Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Elemente de marcare
Atribute
Atributele reprezinta proprietati ale elementelor de marcare scrise sub forma unor
perechi de nume si valori in interiorul etichetei de inceput, dupa numele elementului referit. Exemplu:
<H1 id = "Paragraful 1" color = "blue">
Prezenta ghilimelelor la valorile atributelor este optionala.
Fiecare control HTML are anumite atribute cu valori presetate care pot fi modificate de catre creatorul
documentului conform dorintei acestuia. Ele pot fi, de asemenea, modificate dinamic, in timpul
interactiunii cu utilizatorul, cu ajutorul scripturilor. Dar despre ele, mai tarziu...
Atributele ale caror valori sunt de tip boolean (adica adevarat sau fals) sunt setate in felul
urmator:
- absenta lor in eticheta de inceput a marcajului echivaleaza cu valoarea false presetata
- prezenta lor echivaleaza cu setarea valorii true
Exemplu:
Formularea
<option selected = "selected">
sau
<option selected>
marcheaza atribuirea valorii true atributului selected, atribut al elementului option.
Daca valoarea unui atribut nu este una valida ea va fi ignorata.
Referinte de entitati
1
Pentru a introduce in continutul documentelor HTML unele caractere care nu fac
parte din alfabetul limbii engleze, numite si caractere speciale, (cum ar fi è, ß sau ®) se folosesc
marcaje speciale numite referinte de entitati sau referinte de caracter. Spre deosebire de controalele de
marcaj despre care am vorbit in sectiunile anterioare, referintele de entitate nu sunt incadrate de
caracterele "<" si ">". Ele incep intotdeauna cu caracterul ampresand "&" urmat de un text in stransa
legatura cu caracterul pe care il reprezinta sau un cod numeric si se termina cu caracterul ";".De
asemenea, caracterele folosite in marcajele HTML (<, >, &) se pot insera in cadrul documentului numai
cu ajutorul referintelor de entitate.
Comentarii
Reprezinta texte care apar in fisierul sursa HTML, dar care nu vor fi afisate de catre browser
catre utilizator. Ele au rolul de a expune diferite aspecte legate de document in vederea realizarii unui
fisier sursa cat mai clar si mai usor de inteles si corectat. Comentariile sunt incadrate de marcajele
"<!--" si "-->". E foarte important ca in interiorul comentariului sa nu existe secventa de caractere "--"
deoarece aceasta genereaza confuzie.
Exemplu:
Alinierea
Culorile
Exemplu:
2
<P style="color:#ff00cc">
Este de preferat ca atunci cand utilizati culori sa apelati la una din cele 16 culori numite "sigure". Iata
un tabel cu numele si codul lor:
Aqua #00ffff Navy #000080
Black #000000 Olive #808000
Blue #0000ff Purple #800080
Fuchsia #ff00ff Red #ff0000
Gray #808080 Silver #c0c0c0
Green #00ff00 Teal #008080
Lime #008000 White #ffffff
Maroon #800000 Yellow #ffff00
Dimensiunile
Valori data-ora
Coduri de limbaje
Pentru a specifica limba in care un anumit text este scris se foloseste atributul lang a
carui valoare este codul de limbaj al tarii respective. Codul de limbaj este alcatuit din doua parti:
Cod principal - cu ajutorul caruia se identifica tara in care limbaujul este folosit
Subcod (optional) - specifica o versiune a limbajului respectiv
Cele doua componente vor fi separate de cracterul "-". Iata cateva exemple:
en = limba engleza
3
en-US = limba engleza -varianta americana
fr = limba franceza
de = limba germana
it = limba italiana
es = limba spaniola
pt = limba portugheza
<html>
<head>
<!--Sectiunea de antet a documentului cuprinde titlul documentului
si definirea tipului si a setului de caractere folosit -->
<title>Structura Documentului HTML</title>
<META http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=iso-8859-1">
</head>
<body>
<!--Acesta este corpul documentului. Aici va fi plasat
continutul paginii pe care o creati-->
Salut. Aceasta este o pagina Web cat se poate de simpla.
</body>
</html>
Sectiunea de informatii
Sectiunea de informatii HTML ofera informatii asupra versiunii limbajului HTML folosit.
Multe editoare de HTML insereaza automat textul necesar la inceputul documentului
Exemplu:
Antetul documentului
<TITLE> indica titlul documentului. Textul aflat aici va fi - de obicei- afisat pe bara de titlu al
programului de exporare sau va putea fi folosit de utilizatori pentru pastrarea documentului in listele
4
specifice ale acestui program.
<META> si <LINK> ofera asa-numitele meta-informatii despre document declarand anumite
proprietati impreuna cu valorile acelor proprietati. Daca valoarea unei proprietati este definita intern se
va folosi controlul <META>, iar daca valoarea va fi luata dintr-o locatie oarecare din exterior se va folosi
controlul <LINK>. Succesul folosirii acestor doua controale depinde in mare masura de interpretorul de
HTML utilizat de catre utilizator.
De exemplu, cu ajutorul elementului META se pot preciza informatiile care vor fi trimise in
"header-ul" documentului, adica informatii specifice protocolului HTTP si pe care browserul le "citeste"
pentru a pregati afisarea documentului.Se folosesc formularile:
-tipul documentului
-setul de caractere folosit
-ISO 8859-1 -(sau ISO Latin-1) reprezinta setul care contine cele mai raspandite extensii ale
alfabetului latinsi este cel mai des intalnit;
-ISO 8859-5 - alfabetul chirilic;
-ISO 8859-6 - alfabetul arab;
-ISO 646 - codificarea ASCII restransa (pe 7 biti, adica 128 de caractere)
Exemplu:
In acest mod se pot specifica informnatii privind autorul paginii respective, sau informatii in scopuri de
indexare a paginii de catre paianjeni sau motoare de cautare Web.
Exemplu:
Corpul documentului
Corpul documentului este locul unde se plaseaza continutul efectiv al documentului si este
incadrat de controalele <BODY> si </BODY>. Chiar daca marcarea corpului documentului cu cele doua
etichete este optionala, folosirea lor va determina o mai mare claritate in impartirea documentului pe
sectiuni.
Controlul <BODY> poate sa contina atribute referitoare la fondul si marginile documentului sau
culoarea textului.
Astfel:
5
background = "imagine.jpeg" seteaza imaginea de fond a documentului.
bgcolor = "#0000ff" seteaza culoare fondului documentului (Aqua).
In cazul in care ambele sunt prezente, browserul cauta fisierul mentionat ca imagine de fond.
