii cu privire la acestea se face în
scris de către Uniune, Cameră ori notarul public solicitant. Cererea trebuie să cuprindă menţiuni
privind numărul de înregistrare, semnătura şi sigiliul solicitantului şi se transmite prin mijloace
convenţionale de comunicare. Cel căruia i se adresează cererea are obligaţia de a transmite, de
îndată şi întocmai, cele solicitate, cu excepţia testamentelor, care nu pot fi puse la dispoziţie fără
dovada decesului testatorului.
Articolul 126
(1) Notarul public este obligat să respecte dreptul părţilor actului notarial de a lua cunoştinţă de
documentele care le privesc, aflate într-un dosar întocmit cu privire la acestea, şi de a obţine copii,
certificate sau extrase ale acestor documente.
(2) Notarul public care deţine înscrisul ce face obiectul cererii prevăzute la alin. (1) are obligaţia să
soluţioneze cererea în cel mai scurt timp posibil, iar în cazul în care refuză, să comunice în scris
refuzul său motivat.
(3) În cazul în care notarul public refuză nejustificat eliberarea unei copii sau informaţii din arhiva
notarială, solicitantul se poate adresa Camerei în vederea aprobării cererii de eliberare a înscrisului.
Cererea aprobată prin decizia Colegiului director al Camerei este obligatorie pentru notarul public.
(4) Notarul public trebuie să răspundă, în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 30 de zile, oricărei
solicitări a Colegiului director al Camerei, a Uniunii sau a organului de control, care vizează
documente din arhiva biroului.
(5) Aceleaşi obligaţii revin şi notarilor publici ori Camerelor care sunt depozitarii arhivei sau care
acţionează în calitate de custode provizoriu.
Articolul 127
(1) Camerele deţin depozite de arhivă în care notarii publici pot depune, spre conservare şi
administrare, arhiva notarială, integral sau parţial, conform aprobării Colegiului director al Camerei.
(2) După preluarea documentelor, Camera este obligată să respecte normele pentru prelucrarea şi
asigurarea datelor cu caracter personal şi să protejeze interesele creatorului arhivei.
(3) Pentru administrarea şi protejarea arhivelor notariale, Camera are următoarele obligaţii:
a) să amenajeze depozite de arhivă, care să asigure condiţii împotriva distrugerii, degradării,
aducerii în stare de neîntrebuinţare ori sustragerii documentelor conservate, avizate de către
Arhivele Naţionale ale României, dotate cu sistemele de securitate necesare: sisteme antiefracţie;
sisteme de detecţie şi stingere a incendiilor; sisteme de supraveghere video funcţionale;
b) să ia măsuri împotriva accesului neautorizat;
c) să asigure condiţii de securitate maximă din punctul de vedere al manipulării documentelor,
pentru a asigura integritatea acestora şi securitatea informaţiilor pe întreg ciclul de depozitare şi
transfer;
d) să supravegheze prestarea serviciilor, să asigure resursele umane, materiale, instalaţiile,
echipamentele sau altele asemenea, pentru administrarea corectă a arhivei notariale;
e) să se supună, în tot ciclul de viaţă al documentelor conservate, controlului de specialitate al
Uniunii, precum şi al Arhivelor Naţionale ale României, pentru verificarea respectării prevederilor
legale.
Articolul 128
Pagina 85 din 102

(1) În condiţiile prevăzute de lege şi cu avizul Colegiului director al Camerei, o arhivă notarială poate
fi preluată integral sau parţial de către un birou notarial din circumscripţia aceleiaşi judecătorii ori de
către Camera în a cărei rază teritorială a funcţionat sau funcţionează notarul public care a creat
arhiva respectivă.
(2) Arhiva notarială poate fi transferată numai în custodia altui birou notarial sau a Camerei. Sub
sancţiunea ridicării licenţei de funcţionare, notarul public nu poate transfera arhiva în custodia altei
entităţi sau persoane de drept public ori privat decât cele prevăzute în prezentul alineat.
(3) Preluarea în custodie a unei arhive notariale se face pe bază de proces-verbal de predare-
preluare, care va atesta starea documentelor şi numărul lor, însoţit de inventarele documentelor
aflate în arhivă, indicându-se şi individualizându-se documentele care lipsesc. În caz de urgenţă,
predarea se poate face fără a se întocmi această documentaţie, care va fi realizată de către noul
deţinător.
(4) Până la numirea unui custode provizoriu ori până la realizarea transferului definitiv, Colegiul
director al Camerei poate solicita punerea sub sigiliu a arhivei care trebuie preluată în custodie.
(5) Orice persoană obligată la predarea unei arhive notariale către custodele stabilit trebuie să o
predea acestuia de îndată ce avizul de numire a custodelui i-a fost notificat. În executarea acestei
obligaţii, custodele desemnat poate solicita sprijinul organelor de ordine publică.
(6) Predarea unei arhive notariale către un alt notar public din circumscripţia aceleiaşi judecătorii
vizează, în mod obligatoriu, toată arhiva notarială care este în posesia notarului public. Nu este
permis transferul doar al unor părţi structurale din arhiva notarială predată.
(7) Arhiva financiar-contabilă se poate preda în custodie, spre conservare, unui alt birou notarial,
Camerei sau organului fiscal competent.
(8) Cheltuielile ocazionate de predarea în custodie a arhivei sunt în sarcina aceluia care face
predarea, cu excepţia cazurilor în care această operaţiune se produce la încetarea calităţii de notar
public.
Articolul 129
(1) Arhiva notarială se preia în custodie definitivă în următoarele situaţii:
a) la încetarea calităţii notarului public;
b) la schimbarea sediului biroului notarului public din localitatea în care îşi desfăşoară activitatea
într-o localitate din cadrul aceleiaşi circumscripţii sau din altă circumscripţie judecătorească;
c) în cazul abandonului sau al administrării defectuoase;
d) la cererea notarului public.
(2) Prin administrare defectuoasă se înţelege:
a) refuzuri nejustificate de eliberare de copii din arhivă, de transmitere a documentelor către
instituţiile îndreptăţite a solicita informaţii şi documente;
b) refuzuri nejustificate de a soluţiona cererile de îndreptare a erorilor materiale sau de completare
a omisiunilor vădite din actele aflate în arhiva gestionată;
c) neconstituirea mapelor conform Nomenclatorului arhivistic;
d) păstrarea arhivei într-un spaţiu necorespunzător sau impropriu volumului de activitate.
(3) În cazul în care se constată administrarea defectuoasă a arhivei notariale, Colegiul director al
Camerei identifică şi dispune măsuri concrete de remediere de către notarul public a neregularităţilor,
precum şi un termen rezonabil, raportat la măsurile dispuse, de îndeplinire a acestora. Preluarea
arhivei notariale în custodie definitivă se dispune numai dacă notarul public nu remediază, în
termenul stabilit, neregularităţile constatate.
Articolul 130
În situaţiile prevăzute de art. 129 alin. (2), transferul arhivei notariale se efectuează în cel mult 15 zile
de la expirarea termenului stabilit în condiţiile art. 129 alin. (3). Colegiul director al Camerei poate
acorda un termen suplimentar pentru transfer, dacă apreciază că circumstanţele justifică prelungirea
termenului.
Articolul 131
Procedura de preluare în custodie definitivă a arhivei notariale se stabileşte prin Nomele de
administrare a arhivelor notariale, care se aprobă prin hotărâre a Consiliului Uniunii.
Articolul 132
În cazul în care, în urma controalelor de specialitate, se constată o administrare defectuoasă a arhivei
notariale, Colegiul director al Camerei poate să numească un custode provizoriu al acelei arhive sau
poate hotărî transferul documentelor în custodia Camerei, cu respectarea dispoziţiilor art. 129 alin. (3)
şi ale art. 130.
Pagina 86 din 102

