Neomodernismul

Definiție-Neomodernismul este un curent ideologic, literar, apărut în

secolul al XX-lea ca prelungire a modernismului, definit de spiritul
creator postbelic, caracterizat prin respingerea formelor grave și prin
redarea temelor grave într-o manieră ludică, de joc, ce ascunde însă
tragicul.
Literatura neomodernistă este definită printr-un imaginar poetic inedit, limbaj
ambiguu, metafore subtile și expresie ermetică.
TRASATURI:

 Un prim aspect este reprezentat de ambiguitatea mesajului şi a

referentului poetic (context). Ambiguitatea mesajului constă în capacitatea
unui cuvânt de a avea mai multe sensuri în acelaşi context; de pildă,
poezia lui Nichita Stănescu poate fi interpretată ca o odă închinată iubirii
sau ca o artă poetică; iubita poate fi femeia iubită sau poezia.
 a doua trăsătură o constituie faptul că poetul modernist manifestă o
viziune poetică modernă construită prin structuri sintactice şocante,
simboluri multiple şi mai ales prin sintaxa versurilor ( capacitatea unui
cuvânt de a avea mai multe sensuri în acelaşi context).
 De asemenea, poeţii au un discurs poetic în care se asociază descrierea tip
portret cu elemente de narativitate poetică.
 A patra trăsătură a noemodernismului este utilizarea unei tehnici moderne
precum sugestia şi ingambamentul ( procedeu artistic care constă în
continuarea ideii în versul următor, iar versul se scrie cu literă mare).
 În ceea ce priveşte versificaţia, neomoderniştii cultivă versul modern cu
strofe inegale, cu rima diversă pentru a exprima în mod spontan trăirile
poetice, iar expresivitatea o realizează prin metafore subtile şi rafinate, dar
şi prin construcţii surprinzătoare.

Neomodernistii isi propun conform conceptiei lui Heidegger„ruperea

cuvintelor si eliberarea esentelor”.