Daca acesta exista, el va fi afisat si multiplicat pentru a acoperi intreaga suprafata a documentului,
culoarea de fond fiind vizibila numai daca fondul imagini este transparent. Daca nu, fondul
documentului va fi dat de culoarea setata de catre bgcolor.
text = "#ff0000" seteaza culoarea textului existent in document.
Pentru a seta dimensiunile marginilor din stanga si de sus ale documentului se folosesc
atributele:
Pentru Internet Explorer:
topmargin - pentru marginea de sus
leftmargin - pentru marginea din stanga
Pentru Netscape Navigator:
marginheight - pentru marginea de sus
marginwidth - pentru marginea din stanga
Pentru Internet Explorer exista posibilitatea de a atasa unui document un fond sonor. Aceasta
se poate realiza prin folosirea in antetul documentului a elementului BGSOUND. Doua dintre atributele
acestuia sunt foarte importante:
src - determina fisierul audio care va fi rulat de catre browser la incarcarea documentului in fereastra
loop - determina de cate ori va fi repetata secventa de sunet respectiva. O valoare egala cu -1
determina repetarea continua a sunetului
Exemplu:
Document cu imagine de fundal
Exemplu:
Document cu setarea culorii fundalului si a dimensiunii marginilor
6
intre forma dorita si cea obtinuta a continutului afectat!
Generalitati
In capitolul de fata vom vorbi despre controalele folosite in dispunerea fizica si logica a
elementelor care constitue documentul HTML. Trebuie subliniat faptul ca aspectul cat mai atragator al
materialului prezentat trebuie insotit si de o prezentare a informatiei cat mai logica si usor de urmarit.
Exemplu:
Folosirea paragrafelor a liniilor de text si a spatiilor libere
<html>
<head>
<title>Linii si paragrafe</title>
</head>
<body>
<p>
Paragraf1:
Acest text va fi afisat pe o singura linie.
<p>
Paragraf2:<br>
O linie de text<br>
Alta linie de text
<p>
<p>
<p>
<p>
<p>Paragraf3:<br>
..dupa 4 linii libere...
<p>
Paragraf4:<br>
Intre cuvinte
exista
suficient spatiu
<p>Paragraf5:<br>
<nobr>bla-bla-bla-bla bla-bla bla bla bla-bla-bla bla-bla-bla-bla bla-bla bla-bla-bla-bla bla-bla-bla- bla-
bla- bla-bla- bla-bla- bla-bla-bla- bla pe o singura linie</nobr>
</body>
</html>
7
Antetele de sectiune
Exemplu:
Antete de sectiune
<h1>Element H1</h1>
<H2>Element H2</H2>
<H3>Element H3</H3>
<h4>Element H4</h4>
<h5>Element H5</h5>
<H6>Element H6</H6>
Rigla orizontala
Pentru o mai vizibila impartire a corpului documentului se voloseste rigla orizontala marcata cu
controlul <HR>. Prezenta acestui control produce desenarea unei linii orizontale subtiri pe toata
latimea documentului.
Dimensiunile riglei pot fi controlate cu ajutorul atributelor width si size, care seteaza dimensiunile pe
orizontala si, respectiv, pe vericala a liniei in pagina. Pentru a elimina aspectul tridimensiunal al riglei se
poate utiliza optiunea noshade care elimina efectul de "umbrire" a riglei.
Exemplu:
rigle orizontale
<hr noshade>
<hr align="center" width="30%">
<hr align="center" width="50%">
<hr align="center" width="70%">
<hr align="center" width="90%">
<p>
<p>
<p>
<hr align="left" width="50%" size="20" color="#0000FF"></p>
<hr align="right" width="50%" size="20" color="#0000FF" ></p>
Controlul <Address>
Acest control este folosit de obicei la sfarsitul documentului pentru a plasa informatii
utile utilizatorului pentru a contacta autorul paginii sau informatii de copyright.
Exemplu:
Folosirea elementului Address
8
<p align="right">
Cu drag, <b>Seful</b>!</p>
<hr>
<address>
Pentru recalmatii contactati-ne la<br>
invizibilii@nicaieri.com </address>
Controlul <DIV> este folosit in document pentru a grupa intr-un bloc "logic" o parte
din continutul documentului in vederea atribuirii unitare a caracteristicilor legate de stilul de
prezentare, sau pentru a identifica respectivul bloc de continut in vederea utilizarii lui de catre
scripturile prezente in document. Browserul va trece la line noua inainte si dupa terminarea acestui
marcaj.De asemenea acest controle se mai poate folosi alaturi de proprietatile de stil pentru pozitionare
pentru a creea in cadrul documentului "straturi" de dimensiuni variabile ce pot fi pozitionate in diferite
locatii ale documentului, suprapuse, ascunse sau expuse, in functie de necesitatile designer-ului.
Controlul <SPAN>are rolul de a "extrage" o portiune de document - de obicei inclusa intr-un
bloc marcat de controale HTML si care, eventual, are specificate un anumit numar de atribute - pentru a
o identifica sau apentru a-i oferi un format de afisare diferit de restul blocului din care face parte.
Exemplu:
identificarea blocurilor de text cu ajutorul elementelor Div si Span
<div style="font-size:14;color:blue;background
color:yellow">Elementul Div</div>
<hr align="right" color="#0000ff"
width="50%">
<div style="color:red">
Certificatul de deces consemneaza la rubrica "Profesia" - fermier. Daca ar fi fost numai
atat, azi nu s-ar mai vorbi nimic de <span style = "color:navy">Elementul Span</span>.
Ultimele versiuni ale limbajului HTML au optat in mod categorig pentru despartirea
continutului unui document HTML de forma in care este el prezentat. Acest lucru este posibil prin
utilizarea foilor de stil, a stilurilor definite in antetele documentului, sau prin gruparea proprietatilor
legate de forma de prezentare in cadrul unui singur atribut: style.
Utilizarea acestuia in interiorul unui control HTML - aproape toate care se pot gasi in interiorul corpului
documentului, cu putine exceptii (<Script> sau <Basefont>) se face respectand urmatorul tipar de
scriere:
<element style ="proprietate:valoare ; proprietate:valoare;..."
unde :
-element este numele elementului folosit (ex: H1, Img,Table)
-proprietate este numele unei proprietati de stil. Aceste nume nu coincid in totalitate cu
numele proprietatilor marcajelor HTML. De exemplu proprietatea face a morcajului Font devine font-
family ca proprietate de stil. Cele mai utilizate proprietati de stil vor fi prezentate in lectia consacrata
modelelor de stil.
-valoare este valoarea acordata proprietatii respective. Ea trebuie sa corespunda valorilor
posibile ale acestei proprietati.