Articolul 133
Camera poate percepe tarife pentru custodia asigurată, precum şi pentru depozitarea şi administrarea
documentelor. Cuantumul tarifelor şi modalitatea de plată a acestora se stabilesc prin decizia
Colegiului director al Camerei.
Articolul 134
(1) Arhivele notariale sunt proprietatea statului, iar activităţile arhivistice notariale sunt de utilitate şi
de interes public.
(2) Pe baza aprobării direcţiei competente a Arhivelor Naţionale, deţinătorii de arhive notariale pot
păstra şi după expirarea termenului de depunere la Arhivele Naţionale ale României documente care
fac parte din Fondul Arhivistic Naţional, dacă acestea le sunt necesare în desfăşurarea activităţii lor.
(3) Arhiva notarială se păstrează în întregime, ca o singură unitate, evitându-se fragmentarea sau
existenţa separată a părţilor de fond, precum şi includerea într-un fond a mai multor fonduri ori
fragmente de fond.
(4) Documentele notariale, odată intrate în depozitele Camerelor, nu mai pot fi retrase din
administrarea acestora, cu excepţia situaţiei în care au fost predate în custodie pe termen limitat.
Articolul 135
(1) În activitatea sa, notarul public utilizează:
a) sigilii rotunde din cauciuc, cu stema României, cu un diametru de 35 mm, având inscripţionate:
denumirea ţării - România, numele, prenumele şi calitatea de notar public, localitatea şi judeţul unde
se află sediul biroului notarial;
b) matriţe timbru sec, cuprinzând inscripţiile stabilite prin hotărâre a Consiliului Uniunii;
c) ştampile şi parafe, de diferite forme şi inscripţii, cu şi fără denumirea biroului notarial şi/sau
numele notarului public, specifice activităţii notariale: ştampilă de legalizare copie; ştampilă antet
birou; ştampilă cu legenda "pagină neutilizată"; parafă cu numele, prenumele şi calitatea de notar
public.
(2) Notarul public poate utiliza, în acelaşi timp, cel mult două sigilii notariale cu stema României,
care se confecţionează cu amprentă sigilară unicat numai de Regia Autonomă "Monetăria Statului" şi
se diferenţiază prin numărul de steluţe din legendă.
(3) Sigiliile cu stema României, precum şi matriţele timbru sec se înregistrează înainte de utilizare în
RNENP.
(4) Sigiliile cu stema României şi matriţele timbru sec se confecţionează în următoarele situaţii:
a) la numirea în funcţie a notarului public;
b) la schimbarea sau, după caz, modificarea numelui notarului public;
c) la schimbarea localităţii în care îşi are sediul biroul notarial;
d) în vederea înlocuirii celor uzate, pierdute sau sustrase.
(5) La suspendarea din exerciţiul funcţiei, notarului public îi revine obligaţia predării de îndată
Camerei a sigiliilor notariale şi a matriţelor timbru sec utilizate în activitatea notarială, în vederea
păstrării acestora pe perioada suspendării.
(6) La schimbarea sediului biroului notarului public din localitatea în care îşi desfăşoară activitatea
într-o localitate din cadrul aceleiaşi circumscripţii sau din altă circumscripţie judecătorească, notarului
public îi revine obligaţia predării, de îndată, Camerei a sigiliilor notariale şi a matriţelor timbru sec
utilizate în activitatea notarială, în vederea păstrării acestora.
(7) Sigiliile se scot din uz în situaţia în care devin ilizibile sau greu lizibile în urma folosirii
îndelungate, în cazul pierderii, sustragerii ori deteriorării. Sigiliile se scot din uz, după caz, şi în
următoarele situaţii:
a) schimbarea numelui notarului public;
b) schimbarea denumirii biroului notarial, dacă se impune înlocuirea/modificarea;
c) schimbarea localităţii în care îşi are sediul biroul notarial.
(8) În cazul încetării calităţii notarului public, sigiliile notariale şi matriţele timbru sec se conservă pe
o perioadă de 6 luni la Cameră, în vederea finalizării formalităţilor financiar-contabile şi de resurse
umane, după care se casează conform dispoziţiilor legale.
(9) În cazul pierderii sau al sustragerii sigiliului cu stema României, notarii publici au următoarele
obligaţii:
a) să înştiinţeze, în scris, imediat, Camera şi RNENP;
b) să publice pierderea şi să declare nulitatea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a III-
a, şi într-un ziar de circulaţie locală şi naţională, în termen de 10 zile;
Pagina 87 din 102

c) să înregistreze de îndată în RNENP modelul noului sigiliu, care va conţine elemente de
diferenţiere faţă de cel pierdut sau dispărut;
d) să încheie un proces-verbal în care să consemneze împrejurările pierderii.
(10) O copie a procesului-verbal de constatare privind pierderea, deteriorarea, sustragerea sau
scoaterea din uz se înaintează RNENP, pentru a fi luat în evidenţă.
Articolul 136
(1) Uniunea şi Camerele au sigilii proprii, confecţionate din cauciuc, care au format rotund şi
diametru de 35 mm, cu stema României, având inscripţionate denumirea ţării - România şi
denumirea entităţii.
(2) Uniunea, precum şi fiecare Cameră pot utiliza, în acelaşi timp, mai multe sigilii proprii cu stema
României, care se vor confecţiona cu amprentă sigilară unicat, numai la Regia Autonomă "Monetăria
Statului". Sigiliile Uniunii, precum şi sigiliile fiecărei Camere vor fi diferenţiate între ele prin numărul
de steluţe din legendă. Numărul sigiliilor care se vor utiliza de către Uniune, precum şi de către
fiecare Cameră se stabileşte prin regulamentul de organizare şi funcţionare a acestor entităţi.
(3) Sigiliile Uniunii şi ale Camerelor se înregistrează, înainte de utilizare, în registrul propriu de
evidenţă a sigiliilor, în care se vor înscrie şi persoanele împuternicite să le utilizeze.
B. Arhivele de interes notarial
Articolul 137
(1) Camera şi sediile secundare ale acesteia vor avea arhivă proprie şi vor putea deţine şi conserva
atât arhiva fostelor notariate de stat, cât şi arhiva birourilor notariale, conform aprobării Colegiului
director al Camerei.
(2) Camerele răspund de depozitarea şi conservarea arhivelor proprii în condiţiile şi termenele
stabilite de dispoziţiile legale privind Fondul Arhivistic Naţional. Arhiva se află în păstrarea unui
secretar responsabil cu arhiva sau, după caz, a arhivarului angajat în acest scop.
(3) Arhivele notariale transferate de către Cameră se organizează cu respectarea identităţii şi a
integrităţii fondurilor şi/sau a fragmentelor de fonduri arhivistice preluate.
(4) Camerele au obligaţia de a conserva şi administra arhivele preluate, în condiţiile legii, putând
elibera copii certificate de pe documentele aflate în arhivă, în condiţiile normelor de administrare a
arhivelor notariale.
(5) Pentru eliberarea duplicatelor sau a copiilor legalizate de pe actele din arhivele prevăzute la alin.
(1), pentru îndreptarea erorilor materiale sau completarea omisiunilor vădite, precum şi pentru
reconstituirea actelor notariale, Colegiul director al Camerei va desemna un notar public.
(6) Pentru eliberarea de copii certificate de pe actele din aceste arhive, Colegiul director al Camerei
va desemna un angajat cu studii juridice al Camerei.
Articolul 138
(1) Orice informaţii cu privire la actele notariale păstrate în arhivele Camerei sau ale birourilor
notariale se eliberează numai persoanelor fizice şi juridice care au calitatea de părţi ale actului juridic,
succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi acelora care justifică un drept sau un interes
legitim, denumite în continuare persoane interesate.
(2) Informaţii cu privire la existenţa testamentului se eliberează persoanelor interesate numai după
decesul testatorului, dovedit cu certificatul de deces, cu excepţia cazurilor în care cererea este
formulată de testator însuşi.
Articolul 139
(1) Camera poate elibera certificate şi copii de pe documentele pe care le deţine, la cererea
formulată în nume propriu de către persoanele interesate, fizice sau juridice, de drept public ori privat.
(2) Persoanele interesate pot fi reprezentate în relaţia cu Camera de reprezentantul legal, de o
persoană împuternicită prin procură autentică ori de avocat, în baza împuternicirii avocaţiale.
Articolul 140
(1) Tarifele pentru eliberarea copiilor certificate şi a copiilor simple, precum şi scutirile sau reducerile
de la plata acestui tarif se stabilesc prin hotărâre a Consiliului Uniunii.
(2) Tariful perceput pentru eliberarea copiilor reprezintă venit din activitatea Camerei.
(3) La solicitarea instituţiilor statului, Camerele vor elibera acestora, gratuit, copii certificate de pe
documentele aflate în arhivă.
Articolul 141
Pagina 88 din 102

