Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate s[ cade s[ cinste=ti =i
s[ lauzi ne]ncetat pre Dumnezeu cel mare =i bun =i milostiv =i ziditorul nostru cel ]n\elept, =i zioa =i noaptea =i ]n tot ceasul =i ]n tot locul. +i s[ foarte cuvine s[-l sl[ve=ti =i s[-l m[re=ti ne]ncetat, cu glas necurmat =i cu c`nt[ri nep[r[site, ca pre cela ce ne-au f[cut =i ne-au scos din-tunŠrec la lumin[ =i den nefiin\[ ]n fiin\[. O, c`t[ iaste de mult[ mila ta, Doamne, =i g`ndul =i cugetul t[u, care ai spre noi oamenii! O, mare tain[ =i minunat[! O, cine va putea spune toate puterile tale =i lauda slavei