Creatorii de documente HTML sunt puternic incurajati sa foloseasca proprietatile de stil in
locul setarii individuale a fiecarii proprietati in cadrul marcajelor. Trebuie stiut, insa, ca versiunile mai
vechi ale programelor de explorare Web nu recunosc nici atributul style, nici marcajul STYLE si nici
referintele catre modelele de stil. De aceea, inainte de a folosi una sau alta dintre variante trebuie sa
faceti un calcul exact al avantajelor si dezavantajelor pe care fiecare le implica.
Informatii tool-tip
Cea mai simpla forma de interactiune a documentului cu utilizatorul o reprezinta
9
afisarea unor informatii foarte scurte despre elementele documentului atunci cand utilizatorul
pozitioneaza mouse-ul in spatiul ocupat de elementele respective.
Pentru a realiza acest lucru se foloseste proprietatea de stil title, valoarea ecestei proprietati fiind textul
informativ afisat in dreptul cursorului odata cu pozitionarea mouse-ului pe elementul care are setata
aceasta proprietate.
6.Stiluri de text
In documentele pe care la veti creea veti folosi diferite stiluri de text pentru a pune in
evidenta anumite cuvinte sau pentru a le acorda o seminficatie dorita (citate, nume, etc). Pentru
aceasta veti specifica explicit valori pentru unele din atributele ale unui font:
-corpul de litera
-culoare fontului
-stilul fontului
-dimensiunea fontului
Cel mai usor mod de a marca un anumit stil corespunzator unui text in
documentul dumneavoastra este de a folosi controalele care modifica stilul fontului dupa cum urmeaza:
<B> se foloseste pentru scrierea cu caractere ingrosate (Bold).
<I> se folooseste pentru scrierea cu caractere inclinate (Italics).
<U> este folosit atunci cand se doreste ca un anumit pasaj din text sa fie subliniat.
<TT> indica folosirea fontului monospatiu, adica acea forma de scriere in care fiecare
caracter ocupa pe latime acelasi spatiu. Acest tip de font este asemanator cu cel utilizat se catre
masinile de scris.
<SUB> se foloseste pentru scrierea indicilor inferiori.
<SUP> se foloseste pentru scrierea indicilor superiori.
<STRIKE> este folosit pentru scriere unui text "taiat" cu o linie orizontala.
Este obligatorie prezenta etichetelor de sfarsit a controalelor mai sus mentionate pentru a
putea delimita portiunea de text asaupra careia se aplica stilul de font dorit.
Exemplu:
Utilizarea controalelor pentru stilul fontului
Controlul <Font>
10
-absoluta : specifica dimensiunea exacta a fontului.
Exemplu:
<FONT Size = 5>
-relativa : specifica dimensiunea fontului fata de cea a fontului actual.
Exemplu:
<FONT Size = +1>
In exemplul de mai sus dimensiunea fontului este majorata cu o unitate.
In cazul in care valoarea specificata este mai mica decat 1 sau mai mare decat 7, interpretorul
HTML va va lua ca dimensiune valida pe 1, respectiv 7.
Valoarea imlicita a dimensiunii fontului este, de obicei, 3.
c. Color este atributul cu ajutorul caruia se poate stabili culoarea textului marcat. Valorile
acestei proprietati se pot scrie fie cu ajutorul codului hexazecimal al culorii, fie cu ajutorul numelui celor
16 culori de baza.
Exemplu:
<Font Color = red>
<Font Color = #ff0000>
Utilizarea culorilor in text nu trebuie sa genereze situatii ambigue. Astfel, un text afisat cu
culoare albastra va avea acelasi aspect cu cel al unei legaturi catre un alt fisier. De asemenea, folosirea
in exces culorilor poate da documentului un aspect neplacut si obositor
Exemplu:
Utilizarea atributelor fontului
<font face="Arial" size = 4>scris cu arial marimea 4</font>.
<font color="#ff0000"> red</font> <br><font face="Courier"
color="#008000">scris cu courier culoarea lime </font>,
Controlul <Basefont>
Daca dorim sa alegem un anumit tip de font, o anumita dimensiune sau culoare
a fontului care sa fie valabile pe intreg continutul documentului, se va utiliza marcajul BASEFONT.
Exemplu:
<body>
<basefont color=blue size=5>
...
</body>
Astfel textul continut in documentul de mai sus va fi afisat cu culoarea albastra si va avea
dimensiunea de 5 unitati. Exceptie fac doar tabelele si acele pasaje de text care au controale HTML de
formatare a textului care impun alte atribute de afisare.
11
marcaje contin atributul datetime pentru a informa despre data de la care sunt valabile modificarile pe
care aceste controale le notifica.
Exemplu:
folosirea stilurilor logice de formatare a textului
7.Liste
Liste neordonate
Probabil cele mai intalnite liste in cadrul documentelor HTML sunt cele
neordonate. Pentru a marca inceputul si sfarsitul unei liste neordonate se foloseste elementul UL.
Fiecare lista contine un set de elemente numite "itemi", prezenta unui item in cadrul unei liste
marcandu-se cu ajutorul elementului LI.
Exemplu:
Prezentarea informatiei sub forma de lista neordonata
<ul>
<li>John Lennon</li>
<li>Paul Mccartney
<li>Ringo Star</li>
<li>George Harrison</li>
</ul>
<p>
<hr>
<b>Liste imbricate:</b>
<ul>
<li>element 1</li>
<ul>
<li>element 1.1</li>
<li>element 1.2</li>
<ul>
<li>element 1.2.1</li>
<li>element 1.2.2</li>
</ul>
<li>element 1.3</li>
</ul>
<li>element 2</li>
12
<li>element 3</li>
<ul>
<li>element 3.1</li>
</ul>
</ul>
<p>
<hr>
<b>Folosirea atributului <i>"type"</i>:</b>
<ul type="square">
<li>Ianuarie</li>
<li>Februarie</li>
<LI>Martie</LI>
</ul>
Fiecare element al listei este indentat fata de marginea din stanga (sau dreapta, daca directia
de scriere este de la drapta la stanga) listei; astfel, prezentarea ei devine foarte clara si atractiva. Mai
mult, ficare item al listei va avea un marcaj in fata sa, corespunzator nivelului de subordonare al listei.