(1) Arhivele fostelor notariate de stat, create în perioada 1950-1995, deţinute de judecătorii sau de
alte instituţii, cu excepţia celor deţinute de Arhivele Naţionale ale României, se predau Camerei din
circumscripţia curţii de apel în care se află judecătoria sau instituţia deţinătoare.
(2) Camerele vor proceda la preluarea şi prelucrarea arhivelor prevăzute la alin. (1) în termen de 90
de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Legii notarilor
publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995.
(3) Preluarea arhivelor se face pe bază de procese-verbale de predare-preluare, însoţite de
inventare arhivistice semnate de notarii publici desemnaţi de Camere şi de conducătorul instituţiei
care deţine arhiva.
(4) Cheltuielile de inventariere şi de preluare sunt suportate de Camere.
Articolul 142
Arhiva Uniunii şi a entităţilor subordonate se păstrează în condiţiile şi pe duratele stabilite de
dispoziţiile legale privind Fondul Arhivistic Naţional.
Articolul 162
(1) Biroul de notar public va avea arhivă şi registratură proprii.
(2) Secretariatul va efectua operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi expedierea corespondenţei, înregistrarea
şi îndosarierea actelor, păstrarea registrelor, precum şi alte lucrări cu caracter auxiliar, necesare bunei
desfăşurări a activităţii notariale.
(3) Notarul public va ţine şi o evidenţă financiar-contabilă.
Articolul 163
(1) Camera şi sediile secundare ale acesteia vor avea arhivă proprie şi vor putea deţine şi conserva inclusiv
arhiva birourilor notariale, conform aprobării Colegiului director al Camerei.
(2) Arhivele Camerelor constituite în condiţiile alin. (1), arhivele birourilor notariale şi ale registrelor naţionale
notariale sunt de utilitate publică.
(3) Pentru eliberarea duplicatelor sau a copiilor legalizate de pe actele din aceste arhive, pentru îndreptarea
erorilor materiale sau completarea omisiunilor vădite, precum şi pentru reconstituirea actelor notariale, Colegiul
director va desemna un notar public.
(4) Pentru eliberarea de copii certificate de pe actele din aceste arhive, Colegiul director va desemna un angajat
cu studii juridice al Camerei.
(5) Competenţa eliberării copiilor legalizate de pe actele emise de notariatele de stat sau de alte organe cu
activitate notarială aparţine instituţiei care a preluat arhiva acestora.
Articolul 164
(1) La nivelul Uniunii funcţionează următoarele registre:
a) Registrul naţional notarial de evidenţă a succesiunilor (RNNES), în care se înregistrează cauzele
succesorale privind cetăţenii români, străini sau apatrizi cu ultimul domiciliu în străinătate, de pe urma cărora au
rămas bunuri în România;
b) Registrul naţional notarial de evidenţă a liberalităţilor (RNNEL), în care se înregistrează toate actele de
donaţie, dispoziţiile testamentare, revocarea lor, precum şi retractarea revocării acestora;
c) Registrul naţional notarial de evidenţă a opţiunilor succesorale (RNNEOS), în care se înregistrează toate
actele notariale referitoare la acceptarea, respectiv renunţarea la moştenire;
d) Registrul naţional notarial de evidenţă a procurilor şi revocărilor acestora (RNNEPR), în care se
înregistrează procurile/mandatele date în scopul încheierii de acte şi îndeplinirii de proceduri notariale, precum
şi actele de revocare a acestora;
e) Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale (RNNRM), în care se înscrie, pentru opozabilitate faţă
de terţi, regimul matrimonial ales de soţi;
f) Registrul naţional notarial de evidenţă a creditorilor persoanelor fizice şi a opoziţiilor la efectuarea partajului
succesoral (RNNEC), în care se înscriu, pentru opozabilitate faţă de terţi, cererile creditorilor cu privire la
creanţele pe care le au faţă de o persoană fizică.
(2) Uniunea poate înfiinţa şi alte registre naţionale notariale necesare desfăşurării activităţii notarilor publici şi,
respectiv, aplicării dispoziţiilor Codului civil, republicat, cu modificările ulterioare.
(3) Registrele naţionale notariale prevăzute la alin. (1) se ţin în format electronic şi pe suport hârtie de către
Uniune.
(4) Transferul informaţiilor între notarii publici şi registrele naţionale notariale ţinute în format electronic se face
numai pe suport electronic, în baza semnăturii electronice calificate a utilizatorului.
Pagina 89 din 102

(5) Organizarea şi funcţionarea registrelor prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) şi f), precum şi procedura de înscriere
şi consultare a acestora se stabilesc prin decizie a Biroului executiv al Consiliului Uniunii.
Norme de aplicare
A. Organizarea şi evidenţele biroului notarial
Articolul 97
(1) Notarul public îşi exercită activitatea în cadrul unui birou notarial individual sau, în urma asocierii
într-o societate profesională, în cadrul unui birou notarial asociat.
(2) În vederea exercitării activităţii, notarul public poate angaja personalul necesar, căruia îi poate
delega, în scris, atribuţii administrative.
(3) Biroul notarial, indiferent de forma de organizare, are obligaţia de a ţine lucrările de registratură,
secretariat şi arhivă, precum şi o evidenţă financiar-contabilă pentru activitatea desfăşurată.
Articolul 98
Pentru desfăşurarea corespunzătoare a activităţii, sediul biroului notarial trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
a) să asigure accesul liber şi neîngrădit al publicului la serviciul notarial;
b) întregul spaţiu să fie folosit pentru desfăşurarea activităţii notariale sau a altor activităţi
compatibile, conform legii, cu profesia de notar public;
c) să aibă cel puţin o încăpere pentru desfăşurarea serviciilor de secretariat şi de primire a
beneficiarilor serviciilor notariale, o încăpere pentru desfăşurarea activităţii de notar public, cu
asigurarea confidenţialităţii discuţiei cu părţile, un spaţiu de arhivă corespunzător, care să asigure
securitatea şi siguranţa arhivei;
d) să aibă avizele necesare desfăşurării activităţii şi lucrului cu publicul;
e) să fie dotat cu sisteme de siguranţă şi antiefracţie sau personal de pază;
f) să aibă expuse, la loc vizibil, firma şi programul de lucru;
g) să aibă afişată, în interiorul biroului, la loc vizibil, licenţa de funcţionare;
h) să aibă dotările tehnice şi infrastructura necesare prevăzute de art. 58.
Articolul 99
(1) În cazul în care în cadrul biroului notarial funcţionează mai mulţi notari publici asociaţi, fiecare îşi
exercită personal profesia şi răspunde individual pentru activitatea sa. Pentru activitatea
administrativă şi financiar-contabilă, răspunderea notarilor publici asociaţi este solidară sau aceasta
aparţine numai administratorului biroului, dacă în contractul de societate s-a prevăzut în mod expres.
(2) În cadrul biroului notarial cu mai mulţi notari publici asociaţi, cererea de îndeplinire a unei
proceduri notariale poate fi soluţionată, pentru asigurarea celerităţii, de oricare dintre notarii publici, în
orice fază a soluţionării acesteia, răspunderea îndeplinirii procedurii aparţinând notarului public care
a finalizat-o.
Articolul 100
Notarul public sau, în cazul societăţii profesionale, notarul public stabilit prin contractul de societate
încheie contractele de muncă cu angajaţii biroului şi stabileşte, prin fişa postului, atribuţiile care le
revin.
Articolul 101
(1) Biroul notarului public funcţionează în toate zilele lucrătoare, conform programului de
funcţionare, care se afişează la loc vizibil şi accesibil publicului. În cazul în care îndeplinirea unui act
notarial nu suferă amânare, din motive temeinic justificate, acesta va putea fi îndeplinit şi în afara
programului de lucru, la cererea părţii interesate.
(2) În cazul în care biroul notarului public are un sediu secundar, programul de funcţionare a
acestuia va fi stabilit, în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (4), astfel încât să nu afecteze activitatea
la sediul principal al biroului notarial.
Articolul 102
(1) Indiferent de forma de organizare, biroul notarial are obligaţia să ţină următoarele registre pe
suport hârtie:
a) registrul general notarial;
b) opisul registrului general;
c) registrul de succesiuni;
d) opisul registrului de succesiuni;
Pagina 90 din 102

