Prof. dr.

Doina Balan
FIŞĂ DE LUCRU - LAC

DEFINIREA:

Definirea este o operaţie logică prin care se specifică proprietăţile caracteristice ale unui obiect
sau înţelesul unui termen. În primul caz, ceea ce se defineşte este o noţiune. În al doilea caz, ceea
ce se defineşte este chiar termenul respectiv. Pe scurt, obiectul operaţiei de definire este o
noţiune sau un termen. O operaţie de definire are drept rezultat o definiţie. Definiţia este o
propoziţie care fixează rezultatul unei operaţii de definire.
Componentele definiţiei
Orice definiţie are următoarele componente:
- definitul, adică noţiunea sau termenul care formează obiectul operaţiei de definire;
- definitorul, adică ceea ce se spune despre definit;
- relaţia de definiţie; în exprimarea obişnuită, relaţia de definiţie este redată prin cuvinte precum:
este, înseamnă, desemnează etc. Se obişnuieşte ca structura oricărei definiţii să se redea
astfel: A = df B
Reguli:
Regulile definiției corecte:
1. regula adecvării – conţinutul definitorului să fie în acord cu definitul, adică definiția nu
trebuie sa fie nici prea largă, nici prea îngustă;
2. să nu fie circulară - adică termenul definitor nu trebuie să se sprijine pe termenul definit;
să prevină viciul circularităţii;
3. să se folosească termeni clari și preciși - adică nu trebuie să fie exprimată în limbaj obscur,
echivoc sau figurat și să nu se complice fără rost;
4. să fie afirmativă - adică definitorul nu trebuie să spună cum este definitul și cum nu este
aceasta, deoarece ar constitui o sursă de confuzii, cum este cazul negațiilor;
5. să fie consistentă - adică nu trebuie să intre în contradicție cu alte definiții și propoziții din
cadrul unui sistem de propoziții.

CLASIFICAREA:
Clasificarea este o operație logică prin care noțiunile sunt ordonate și grupate după diferite
criterii, în diferite clase.
Regulile clasificării corecte:
1. regula completitudinii: clasificarea să fie completă - adică nu trebuie să lase rest: fiecare
din elementele ce formează obiectul clasificării trebuie introduse într-o clasă;
2. regula opoziției: pe aceeași treaptă a clasificării, între clase trebuie să existe raporturi de
opoziție și contradicție - trebuie să intre într-o clasă, nu în două;
3. regula criteriului unic: într-o clasificare există criteriu unic – ex: plecând de la locuitorii
unei țări, ar fi greșit să-i clasificam pe aceeași treaptă a clasificării, în femei, bărbați, țărani
și intelectuali. Procedând așa, ca urmare a folosirii simultane a două criterii de clasificare,
s-au obținut clase între care nu există un raport de opoziție. Este greșit;
4. regula care afirmă că elementele clasificării sunt întotdeauna trei (pe un anumit nivel
zero), adică: noțiunile date, clasele obținute și fundamentul clasificării;
5. regula omogenității: asemănările dintre obiectele aflate în aceeași clasă trebuie să fie mai
importante decât deosebirile dintre ele.