Acest marcaj poate fi ales cu ajutorul atributului Type, iar valorile posibile sunt:
disc - pentru un cerculet plin
circle - pentru un cerculet gol
square - pentru un patratel plin
Implicit, prgramele de explorare Web folosesc tipul disc pentru primul nivel de subordonare (si,
respectiv, de indentare), circle pentru al doilea nivel si square pentru urmatoarele nivele. Eticheta de
sfarsit a unui element al listei(</li>) nu este obligatorie, elementul respectiv considerandu-se incheiat
in momentul aparitiei unei noi etichete <li> sau a etichetei care incheie lista. Elementul UL inlocuieste
elementele DIR si MENU din versiunile mai vechi ale limbajului HTML.
Liste ordonate
Exemplu:
Folosirea listelor ordonate
13
<li>element 3.1.2</li>
</ol>
</ol>
</ol>
<hr>
<p>
<h2>Folosirea atributului <b>"type":</b></h2>
<ol type="A">
<li>element 1</li>
<li>element 2</li>
<ol type = "i">
<li>element 2.1</li>
<li>element 2.2</li>
</ol>
<li>element 3</li>
<ol type="i">
<li>element 3.1
<ol type="a">
<li>element 3.1.1</li>
<li>element 3.1.2</li>
</ol>
<li>element 3.2</li>
</ol>
</ol>
<hr>
<P>
<h2>Folosirea atributului "value"</h2>
<ol>
<li value="10">Element 1</li>
<li value = "100">Element 2</li>
<ol type="i">
<li value="5">Element 2.1</li>
<li value = "10">Element 2.2</li>
</ol>
<li >Element 3</li>
</ol>
Se pot folosi si marcajele aplicate itemilor listelor neordonate, dar in felul acesta notiunea de
"lista ordonata" isi pierde sensul.
In mod implicit valoarea marcajului de ordine al elementelor listei incepe de la "1"(sau "a") si creste cu
o unitate la fiecare item adaugat. Pentru a modifica valoarea de start a numerotarii elementelor listei se
foloseste atributul Start asociat elementului OL. Astfel, formularea
<OL start = "2" >
are ca rezultat faptul ca primul element al listei va avea marcajul de ordine "2" ("b", "ii",etc), celelalte
continuand in mod normal, prin adaugarea cate unei unitati. Pentru a forta marcarea unei alte valoari in
dreptul unui item se foloseste atributul Value asociat elementului LI. Valoarea acordata acestui atribut
va fi numarul (sau ordinea caracterului) scris in fata elementului respectiv.
Trebuie mentionat faptul ca numerotarea elementelor unei liste ordonate nu tine cont de prezenta
itemilor din listele subordonate, numerotarea facandu-se separat pe fiecare nivel de subordonare
Liste de definitii
Se pot folosi si marcajele aplicate itemilor listelor neordonate, dar in felul acesta
notiunea de "lista ordonata" isi pierde sensul.
In mod implicit valoarea marcajului de ordine al elementelor listei incepe de la "1"(sau "a") si creste cu
o unitate la fiecare item adaugat. Pentru a modifica valoarea de start a numerotarii elementelor listei se
foloseste atributul Start asociat elementului OL. Astfel, formularea
14
<OL start = "2" >
are ca rezultat faptul ca primul element al listei va avea marcajul de ordine "2" ("b", "ii",etc), celelalte
continuand in mod normal, prin adaugarea cate unei unitati. Pentru a forta marcarea unei alte valoari in
dreptul unui item se foloseste atributul Value asociat elementului LI. Valoarea acordata acestui atribut
va fi numarul (sau ordinea caracterului) scris in fata elementului respectiv.
Trebuie mentionat faptul ca numerotarea elementelor unei liste ordonate nu tine cont de prezenta
itemilor din listele subordonate, numerotarea facandu-se separat pe fiecare nivel de subordonare
Exemplu:
Lista de definitii
<dl>
<dt><b>mar</b></dt>
<dd>fruct rosu</dd>
</dl>
8.Legaturi si referinte
Referinte externe
Sunt sigur ca ati intilnit situatii in care, intr-o carte, atunci cand autorul face
referire la un citat sa o informatie dintr-o alta carte sau un dintr-un alt document acesta insereaza intr-o
paranteza numele lucrarii referite, eventual pagina sau sectiunea referita. Daca informatia respectiva
prezinta interes pentru utilizator, acesta nu are decat sa caute in rafturile bibliotecii sale (in cazul cel
mai fericit) sau ale altor biblioteci, materialul amintit. Aceasta maniera fragmentata de a primi
informatia este singura posibila in cazul textelor obisnuite a caror expunere se realizeaza pe cele doua
dimensiuni ale suprafetei plane reprezentate de foaia de hartie.
Limbajul HTML rezolva aceasta problema prin introducerea notiunii de hipertext. Hiper-textul
difera de textul obisnuit prin introducere in interiorul documentului a unor elemente de legatura cu alte
documente existente in Web. Prin activarea acestor elemente cu ajutorul mouse-ului sau tastaturii se
realizeaza trecerea instantanee de la documentul initial (documentul sursa) la cel vizat (documentul
destinatie), fiind oricand posibila revenirea la documentul initial. Orice legatura are doua capete numite
ancore si un sens. Primul capat (elementul care refera) este ancora sursa, iar al doilea capat (elementul
referit) este ancora destinatie. Ancora sursa se numeste referinta si ea poate fi externa sau interna,
dupa cum ancora destinatie se gaseste in afara sau in interiorul documentului care contine referinta.
Prezenta unei referinte in interiorul documentului se marcheaza cu ajutorul perechii de controale HTML
<A> si </A>. Pentru ca marcajul de referinta sa fie functional, acesta trebuie sa contina atributul Href,
numit atribut de referinta hipertext. Valoarea acestuia este un URL care localizeaza documentul referit.
Exemplu:
URL-uri relative
Despre URL-uri am vorbit in introducerea acestei documentatii. Insa acum, inainte de a trece
la cateva exemple simple, e cazul sa vorbim despre URL-uri relative.Daca informatia pe care o puneti la
15
dispozitia utilizatorilor in Web este alcatuita din mai multe documente corelate, ea trebuie structurata
corespunzator intr-o formula de directoare si subdirectoare care sa va ofere o distribuire cat mai logica
a materialelor. Aceasta structura formeaza un "site".
Sa presupunem ca directorul radacina al site-ului se numeste "Radacina". El contine directoarele
"Produse" si "Informatii" si documentul "index.html". In interiorul directorului "Produse" se gasesc
documentele "Carti.html" si "Muzica.html", iar in directorul "Informatii" se gaseste documentul
"Preturi.html". Un URL relativ este URL-ul in care nu se trece decat calea de la fisierul curent la fisierul
destinatie. Calculatorul va completa automat calea catre documentul curent, construind astfel URL-ul
complet. In cazul trecerii catre directorul parinte se foloseste expresia "..". Exemplu:
Daca fisierul curent este "index.html", pentru a referii documentul "Carti.html" se foloseste expresia
"Produse/Carti.html".