e) registrul de termene succesorale;
f) registrul de depozite;
g) registrul de proteste;
h) registrul de consultaţii juridice notariale;
i) registrul de traduceri, care se ţine de către birourile care au interpreţi şi traducători autorizaţi
angajaţi;
j) registrul de divorţuri;
k) opisul registrului de divorţuri;
l) registrul de corespondenţă;
m) registrul de evidenţă a specimenelor de semnătură şi a parafelor interpreţilor şi traducătorilor
autorizaţi, depuse la biroul notarial;
n) registrul unic de control, în care organele abilitate de lege pentru efectuarea controlului, inclusiv
controlul profesional administrativ, vor înscrie perioada şi obiectivele controlului;
o) registrele financiar-contabile prevăzute de legislaţia în materie;
p) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege.
(2) Modul de înscriere în registre, gestionare, conservare şi achiziţionare a acestora se stabileşte
prin hotărâre a Consiliului Uniunii.
Articolul 103
Sediul secundar al notarului public sau, după caz, al societăţii profesionale are evidenţe şi registre
notariale proprii prevăzute de prezentul regulament, cu excepţia registrelor privind evidenţa financiar-
contabilă, care este comună cu cea a sediului principal.
Articolul 104
Notarul public are obligaţia întocmirii şi transmiterii evidenţelor statistice ale lucrărilor şi operaţiunilor
notariale în modul stabilit de către Consiliul Uniunii, prin hotărâre, atât acesteia, cât şi Camerei în care
îşi desfăşoară activitatea.
Articolul 105
(1) Situaţia statistică trebuie să corespundă întocmai cu datele cuprinse în registrele notariale şi
evidenţele financiar-contabile. Notarul public care semnează situaţiile statistice poartă întreaga
răspundere a datelor comunicate.
(2) În cazul în care, în situaţia statistică lunară depusă de biroul notarial, nu apare menţionat ca fiind
instrumentat niciun act sau procedură notarială, Colegiul director al Camerei va dispune verificări şi
luarea măsurilor care se impun, cu excepţia cazului în care, în luna respectivă, biroul notarial nu a
funcţionat, întrucât notarul ori notarii publici s-au aflat în concediu şi au înştiinţat Camera despre
acest fapt.
Articolul 106
(1) Notarii publici asociaţi pot ţine evidenţe, contabilitate şi arhivă în comun, în condiţiile stabilite în
contractul de societate, iar cererile şi procedurile notariale cu care este învestit biroul pot fi
soluţionate de oricare dintre notarii publici asociaţi.
(2) Notarii publici asociaţi pot ţine evidenţe, contabilitate şi arhivă distinct, pentru fiecare asociat, în
conformitate cu contractul de societate, numai în situaţia în care fiecare dintre aceştia a fost numit în
aceeaşi localitate şi în aceeaşi circumscripţie a judecătoriei.
Articolul 107
(1) În cazul desemnării de către preşedintele Colegiului director al Camerei a unui notar public, în
condiţiile art. 49 lit. c) din lege, pentru asigurarea serviciilor notariale la un birou notarial din
circumscripţia altei judecătorii, cererile şi procedurile notariale se evidenţiază în registrele notarului
public înlocuit, precizându-se numele notarului public care le-a îndeplinit.
(2) Perioada de desemnare a notarului public, potrivit legii, nu poate depăşi 30 de zile şi nu se poate
dispune în cazul încetării sau suspendării activităţii notarului public înlocuit.
(3) Impozitul pe venitul rezultat din transferul proprietăţii şi tariful de publicitate imobiliară aferente
procedurilor efectuate se încasează în numele notarului public înlocuit şi se depun sau se virează,
după caz, în contul acestuia.
(4) Răspunderea pentru calcularea şi încasarea impozitului pe venitul rezultat din transferul
proprietăţii şi a tarifului de publicitate imobiliară revine notarului public instrumentator, iar
răspunderea pentru virarea acestora la buget, în condiţiile legii, revine notarului public înlocuit.
Pagina 91 din 102

(5) Onorariul pentru serviciul efectuat se încasează de notarul public instrumentator şi se înscrie în
evidenţele sale financiar-contabile.
(6) În situaţia în care preşedintele Colegiului director al Camerei desemnează un notar public din
aceeaşi circumscripţie judecătorească pentru continuarea activităţii unui birou notarial, lucrările în
curs se transferă la notarul public instrumentator, desemnat în baza unui proces-verbal constatator.
B. Evidenţele Camerei Notarilor Publici
Articolul 108
La nivelul fiecărei Camere sau la sediile secundare ale acestora se ţine Registrul de evidenţă a
procedurilor succesorale, administrat de către compartimentul care are atribuţia ţinerii evidenţelor
cauzelor succesorale de competenţa notarilor publici care îşi desfăşoară activitatea în Camera
respectivă.
Articolul 109
În registrul prevăzut la art. 108 se înregistrează toate cererile de deschidere a procedurilor
succesorale care se soluţionează de către notarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul
Camerei.
Articolul 110
(1) În Registrul de evidenţă a procedurilor succesorale se înscriu următoarele menţiuni:
a) numărul şi data înregistrării cererii de verificare şi înregistrare a cauzei succesorale;
b) numele şi prenumele defunctului;
c) data decesului (zi/lună/an);
d) ultimul domiciliu al defunctului, prin menţionarea localităţii şi a adresei, indicate în certificatul de
deces;
e) codul numeric personal al defunctului, iar în situaţia în care nu este menţionat, data naşterii
acestuia;
f) numărul de înregistrare şi data cererii formulate de biroul notarial;
g) denumirea biroului notarial, în cazul societăţilor profesionale, sau, în cazul biroului individual,
numele notarului public căruia i-a fost atribuită cauza succesorală spre soluţionare;
h) numărul şi data certificatului sau adeverinţei eliberate de registru;
i) numărul şi data dosarului succesoral, precum şi numărul şi data soluţiei date de notarul public;
j) observaţii.
(2) Cererea de verificare şi înregistrare a procedurii succesorale va fi semnată şi, după caz,
ştampilată de către solicitant şi va cuprinde, în mod obligatoriu, elementele prevăzute la art. 110 alin.
(1) lit. b)-g).
(3) În situaţia în care registrul se ţine în format electronic, nu mai este necesară ţinerea opisului
alfabetic.
Articolul 111
Procedura de înregistrare, verificare şi transfer a cauzelor succesorale în curs de soluţionare, precum
şi modelul registrului prevăzut la art. 108 şi formularistica aferentă se stabilesc prin regulamentul-
cadru aprobat de Consiliul Uniunii.
Articolul 112
La nivelul fiecărei Camere se ţin, în format electronic sau pe suport hârtie, şi următoarele registre şi
evidenţe:
b) registrul de evidenţă a hotărârilor Adunării generale a Camerei;
c) registrul de evidenţă a deciziilor Colegiului director al Camerei;
d) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Colegiului director al Camerei;
e) registrul de evidenţă a stenogramelor sau a proceselor-verbale ale şedinţelor organelor de
conducere;
f) registrul de evidenţă a notarilor publici şi birourilor notariale, precum şi mapele cuprinzând
documentele înregistrate în acesta, în care se înregistrează documentele privind evidenţa notarilor
publici;
g) registrul de evidenţă a arhivelor create de notarii publici, ale cărui informaţii se postează pe
paginile de internet ale Camerelor şi Uniunii;
h) registrele apostilă şi supralegalizare şi mapele aferente;
Pagina 92 din 102

i) registrul de evidenţă a hotărârilor de anulare a actelor sau procedurilor notariale, a încheierilor de
îndreptare a erorilor materiale şi de completare a omisiunilor vădite, a reconstituirilor şi duplicatelor
eliberate de pe actele întocmite în mai multe exemplare originale şi aflate în arhiva Camerei;
j) registrul de evidenţă a copiilor simple sau certificate de pe actele originale aflate în arhiva Camerei;
k) registrul de audienţe;
l) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Cameră şi a facturilor emise de Cameră şi
furnizori;
m) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile prevăzute de lege şi mapele aferente;
n) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege.
Articolul 113
În situaţia în care Camera are mai multe sedii secundare, la nivelul fiecărui sediu se vor ţine, în funcţie
de activitatea desfăşurată, şi următoarele registre şi evidenţe:
a) registrul de corespondenţă şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta, în care se
înregistrează toate documentele care nu se înregistrează în celelalte registre;
b) registrul de control, în care se înregistrează controalele efectuate la sediul secundar şi mapele
cuprinzând actele de control aferente;
c) registrul de evidenţă a hotărârilor de anulare a actelor sau procedurilor notariale, încheierile de
îndreptare a erorilor materiale şi de completare a omisiunilor vădite, reconstituirile şi duplicatele
eliberate de pe actele întocmite în mai multe exemplare originale şi aflate în arhiva Camerei;
d) registrul de evidenţă a copiilor simple sau certificate de pe actele originale aflate în arhiva
Camerei;
e) registrele apostilă şi supralegalizare şi mapele aferente;
f) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Cameră şi a facturilor emise de Cameră şi
furnizori;
g) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile stabilite de Cameră;
h) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege.
Articolul 114
Modelul registrelor prevăzute la art. 112 şi 113, formularistica utilizată, precum şi modul de înscriere,
conservare şi achiziţionare a acestora se stabilesc prin hotărâre a Consiliului Uniunii.
C. Evidenţele Uniunii Naţionale a Notarilor Publici
Articolul 115
La nivelul Uniunii se ţin, în format electronic sau pe suport hârtie, următoarele registre şi evidenţe:
b) RNENP, în care se înregistrează toate documentele cu privire la evidenţa notarilor publici şi
licenţa de funcţionare, precum şi mapele cuprinzând documentele înregistrate în acesta;
c) registrul de evidenţă a hotărârilor şi rezoluţiilor Congresului notarilor publici;
d) registrul de evidenţă a hotărârilor Consiliului Uniunii;
e) registrul de evidenţă a deciziilor Biroului executiv al Consiliului Uniunii;
f) registrul de evidenţă a dispoziţiilor preşedintelui Uniunii;
g) registrul de evidenţă a stenogramelor şedinţelor organelor de conducere;
h) registrul de evidenţă a specimenelor de semnătură ale persoanelor care aplică apostila şi
supralegalizarea la nivelul Camerelor;
i) registrul de audienţe;
j) registrul de evidenţă a contractelor încheiate de Uniune şi a facturilor emise de Uniune şi de
furnizori;
k) registrele pentru evidenţa activităţii financiar-contabile şi de personal prevăzute de lege şi mapele
aferente acestora;
l) registrele pentru evidenţa activităţii arhivistice prevăzute de lege;
m) registrul de evidenţă a sigiliilor şi siglelor Camerelor şi Uniunii.
Articolul 116
Procedura şi metodologia de achiziţionare şi gestionare a registrelor şi evidenţelor Uniunii se aprobă
de către Biroul executiv al Consiliului Uniunii prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Uniunii.
Articolul 117
(1) La nivelul Uniunii se ţin, în format electronic, şi următoarele registre şi evidenţe administrate de
către CNARNN:
Pagina 93 din 102

