UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI

ADMINISTRAREA AFACERILOR

IZVOARELE DREPTULUI AFACERILOR

Dreptul afacerilor reprezintă un ansamblu de norme juridice care reglementează

relaţiile sociale patrimoniale şi personal nepatrimoniale ce apar între persoane în legătură cu
desfăşurarea activităţii de întreprinzător, precum şi raporturile care apar în cazul intervenţiei
statului în această activitate.
În funcţie de natura lor, izvoarele dreptului afacerilor se împart în două mari categorii:
izvoare normative şi izvoare interpretative.
 1. Izvoarele normative
             Sub aspect formal, izvoarele dreptului afacerilor sunt: Constituţia României, Codul
comercial, legile comerciale speciale şi, cu caracter subsidiar Codul civil şi legile civile
speciale.
             Constituţia. Ca lege fundamentală a ţării, Constituţia reglementează principiile de
organizare a activităţii economice.
            Potrivit art. 135 din Constituţie, economia României este o economie de piaţă. Statul
trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
            Având în vedere că raporturile juridice, în general, şi raporturile comerciale, în
special, se bazează pe raporturile de proprietate, Constituţia prevede că statul garantează
dreptul de proprietatea în cele două forme ale sale, proprietatea publică şi proprietatea privată
(art. 136), precum şi creanţele asupra statului sunt garantate, în condiţiile legii [art. 41 alin.
(1)].
             Codul comercial. Normele dreptului comercial se află, în principal, în codul
comercial. Acest act normativ constituie reglementarea de bază a activităţii comerciale. El
cuprinde norme juridice care reglementează instituţiile fundamentale ale dreptului comercial:
faptele de comerţ, comercianţii , obligaţiile comerciale etc. În legătură cu normele cuprinse în
Codul comercial se impun anumite precizări.
            Normele juridice din Codul comercial sunt norme specifice reglementării activităţii
comerciale. Specificitatea acestor norme se asigură prin procedee diferite.
            Anumite norme ale Codului comercial consacră derogări de la regulile Codului civil;
de exemplu, solidaritatea codebitorilor (art. 42 C. com.), termenul de graţie (art. 44 C. com.),
retractul litigios (art. 45 C. com.) etc.
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI
ADMINISTRAREA AFACERILOR

            Alte norme ale Codului comercial dezvoltă reglementarea unor instituţii din Codul
civil, adaptându-le nevoilor activităţii comerciale; de exemplu, contractul de vânzare-
cumpărare (art. 60-73 C. com.), contractul de mandat (art. 374 -391 C. com.).
             Legile comerciale speciale. Codul comercial cuprinde numai normele juridice
principale privind activitatea comercială; alte norme privind această activitate se găsesc în
legile comerciale speciale.
            Prin legi comerciale avem în vedere: legile adoptate de Parlament (lege stricto sensu),
decretele-legi, hotărârile şi ordonanţele guvernului, precum şi actele normative emise de alte
organe ale statului.
              Codul civil şi legile civile speciale. Potrivit art. 1 C. com., în absenţa unor norme în
Codul comercial se aplică dispoziţiile Codului civil. Deci, Codul civil constituie un izvor
subsidiar al dreptului comercial.
Dintre legile civile speciale, care prezintă un interes deosebit pentru materia dreptului
comercial, menţionăm Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice
şi Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă.                  
            2.Izvoarele interpretative.
             Pe lângă izvoarele normative, există şi izvoarele interpretative ale dreptului
comercial. Rolul acestor izvoare este de a ajuta la interpretarea voinţei manifestate în
raporturile comerciale, ca în cazul uzurilor comerciale, sau la interpretarea actelor normative
comerciale, în vederea aplicării lor, ca în cazul doctrinei şi practicii judiciare.
             Uzurile comerciale. Uzul (obiceiul sau cutuma) este o regulă de conduită născută din
practica socială, folosită vreme îndelungată şi respectată ca o normă juridică obligatorie.  În
dreptul comercial român, uzurile comerciale nu sunt izvoare normative. Concluzia se
întemeiază pe faptul că art. 1 C. com., care reglementează izvoarele dreptului comercial, nu le
menţionează.

Bibliografie:
1. Constituția României;
2. Codul Civil;
3. Codul Comercial.