Daca fisierul curent este "Carti.html", pentru a referi documentul "Muzica.html" de foloseste expresia
"Muzica.html"
Daca fisierul curent este "Carti.html", pentru a referi documentul "index.html" de foloseste expresia
"../index.html"
Daca fisierul curent este "Carti.html", pentru a referi documentul "Preturi.html" de foloseste expresia
"../Informatii/Preturi.html"Folosirea URL-urilor relative este foarte convenabila deoarece, atunci cand
site-ul este publicat, locatia sa pe server poate fi schimbata de catre administratorul calculatorului,
aceasta modificare afectand doar calea catre radacina site-ului, si nicidecum relatiile si legaturile din
interiorul site-ului. Exista posibilitatea de a fixa un URL de baza relativ la care sa se calculeze toate URL-
urile relative intr-un document. Acest lucru este posibil prin folosirea in sectiunea de antet a
documentului a controlului de marcaj <Base>, al carui atribut href fixeaza baza de formare a
documentului. De exemplu, daca in in documentul "Carti.html" se fixeaza
inseamna ca toate URL-urile relative se calculeaza fata de documentul "index.html", o referinta catre
documentul "Preturi.html" avind forma:
<A href = "Informatii/Preturi.html">Preturile</A> sunt urmatoarele...
Folosirea acestei optiuni trebuie facuta doar daca dumneavoastra controlati schimbarile
efectuate in amplasarea site-ului pe server. Altfel, documentele referite nu vor mai fi gasite, iar in
fereastra va fi afisata o pagina continand mesajul de eroare corespunzator.
In interiorul documentului, textul elementului referinta (interna sau externa) este scris de
obicei cu culoare albastra si subliniat. Pentru a alege culoarea de prezentare a referintelor intr-o pagina
se folosesc urmatoarele atribute ale elementului Body:
link - pentru culoare textului referintelor nevizitate
vlink - pentru culoarea textului referintelor care au fost deja vizitate
alink - pentru culoarea textului referintei in momentul in care aceasta care este activata.
In momentul in care activam o referinta catre un document HTML, acesta va fi afisat in
fereastra programului de explorare Web, in locul documentului initial.
Daca vrem sa controlam fereastra in care va fi afisat noul document putem sa folosim atributul target a
elementului ancora. Valorile posibile ale acestui atribut sunt:
_self - pentru a afisa documentul destinatie in fereastra documentului sursa (valoare implicita)
_blank - pentru a afisa documentul destinatie intr-o noua fereastra deschisa de programul de explorare
_parent - folosita la cadre de ferestre
_top - folosita, de asemenea, la cadre de frestre.
Referinte interne
Activarea unei referinte catre un documet face ca acel document sa fie afisat in
fereastra programului de explorare. Dar daca apare situatia in care din documentul referit ne
intereseaza un anumit element si vrem ca acesta sa fie afisat incepand cu prima linie a ferestrei? In
acest caz trebuie sa definim in acel document o ancora destinatie numit "tinta".
O tinta se marcheaza cu ajutorul elementului ancora (A) caruia i se atribuie un nume de identificare cu
ajutorul atributului Name sau Id.
Exemplu:
16
<A name = "intro"><H2>Introducere</H2></A>
Pentru a creea in acelasi document o referinta catre tinta definita mai sus nu ramane decat sa
scriem corect atributul de referinta hipertext.
Exemplu:
Daca referinta este creata in alt document ea trebuie sa contina URL-ul documentului care
contine tinta si numele de identificare a tintei. Exemplu:
<A href = "www.Calculator.com/Documente/Document1.html#intro">Partea 1.Introducere </A>
Este foarte important ca numele de identificare a unei tinte sa fie unic in cadrul unui
document. In caz contrar destinatia referintei nu mai este valida.
<HEAD>
<TITLE>The manual in English</TITLE>
<LINK title="Manualul in limba engleza"
type="text/html"
rel="alternate"
hreflang="fr"
href="http://Calculator.com/manual/franceza.html">
b. Stylesheet defineste o legatura cu un document de tip "foaie de stil", despre care vom
vorbi mai tarziu
c.Start defineste primul document dintr-o colectie de documente
d. Next si Previous definesc care sunt urmatorul si, respectiv, precedentul document intr-o
ordonare liniara a colectiei de documente
c. Contents, Index, si Glosary definsesc documente de tipul "Cuprins" , "Index" si "Glosar".
Exemplu:
<HEAD>
<TITLE>Capitolul 4</TITLE>
<LINK rel="Contents" href="../toc.html">
<LINK rel="Index" href="../index.html">
<LINK rel="Next" href="Capitolul5.html">
<LINK rel="Prev" href="Capitolul3.html">
</HEAD>
Modul in care informatia oferita de elementul Link este folosita depinde foarte mult de
programul de navigare si motoarele de cautare in Web.
9.Utilizarea imaginilor
17
sa "impodobiti" documentul cu imagini, fie ele statice sau dinamice. Trebuie stiut insa faptul ca
incarcarea imaginilor in document este o operatiune care costa timp - fara sa mai vorbim ca exista
programe de explorare Web care nu lucreaza cu imagini! - si de aceea va trebui sa faceti o alegere
echilibrata intre numarul si dimensiunea imaginilor -pe de o parte - si timpul de incarcare a
documentului - pe de-alta parte.
Exemplu:
Elementul IMG nu are eticheta de incheiere deoarece elementul nu are continut pe care sa-l
includa. Ar fi bine ca atunci cand inserati o imagine sa folositi si atributul Alt care specifica un text care
va fi afisat in locul imaginii in cazul in care browser-ul nu lucreaza decat in mod text sau in cazul in care
utilizatorul decide sa renunte la incarcarea imaginilor (optiune oferita de programele de navigare Web).
Daca imaginea este afisata, valoarea atributului Alt va fi folosita ca mesaj "tool-tip" .In cazul in care
doriti sa prezentati in cadrul documentului un anumit numar de imagini a caror dimensiune ar afecta
dramatic timpul de incarcare al documentului in fereastra programului de explorare se poate aplica
urmatoarea tehnica:
Se creeaza copii de dimensiuni mici ale acestor imagini. Aceste copii vor fi incarcate in
document si vor avea rolul unor legaturi catre fisierele ce contin imaginile in dimensiunea lor initiala.
Atunci cand utilizatorul va activa una dintre aceste legaturi in fereastra se va incarca fisierul imagine
dorit.
