Brexit

Brexit a fost retragerea programată a Regatului Unit (UK) din Uniunea Europeană (UE). În urma
unui referendum din iunie 2016, în care 52% dintre alegătorii participanți au votat retragerea,
guvernul britanic a anunțat în mod oficial retragerea țării în martie 2017, începând procesul
Brexit. Marea Britanie s-a retras din UE la 31 ianuarie 2020, începând o perioadă de tranziție
care urmează să se încheie la 31 decembrie 2020.
Datorită votului Regatului Unit de a părăsi Uniunea Europeană , oficiali britanici se confruntă
acum cu sarcina dificilă de a creea noi instituții interne și de a formula comerțul și alte politici
economice internaționale. Regatul Unit este nevoit să negocieze o nouă relație economică cu
Europa, atât cu Uniunea Europeană cât și cu țările di afara Uniunii Europene. Relațiile Marii
Britanii cu UE ar putea fi în conformitate cu ceea ce Norvegia sau Elveția au în prezent cu UE
sau cum ar fi acordul comercial negociat între Canda și UE.
În ceea ce privește comerțul cu statele Europei care nu fac parte din UE, pentru Marea Britanie
ar fi avantajoasă negocierea unui acord de liber schimb cu European Free Trade Asociation.
Marea Britanie trebuie să ia o decizie privind participarea la uniunea vamală, de asemenea
trebuie să restructurez relațiile cu partenerii comerciali ai Organizației Mondiale a Comerțului.
Aderarea Regatului unit la OMC este interconectată cu cea a Uniunii Europene, un pas important
este stabilirea Regatului Unit ca membru independent al OMC.
Motivele pentru care Maria Britanie a părăsit Uniunea Europeană au fost complexe și variate.
Este dificil să discernem o viziune unică între cei care susțin Brexit-ul. O parte din susținători au
sugerat protecționismul în timp ce alții susțin free-trade-ul. Liderul partidului Independenței ,
Nigel Farage, susținător al părții protecționiste, a remarcat că detașarea de UE oferă o protecție
mai mare împotriva dumpingului Chinei din punct de vedere al oțelului.
De partea Free-trade, economistul Patrik Minford, a cerut reducerea tarifului la import , la zero,
imediat după vot.
În prezent, free-trade-ul este în general o problemă la nivel internațional. Guvernele negociază
reduceri reciproce în barierele comerciale, prin acorduri internaționale pentru a-și îndeplini
angajamentele. Dar există numeroase modele pentru aceste negocieri cu diferite țări care au
opinii diferite cu privire la ceea ce ar trebui să implice un acord comercial.
Marea Britanie va negocia o nouă relație cu UE și cu alți vecini europeni . Există însă întrebări
despre cum UK ar trebui să aleaga alți parteneri din punct de vedere al negocierilor comerciale.
Pentru a minimiza controversele, Regatul Unit ar trebui să evite, cel puțin pentru negocierile
comerciale inițiale, acorduri comerciale cu țări mari în curs de dezvoltare, ale căror forță de
muncă ieftină, este văzută de unii ca o amenințare, aceasta fiind o realitate politică, mai degrabă
decât o evaluare economică rațională. Ținând cont de aceste îndrumări , cei mai buni candidați la
negocierile comerciale inițiale ar fi Australia, Canada, Noua Zeelandă și Statele Unite. Aceste
țări maximizează valoarea potențială a unui acord economic internațional. Dintre aceste țări
Australia și Noua Zeelandă sunt, probabil, cele mai deschise în ceea ce privește comerțul
liberalizat. Dacă vorbim despre țările în curs de dezvoltare, o posibilă excepție de la excluderea
lor initiala ar fi un acord comercial nord-atlantic care include Mexicul în plus față de Canda și
Statele Unite.
Poate că cea mai importantă întrebare pentru Marea Britanie in luarea unei decizii privind o
nouă politică a unui acord comercial , este : ce anume să negocieze ?
În prezent negocierile comerciale în curs de desfășurare sunt : Trans Pacific Partnership, The
Comprehensive Economic and Trade Agreement și Transatlantic Trade and Investment
Partnershi. Mare Britanie ar trebui să evite procesele care durează cinci ani sau mai mult, ar fi de
preferat un acord rapid încheiat într-un an sau doi.
Regatul Unit ar trebui să ia în considerare o abordare raționalizată a negocierii acordurilor
comerciale care să se axeze pe aspectele esențiale ale liberalizării comerțului și să lase
problemele controversate de reglementare și guvernanță care au dus la întârzieri în alte negocieri
comerciale.
