NAŞTEREA DOMNULUI

1. Spre Betleem

(În prim-plan, imaginea unui atelier de tâmplărie, unde Iosif trage la rindea. Intră Maria,
vizibil însărcinată, cu câteva scutece în mână. Iosif mai lucrează câteva clipe, apoi ,
întorcându-se spre ea, zâmbeşte şi lasă rindeaua de-o parte.)

IOSIF:

Va fi nevoie să plecăm
Curând, spre Betleem-Efrata,
Căci trebuie să ne-nscriem
Şi… de acolo a fost tata!

Naratorul:
I-a spus Mariei, într-o zi,
Iosif, lăsând lucrul de-o parte.
(Maria se aşează pe un scăunel mic şi-l asculta cu atenţie.)

Iosif:
Spune-mi, crezi că vei reuşi
Să mergi cu mine-aşa departe?
Azi-dimineaţă-am auzit
C-a fost deja porunca dată:
Orice bărbat israelit
Şi cu familia sa, toată,
Să meargă pentru-a fi trecut
În catastifele romane,
În locu-n care s-a născut.
Deci fi-vor multe caravane...
Căci multă lume va pleca,
Iuda-i o seminţie mare!
Ne vom putea alătura
Şi vom avea şi apărare!

Maria:
(Cu mirare si bucurie)

Şi se va naşte-n Betleem
Copilul care o să vină?

Naratorul:
Zise Maria.

Maria:
Nu mă tem!

Naratorul:
Şi-n ochi avea acea lumină
Ca-n ziua când a povestit
Cum îngerul i se-arătase.

Iosif:
Pleca-vom! Să ai pregătit
Totul şi Dumnezeu să-şi lase
Mila şi grija peste noi
Şi sfânta-I binecuvântare.
Curând pleca-vom amândoi.
Dar…ai să poţi să mergi călare?

Maria:
hotărâtă

Cu siguranţă voi putea,

Iehova dac-aşa voieşte!
Şi Domnul mă va ajuta,
Cuvântul Lui se împlineşte!

Naratorul:
(Se schimba decorul. Maria si Iosif pleacă la drum.Maria e ajutata de Iosif.În spatele
călătorilor , pe un ecran mare, se văd imagini din călătorie: Munţi, vai, şiruri de cămile
prin pustiu. Se aud încet, psalmi cantate, cu melodii evreieşti, dacă se poate, chiar în
limba ebraică.Pe măsură ce merg, Maria pare tot mai obosită. )

Şi au pornit la drum curând.

A fost destul de-anevoioasă
Călătoria. Rând pe rând,
Treceau prin munţi şi văi frumoase
Şi prin pustiul arzător
Încet, c-un lung şir de cămile.
Mariei nu i-a fost uşor
Să meargă-atat de multe zile
Pe jos, ori călărind cu greu
Pe măgăruşul lor cuminte.
Doar ruga către Dumnezeu
Şi imnurile cele sfinte
Pe care toţi le intonau
La focuri, seara,prin popasuri,
Doar ele o înviorau,
Pentru c-acele blânde glasuri
Ce-l lăudau pe Dumnezeu,
Îi aduceau mereu aminte
De Gavriil, îngerul său,
De-acele clipe-atâ de sfinte
Când i s-a spus că-ntre femei
E cea mai binecuvântată
Căci Cel ce va fi fiul ei
Va-mpărăţi vecia toată…
Pe când Maria cugeta
La toate cele petrecute
Dar şi la ce se va-ntâmpla,
Simţi dureri nemaiştiute
Până atunci în trupul ei
Şi-şi zise:

Maria:
(Îşi priveşte abdomenul, pune cu blândeţe mâna, ca şi când ar mângâia un copilaş)

Pruncul se va naşte!
Astea sunt treburi de femei.
Aici, nimeni nu mă cunoaşte!
Naratorul:
Privi spre Iosif, ce-ndemna
Cu vorbe blânde, măgăruşul.

(Iosif mângâie măgăruşul şi priveşte cu compătimire spre Maria.)