Pentru a aranja imaginea in raport cu textul din vecinatatea sa se foloseste atributul align.
Valorile posibile sunt:
-bottom pentru alinierea textului la baza inferioara a imaginii (valoare implicita)
-middle sau center pentru alinierea textului pe centrul imaginii
-top pentru alinerea textului la baza superioara a imaginii
-left pentru a plasa imaginea in extremitatea stanga a elementului container, iar blocul de text
eventual existent dupa marcajul imaginii respective ocupand spatiul liber din dreapta si de sub ea.
-right pentru a plasa imaginea in extremitatea dreapta a elementului container, iar blocul de
text eventual existent dupa marcajul imaginii respective ocupand spatiul liber din stanga si de sub ea.
In cazul ultimelor doua valori poate aparea situatia in care un bloc de text trebuie "fortat sa coboare" pe
prima linie de sub imagine. In acest caz se foloseste atributul clear al elementului BR care apare
inaintea blocului de text pe care vrem sa il translatam. Valorile acestui atribut pot fi:
-left pentru ca textul sa fie deplasat in jos pana in pozitia in care marginea din stanga este
libera
-right pentru ca textul sa fie deplasat in jos pana in pozitia in care marginea din dreapta este
libera
-all pentru ca textul sa fie deplasat in jos pana in pozitia in care ambele margini sunt libere
Pentru a controla spatiul vertical sau orizontal din jurul imaginii inserate in document se
folosesc atributele vspace si hspace . Valorile atribuite desemneaza numarul de pixeli care vor distanta
imaginea de elementele adiacente ei in cadrul documentului Atributele width si height stabilesc
dimensiunile suprafetei din document care va fi ocupata de imagine. Precizarea acestor atribute
determina o mai rapida incarcare a documentului in fereastra programului de explorare, dar in cazul
precizarii unor dimensiuni care nu corespund dimensiunilor reale ale imaginii aceasta va fi deformata
pentu a acoperii exact suprafata precizata. Folosirea atributului border determina afisarea unui chenar
care va incadra imaginea. Valoarea acestui atribut va reprezenta grosimea chenarului, o valoare egala
cu 0 (valoare implicita) determinand afisarea imaginii fara chenar.
18
In documentele HTML se folosesc frecvent imaginile pe post de ancore, adica
legaturi catre alte documente sau programe. Acest lucru se poate realiza foarte usor prin plasarea
imaginii in interiorul unui element ancora (A).
Exemplu:
Observati introducerea textului alternativ care devine obligatoriu in cazul in care imaginea nu
poate fi afisata de catre browser. In momentul incadrarii elementului imagine intre controalele <a> si
</a>, browserele adauga imaginii o bordura. Pentru a evita aparitia ei folositi atributul border cu o
valoare atribuita egala cu 0.
Internet Explorer permite inserarea foarte simpla a fisierelor de tip "imagine dinamica" (clipuri
video) in acelasi mod in care se insereaza o imagine statica. Astfel, pentru elementul IMG se folosesc
atributele:
dynsrc - pentru a determina URL-ul fisierului imagine
loop - pentru a determina de cate ori va fi rulat clipul respectiv. Valoare implicita este "1". O
valoare egala cu 0 sau -1 determina rularea continua a clipului
start - determina momentul de start al clipului. Acesta poate fi "fileopen" ( valoare implicita)
pentru pornirea clipului odata cu incarcarea paginii in browser, sau "mouseover" pentru pornirea lui
atunci cand cursorul mouse-ului este pozitionat deasupra sa.
Pentru a insera in document un clip video sau audio care sa poata fi redat si de alte browsere se poate
folosi elementul embed cu atributele:
src - pentru a preciza sursa fisierului audio sau video folosit
width si height - pentru a preciza dimensiunea ocupata de obiectul respectiv in document.
Reusita inserarii unui astfel de clip depinde ded extensia fisierului folosit si de versiunea
browserului. Pentru fisierele video e preferabil sa folositi extensiile "mpg" sau "mov" , iar pentru cele
audio formatul "mp3".
Exemplu:
folosirea a doua fisiere video
10.Tabele
19
width si height
Stabilesc dimensiunile tabelului si pot fi exprimate in mod absolut sau in mod relativ.
Dimensiunile pe care tabelul le va avea in cadrul documentului vor fi calculate de catre programul de
explorare Web tinand cont de optiunile specificate prin cele doua atribute, dar si de dimensiunile
elementelor din interiorul tabelului in asa fel incat acestea sa fie vizibile.
align
Determina pozitionarea pe orizontala a tabelului in cadrul documentului. Optiunile posibile au
fost prezentate in capitolul al II-lea
border
Stabileste grosimea in pixeli a chenarului care inconjoara tabelul. In cazul in care s-a ales
valoarea 0 tabelul nu va afisa nici chenar, nici linii de demarcare in interiorul sau.
frame
Stabileste care laturi ale chenarului care incadreaza tabelul vor fi vizibile. Optiunile posibile
sunt:
void - nici o latura
above - latura de sus
below - latura de jos
hsides - laturile de sus si de jos
vsides - laturile din stanga si din dreapta
lhs - latura din stanga
rhs - latura din dreapta
box - toate laturile
border - toate laturile
rules
Determina care dintre liniile de demarcare dintre celulele tabelului vor fi vizibile. Optiunile
posibile sunt:
none - nici o linie
groups - liniile dintre grupurile definite ale tabelului. Cum de defineste un grup vom vedea putin mai
tarziu.
rows - liniile orizontale
cols - liniile vericale
all - toate liniile
cellspacing
Stabileste spatiul (in pixeli) dintre doua celule vecine ale unui tabel precum si spatiul dintre
marginile tabelului si celulele din apropiere.
cellpading
Stabileste spatiul dintre marginile unei celule si continutul acesteia.
bgcolor
Stabileste culoarea de fond a tabelului.
background
Stabileste imaginea de fond a tabelului.
Elementele care constitue un tabel sunt:
-eticheta de tabel ;
-antetul tabelului ;
-corpul tabelului ;
-subsolul tabelului ;
Corpul tabelului
20
celule. Numarul de coloane ale unui tabel se considera a fi numarul maxim de celule a liniilor tabelului.
Pe o linie celulule sunt dispuse de la stanga la dreapta in ordinea in care au fost introduse in codul
sursa al documentului, exceptie facand cazul in care directia de scriere in tabel a fost stabilita de la
dreapta la stanga cu ajutorul atributului dir, caz in care dispunerea lor se va face de la dreapta la
stanga. Intr-un tabel pot exista mai multe corpuri de tabel, aceasta optiune putandu-se pune in practica
atunci cand se doreste gruparea liniilor unui tabel conform unor regului stabilite.
