Atributul

Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv, o locuțiune

substantivală sau un înlocuitor al substantivului – pronume sau numeral.

Atributul răspunde la întrebările: care? ce fel de? al (a, ai, ale) cui? cât (câtă)? câți (câte)?
al câtelea? a câta?

Hainele colorate sunt în dulap. (care haine? colorate, determină un substantiv)

Noi cei tineri vom schimba România. (care noi? cei tineri, determină un pronume)

În sală au rămas doi colegi. (câți colegi? doi, determină un numeral)

Nimeni dintre colegii mei nu a participat la concurs.

Se apropie de noi o mașină de pompieri. (ce fel de mașină? de pompieri)

Mașina mamei are pană. (a cui mașină? a mamei)

Clasificarea atributelor

După felul părților de vorbire prin care este exprimat, atributul poate fi: atributul substantival,
atribut adjectival, atribut pronominal, atribut numeral, atribut verbal, atribut adverbial, atribut
interjecțional.

Mijloace de exprimare

substantiv (de orice fel, gen, număr, grad de comparație și în cazurile Ac, D, G)

Frumsețea peisajelor de munte este de neegalat.

adjectiv (de orice fel, gen, număr, grad de comparație, caz)

Copacul înverzit este plin de păsări.

numeral (de orice fel, gen, caz)

Două cărți stau prăfuite în bibliotecă,

pronume (de orice fel, gen, număr și în cazurile Ac, D)sau locuțiuni pronominale

Caietul lui este curat.

A reușit prin acțiuni care mai de care imorale.

B verb (la toate modurile nepersonale) sau locuțiuni verbale

În întuneric am văzut două mogâldețe furișându-se.

Stilul de a se băga în seamă este enervant.

adverb (cu sau fără prepoziție, la orice grad de comparație) sau locuțiune adverbială

Mă îngrijorează examenul de mâine.

O prăjitură din când în când este bună.

interjecție

Halal intervenție!

Propoziția atributivă

Propoziția atributivă (AT) este propoziția subordonată care îndeplinește în frază funcția

sintactică de atribut pe lângă un substantiv, pronume, numeral din propoziția regentă.
Am văzut filmul recomandat. (recomandat ‒ atribut; care film?)
Am văzut filmul1/ ce mi l-ai recomandat2/. (P2 ‒ AT; care film?)
Sper să reușiți voi înșivă. (înșivă ‒ atribut adjectival; care voi?)
Sper să reușiți voi1/ care insistați mai mult. 2/ (P2 ‒ AT; care voi?)
Întrebări și recunoaștere

Întrebări

care? ce fel de? cât? câți? câte? al cui? a cui? ai cui? ale cui?

Termeni regenți

Propoziția atributivă determină următoarele:

substantiv

Ea este profesoara1/ care m-a lăudat.2/ (care profesoară?)

pronume

Aceia1/care chiulesc2/ nu vor ști.1/(care aceia?)

numeral

În clasă au rămas cei trei1/ care nu joacă fotbal.2/ (care trei?)

Elemente relaționale

Atributiva se introduce în frază prin următoarele:

pronume relativ (care, ce, cine, cât, câtă, câți, câte)

Mașina1/ care mă așteaptă2/ e a tatălui meu.1/

adverbe relative (unde, cum, cât, când)

Locul1/ unde vom merge în excursie2/ încă nu-l știm1/.

conjuncții subordonatoare (că, să, ca … să, dacă, până, de)

Eu am plăcerea1/ să te invit.2/

locuțiuni conjuncționale subordonatoare (de să, până să, până ce, așa cum)

Perioada1/ până să mă întorc la școală2/ mi s-a părut lungă.1/