CONJUNCŢIA

Conjunctia este partea de vorbire neflexibilă care leagă două părți de propoziție de același fel, două
propoziţii de același fel sau diferite..

I. Dupa formă, conjuncţiile sunt:

- simple : ca, să, ci, dar, de, fie, dacă, ori, sau, fie etc.
- compuse : ca să, ci şi, cum că, şi cu.

Conjuncţia se întâlneşte atât la nivelul propoziţiei cât şi la nivelul frazei.

Rolul conjunctiei la nivelul propozitiei

1). leagă două sau mai multe părţi de propoziţie de acelaşi fel.

Exemple:
Cartea şi caietul sunt pe birou. (două subiecte)
Rochia aceasta este noua şi frumoasă (două nume predicative)
Copilul cuminte şi silitor învaţă mult. (două atribute adjectivale)
Plăcerea de a învăţa şi de a scrie este mare. (două atribute verbale)

2). două parti de propozitie diferite:

Oricând şi oriunde e nevoie voi veni. (complement circumstanţial de timp şi complement circumstanţial de
loc)
Oricine şi oricând poate să ma viziteze. (subiect şi complement circumstanţial de mod)
Orice şi oricum e posibil. (subiect şi complement circumstanţial de mod)

La nivel de frază, conjuncţia leagă:

a). două propoziţii de acelaşi fel în raport de coordonare:
- copulativă: şi, nici, precum şi.
- adversativă: dar, iar, însă, ci.
- disjunctivă: fie, sau, ori.
- concluzivă: deci, asadar.

II. După felul raporturilor stabilite între părţile de propoziţie sau între propoziţii, la nivel de frază,
conjuncţiile sunt:
A). Coordonatoare (leagă părţi de propoziţie sau propoziţii de acelaşi fel):
- copulative: şi, nici, precum şi.
- adversative: dar, iar, însă, ci.
- disjunctive: fie, sau, ori.
- concluzive: deci, asadar, prin urmare (locuţiune conjuncţională)

Propoziţiile în raport de coordonare pot fi ambele principale sau ambele secundare.

B). Subordonatoare – raportul de subordonare se stabileşte între o propoziţie principală - regentă şi o

subordonată.
Subordonarea se realizează prin conjuncţiile subordonatoare: ca, să, dacă, fiindcă, din cauza, deși, încât
etc.