Factorii care au impact asupra economiei globale

contemporane
Încetinirea economiei Chinei, topirea preţurilor mărfurilor,
acumularea de datorii şi bursele sângerii pun sub semnul întrebării
evoluţia economiei mondiale

Un sondaj în rândul managerilor de active din cadrul Bank of America

avansează ideea că ne aflăm undeva între mijlocul şi finalul ciclului
economic de creştere, iar recesiunea este aproape. Acest lucru este
confirmat statistic de Biroul American de Cercetare Economică, care,
analizând frecvenţa cu care au avut loc crizele economice în intervalul
1945-2008, a constatat că, în medie, o criză nouă se naşte la un interval
de 58 de luni faţă de cea anterioară (aproape 5 ani). „În acest moment,
Statele Unite ale Americii au intrat în cel de-al şaptelea an de creştere
economică, marcând unul dintre cele mai lungi cicluri de creştere, China
este piesa de domino cea mai fierbinte, iar instabilitatea preţurilor
mărfurilor agită pieţele. Să privim cu optimism sau pesimism 2016?
Cine tulbură de fapt apele economiei globale?”, opinează Daniela
Vasile, director general adjunct al Certinvest.
Picătura chinezească
Când se discută despre o iminentă criză globală, prima grijă a celor care
direcţionează capital este situaţia din China. Piaţa economică chineză
este un factor semnificativ de risc pentru evoluţia economiei mondiale,
căci aceasta din urmă este mai interconectată ca oricând. Iar China este
cea de-a doua economie a lumii ca mărime, şi speranţa numărul unu în
termeni de creştere a PIB-ului global.
„Se îndreaptă China către o criză de amploare? Este oarecum antagonic
a considera că o creştere economică de 6,8% este semnalul unei crize
iminente.Totuşi, economia chineză se confruntă cu o încetinire a
ritmului de creştere. În 2015, economia chineză a crescut cu 6,8%, cel
mai redus nivel din ultimii 25 de ani, în timp ce, în 2014, procentul a
fost de 7,2% - aproximativ jumătate din valoarea înregistrată în 2007
(13,9%), anul de debut al celei mai recente crize economice globale”, a
explicat reprezentanta Certinvest.
Pentru anul 2016, estimările FMI sunt în jurul a 6,5% - valoare
considerată foarte bună pentru o economie dezvoltată. Dar economia
chineză nu se încadrează în categoria celor dezvoltate, ea confruntându-
se cu o perioadă de tranziţie şi de reforme, axate pe reducerea sărăciei
extreme (aproape 100 milioane de chinezi trăiesc sub limita de sărăcie
de 1 dolar/zi), şi sustenabilitatea creşterii economice (în contextul
dezvoltării foarte rapide, care a atras o serie de dezechilibre: urbanizare
forţată, adâncirea diferenţelor între clasele sociale, poluare extremă
etc.). 
Moneda chineză, yuanul, este a patra cea mai folosită valută în lume şi
se estimează că va depăşi lira sterlină, ca grad de utilizare, până la
sfârşitul acestui an. Dar este posibil să se deprecieze. FMI a anunţat
recent că yuanul va fi introdus, începând cu 1 octombrie 2016, în coşul
SDR, alături de dolarul american, yenul japonez, euro şi lira sterlină.
Se remarcă o tensiune între cursul oficial al yuanului şi cursul off-shore,
lucru care indică ieşiri masive de capital din China şi atacuri speculative.
Yuanul chinezesc s-a apreciat foarte mult în ultimii 5 ani, strâns legat de
cursul dolarului, la un curs stabilit artificial de Banca Populară Chineză.
Totuşi, de la începutul anului 2014, a început să se deprecieze în raport
cu dolarul american, cu 8% până acum.
Şi piaţa imobiliară chineză pare a fi supraevaluată, pe fondul creşterii
masive a preţurilor din anii 2000-2008, 2013 şi 2015, în pofida
corecţiilor derulate în 2009, sau 2014, generate de politicile de acordare
a creditelor imobiliare.
Astfel, nivelul actual al preţurilor activelor imobiliare ar putea antrena o
nouă corecţie pe acest segment. 
Topirea preţurilor mărfurilor
O altă problemă cu care se confruntă economia vine de la pieţele globale
de mărfuri, care dau naştere unei cascade de deflaţie care se revarsă
asupra producătorilor de materie primă şi asupra restului lumii.
Preţurile mărfurilor au scăzut continuu începând cu anul 2011. Aurul,
argintul, cărbunele, bumbacul sau cafeaua au acum niveluri similare
celor de la începutul anului 2009. De departe însă, petrolul este marfa cu
cea mai spectaculoasă evoluţie negativă din ultimii ani, preţul barilului
de petrol coborând sub pragul de 30 de dolari la începutul acestui an.
Declinul accelerat al preţului petrolului a început în septembrie 2014,
plecând  de la 97 de dolari şi ajungând, în doar 5 trimestre, la 30 de
dolari, nivel pe care nu l-a mai atins din februarie 2002.
Cauzele acestei evoluţii negative sunt corelate cu riscurile geopolitice
din Rusia şi din Orientul Mijlociu, precum şi cu supraoferta din piaţă,
determinată recent de ridicarea embargoului privind comerţul cu produse
petroliere, impus Iranului în 2006 de Consiliul de Securitate al ONU. 
Criza petrolului rămâne un subiect fierbinte, cu toate că în piaţă începe
să se formeze un nivel minim rezistent.
 
