Universitatea

Transilvania
din Brașov
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI
ADMINISTRAREA AFACERILOR
Programul de studii: CIG - ID

REFERAT LA
ISTORIA CONSTRUCTIEI EUROPENE

Student: CIOBOTARU ADRIANA

Anul: I
Grupa: I

2021

1
 Margaret Thatcher

Baroneasa s-a născut in data de 13 octombrie 1925, sub numele de Margaret Hilda
Roberts în orașul Grantham din Lincolnshire în partea de est a Angliei. Tatăl său proprietarul
unui mic magazin din oraș Alfred Roberts fiind o figură cunoscută în viața politică locală.
Deși oficial el era descris ca „liberal independent”, în practică susținea conservatorii locali.
Roberts și-a pierdut postul său de Alderman după ce Partidul Laburist a câștigat controlul
Consiliului din Grantham în 1946. Mama sa a fost Beatrice Roberts, născută Stephenson.
A fost o elevă silitoare, urmând cursurile școlii de fete din Kesteven și mai apoi pe
cele ale Colegiului Somerville, Oxford, începând cu 1944, unde a studiat chimia. A devenit
președinte al Asociației Universitare Conservatoare din Oxford în 1946, fiind cea de-a treia
femeie care să ocupe această funcție. A absolvit cu un titlul de gradul doi, și a lucrat ca
cercetător chimist pentru British Xylonite și mai apoi pentru J. Lyons and Co., unde a ajutat
la producerea metodelor de păstrare a înghețatei.
Lucrurile pe care le-a făcut nu ar fi putut fi duse până la capăt dacă nu ar fi avut
sprijinul necondiționat al soțului ei, Denis Thatcher, un industriaș care a ales să rămână în
umbra soției sale întreaga viață. „Ce mi se pare miraculos la el este că întotdeauna reușește să
îmi ofere altă perspectivă”, spunea doamna de fier despre soțul ei. „Dacă fac ceva stupid sau
sunt foarte supărată, vorbim și cumva reușește să mă facă să văd sensul.”
S-au întâlnit în februarie 1949, la o cină care cinstea alegerea ei drept candidat al
Partidului Conservator. Avea 23 de ani și avea o slujbă de cercetător chimist, precum și

2
aspirații politice. În seara aceea, Denis, proaspăt divorțat, a condus-o pe cea care avea să îi
devină soție până la tren. Din scrisorile pe care femeia avea să i le trimită surorii sale, reiese
că bărbatul nu i-a făcut o impresie extraordinară: „nu este cea mai atractivă creatură, dar este
destul de drăguț”. De cealaltă parte, bărbatul, întrebat ce l-a cucerit la cea de-a doua lui soție
a spus: „mai multe lucruri. are niște picioare foarte frumoase.”
Doi ani mai târziu, în decembrie 1951, Margaret avea să devină soția lui și, ulterior,
mama celor doi gemeni, Carol și Mark.
Baroneasa Thatcher a fost prima femeie aleasă în funcția de prim-ministru sau lider al
unui partid politic major în Regatul Unit, precum și primul premier britanic ales de trei ori
consecutiv (1979, 1983 și 1987), record politic pe care l-a egalat numai Tony Blair în 2005.
Pe data de 8 octombrie 1959, obține victoria în primele sale alegeri pentru Parlament,
devenind deputat conservator în circumscripția Finchley, Londra, iar la 15 octombrie 1964,
este realeasă, în pofida victoriei laburiștilor, devenind purtătoare de cuvânt a opoziției pe
domeniile Pensii, Locuințe, Trezorerie, Energie, Transporturi și Educație.
Este una dintre cele mai importante personalități politice britanice, mandatul său fiind
cel mai lung mandat continuu din istoria politică britanică. Ea este de asemenea una dintre
cele mai controversate figuri politice, fiind prima femeie prim-ministru din întreaga istorie a
Europei.
La 19 iunie 1970, conservatorii revin la putere, iar Margaret Thatcher se alătură
Guvernului, în cadrul căruia este însărcinată cu Educația și Știința, iar la 11 februarie 1975,
Thatcher este aleasă președinta Partidului Conservator.
În perioada 1975-1979 a fost liderul opoziției, poziție din care a criticat taxele mari
impuse de către Guvernul Laburist, subliniind ori de câte ori a avut ocazia, că aceste măsuri
îndreaptă țara spre comunism.
La 3 mai 1979, conservatorii câștigă alegerile, iar după o zi Margaret Thatcher devine
prima femeie premier a Marii Britanii, prima din istoria Europei și a patra din lume.
Principala provocare a mandatului său era redresarea economiei Anglie, aflată în puternic
declin.
La 2 aprilie 1982, Argentina invadează Insulele Malvine Falkland, iar Margaret
Thatcher trimite trupe britanice în zonă, reușind să păstreze insulele sub tutela britanică. La
finalul conflictului, popularitatea lui Margaret Thatcher atinge cote ridicate. Un an mai târziu,
la 9 iunie, ea obține o nouă victorie în alegerile legislative pentru conservatori.

