Neomodernismul

Generatia anilor ’60 este reprezentata de poeti precum: Nichita Stanescu, M. Sorescu, Ana Blandiana, I.
Alexandru, A. E. Bacovsky. Prin intermediul acestora, realismul socialist este parasit, poezia se liricizeaza si se
deschide perspectiva neomodernismului.
Trăsăturile definitorii ale neomodernismului
Neomodernismul este un curent literar apărut în secolul al XX-lea ca prelungire a modernismului şi se
caracterizează prin următoarele aspecte:

 Un prim aspect este reprezentat de ambiguitatea mesajului şi a referentului poetic (context).

Ambiguitatea mesajului constă în capacitatea unui cuvânt de a avea mai multe sensuri în acelaşi context;
de pildă, poezia lui Nichita Stănescu poate fi interpretată ca o odă închinată iubirii sau ca o artă poetică;
iubita poate fi femeia iubită sau poezia.

 a doua trăsătură o constituie faptul că poetul modernist manifestă o viziune poetică modernă construită
prin structuri sintactice şocante, simboluri multiple şi mai ales prin sintaxa versurilor ( capacitatea unui
cuvânt de a avea mai multe sensuri în acelaşi context).

 De asemenea, poeţii au un discurs poetic în care se asociază descrierea tip portret cu elemente de
narativitate poetică.

 A patra trăsătură a noemodernismului este utilizarea unei tehnici moderne precum sugestia şi
ingambamentul ( procedeu artistic care constă în continuarea ideii în versul următor, iar versul se scrie
cu literă mare).

 În ceea ce priveşte versificaţia, neomoderniştii cultivă versul modern cu strofe inegale, cu rima diversă
pentru a exprima în mod spontan trăirile poetice, iar expresivitatea o realizează prin metafore subtile şi
rafinate, dar şi prin construcţii surprinzătoare.

N. Stanescu – limbajul poetic surprinzator

M. Sorescu – limbajul simplu, ce implica parodia, umorul
A. Blandiana – limbajul metaforic
I. Alexandru – limbajul solemn, cu tonalitati de imn