Dovleac Alexandru Ștefan

O iarnă de vis

Iarna a sosit,îmbracând pământul negru și înghețat cu

mantia sa albă de fulgi mari,pufoși și argintii.Totul este alb,
iar în zare se observă sclipirea fulgilor de nea. Strălucirea
fulgilor jucăuși de nea este amețitoare pentru întreaga
natură.Cerul cenușiu este posomorât ,iar soarele este
prizonierul norilor.Norii cenușii cern deasupra noastră fulgi
mari,pufoși de nea, așternănde-se grăbiți pe covorul alb de
nea.Lacurile sunt înghețate și seamănă cu o oglindă imensă
unde se oglindește pădurea îmbrăcată cu haina fulgilor albi de
nea. Copacii sunt îmbrăcați cu mantia albă a iernii , iar crengile
acestora sunt aplecate la pământ de greutatea fulgilor de
nea.Zăpada cernută din văzduh a împodobit casele cu dantela
albă a zăpezii,iar drumurile sunt troinete de covorul alb de
nea.Afară rasună doar șuieratul vântului și scârțâitul
omătului.Flori de gheață s-au așternut la geamurile noastre,
iar strașinile caselor sunt împrejmuite de șiragul țurțurilor de
gheață. Frumusețea ei te trimite într-o lume magică de basm,
într-o atmosferă caldă din care nu ai mai vrea să te întorci.
Natura îmbrăcată în mantia strălucitoarea a fulgilor de
nea este un vis frumos de iarnă nesfârșit.