3
 În 26 iunie 1984, Marea Britanie obține o reducere importantă la contribuția sa la
bugetul Comunității Europene. În același an, la 12 octombrie, Margaret Thatcher
supraviețuiește unui atentat cu bombă comis de Armata Republicană Irlandeză (IRA), în
cursul unei conferințe a conservatorilor, la Brighton, explozia soldându-se cu cinci morți,
printre care soția ministrului John Wakeham, rănirea gravă a lui Norman Tebbit, membru
marcant al cabinetului său, soția acestuia rămânând, din nefericire, paralizată. „Doamna de
fier” a insistat atunci să se desfășoare în continuare Conferința Partidului Conservator,
sfidând teroriștii, decizie ce i-a sporit popularitatea.
La 16 decembrie 1984, se întâlnește pentru prima dată cu secretarul general al
Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, Mihail Gorbaciov, pe care îl caracterizează ca
fiind un om cu care se poate coopera, deși tocmai declarațiile sale susținute împotriva
comunismului i-a adus, chiar în presa rusă, supranumele de „Doamna de Fier”.
Un alt moment important în cariera sa de premier se petrece la 19 decembrie 1984,
atunci când semnează o Declarație Comună privind retrocedarea Hong Kongului către China
începând cu iulie 1997.
La 11 iunie 1987, legislativele sunt câștigate pentru a treia oară consecutiv de
conservatori.
Însă spre finalul anului 1990, pe 28 noiembrie, demisionează din funcția de premier,
pe fondul unor dispute în partid pe tema relațiilor cu Comunitatea Europeană, dar mandatul
său de 11 ani ca prim ministru devine cel mai lung din istoria Marii Britanii.
Tot în anul 1990 pierde și șefia Partidului Conservator, iar popularitatea sa printre
englezi scade vertiginos.
Margaret Thatcher a primit în 1979 o țară care nu mai putea face față dificultăților
economice și a lăsat în 1990 o Anglie  a cărei forță financiară era de necontestat. Nu a ezitat o
clipă să ia decizii radicale, chiar dacă risca scăderea popularității sau pierderea alegerilor:
închiderea fabricilor, creșterea șomajului și a inflație, privatizarea, regularizarea uniunilor
comerciale.
Thatcher era eurosceptică, însă ea a pus bazele creării pieței unice din Europa. Cu
toate că beneficiile pieței unice sunt încă discutabile, zona euro din prezent reprezintă un
uriaș pas înainte care nu ar fi fost posibil fără reformele ei pentru o piață liberă, a afirmat
pentru CNBC Alastair Newton, analist politic la Nomura.
În perioada în care a condus guvernul britanic, baroneasa Thatcher, supranumită
„Doamna de Fier“, a susținut libera circulație a capitalurilor, bunurilor și a persoanelor în

