Modernismul

Primele manifestări moderniste posibil de asociat unor mișcări literare reunite prin
considerente, crezuri commune, pe care istoria literară le-a reținut, aparțin spațiului
cultural francez: parnasianism, decadentism, simbolism. Reunirea acestor direcții lit-
erare, similare în spirit, chiar dacă diferite că structur, nu s-a produs însă în Europa ci
în America Latină.
Primul care a folosit denumirea de modernism în sens aprobativ pt a desemna
o mișcare contemporană mai amplă de înnoire estetică a fost Ruben Dario, întemei-
etorul recunoscut al curentului El Modernismo, la începutul anilor 1890. Nouă miș-
care sintetiza elementele aflate în plină efervescență în Franța, susținând același spirit
al reînnoirii estetice radicale.
Hugo Friedrich consideră că modernismul începe cu Baudelaire, la sfârșitul
sec al XIX-lea, însă curentul se cristalizează autonom în preajma primului război
mondial.

Modernismul este un concept-umbrelă, înglobând manifestări literare eterogene: ex-

presionism, cubism, decadentism, practic toate curentele postromantice. Există clasi-
ficări care înglobează modernismului chiar și simbolismul, care premerge de fapt
liricii moderne sau avangardismul, un vârf de lance pt modernism.

În literatura noastră manifestările moderniste sunt sincrone cu cele tradițional-

iste și datează din perioada interbelică. Eugen Lovinescu susține modernismul atât
prin concretizarile de ordin treoretic( teoria sincronismului și a mutației valorilor es-
tetice) cât și prin activitatea desfășurată la cenaclul și revista Sburătorul.

Lirismul modern se opune traditiei, neagă valorile și practicile poetice anterioare.

Trăsături

1. -intelectualizarea emoției și a expresiei poetice ( o poezie conceptuală, lucidă, ab-

stractă care face apel la aluzii erudite, încifrarea mesajului poetic, utilizarea sim-
bolurilor din științe conexe: matematică, astronomie, filozofie, religie);

- citadinizarea;

-autonomizarea esteticului;

-revoluționarea limbajului poetic;( pătrunderea termenilor considerați nepoetici/

necanonici, inventivitatea lingvistică, asocierile cu totul neașteptate de termeni);

-modernizarea prozodică( cultivarea versului liber, versuri albe( lipsite de rimă),

ingambamentul);
-Abstractizarea-lipsareferențialitătii, piesajele sunt expresii ale unor stări interioare;
materia mundi este destrucurată și metamorfozată (Eugen Negrici)
-Dacă poezia romantică consideră lirismul că expresie a sensibilității sufletului, cea
modernistă se caracterizează de un dramatism agresiv manifestat atât la nivelul
temelor și motivelor cât și la nivelul relației cititor-operă.

- Poezia nu este rezultat al inspirației, poeții moderniști asociază lirismul cu sfera lu-
cidului, vorbesc despre ,,laborator”.,,făurirea versurilor”, ,,algebră”, operare”, ,,calcu-
lul” versului. Lirica modernă a devenit o activitate rece, lucidă; poetul devine un
aventurier în teorii lingvistice încă neexplorate.
Hugo Friedrich-din cele 3 posibile componente ale poeziei lirice-sensibilitatea, con-
templația, metamorfozarea, modernismul o alege pe ultima, atât la nivelul limbajului
cât și al lumii configurate de imaginarul poetic.

Poezia nu este rezultat al inspirației, poeții moderniști asociază lirismul cu sfera lu-
cidului, vorbesc despre ,,laborator”.,,făurirea versurilor”, ,,algebră”, operare”, ,,calcu-
lul” versului.Lirică modernă a devenit o activitatae rece, lucidă; poetul devine un
aventurier în teorii lingvistice încă neexplorate.

Poeții români canonici pentru modernismul interbelic sunt Arghezi, Barbu,Blaga,

fiecare dintre ei contribuind la sincronizarea formelor poetice autohtone cu cele eu-
ropene, însă adoptând propria formulă poetică: poezia dramei metafizice și a esteticii
urătului,expresionismul, ermetismul.