a) Registrul naţional notarial de evidenţă a succesiunilor (RNNES), în care se înregistrează cauzele
succesorale privind cetăţenii români, străini sau apatrizi cu ultimul domiciliu în străinătate, de pe
urma cărora au rămas bunuri în România;
b) Registrul naţional notarial de evidenţă a liberalităţilor (RNNEL), în care se înregistrează toate
actele de donaţie, dispoziţiile testamentare, revocarea lor, precum şi retractarea revocării acestora;
c) Registrul naţional notarial de evidenţă a opţiunilor succesorale (RNNEOS), în care se
înregistrează toate actele notariale referitoare la acceptarea, respectiv la renunţarea la moştenire;
d) Registrul naţional notarial de evidenţă a procurilor şi revocărilor acestora (RNNEPR), în care se
înregistrează procurile/mandatele date în scopul încheierii de acte şi îndeplinirii de proceduri
notariale, precum şi actele de revocare a acestora;
e) Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale (RNNRM), în care se înscrie, pentru
opozabilitate faţă de terţi, regimul matrimonial ales de soţi;
f) Registrul naţional notarial de evidenţă a creditorilor persoanelor fizice şi a opoziţiilor la efectuarea
partajului succesoral (RNNEC), în care se înscriu, pentru opozabilitate faţă de terţi, cererile
creditorilor cu privire la creanţele pe care le au faţă de o persoană fizică;
g) Registrul naţional de publicitate a maselor patrimoniale afectate exercitării în mod individual a
profesiei (RNPMP), în care se înscriu, în condiţiile art. 33 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil,
republicată, cu modificările ulterioare (Codul civil), actele de constituire a maselor patrimoniale.
(2) Metodologia privind organizarea şi funcţionarea registrelor prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), f) şi g),
procedura de înscriere şi consultare a acestora, precum şi costurile pentru serviciile furnizate de
către CNARNN se stabilesc prin decizie a Biroului executiv al Consiliului Uniunii.
A. Arhivele notariale
Articolul 118
(1) Arhivele notariale sunt constituite din totalitatea registrelor şi opiselor notariale, a actelor
notariale şi a documentelor în temeiul cărora acestea au fost întocmite. Constituie arhive notariale şi
totalitatea registrelor şi opiselor notariale, a actelor notariale şi a documentelor în temeiul cărora
acestea au fost îndeplinite de fostele notariate de stat în perioada 1950-1995.
(2) Uniunea, Camerele şi birourile notariale au obligaţia să asigure integritatea arhivei notariale,
proprietate a statului, şi să aloce resursele necesare pentru protejarea şi păstrarea acesteia în
condiţii de siguranţă.
(3) Notarii publici au obligaţia de a organiza activităţile privind administrarea, utilizarea şi protejarea
documentelor pe baza normativelor elaborate de către Uniune şi Camere şi avizate favorabil de
Arhivele Naţionale.
(4) Notarii publici pot solicita consultanţă de specialitate în domeniul arhivistic notarial Camerei din
care fac parte sau Uniunii, pentru organizarea unor măsuri de conservare, asigurare şi protecţie a
documentelor pe care le deţin.
(5) În caz de calamitate care a afectat arhiva notarială sau a provocat dispariţia unor acte din arhivă,
notarul public informează de îndată Camera.
(6) Notarii publici au obligaţia de a se supune controlului de specialitate al Arhivelor Naţionale,
Ministerului Justiţiei, Uniunii şi Camerei pentru verificarea respectării prevederilor legale privind
arhiva notarială, în tot ciclul de viaţă al documentelor conservate.
Articolul 119
(1) Notarii publici sunt obligaţi să păstreze arhiva la sediul biroului notarial, cu excepţia cazului în
care s-a obţinut aprobarea Colegiului director al Camerei de conservare a acesteia, în întregime sau
parţial, într-un alt spaţiu de arhivă.
(2) Spaţiul destinat păstrării arhivei notariale trebuie să asigure conservarea documentelor împotriva
distrugerii, degradării, aducerii în stare de neîntrebuinţare, sustragerii sau abandonului, fiind avizat în
acest scop de către Colegiul director al Camerei.
(3) Arhiva notarială poate fi conservată, cu avizul Colegiului director al Camerei, şi în depozitele de
arhivă ale Camerei.
Articolul 120
(1) Notarul public răspunde de depozitarea şi conservarea arhivei biroului notarial în condiţiile şi
termenele stabilite de dispoziţiile legale privind Fondul Arhivistic Naţional. Arhiva se află în păstrarea
unui secretar responsabil cu arhiva sau, după caz, a arhivarului angajat de notarul public.
(2) Actele notariale, înregistrările şi evidenţele biroului notarial se întocmesc şi arhivează pe suport
hârtie. Acestea vor putea fi ţinute şi pe suport accesibil echipamentelor de prelucrare automată a
datelor.
Pagina 94 din 102

(3) Notarul public ţine lucrările de registratură, secretariat şi arhivă, precum şi o evidenţă financiar-
contabilă pentru activitatea desfăşurată de biroul său.
(4) La fiecare birou notarial se vor ţine, potrivit nomenclatorului arhivistic, mape şi dosare cu
a) actele şi procedurile notariale întocmite;
b) actele privind activitatea administrativă, de personal şi financiar-contabilă.
Articolul 121
(1) Actele şi procedurile notariale prevăzute la art. 120 alin. (4) se vor constitui în vederea arhivării în
mape şi dosare după cum urmează:
a) mapa cu acte autentice şi documentaţia care a stat la baza acestora;
b) mapa cu certificate de moştenitor, care cuprinde şi încheierea finală, în original şi, după caz,
copia legalizată a testamentului olograf, procesul-verbal de constatare a stării materiale şi procesul-
verbal de validare a testamentului, în original, precum şi inventarul succesoral;
c) mapa de alte soluţii în procedura succesorală, care cuprinde, în ordinea soluţionării, celelalte
soluţii date în cauzele succesorale;
d) dosarul succesoral, care cuprinde certificatul de moştenitor, încheierea finală, în original, şi
documentaţia necesară soluţionării;
e) mapa de divorţuri, care cuprinde încheierea privind soluţia pronunţată de notarul public cu privire
la cererea de divorţ şi, după caz, un exemplar al certificatului de divorţ;
f) dosarul de divorţ, care cuprinde certificatul de divorţ, încheierea, în original, şi documentaţia
necesară soluţionării;
g) mapele cu procedurile notariale şi actele neautentice, precum şi documentaţia care a stat la
baza acestora;
h) mapele cu actele privind activitatea administrativă şi financiar-contabilă şi dosarele de personal.
(2) Mapele şi dosarele se constituie potrivit Nomenclatorului arhivistic şi Normelor arhivistice
aprobate de Consiliul Uniunii.
Articolul 122
În funcţie de modul de ţinere a evidenţelor notariale la nivelul biroului notarial individual sau al
societăţii profesionale notariale, arhiva notarială poate fi comună ori separată. În cazul dizolvării
societăţii, arhiva creată nu poate fi divizată sau fragmentată.
Articolul 123
Pentru emiterea avizului de funcţionare de către Colegiul director al Camerei în vederea eliberării
licenţei de funcţionare, biroul notarial va avea cel puţin o încăpere destinată depozitării arhivei, care
trebuie să corespundă legislaţiei arhivistice.
Articolul 124
(1) Actul original şi documentele care au stat la baza acestuia nu pot fi scoase din arhiva în care
sunt păstrate decât în cazurile prevăzute de lege. În condiţiile legii, înscrisurile originale aflate în
arhiva biroului notarului public pot fi cercetate de un magistrat, delegat în acest scop de autoritatea
judiciară competentă.
(2) Instanţa nu va putea cere trimiterea în original a testamentelor depuse la notarii publici sau a
altor înscrisuri originale care se găsesc în arhivele acestora. Se vor putea însă cere copii certificate
ale acestora. Cercetarea acestor înscrisuri, dacă este necesară, se va face, cu citarea părţilor, de un
judecător delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin comisie rogatorie, de către
instanţa respectivă.
(3) Prin excepţie, când procedura verificării înscrisurilor o impune, instanţa va putea ordona
prezentarea testamentelor originale sau a altor înscrisuri originale, depuse la notari publici pentru
efectuarea expertizei grafoscopice în laboratoarele de specialitate dacă expertiza actului nu se poate
efectua la sediul arhivei.
(4) Actele notariale păstrate în original în arhivă se eliberează la cererea instanţei de judecată sau a
parchetului în legătură cu cauzele penale aflate în curs, în condiţiile Codului de procedură penală.
Dacă actele notariale sunt cercetate pentru fals, pot fi ridicate şi rămân la dosarul cauzei dacă sunt
declarate ca false, cu obligaţia comunicării notarului public a hotărârii sau a ordonanţei procurorului;
în caz contrar, actul se va restitui.
(5) Înscrisurile care constituie probe într-un proces penal pot fi scoase temporar din arhivele
notariale numai la cererea procurorului sau a instanţei de judecată, în condiţiile Codului de procedură
penală, pe bază de proces-verbal încheiat cu persoana delegată în acest sens.
Pagina 95 din 102