Exemplu:
Doua tabele simple
<p>
<table align="center" width="80%" cellspacing="2" cellpadding="2" border="1">
<tr>
<td><b>Nume</b></td>
<td><b>Prenume</b></td>
<td><b>Varsta</b></td>
<td><b>Telefon</b></td>
</tr>
<tr>
<td>Popescu</td>
<td>Ioana</td>
<td>27</td>
<td>176238</td>
</tr>
<tr>
<td>Munteanu</td>
<td>Cornel</td>
<td>42</td>
<td>220022</td>
</tr>
</table>
<p>
<hr>
<p>
<p>
<table cellspacing="10" cellpadding="10" border="0">
<tbody valign="top">
<tr>
<td >Internet</td>
<td>Reprezinta totalitatea calculatoarelor si a retelelor de calculatoare de pe tot cuprinsul globului,care
comunica intre ele prin intermediul protocolului TCP/IP. Se estimeaza ca, in prezent, mai mult de o suta
de milioane de oameni au, intr-un fel sau altul, acces la reteaua Internet si acest numar este in continua
crestere. </td>
</tr>
</tbody>
</table>
</p>
Corpul unui tabel poata sa contina atribute care determina formatarea elementelor pe care
acesta le contine:
Bgcolor: seteaza culoarea de fond a celulelor din interiorul sau. Acest atribut nu este
implementat in varianta 4.7 a lui Netscape Navigator.
Align: determina pozitionarea pe orizontala a continutului in cadrul unei celule
Valign: determina pozitionarea pe vericala a continutului unei celule. Optiunile posibile sunt:
top - alinierea se face la baza superioara a celulei.
middle - pozitionare centrata in celula.
bottom - alinierea se face la baza inferioara a celulei.
21
Elementul TR marcheaza prezenta unei linii de date intr-un tabel si reprezinta elementul
container al celulelor care contin informatia propriu-zisa a tabelului. Lui i se pot atasa, de asemenea,
atributele care se refera la culoarea de fond a celulelor pe care le contine sau la pozitionarea
elementelor in interiorul acestor celule.
Celulele unui tabel pot sa contina in interiorul lor text, imagini, ancore de legaturi, sau chiar
alte tabele. In afara proprietatilor mentionate la liniile tabelului, celulele au doua atribute foarte
importante care permit formatarea si structurarea informatiei in interiorul tabelului:
Colspan: determina numarul de coloane ocupate de celula. Valoarea implicita este "1".
Rowspan: determina numarul de linii ocupate de celula. Valoarea implicita este "1".
Atunci cand intr-un tabel se fac extinderi ale celulelor pe linii si coloane trebuie avut in vedere ca nu
cumva doua celule diferite sa pretinda spatiul unei aceleasi celule.
Width si height: recomanda programului de explorare web dimensiunile celulei. Nu uitati ca
dimensiunile afisate ale celulelor se fac atat in functie de optiunile exprimate prin atributele specifice,
cat si tinand seama de dimensiunile elementelor care constitue continutul acestor celule.
Eticheta de tabel
Eticheta de tabel este folosita pentru a afisa deasupra tabelului un text scurt care - de
obicei - informeaza despre datele continute in tabel. Ea se marcheaza cu ajutorul controalelor
<CAPTION> si </CAPTION>. Ecest element trebuie sa apara imediat dupa controlul de inceput care
marcheaza tabelul. Un tabel nu poate avea decat o singura eticheta.Cel mai important atribut al
etichetei de tabel este align. Acesta determina pozitionarea etichetei fata de tabel si are urmatoarele
valori posibile:
top - determina pozitionarea etichetei in centru, deasupra tabelului (valoare implicita)
bottom - determina pozitionarea etichetei sub tabel
left - determina pozitionarea etichetei deasupra tabelului, aliniata la stanga
right - determina pozitionarea etichetei deasupra tabelului, aliniata la dreapta
Grupuri de coloane
22
prin specificarea explicita a coloanelor din grup cu ajutorul elementului COL. astfel, numarul de coloane
al grupului va fi egal cu nmarul de elemente COL care urmeaza unui element COLGROUP.
In cazul in care nici una dintre aceste doua optiuni nu este prezenta se considera ca grupul de coloane
contine o singura coloana.
Grupurile de coloane se introduc in document inaintea antetului sau a corpului
tabelului si ele pot contine atribute referitoare la pozitionarea continutului in interiorul celulelor sau la
dimensiunea coloanelor pe care acestea le contin. Astfel, atributul width recomanda latimea pe care ar
trebui sa o aiba toate coloanele grupului. Valoarea "0*" determina alocarea fiecarei coloane a grupului a
unui spatiu minim pe orizontala astfel incat continutul celulelor sa fie vizibil.
De asemenea, in cazul in care grupul de coloane se construieste prin
specificarea separata a elementului COL pentru fiecare coloana acest element poate sa contina
atributele referitoare la dimensionarea fiecarei coloane in parte sau la pozitionarea continutului in
interiorul celulelor. Trebuie stiut ca, in mod implicit, programul de explorare calculeaza dimensiunile
coloanelor la valori minime necesare pentru ca elementele din interiorul celulelor sa fie vizibile.
Pagina de cadre
Exemplu:
Cadre pe orizontala
23
scrolling="auto" frameborder="1">
<frame name="Dreapta" src="Pagina3.html" marginwidth="10" marginheight="10" scrolling="auto"
frameborder="1">
</frameset>
<noframes>
Acesta este un document de cadre. Din pacate...
</noframes>
Exemplu:
Cadre pe verticala
<!-- frames -->
<frameset rows="10%,*">
<frame name="Sus" src="IndexSus.html" marginwidth="0" scrolling="auto" frameborder="0">
<frame name="Jos" src="Pagina3.html" marginwidth="0" scrolling="auto" frameborder="0">
</frameset>
<noframes>
Aceasta este o pagina de cadre. Din pacate...
</noframes>
Exemplu:
Cadre pe orizontala si verticala
<!-- frames -->
<frameset rows="50%,*" cols="50%,*">
<frame name="a1" src="IndexSusStanga.html" marginwidth="10" marginheight="10"
scrolling="auto" frameborder="1">
<frame name="a2" src="Blank.html" marginwidth="10" marginheight="10" scrolling="auto"
frameborder="0">
<frame name="b1" src="Blank.html" marginwidth="10" marginheight="10" scrolling="auto"
frameborder="0">
<frame name="b2" src="Blank.html" marginwidth="10" marginheight="10" scrolling="auto"
frameborder="0">
</frameset>
<noframes> Aceasta este o pagina de cadre. Din pacate...