Iosif:
(Arată spre înălţimi, în depărtare)

Da, în curând se va-nsera

Şi noi vom isprăvi urcuşul!
La orizont se va ivi
Cetatea Betleem-Efrata.
Loc de popas ne vom găsi,
Călătoria va fi gata!

2. Dar nicăieri loc nu era

(Cei doi sunt tot in calatorie, osteniti de drum)

Naratorul:
Cu cât iată, se-apropia
Vechea cetate-mpărătească,
Cu-atât drumul se-aglomera
Şi toţi spuneau c-o să găsească
La han, un loc de înnoptat,
Un pat curat şi-o masă bună.
La fel şi Iosif a sperat.
Soţia luîndu-şi-o de mână
Îi zise:

Iosif:
“Sigur vom găsi
Măcar o casă primitoare
Unde să poţi a te-odihni.”

Naratorul:
(Cei doi bat la porti, cerand gazduire)

Şi-au căutat cu-nfrigurare

Dar nicaieri loc nu era
În niciun loc, în nicio casă
Adesea li se răspundea
Urât, cu voce furioasă:

Un locuitor din Betleem:

“Plecaţi, n-avem loc pentru voi!

N-aveţi decât să staţi afară!”

Naratorul:
Şi-atât au căutat cei doi
Până când , în sfârşit, aflară
Un adăpost nelocuit,
Un staul pentru animale.
Acolo s-au adăpostit
După aşa o lungă cale!
Acolo s-a născut Isus.
În scutece îl înfăşară
Şi într-o iesle-apoi l-au pus.
Tu L-ai primit, sau stă afară?

3. Pe câmp, la Betleem-Efrata

(Actiunea se petrece afară, in câmp, unde nişte păstori pazesc oile. E noapte senină, se
văd stelele pe cer .)

Naratorul:

Noaptea se aşternuse lin

Pe câmp, la Betleem-Efrata.
Un cer atâta de senin
N-a mai fost parcă niciodată!
O pace blândă a cuprins
Cu braţele-i, câmpia toată.
Pământul s-a lăsat învins
De vraja ei înmiresmată.
De-odat’ ţâşni un fulger viu
Ca-n ziua-ntâi, când peste tină,
Peste pământul cel pustiu,
Domnul a zis: “Va fi lumină!”
Lumina lui se revărsa
În valuri, ca pe-o mare-ntinsă:
O neobişnuită stea
Plutea, ca o făclie-aprinsă
Iar cerul s-a deschis de-odat’
Şi-un cor de oaste îngerească
Slăvind pe Domnul, a cântat
Rostind cu voce omenească:

(Apare un cor de îngeri, cântând.)

Corul de ingeri:

“Slava lui Dumnezeu cel sfânt

În cerurile preaînalte
Şi pace fie pe pământ
Între cei plăcuţi Lui în toate!”

(Păstorii ascultă speriati, privind spre cer)

Naratorul:
Unor păstori, care au stat
Afară, turma să-şi păzească,
Un înger li s-a arătat
Şi a-nceput să le vorbească:

(Apare un alt inger, in plan apropiat)

Ingerul:

“Să nu vă temeţi! Tuturor

V-aduc o veste minunată:
Vi s-a născut Mântuitor!
Prin El, păcatul vi se iartă,
Căci e Hristosul Domnului!
Va fi o mare bucurie
Pentru întreg poporul Lui,
Căci va domni pentru vecie!
Un prunc găsi-veţi, înfăşat
În scutece, pus într-o iesle,
În staulul de lâng-un sat.
Acesta-i semnul că El este!

(Ingerii pleaca, muzica se aude inca , din ce in ce mai incet.)

Naratorul:
După ce îngerii-au plecat
Spre înălţimi, cu imnuri sfinte,
Câmpia iar s-a cufundat
În noaptea blândă dinainte.
Păstorii-au mers în Betleem
Lăsându-şi turma pe câmpie
Căci zis-au:

(Grupul de păstori se însufleţeşte)

Păstorii:
“Haideţi să vedem
Pruncul divin!”