(6) Înaintea scoaterii actului din arhiva notarială, notarul public face o copie legalizată, care se
arhivează în locul actului, până când acesta va fi restituit în arhivă, operaţiune scutită de plata
oricăror taxe şi onorarii.
(7) Scoaterea din arhivă a actelor notariale originale în orice alte cazuri şi modalităţi este interzisă,
dacă prin lege nu se prevede altfel.
(8) Aceleaşi obligaţii revin şi persoanelor care sunt depozitare ale arhivei sau celor care acţionează
cu titlu de custode provizoriu.
Articolul 125
(1) Pentru soluţionarea unor reclamaţii, sesizări sau, după caz, acte ori proceduri notariale, Uniunea,
Camerele, organul de control sau un notar public pot solicita copii şi informaţii în legătură cu acestea,
cel căruia i s-a solicitat neputând opune secretul profesional cu privire la conţinutul actului şi al
documentaţiei acestuia.
(2) Cererea de eliberare de copii ale unor înscrisuri sau de informaţii cu privire la acestea se face în
scris de către Uniune, Cameră ori notarul public solicitant. Cererea trebuie să cuprindă menţiuni
privind numărul de înregistrare, semnătura şi sigiliul solicitantului şi se transmite prin mijloace
convenţionale de comunicare. Cel căruia i se adresează cererea are obligaţia de a transmite, de
îndată şi întocmai, cele solicitate, cu excepţia testamentelor, care nu pot fi puse la dispoziţie fără
dovada decesului testatorului.
Articolul 126
(1) Notarul public este obligat să respecte dreptul părţilor actului notarial de a lua cunoştinţă de
documentele care le privesc, aflate într-un dosar întocmit cu privire la acestea, şi de a obţine copii,
certificate sau extrase ale acestor documente.
(2) Notarul public care deţine înscrisul ce face obiectul cererii prevăzute la alin. (1) are obligaţia să
soluţioneze cererea în cel mai scurt timp posibil, iar în cazul în care refuză, să comunice în scris
refuzul său motivat.
(3) În cazul în care notarul public refuză nejustificat eliberarea unei copii sau informaţii din arhiva
notarială, solicitantul se poate adresa Camerei în vederea aprobării cererii de eliberare a înscrisului.
Cererea aprobată prin decizia Colegiului director al Camerei este obligatorie pentru notarul public.
(4) Notarul public trebuie să răspundă, în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 30 de zile, oricărei
solicitări a Colegiului director al Camerei, a Uniunii sau a organului de control, care vizează
documente din arhiva biroului.
(5) Aceleaşi obligaţii revin şi notarilor publici ori Camerelor care sunt depozitarii arhivei sau care
acţionează în calitate de custode provizoriu.
Articolul 127
(1) Camerele deţin depozite de arhivă în care notarii publici pot depune, spre conservare şi
administrare, arhiva notarială, integral sau parţial, conform aprobării Colegiului director al Camerei.
(2) După preluarea documentelor, Camera este obligată să respecte normele pentru prelucrarea şi
asigurarea datelor cu caracter personal şi să protejeze interesele creatorului arhivei.
(3) Pentru administrarea şi protejarea arhivelor notariale, Camera are următoarele obligaţii:
a) să amenajeze depozite de arhivă, care să asigure condiţii împotriva distrugerii, degradării,
aducerii în stare de neîntrebuinţare ori sustragerii documentelor conservate, avizate de către
Arhivele Naţionale ale României, dotate cu sistemele de securitate necesare: sisteme antiefracţie;
sisteme de detecţie şi stingere a incendiilor; sisteme de supraveghere video funcţionale;
b) să ia măsuri împotriva accesului neautorizat;
c) să asigure condiţii de securitate maximă din punctul de vedere al manipulării documentelor,
pentru a asigura integritatea acestora şi securitatea informaţiilor pe întreg ciclul de depozitare şi
transfer;
d) să supravegheze prestarea serviciilor, să asigure resursele umane, materiale, instalaţiile,
echipamentele sau altele asemenea, pentru administrarea corectă a arhivei notariale;
e) să se supună, în tot ciclul de viaţă al documentelor conservate, controlului de specialitate al
Uniunii, precum şi al Arhivelor Naţionale ale României, pentru verificarea respectării prevederilor
legale.
Articolul 128
Pagina 96 din 102

(1) În condiţiile prevăzute de lege şi cu avizul Colegiului director al Camerei, o arhivă notarială poate
fi preluată integral sau parţial de către un birou notarial din circumscripţia aceleiaşi judecătorii ori de
către Camera în a cărei rază teritorială a funcţionat sau funcţionează notarul public care a creat
arhiva respectivă.
(2) Arhiva notarială poate fi transferată numai în custodia altui birou notarial sau a Camerei. Sub
sancţiunea ridicării licenţei de funcţionare, notarul public nu poate transfera arhiva în custodia altei
entităţi sau persoane de drept public ori privat decât cele prevăzute în prezentul alineat.
(3) Preluarea în custodie a unei arhive notariale se face pe bază de proces-verbal de predare-
preluare, care va atesta starea documentelor şi numărul lor, însoţit de inventarele documentelor
aflate în arhivă, indicându-se şi individualizându-se documentele care lipsesc. În caz de urgenţă,
predarea se poate face fără a se întocmi această documentaţie, care va fi realizată de către noul
deţinător.
(4) Până la numirea unui custode provizoriu ori până la realizarea transferului definitiv, Colegiul
director al Camerei poate solicita punerea sub sigiliu a arhivei care trebuie preluată în custodie.
(5) Orice persoană obligată la predarea unei arhive notariale către custodele stabilit trebuie să o
predea acestuia de îndată ce avizul de numire a custodelui i-a fost notificat. În executarea acestei
obligaţii, custodele desemnat poate solicita sprijinul organelor de ordine publică.
(6) Predarea unei arhive notariale către un alt notar public din circumscripţia aceleiaşi judecătorii
vizează, în mod obligatoriu, toată arhiva notarială care este în posesia notarului public. Nu este
permis transferul doar al unor părţi structurale din arhiva notarială predată.
(7) Arhiva financiar-contabilă se poate preda în custodie, spre conservare, unui alt birou notarial,
Camerei sau organului fiscal competent.
(8) Cheltuielile ocazionate de predarea în custodie a arhivei sunt în sarcina aceluia care face
predarea, cu excepţia cazurilor în care această operaţiune se produce la încetarea calităţii de notar
public.
Articolul 129
(1) Arhiva notarială se preia în custodie definitivă în următoarele situaţii:
a) la încetarea calităţii notarului public;
b) la schimbarea sediului biroului notarului public din localitatea în care îşi desfăşoară activitatea
într-o localitate din cadrul aceleiaşi circumscripţii sau din altă circumscripţie judecătorească;
c) în cazul abandonului sau al administrării defectuoase;
d) la cererea notarului public.
(2) Prin administrare defectuoasă se înţelege:
a) refuzuri nejustificate de eliberare de copii din arhivă, de transmitere a documentelor către
instituţiile îndreptăţite a solicita informaţii şi documente;
b) refuzuri nejustificate de a soluţiona cererile de îndreptare a erorilor materiale sau de completare
a omisiunilor vădite din actele aflate în arhiva gestionată;
c) neconstituirea mapelor conform Nomenclatorului arhivistic;
d) păstrarea arhivei într-un spaţiu necorespunzător sau impropriu volumului de activitate.
(3) În cazul în care se constată administrarea defectuoasă a arhivei notariale, Colegiul director al
Camerei identifică şi dispune măsuri concrete de remediere de către notarul public a neregularităţilor,
precum şi un termen rezonabil, raportat la măsurile dispuse, de îndeplinire a acestora. Preluarea
arhivei notariale în custodie definitivă se dispune numai dacă notarul public nu remediază, în
termenul stabilit, neregularităţile constatate.
Articolul 130
În situaţiile prevăzute de art. 129 alin. (2), transferul arhivei notariale se efectuează în cel mult 15 zile
de la expirarea termenului stabilit în condiţiile art. 129 alin. (3). Colegiul director al Camerei poate
acorda un termen suplimentar pentru transfer, dacă apreciază că circumstanţele justifică prelungirea
termenului.
Articolul 131
Procedura de preluare în custodie definitivă a arhivei notariale se stabileşte prin Nomele de
administrare a arhivelor notariale, care se aprobă prin hotărâre a Consiliului Uniunii.
Articolul 132
În cazul în care, în urma controalelor de specialitate, se constată o administrare defectuoasă a arhivei
notariale, Colegiul director al Camerei poate să numească un custode provizoriu al acelei arhive sau
poate hotărî transferul documentelor în custodia Camerei, cu respectarea dispoziţiilor art. 129 alin. (3)
şi ale art. 130.
Pagina 97 din 102