</noframes>
Exemplu:
Pagina cu cadre imbricate
<frameset rows="64,*">
<frame src="Titlu.html" name="banner" id="banner" scrolling="No" noresize>
<frameset cols="150,*">
<frame src="IndexStangaImbri.html" name="contents" id="contents" scrolling="Auto">
<frame name="main" src="Blank.html">
</frameset>
</frameset>
<noframes>
Acest document contine cadre, dar....
</noframes>
Elementul cadru
24
-noresize : reprezinta un atribut e tip boolean care, prin prezenta sa, impune
imposibilitatea de a redimensiona cadrul.
-scrolling : determina afisarea sau nefisarea barelor de defilare pe mariginea
cadrului. Urmatoarele optiuni sunt posibile:
auto : determina aparitia barelor de defilare doar in momentul in care o parte
din document nu este vizibila in cadru (optiune implicita)
yes : determina afisarea cadrului cu bare de defilare, indiferent de dimensiune
documentului continut
no : determina afisarea cadrului fara bare de defilare, indiferent de dimensiune
documentului continut
Exista si posibilitatea de a afisa in interiorul unei pagini HTML uzuale o fereastra care
sa contina un alt document. Acest lucru se realizeaza prin folosirea elementului numit "fereastra
interna" si marcat cu ajutorul controalelor <IFRAME> si </IFRAME>.In afara atributelor prezentate in
paragraful precedent, elementul IFRAME mai dispune de cateva specifice:
-width si height : determina dimensiunile pe orizontala si verticala ale ferestrei.
-align : determina pozitionarea ferestrei in document in raport cu elementele
adiacente . Valorile si modul de pozitionare sunt analoage celor descrise la alinierea
imaginilor.
Ferestrele interne nu pot fi redimensionate si de aceea ele nu poseda atributul
noresize. O alta modalitate de a insera un document HTML sau un alt tip de document, o imagine sau
un applet intr-o pagina Web este folosirea elementului OBJECT.
Atributul data reprezinta URL-ul fisierului de incarcat in cazul documentelor sau
al imaginilor, iar width si height determina dimensiunile alocate obiectului in pagina.
12.Formularele HTML
Formulare HTML
25
datele introduse in formular sunt "expediate" ca perechi de forma nume=valoare, numarul perechilor
fiind egal cu numarul datelor din formular trimise spre procesare.
Diferenta intre cele doua metode este urmatoarea : metoda get adauga aceste
perechi la sfarsitul URL-ului de destinatie, despartite de acesta prin caracterul "?", pe cand metoda post
lasa URL-ul de destinatie intact, informatia trimisa fiind inglobata in asa numitul "corp al formularului".
Aceste amanunte sunt necesare celor care scriu programele ce urmeaza a primi
datele utilizatorului pentru a sti in ce mod sa extraga din "pachetul" receptionat aceste date.
Exista mai multe tipuri de controale cu ajutorul carora utilizatorul introduce date
sau alege variante ale unor valori oferite. Iata lista controalelor pe care le puteti folosi in interiorul unui
formular:
a. Butoane
Exista trei tipuri de butoane care pot aparea intr-un formular:
SUBMIT (buton de transmitere) - este butonul a carui activare declansaza
operatiunea de trimitere a datelor catre server
RESET (buton de resetare) - este butonul a carui activare readuce controalele din
formular la valorile lor initiale
BUTTON (buton fara actiune predefinita) - este butonul folosit de catre designer pentru a declansa
operatiuni controlate de catre acesta, de obicei cu ajutorul scripturilor
b. Imagini
Imaginile folosite pe post de controale in formular sunt folosite ca alternativa
mai atragatoare din punct de vedere estetic pentru butonul de tip "SUBMIT".
Campuri de introducere a textului :
Exista trei tipuri de casete de introducere a textului:
TEXT - este caseta care permite introducerea textului pe o singura linie
PASSWORD - este similara controlului TEXT, diferente constand in faptul ca datele
introduse de utilizator vor fi afisate printr-un caracter "masca" (ex: "*") pentru a oferi un anumit grad de
confidentialitate. Este folosit de obicei la introducerea unor parole
TEXTAREA - este caseta de introducere a textului pe linii multiple
Casute de validare
Sunt controalele prin care se confirma sau se infirma o optiune prezentata utilizatorului
Butoane radio
Sunt asemanatoare casutelor de validare, insa sunt grupate in mod logic cu ajutorul
numelui. Toate butoanele radio avand acelasi nume apartin unui aceluiasi grup, iar intr-un asemenea
grup doar un singur buton poate fi selectat la un moment dat.
Meniuri derulante
Reprezinta liste de valori din care utilizatorul poate selecta una sau mai multe valori, in
functie de tipul meniului
Selectoare de fisiere
Sunt controalele care dau posibilitatea utilizatorului sa selecteze un fisier care urmeaza
a fi trimis serverului
Controale ascunse
Reprezinta posibilitatea de a transmite serverului date utile, fara ca utilizatorul sa le
vada pe ecran
26
Elementul INPUT
Cea mai mare parte a controalelor unui formular se poate marca cu ajutorul
unui singur element de marcare HTML: INPUT. De aceea numarul atributelor acestui element este destul
de mare, iar semnificatia lor poate sa varieze de la un control la altul.
27
Exemplu:
Folosirea elementului INPUT in formulare
<h1>Formular de inregistrare:</h1>
<form action="script.exe" name="Formular1" id="Formular1" enctype="application/x-www-form-
urlencoded" >
<table cellspacing="2" cellpadding="2" border="0" bgcolor="#8678AB">
<colgroup align="right">
<tr>
<td width = 100>Nume</td>
<td width = 200><input type="text" name="TextNume" size="20"></td>
</tr>
<tr>
<td>Parola</td>
<td><input type="password" name="TextParola" size="10"
maxlength="20"></td>
</tr>
<tr>
<td>Sex:</td>
<td><input type="radio" name="OptionSex" value="fem">Feminin</td>
</tr>
<tr>
<td></td>
<td><input type="radio" name="OptionSex" value="masc">Masculin</td>
</tr>
<tr>
<td>Pensionar</td>
<td><input type="checkbox" name="CheckPensi" value="pensionar"></td>
</tr>
<tr>
<td align = "center"><input type="submit" name="SubButon" value="Terminat"
></td>
<td align = "center"><input type="reset" value="Sterge"></td>
</tr>
</table>
</form>
Elementul BUTTON
Exemplu:
Folosirea elementului BUTTON
28
</table>
</form>
29