4
Europa, iar aceste idei au contribuit la creșterea economică a continentului și au constituit
premisele integrării europene.
Ea a sprijinit de asemenea extinderea UE către estul continentului, notează The Wall
Street Journal. Chiar înainte de căderea zidului Berlinului, Thatcher vorbea despre faptul că
țările est-europene își pierd originile din cauza Cortinei de Fier, sintagmă folosită pentru
delimitarea continentului în Europa Occidentală și Europa Răsăriteană, sub influență
sovietică. Thatcher s-a opus vehement federalismului european.
„Doamna de Fier“ s-a opus însă creării unui „superstat“ european, discursul său de la
Bruges din 1988 fiind o încercare de a impune o viziune alternativă la ideea consolidării unei
uniuni politice. Ea nu a fost de acord cu suprimarea națiunii și centralizarea puterii în Europa,
preferând în schimb o Europa în care statele suverane cooperează liber.
„Europa va fi mai puternică tocmai pentru că Franța este Franța, Spania este Spania și
Marea Britanie e Marea Britanie“, a spus atunci Thatcher. Per ansamblu, viziunea sa asupra
Europei este cea care a predominat, chiar dacă ulterior a fost înființată uniunea monetară, un
proiect pe care premierul britanic l-a considerat periculos. Cu toate acestea, insistența sa
asupra cooperării între guvernele europene în loc de supranaționalism a asigurat în mare parte
înființarea zonei euro fără o uniune politică și fiscală, considerate esențiale de mulți analiști
pentru buna funcționare a pieței unice.
Statele din zona euro suportă însă acum consecințele. După cum s-a observat și în
cazul Ciprului, fiecare țară membră a uniunii monetare are responsabilitea suverană de a-și
plăti datoriile publice. Guvernele din zona euro au cooperat pentru a acorda împrumuturi
țărilor cu probleme financiare, dar nu a existat un acord privind punerea în comun a
datoriilor.
Sistemul s-a dovedit ineficient, în principal pentru că statutul de membru al zonei euro
nu le-a permis țărilor să aprecieze sau să devalorizeze monedele pentru a combate criza
datoriilor.
Însă, măsurile implementate de Thatcher în trecut arată că există alte moduri de a
relansa economia unei țări. Ea a refăcut economia Marii Britanii printr-un program de
reforme structurale bazat pe principiul unei piețe deschise și prin reducerea dimensiunii
sectorului public. Deși inițial măsurile sale au fost criticate în 1981 de majoritatea marilor
economiști, în cinci ani economia britanică era în plină dezvoltare.
În prezent, analiștii consideră că dereglementarea sistemului financiar susținută de
Thatcher a dus la izbucnirea crizei din 2008.

5
 „Reformele lui Thatcher au pavat în mare parte drumul către dereglemetarea care a
dus la falimentul băncii americane Lehman Brothers în 2008 şi la declanșarea crizei
financiare. Dar măsurile implementate de ea au ajutat de asemenea Londra să devină unul
dintre cele mai mari centre financiare din lume, alături de New York“, a menționat analistul
Nomura.

Timp de trei mandate Margaret Thatcher s-a remarcat prin intransigență, reforme
radicale și nepopulare, măsuri tăioase și fără compromisuri. De un naționalism feroce, a afișat
un discurs care a condamnat comunismul sovietic. În replică, un jurnalist rus i-a dedicat un
amplu articol și i-a născocit porecla cu care avea să guverneze magistral: doamna de fier.
La 30 iunie 1992, ea primește un loc în Camera Lorzilor și titlul de baroană Thatcher
de Kesteven, iar la 5 februarie 1994, devine cancelarul Colegiului William and Mary, la
Williamsburg, în Virginia, cea mai veche Universitate din Statele Unite după Harvard.
În mai 1997 după ce Tony Blair devine prim-ministru, îl susține pentru conducerea
conservatorilor pe protejatul său, William Hague.
Margaret Thatcher a murit la 87 de ani, în urma unui atac cerebral, la zece ani după
soțul ei. A lăsat în urmă moștenirea unei guvernări de forță dar eficiente, precum și câteva
detalii de viață și emoție care poate tocmai pentru că nu au fost puse în lumină, sunt mai
convingătoare și ne inspiră.
În 2011 viața ei a fost ecranizată într-un film de mare succes, Doamna de fier (The
Iron Lady)
Margaret Thatcher, prima și singura femeie premier din Marea Britanie, nu a avut un
rol esențial doar în transformarea economiei britanice, ci a fost și unul dintre arhitecții
Uniunii Europene (UE) în forma de astăzi, reformele sale economice stând la baza înființării
pieței unice. Ea s-a opus formării unui „superstat“ centralizat european, dar a pledat pentru o
cooperare strânsă între statele independente ale continentului.
Alături de Churchill, Thatcher împarte onoarea de a avea o statuie de bronz în holul Camerei
Parlamentului.

6
Bibliografie:

1.https://life.ro/margaret-thatcher-viata-si-iubirile-doamnei-de-fier/
2.https://www.zf.ro/business-international/margaret-thatcher-a-fost-unul-dintre-arhitectii-
uniunii-europene-in-forma-de-astazi-iar-reformele-ei-au-adus-criza-din-2008-10726793
3. http://www.rador.ro/2015/10/13/portret-margaret-thatcher-doamna-de-fier-a-marii-britanii-
2