Articolul 133
Camera poate percepe tarife pentru custodia asigurată, precum şi pentru depozitarea şi administrarea
documentelor. Cuantumul tarifelor şi modalitatea de plată a acestora se stabilesc prin decizia
Colegiului director al Camerei.
Articolul 134
(1) Arhivele notariale sunt proprietatea statului, iar activităţile arhivistice notariale sunt de utilitate şi
de interes public.
(2) Pe baza aprobării direcţiei competente a Arhivelor Naţionale, deţinătorii de arhive notariale pot
păstra şi după expirarea termenului de depunere la Arhivele Naţionale ale României documente care
fac parte din Fondul Arhivistic Naţional, dacă acestea le sunt necesare în desfăşurarea activităţii lor.
(3) Arhiva notarială se păstrează în întregime, ca o singură unitate, evitându-se fragmentarea sau
existenţa separată a părţilor de fond, precum şi includerea într-un fond a mai multor fonduri ori
fragmente de fond.
(4) Documentele notariale, odată intrate în depozitele Camerelor, nu mai pot fi retrase din
administrarea acestora, cu excepţia situaţiei în care au fost predate în custodie pe termen limitat.
Articolul 135
(1) În activitatea sa, notarul public utilizează:
a) sigilii rotunde din cauciuc, cu stema României, cu un diametru de 35 mm, având inscripţionate:
denumirea ţării - România, numele, prenumele şi calitatea de notar public, localitatea şi judeţul unde
se află sediul biroului notarial;
b) matriţe timbru sec, cuprinzând inscripţiile stabilite prin hotărâre a Consiliului Uniunii;
c) ştampile şi parafe, de diferite forme şi inscripţii, cu şi fără denumirea biroului notarial şi/sau
numele notarului public, specifice activităţii notariale: ştampilă de legalizare copie; ştampilă antet
birou; ştampilă cu legenda "pagină neutilizată"; parafă cu numele, prenumele şi calitatea de notar
public.
(2) Notarul public poate utiliza, în acelaşi timp, cel mult două sigilii notariale cu stema României,
care se confecţionează cu amprentă sigilară unicat numai de Regia Autonomă "Monetăria Statului" şi
se diferenţiază prin numărul de steluţe din legendă.
(3) Sigiliile cu stema României, precum şi matriţele timbru sec se înregistrează înainte de utilizare în
RNENP.
(4) Sigiliile cu stema României şi matriţele timbru sec se confecţionează în următoarele situaţii:
a) la numirea în funcţie a notarului public;
b) la schimbarea sau, după caz, modificarea numelui notarului public;
c) la schimbarea localităţii în care îşi are sediul biroul notarial;
d) în vederea înlocuirii celor uzate, pierdute sau sustrase.
(5) La suspendarea din exerciţiul funcţiei, notarului public îi revine obligaţia predării de îndată
Camerei a sigiliilor notariale şi a matriţelor timbru sec utilizate în activitatea notarială, în vederea
păstrării acestora pe perioada suspendării.
(6) La schimbarea sediului biroului notarului public din localitatea în care îşi desfăşoară activitatea
într-o localitate din cadrul aceleiaşi circumscripţii sau din altă circumscripţie judecătorească, notarului
public îi revine obligaţia predării, de îndată, Camerei a sigiliilor notariale şi a matriţelor timbru sec
utilizate în activitatea notarială, în vederea păstrării acestora.
(7) Sigiliile se scot din uz în situaţia în care devin ilizibile sau greu lizibile în urma folosirii
îndelungate, în cazul pierderii, sustragerii ori deteriorării. Sigiliile se scot din uz, după caz, şi în
următoarele situaţii:
a) schimbarea numelui notarului public;
b) schimbarea denumirii biroului notarial, dacă se impune înlocuirea/modificarea;
c) schimbarea localităţii în care îşi are sediul biroul notarial.
(8) În cazul încetării calităţii notarului public, sigiliile notariale şi matriţele timbru sec se conservă pe
o perioadă de 6 luni la Cameră, în vederea finalizării formalităţilor financiar-contabile şi de resurse
umane, după care se casează conform dispoziţiilor legale.
(9) În cazul pierderii sau al sustragerii sigiliului cu stema României, notarii publici au următoarele
obligaţii:
a) să înştiinţeze, în scris, imediat, Camera şi RNENP;
b) să publice pierderea şi să declare nulitatea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea a III-
a, şi într-un ziar de circulaţie locală şi naţională, în termen de 10 zile;
Pagina 98 din 102

c) să înregistreze de îndată în RNENP modelul noului sigiliu, care va conţine elemente de
diferenţiere faţă de cel pierdut sau dispărut;
d) să încheie un proces-verbal în care să consemneze împrejurările pierderii.
(10) O copie a procesului-verbal de constatare privind pierderea, deteriorarea, sustragerea sau
scoaterea din uz se înaintează RNENP, pentru a fi luat în evidenţă.
Articolul 136
(1) Uniunea şi Camerele au sigilii proprii, confecţionate din cauciuc, care au format rotund şi
diametru de 35 mm, cu stema României, având inscripţionate denumirea ţării - România şi
denumirea entităţii.
(2) Uniunea, precum şi fiecare Cameră pot utiliza, în acelaşi timp, mai multe sigilii proprii cu stema
României, care se vor confecţiona cu amprentă sigilară unicat, numai la Regia Autonomă "Monetăria
Statului". Sigiliile Uniunii, precum şi sigiliile fiecărei Camere vor fi diferenţiate între ele prin numărul
de steluţe din legendă. Numărul sigiliilor care se vor utiliza de către Uniune, precum şi de către
fiecare Cameră se stabileşte prin regulamentul de organizare şi funcţionare a acestor entităţi.
(3) Sigiliile Uniunii şi ale Camerelor se înregistrează, înainte de utilizare, în registrul propriu de
evidenţă a sigiliilor, în care se vor înscrie şi persoanele împuternicite să le utilizeze.
B. Arhivele de interes notarial
Articolul 137
(1) Camera şi sediile secundare ale acesteia vor avea arhivă proprie şi vor putea deţine şi conserva
atât arhiva fostelor notariate de stat, cât şi arhiva birourilor notariale, conform aprobării Colegiului
director al Camerei.
(2) Camerele răspund de depozitarea şi conservarea arhivelor proprii în condiţiile şi termenele
stabilite de dispoziţiile legale privind Fondul Arhivistic Naţional. Arhiva se află în păstrarea unui
secretar responsabil cu arhiva sau, după caz, a arhivarului angajat în acest scop.
(3) Arhivele notariale transferate de către Cameră se organizează cu respectarea identităţii şi a
integrităţii fondurilor şi/sau a fragmentelor de fonduri arhivistice preluate.
(4) Camerele au obligaţia de a conserva şi administra arhivele preluate, în condiţiile legii, putând
elibera copii certificate de pe documentele aflate în arhivă, în condiţiile normelor de administrare a
arhivelor notariale.
(5) Pentru eliberarea duplicatelor sau a copiilor legalizate de pe actele din arhivele prevăzute la alin.
(1), pentru îndreptarea erorilor materiale sau completarea omisiunilor vădite, precum şi pentru
reconstituirea actelor notariale, Colegiul director al Camerei va desemna un notar public.
(6) Pentru eliberarea de copii certificate de pe actele din aceste arhive, Colegiul director al Camerei
va desemna un angajat cu studii juridice al Camerei.
Articolul 138
(1) Orice informaţii cu privire la actele notariale păstrate în arhivele Camerei sau ale birourilor
notariale se eliberează numai persoanelor fizice şi juridice care au calitatea de părţi ale actului juridic,
succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi acelora care justifică un drept sau un interes
legitim, denumite în continuare persoane interesate.
(2) Informaţii cu privire la existenţa testamentului se eliberează persoanelor interesate numai după
decesul testatorului, dovedit cu certificatul de deces, cu excepţia cazurilor în care cererea este
formulată de testator însuşi.
Articolul 139
(1) Camera poate elibera certificate şi copii de pe documentele pe care le deţine, la cererea
formulată în nume propriu de către persoanele interesate, fizice sau juridice, de drept public ori privat.
(2) Persoanele interesate pot fi reprezentate în relaţia cu Camera de reprezentantul legal, de o
persoană împuternicită prin procură autentică ori de avocat, în baza împuternicirii avocaţiale.
Articolul 140
(1) Tarifele pentru eliberarea copiilor certificate şi a copiilor simple, precum şi scutirile sau reducerile
de la plata acestui tarif se stabilesc prin hotărâre a Consiliului Uniunii.
(2) Tariful perceput pentru eliberarea copiilor reprezintă venit din activitatea Camerei.
Articolul 141
Pagina 99 din 102