Acumularea de datorii
Dobânzile sunt la minime istorice şi determină o creştere a gradului de
îndatorare din partea companiilor. Din păcate, creditele acumulate nu au
generat profituri pe măsură, iar acest lucru este vizibil analizând gradul
de corelare între datoriile contractate de companiile non-financiare şi
unul dintre principalii indicatori ai profitabilităţii companiilor -
EBITDA. 
Din 2014, cei doi indicatori s-au decuplat, profitabilitatea fiind pe un
trend uşor descrescător, în timp ce valoarea creditelor contractate de
companii a crescut puternic. De altfel, nivelul acestora este la o valoare
la care s-a mai aflat înainte de a fi declanşate recesiuni. Aspect cu atât
mai important, cu cât multe datorii ale companiilor din ţările emergente
sunt denominate în dolari, iar dolarul s-a apreciat semnificativ în ultima
perioadă în raport cu monedele naţionale. Astfel, datoriile devin din ce
în ce mai greu de plătit. 
Bursele sângerii
Indicii pieţelor mature au depăşit nivelul înregistrat înainte de criza din
2008 şi se adânceşte distanţa dintre preţul acţiunilor şi profiturile
companiilor. P/E (Price to Earnings ratio), indicatorul care arată raportul
între preţul de piaţă al acţiunii unei companii şi profitul pe acţiune, este
la o valoare destul de ridicată (20,64 este P/E mediu pentru companiile
din indicele german DAX; 16,95 este P/E mediu pentru companiile din
indicele S&P 500), ceea ce indică faptul că preţul de piaţă al acţiunilor
este puţin supraevaluat faţă de mediile istorice.
Nici piaţa listărilor noi nu pare a fi prea animată, numărul IPO-urilor
înregistrând un trend descendent şi anunţând o perioadă de corecţie. Spre
exemplu, în primele 4 luni ale acestui an sunt anunţate a fi aduse la cota
bursei 61 de companii în SUA, în timp ce în aceeaşi perioadă a anului
trecut au fost listate 488 de firme. 
Corecţia a început deja, piaţa americană a pierdut aproape 10% de la
începutul anului, pieţele europene au pierdut 7-8 procente, piaţa din
China peste 22%, iar bursa românească a şters deja peste 10% din
profituri în primele săptămâni de tranzacţionare ale anului. 
Din ce direcţie răsare soarele?
„Este clar că ne aflăm într-un punct de inflexiune pentru toţi indicii
majori, iar acest lucru poate genera oportunităţi. Una dintre ele ar fi de a
genera profit pe termen lung prin cumpărarea de acţiuni la un nivel cu
15-20% mai jos faţă de cel actual. Însă este necesară orientarea către
fundamentele economice şi către companiile care au fost trase în jos de
corecţiile generalizate, dar care realizează profituri în creştere, cum sunt
cele din sfera tehnologiei, a bunurilor de consum, telecomunicaţiilor, din
industria farmaceutică, a serviciilor medicale etc”, a conchis directorul
adjunct al Certinvest.