1

Volumul de masă lemnoasă recoltată a crescut cu 6,3% în anul 2018 faţă de anul precedent, fiind tăiate
181.567 de hectare de pădure, din care 3.435 de hectare tăieri rase, însă fondul forestier național a crescut
la 6,58 milioane de hectare, arată datele centralizate de Institutul Național de Statistică – INS.
Strict statistic vorbind, din cifrele arătate mai sus reiese că în fiecare zi din cele 365 ale
anului 2018 au fost tăiate – în medie – 497,4 hectare de pădure, din care 9,4 hectare au
fost tăiate la ras.
Sau, dacă vreți, în 2018 au fost defrișate mai mult de 20 de hectare pe oră, din care aproape
4.000 de metri pătrați – la ras.
„Fondul forestier național la 31 decembrie 2018 a înregistrat o creştere de aproximativ
0,3%. Această creștere se datorează în principal unor reamenajări de păşuni împădurite şi
introducerii în fondul forestier a terenurilor degradate şi a terenurilor neîmpădurite,
stabilite în condiţiile legii a fi împădurite (Legea nr. 133/2015 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 46/2008 – Codul Silvic)”, arată un comunicat al INS.

– Fondul forestier reprezintă totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor

care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor
pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră, inclusiv cele neproductive, cuprinse în
amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafață,
conform operațiunilor de intrări-ieșiri efectuate în condiţiile legii, indiferent de forma de
proprietate
– Suprafaţa pădurilor reprezintă terenurile cu o suprafaţă de cel puţin 0,25 hectare, acoperite
cu arbori; arborii trebuie să atingă o înălţime minimă de 5 m la maturitate în condiţii
normale de vegetaţie
– Masa lemnoasă recoltată reprezintă volumul brut de masă lemnoasă pe picior din partizile
aferente anului de producţie pentru care se întocmeşte cercetarea statistică, recoltat până
la data de 31 decembrie a anului respectiv. Nu constituie masă lemnoasă recoltată, masa
lemnoasă rămasă pe picior
– Suprafaţa parcursă cu tăieri de regenerare reprezintă suprafaţa pe care s-au executat tăieri de
masă lemnoasă, efectuate în cadrul tratamentelor silvice pentru trecerea pădurii de la o
generaţie la alta, prin care se urmăreşte în principal asigurarea regenerării acestora pe cale
naturală şi realizarea unor structuri optime sub raport funcţional
– Tăierile rase reprezintă extragerea integrală a arboretului bătrân printr-o singură tăiere,
regenerarea pădurii realizându-se pe cale artificială, prin împăduriri
– Regenerarea reprezintă procesul prin care se instalează o nouă generaţie de arbori
forestieri, ce înlocuieşte generaţia vârstnică, proces care se poate realiza pe cale naturală
sau artificială.

2. FONDUL FORESTIER-PROGRAM NATIONAL DE IMPADURIRI 2010

În Programul național de împădurire adoptat în urmă cu șase ani, România și-a propus creșterea cu 442.000
de hectare a suprafețelor forestiere acoperite cu arbori, în perioada 2010 – 2035. O misiune imposibilă –
potrivit datelor statistice, la ritmul actual al împăduririlor artificiale sau naturale, pe de o parte, și al
tăierilor, pe de altă parte, care asigură o extindere cu numai 6.379 de hectare pe an, înseamnă că ar mai fi
nevoie de aproape 62 de ani pentru a ne îndeplini planul pe 25 de ani.
În 2010, când a fost elaborat Planul, menționat în toate programele de dezvoltare, România avea 6,354 de milioane
de hectare de pădure, iar în 2014 – 6,387 milioane de hectare.
In 2035, potrivit Planului, România ar trebui să aibă, prin urmare, aproape 6,8 milioane de hectare păduri.

3. CAUZE SI EFECTE
Cauzele defrisarii 
 
         Nevoia de lemn, defrisarea pentru a face loc terenurilor agricole, drumuri si cai
ferate, incendii, mine, combustibili sunt toate cauze legate de deforestare.  
          Insa, in ultimele doua secole populatia s-a inmultit fiind din ce in ce mai multa
nevoie pentru spatiu de construit si agricultura. Impreuna cu comertul de lemn care s-a
intensificat in ultimii ani, au adus o degradare fara precent asupra padurii.  
   Cele mai importante cauze ale deforestarii sunt mutarea culturilor si comertul cu lemn.
In trecut indigenii practicau agricultura in padure dobarand copaci pentru a face loc
culturilor si pajistilor pentru animale si mutandu-se cand solul devenea nefertil. Acest
proces nu e un pericol pentru padure daca este facuta cu grija si padurii ii este dat
suficient timp pentru a-si regenera spatiile defrisate. Probleme apar cand solului nu-i este
oferit destul timp de regenerare si agricultura intensiva duce la degradarea definitiva a
acestuia. Aceasta este situatia prezenta, din cauza cresterii populatiei – unele surse spun
ca mutarea culturilor este cauza a peste 70% din defrisarile padurii.
         La fel ca si mutarea culturilor taierea copacilor pentru folosirea lemnului in scopuri
comerciale poate fi implementata cu deranjari minore asupra mediului. Atunci cand
numarul copacilor cazuti este mai mare decat al celor produsi, taierea lemnului devine o
problema serioasa. Inainte ca taierea intesiva sa ia locul celei vechi cu topoare si animale
comertul cu lemn aveao o influenta nesemnificativa asupra padurii, insa aparitai
drujbelor, tractoarelor, drumurilor si caii ferate au avut un impact mult mai mare. Zone
inainte inaccesibile au devenit principalele tinte pentru companiile de taiere, iar
management-ul prost a dus la pierderi fara precedent.

Efectele defrisarii
 
         O data data distrusa padurea, solul, care se acumuleaza in peste 1000 de ani, ar
disparea intr-o singura decada ducand la inundatii nemaintalnite din pricina faptului ca nu
mai exista sol sa acumuleze apa. 
         Defrisarea padurii ii lasa pe oamenii care traiesc in padure fara adapost si fara
hrana, si duce la disparitia unui stil de viata care a existat neschimbat pentru mii de ani.
Insa efectul cel mai dezastruos pe care l-ar putea avea defrisarea este impactul asupra
climei planetei. Cu totii am auzit de pericolele incalzirii globale si a efectului de sera,
cauza principala a acestor fiind acumulrea de dioxid de carbon in atmosfera. Copacii si
alte plante verzii absorb dioxidul de carbon si produc oxigen prin fotosinteza, in timp ce
animalele consuma oxigenul si expira dioxid de carbon. Distrugerea padurii ecuatoriale ar
produce un imens dezechilibru in cantitatea de dioxid de carbon produs si reciclat lucru
care ar duce la acumularea acestuia in atmosfera si schimbarii majore de clima. In plus
multi copaci taiati pentru a face loc agriculturii au fost arsi sau lasati sa putrezeasca
eliberand astfel mult mai mult dioxid de carbon in atmosfera. Toata natura este un sistem
vast care acum exista intr-un stadiu mai mult sau mai putin balansat. Jucandu-ne cu
factori de o importanta majora cum e padurea ecuatoriala ar putea duce la disparitia lumii
cum o stim noi. 
4. SOLUTII
solutii efecte Europa