(1) Arhivele fostelor notariate de stat, create în perioada 1950-1995, deţinute de judecătorii sau de
alte instituţii, cu excepţia celor deţinute de Arhivele Naţionale ale României, se predau Camerei din
circumscripţia curţii de apel în care se află judecătoria sau instituţia deţinătoare.
(2) Camerele vor proceda la preluarea şi prelucrarea arhivelor prevăzute la alin. (1) în termen de 90
de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Legii notarilor
publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995.
(3) Preluarea arhivelor se face pe bază de procese-verbale de predare-preluare, însoţite de
inventare arhivistice semnate de notarii publici desemnaţi de Camere şi de conducătorul instituţiei
care deţine arhiva.
(4) Cheltuielile de inventariere şi de preluare sunt suportate de Camere.
Articolul 142
Arhiva Uniunii şi a entităţilor subordonate se păstrează în condiţiile şi pe duratele stabilite de
dispoziţiile legale privind Fondul Arhivistic Naţional.
Capitolul VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Articolul 165
Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil, republicat, cu modificările ulterioare, şi cu
cele ale Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare.
Articolul 166
Statutul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, hotărârile cu caracter normativ adoptate de către Congres şi Consiliul
Uniunii, Statutul Institutului Notarial Român şi Statutul Casei de răspundere civilă a notarilor publici se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
La data de 27-04-2019 sintagma: Casei de Asigurări a Notarilor Publici a fost înlocuită de Punctul 1, Articolul 34,
Articolul 167
În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi*), notarii publici vor proceda la constituirea
Camerelor Notarilor Publici şi a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
Notă
*) Legea nr. 36/1995 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995.
Articolul 168
Regulamentul de punere în aplicare a prezentei legi va fi adoptat de Ministerul Justiţiei, în termen de 60 de zile de
la intrarea în vigoare a acesteia*).
Articolul 169
(1) La împlinirea termenului prevăzut la art. 167 de la intrarea în vigoare a legii, atribuţiile de publicitate mobiliară
şi imobiliară, toate lucrările, evidenţele, registrele de transcripţiuni-inscripţiuni, mapele de amanet, precum şi
cărţile funciare vor trece în competenţa judecătoriilor în circumscripţia cărora se află notariatele de stat.
(2) La aceeaşi dată denumirile de „notariat de stat“, „notar de stat“, „secretariat“ sau „secretar“, prevăzute în
reglementările în vigoare privind atribuţiile de publicitate imobiliară şi mobiliară introduse prin Decretul nr. 378/1960
, se înlocuiesc cu denumirile „judecătorie“, „judecător“, „grefă“ sau „grefier“, după caz.
(3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), judecătoriile vor prelua numărul necesar de notari de stat,
precum şi personalul cu astfel de atribuţii de publicitate, existent la notariatele de stat.
Articolul 170
Notarii publici îşi vor începe activitatea după 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Articolul 171
Consiliile locale şi judeţene, prefecţii, precum şi Ministerul Justiţiei au obligaţia de a pune la dispoziţia notarilor
publici, la cererea acestora, spaţiile necesare în vederea organizării şi funcţionării corespunzătoare a serviciilor
publice pe care le prestează, prin închiriere, fără licitaţie.
Articolul 172
(1) Notarii publici vor angaja, cu prioritate, notarii debutanţi, personalul auxiliar administrativ şi de serviciu de la
notariatele de stat.
(2) Personalul rămas disponibil va fi încadrat prin redistribuire de către Ministerul Justiţiei, în sistemul său, în
condiţiile legii.
Pagina 100 din 102

Articolul 173
(1) Lucrările notariale în curs de rezolvare la notariatele de stat vor fi finalizate până la data preluării activităţii de
către notarii publici, în conformitate cu procedura stabilită în prezenta lege.
(2) Arhiva notariatelor de stat care îşi încetează activitatea se va preda judecătoriilor în a căror circumscripţie
teritorială se află.
(3) Cauzele succesorale care au în continuare termene de dezbatere, după încetarea activităţii notariatelor de
stat, se vor preda notarilor publici ale căror birouri sunt situate în circumscripţia judecătoriei în raza căreia
defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, potrivit criteriilor stabilite de Colegiul director al Camerei.
Articolul 174
(1) Birourile notariale constituite în condiţiile prezentei legi îşi pot organiza sedii secundare în localităţile din
aceeaşi circumscripţie teritorială în care nu au luat fiinţă birouri de notari publici.
(2) Dacă, ulterior înfiinţării unui sediu secundar, în acea localitate îşi stabileşte sediul principal un birou notarial,
sediul secundar se desfiinţează.
(3) Înregistrarea sediului secundar se face cu respectarea procedurii prevăzute la art. 40 alin. (1).
Articolul 175
Ori de câte ori în alte acte normative se foloseşte expresia „notariat de stat“ sau „notar de stat“ se va înţelege
„biroul notarului public“ şi, după caz, „notar public“.
Articolul 176
La expirarea termenului prevăzut la art. 170, Decretul nr. 387/1952 privitor la urmărirea unor datorii pe cale
notarială, Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, Decretul nr. 377/1960 pentru
organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat şi Regulamentul privind aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 377
/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat, aprobat prin H.C.M. nr. 1.518/1960, precum şi orice
alte dispoziţii contrare se abrogă.
ANEXĂ
Camerele notarilor publici, circumscripţiile teritoriale ale acestora

şi localităţile în care se află sediile principale
Judeţele cuprinse în circumscripţia Localitatea în care se
Nr. Denumirea
teritorială află
crt. Camerei Notarilor Publici
a Camerei Notarilor Publici sediul principal
Alba
1. Alba Iulia Hunedoara Municipiul Alba Iulia
Sibiu
Bacău
2. Bacău Municipiul Bacău
Neamţ
Braşov
3. Braşov Municipiul Braşov
Covasna
Călăraşi
Ialomiţa
Ilfov
4. Bucureşti Municipiul Bucureşti
Giurgiu
Teleorman
Municipiul Bucureşti
Bistriţa-Năsăud
Cluj
5. Cluj Municipiul Cluj-Napoca
Maramureş
Sălaj
Constanţa
6. Constanţa Municipiul Constanţa
Tulcea
Dolj
Gorj
7. Craiova Municipiul Craiova
Mehedinţi
Olt
Brăila
8. Galaţi Galaţi Municipiul Galaţi
Vrancea
Iaşi
9. Iaşi Municipiul Iaşi
Vaslui
Bihor
10. Oradea Municipiul Oradea
Satu Mare
Argeş
Pagina 101 din 102

11. Piteşti Vâlcea Municipiul Piteşti
Buzău
12. Ploieşti Dâmboviţa Municipiul Ploieşti
Prahova
Botoşani
13. Suceava Municipiul Suceava
Suceava
Harghita
14. Târgu Mureş Municipiul Târgu Mureş
Mureş
Arad
15. Timişoara Caraş-Severin Municipiul Timişoara
Timiş
Pagina 102 din 102

LEGEA Nr. 36 Din 12 Mai 1995

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LEGEA Nr. 36 Din 12 Mai 1995

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LEGEA nr.

36 din 12 mai 1995 (*republicată*)

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 237 din 19 martie 2018

Data intrării în vigoare 19-03-2018

Pagina 1 din 102

Pagina 2 din 102

Pagina 3 din 102

Pagina 4 din 102

Pagina 5 din 102

Pagina 6 din 102

Pagina 7 din 102

Pagina 8 din 102

Pagina 9 din 102

Pagina 10 din 102

Pagina 11 din 102

Pagina 12 din 102

Pagina 13 din 102

Pagina 14 din 102

Pagina 15 din 102

Pagina 16 din 102

Pagina 17 din 102

Pagina 18 din 102

Pagina 19 din 102

Pagina 20 din 102

Pagina 21 din 102

Pagina 22 din 102

Pagina 23 din 102

Pagina 24 din 102

Pagina 25 din 102

Pagina 26 din 102

Pagina 27 din 102

Pagina 28 din 102

Pagina 29 din 102

Pagina 30 din 102

Pagina 31 din 102

Pagina 32 din 102

Pagina 33 din 102

Pagina 34 din 102

Pagina 35 din 102

Pagina 36 din 102

Pagina 37 din 102

Pagina 38 din 102

Pagina 39 din 102

Pagina 40 din 102

Pagina 41 din 102

Pagina 42 din 102

Pagina 43 din 102

Pagina 44 din 102

Pagina 45 din 102

Pagina 46 din 102

Pagina 47 din 102

Pagina 48 din 102

Pagina 49 din 102

Pagina 50 din 102

Pagina 51 din 102

Pagina 52 din 102

Pagina 53 din 102

Pagina 54 din 102

Pagina 55 din 102

Pagina 56 din 102

Pagina 57 din 102

Pagina 58 din 102

Pagina 59 din 102

36 din 12 mai 1995 (republicată)