Umanismul Romanesc

Este un curent de gandire manifestat in perioada renasterii italiene intre secolele 14 si 16 extins ulterior
in europa occidentala si rasariteana avnd un spectru larg de actiune in plan cultural(istoric, filosofic si
artistic).

Principalele directii de actiune se refera la:

-opozitia fata de fanatismul religios finalizata prin Reforma din 1517 din Germania (incepe cu Martin
Luther impotriva indulgentelor- taxe fata de biserica)

-restituirea demnitatii umane afectate de obscurantismul medieval prin propunerea de modele

comportamnetale si morale ( safntul si ascetul) (obscurantism = perioada inchizitiei, omul nu avea
dreptul la educatie)

-reluarea principiilor antichitatii elenistice (increderea in capacitatea omului de a se perfectiona prin

educatie, principalele discipline de studiu fiind aritmetica, astrologia, geometria, gramatica si muzica)

-dezvoltarea umanismului popular

-crearea de biblioteci publice in centre culturale

-infiintarea universitatilor si a scolilor secundare de meserii

-protejarea artistilor si a oamenilor de stiinta de catre regi, seniori si Papa

-recunoasterea limbilor nationale

-impunerea unui model pedagogic umansit, prin invatarea limbilor latina, greaca, ebraica si introducerea
educatiei fizice si a igienei in scoli

-aparitia unui model cultural sub forma Uomo Universale dezvoltat armonios, dominat de ratiune,
iubitor al frumosului, imbinand eruditia si initiativa practica: „doctor in toate stiintele si in alte cateva pe
deasupra”(Pico Della Mirandela)

Umanismul romanesc s-a dezvoltat mai intai in Transilvania si dupa in celelealte tari romane, fiind
cultivat de voievozii interesati de consolidarea statului feudal. In tarile romane, umanismul s-a dezvoltat
pe 2 paliere : cultural si literar

A. umanismul cultural - Impune intaiul renascentism de formatie europeana in conformatia lui

nicolaus olaru, in opera caruia se afirma ideea romanitatii, a istoriei de limba si a latinitatii
In tara romaneasca se remarca neagoe basarab care scrie un cod de precepte morale intitulat
„invataturile lui Negaoe Basarab Catre fiul sau Teodosie” unde se refera la statutul omului
respectat pt merite personale si primatul ratiunii; autorul proclama forta dreptatii, importanta
omeniei si necesitatea diplomatiei in mentinerea pacii.
Umanismul cronicarilor moldoveni se impune ca valoare culturala prin: latura educativa a
istoriei, asumarea responsabilitatii scrisului, ilustrarea modeleleor voievodale cu patriotism ( St.
cel mare, Vasile Lupu, si Dimitrie Cantemir)
-Afirmarea cu argumente stiintifice a latinitatii limbi si a continuitatii
-Lupta pt pastrarea independentei neamului (Miron Costin si Ion Neculce)
Fundamentarea unei culturi, filosofica si literara, necesara pt formarea constiintei nationale din
sec 18-19.
B. umanismul literar este remarcabil prin portretistica initiata de Grigore Ureche in conturarea
lui St cel Mare, unde apar tehnici surprinzator de moderne pt epoca respectiva(dovada
genialitaii cronicarului).:
-multiplica ipostaza naratorului omniscient si intradiegetic
-fixeaza timpul si spatiul contextualizand potrtetul fzic si moral al voievodului apeland la o
multitudine de procedee ale caracterizarii directe si indirecte
-foloseste pt prima data litota prin care se estompeaza defctele personajului istoric in expresia
„om nu mare de statu, manios si degraba varsatoru”(impulsivitatea, acoperit de autoritatea)
-Caracterul ubicuu este sugerat in enuntul „unde nu gandeai acolo il aflai, marcand interesul
pentru