Naratorul:

Cu bucurie
S-au dus în grabă şi-au găsit
Pe Iosif, pruncul şi Maria,
Cum le făcuse cunoscut
Domnul, ce le-a trimis solia.
Mesajul sfânt s-a răspândit
Pe-ntreg pământul, pe-orice cale.
Dar, dragul meu, tu l-ai primit
În Betleemul vieţii tale?

4. Steaua călăuzitoare

(Acţiunea se petrece în pustiu, unde trei magi călătoresc. Se uită uneori pe cer, urmărind
o stea luminoasă)

Naratorul:
Steaua ce s-a ivit pe cer
În noaptea cea mai minunată
Rămas-a ca un sfânt mister
Şi lumea o privea mirată.
Numai trei magi, din Răsărit,
Au putut taina s-o dezlege.
Au înţeles că s-a-mplinit
Vremea ca să se nască-un rege
Cum n-a mai fost pe-acest pământ!
Dintr-o fecioară se va naşte,
Dar va fi Fiul Celui Sfânt
Şi toţi acei ce-l vor cunoaşte,
Vor crede-n El şi-i vor sluji,
În dar primi-vor mântuirea.
Era greu a călători
Pe-atunci, dar ridicând privirea
Spre cer, magii au priceput
Că steaua, calea le-o arată.
Şi-atunci, cei trei au hotărât
Să plece, să străbată toată
Pustia, cât ar fi de greu!
Acestui rege să se-nchine.
Doar unui Fiu de Dumnezeu
Să te inchini i se cuvine.
Şi au plecat, conduşi de stea
Până la Betleem-Efrata.
Acolo, s-a oprit şi ea.
Magii-ntrebau pe lumea toată:

(Magii ajunsi în Betleem, întâlnesc oameni pe care îi întreabă unde este împăratul de
curând născut.
Oamenii dau din umeri, neştiutori).

Magii:

“Unde e noul Împărat?”

Naratorul:

Ei au venit să I se-nchine.
Poporul tot s-a tulburat
Fiindcă Irod, o ştiţi prea bine,
Era om rău şi se temea
Că îşi va pierde-mpărăţia
Şi de aceea uneltea
Cu toată ura şi mânia
Şi îi chemă la el pe magi
Zicându-le cu viclenie:

Irod:

“De Prunc, eu n-am aflat de fel!

Dar să-mi spuneţi, vă rog , şi mie
Unde-L găsiţi, căci vreau şi eu
Să mă-nchin Lui cu bucurie.”

Naratorul:

Minţea, avea în gândul său

Planuri de crime şi mândrie.
Dar Dumnezeu i-a-nştiinţat
Pe magi, să meargă pe-altă cale.
Şi iarăşi li s-a arătat
Steaua cea călăuzitoare.
Au mers din nou, conduşi de stea.

(În acest timp, magii ajung la ieslea unde găsesc pruncul în iesle, pe Iosif şi pe Maria.
Ei I se închină Pruncului si ii pun înainte darurile aduse.)

Ea se opri în locu-n care

Micuţul prunc divin era,
Iar ei i-aduseră-nchinare.
Şi daruri multe au adus:
Aur şi smirnă şi tămâie
Pentru-mpăratul sfânt, Isus,
Iar fapta lor avea să fie
Scrisă-n Cuvânt, s-o ştim şi noi
Din Evangheliile sfinte
Până în ziua de apoi
Când orice fapte şi cuvinte
Bune sau rele, se vor da
Pe faţă, ca să-şi ia răsplata
De-aceea-ntreb: “Viaţa ta
Îi e lui Dumnezeu predată?
Aflat-ai şi tu de Isus?
I-aduci ca magii, închinare?
Dar altora vestea le-ai dus
Că doar prin El primim iertare?

(Toate personajele vin în faţă şi rostesc împreună):

E încă har, să colindăm

Pamântu-ntreg cu bucurie
Şi vestea bună să o dăm
Oricui, ca mântuit să fie!

Naratorul:
E voia Domnului cel bun,
Căci harul în curând apune!
De-aceea, de acest Crăciun,
Să nu mai taci, du-te şi spune
Că s-a născut Cel plin de har
Şi mântuire ne aduce
Prin jertfa Sa, de pe Calvar
Unde-a fost răstignit pe cruce.