În locul acordurilor globle de guvernanță economică , care au devenit o normă în lumea
negocierilor comerciale, Regatul Unit ar trebui să negocieze acorduri comerciale care se
concentrează asupra liberalizării comerțului. Acestea ar trebui să acopere reducerile tarifelor,
liberalizarea serviciilor și deschiderea piețelor de achiziții publice. De asemenea, ar trebui să
existe un substituent pentru negocierea viitoarelor acorduri de recunoaștere reciprocă pentru
comerțul cu bunuri și servicii specifice.
În ceea ce privește tarifele, Regatul Unit ar trebui să fie indrăznet și să propună tarife zero
pentru toate produsele. Comerturile comerciale pot fi împotmolite prin echilibrarea cerințelor
fiecărei părti pentru a asigura o protecție tarifară continuă și pentru a determina cât de lungi ar
trebui să fie perioadele de eliminare. Cu toate acestea, politica tarifară cea mai simplă și cea mai
benefică este eliminarea tuturor tarifelor cât mai repede posibil. Anumiți parteneri comerciali ar
putea rezista, dar negocantii comerțului din Marea Britanie ar trebui să ia zero tarife ca punct de
plecare. Dacă Marea Britanie este dispusă să-și elimine toate tarifele, ea trimite mesajul corect
despre seriozitatea sa în negocieri și, sperăm, va duce la schimbul reciproc al partenerilor
comerciali cu propriile tarife zero. Serviciile sunt tranzacționate în mod diferit decât bunurile, iar
barierele au tendința de a avea caracter de reglementare. Aceasta face negocierile privind
serviciile inerent mai controversate decât reducerea tarifelor simple. În ceea ce privește comerțul
cu servicii, Regatul Unit ar trebui să se concentreze asupra unor zone mai puțin sensibile. Ca
exemplu al unui sector controversat, negocierile TTIP au fost subminate de îngrijorarea că
Serviciul Național de Sănătate al Regatului Unit ar putea fi supus provocării de către companiile
din domeniul sănătătii din S.U.A. . Regatul Unit trebuie să precizeze de la început că
reglementările și politicile de acest gen nu vor fi acoperite de o negociere comercială (cu toate că
reforma internă a Serviciului Național de Sănătate ar fi binevenită). Trebuie să stabilească
principii generale și norme specifice care să nu lase nici o indoială în legătură cu acest lucru.
Prin menținerea unor negocieri comerciale simple și axate pe modalitătile descrise mai sus,
Regatul Unit poate accelera rapid o liberalizare semnificativă a comerțului, fără ca procesul să
fie împotmolit fie în timpul negocierilor, fie ulterior cu ratificarea internă.
 Regatul Unit se confruntă cu unele sarcini dificile în ceea ce privește formularea unei noi politici
comerciale. În primul rând, trebuie să angajeze negociatori comerciali. În timp ce există unii
oficiali guvernamentali din Marea Britanie care au experientă în acest domeniu, acest tip de
muncă a fost în mare parte oferită oficialilor europeni de zeci de ani. Marea Britanie trebuie să
inceapă de la zero, ceea ce ar putea încetini progresul acesteia.
Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană (UE) de la 1 februarie a dus la un efect neașteptat:
statele membre trebuie să găsească între 60 și 75 de miliarde de euro pentru proiectul multianual
de buget. România riscă să primească mai puțini bani și să fie obligată să își închidă
termocentralele, care produc între 30 și 40% din necesarul de energie electrică .
O parte dintre țări nu vor să renunțe la politica de coeziune, prin care sunt acordate sume
importante țărilor nou-intrate în UE începând cu anul 2004. Polonia și România fac parte dintre
acestea, având nevoie de mari investiții în infrastructură. Un alt grup este compus din țările care
nu vor să renunțe la banii pentru politica agricolă comună. Principala susținătoare este Franța,
dar și România ar fi afectată în cazul în care ar scădea subvențiile acordate fermierilor. În fine,
un alt grup de țări dorește o aplecare mai mare pe investiții în lupta împotriva încălzirii globale,
digitalizare, migrație și politica de securitate, văzute drept viitorul UE. Principala problemă o
constituie sursa banilor. Statele donatoare, care sunt contributori neți la bugetul UE, refuză să
crească procentul de bani alocați, astfel încât golul lăsat de plecarea Marii Britanii să fie
compensat.

Bibliografie
https://biblioteca.regielive.ro/referate/economie/brexit-379407.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Brexit
https://www.libertatea.ro/stiri/scandal-pe-bugetul-ue-plecarea-marii-britanii-a-
lasat-o-gaura-de-60-de-miliarde-de-euro-ce-riscuri-exista-pentru-romania-2890878