Daca in duminica intai dupa Pogorarea Sfantului Duh s-a facut pomenirea Tuturor

Sfintilor, si am vazut cine sunt sfintii, cum au ajuns la sfintenie, de ce ii

cinstim pe ei si sfintele lor moaste.. Pomenirea sfin�ilor ne aduce aminte
frumosul cuvant de lauda al psalmistului David: �Minunat este Dumnezeu intru
sfintii Sai!"sau �Laudati pe Dumnezeu intru Sfintii Lui!� pentru ca Stintii sunt
casnicii lui Dumnezeu si Sunt prietenii lui Dumnezeu.

In duminica a doua dupa Pogorarea Sfantului Duh, Sfantul Sinod a hotarat, la 20

iunie 1992, ca de atunci si pana la sfarsitul veacurilor, in intreaga Biserica
Ortodoxa Romana, sa se numere cu Sfintii si sa se cinsteasca dupa pravila cu slujba
speciala si cu acatist toti Sfintii din neamul nostru, stiuti si nestiuti.

Pentru cinstirea acestora, s-a instituit atunci �DUMINICA SFINTILOR ROMANI�, care
este asezata in Calendarul Bisericii noastre in fiecare an, in a doua Duminica dupa
Rusalii.
Radacina credintei a poporului nostru, vine tocmai de la Sf Apostol Andrei (cel
dintai chemat) care a propovaduit Evanghelia Mantuitorului nostru Iisus
Hristos,credinta cea noua in Iisus Cel inviat prin partile de miazazi ale Rusiei si
prin Dobrogia, coborand pana in Grecia unde a murit rastignit pe un lemn in forma
literei X.
Noi ne-am increstinat de aproape 2000 de ani, din timpul Sfantului Apostol Andrei.
Colonistii romani, carora le-au predicat Sfaintii Apostoli Petru si Pavel la Roma
si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile roamane, au adus credinta
ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostrii dacii si romanii, de la care am
ramas noi romanii. De atunci de cand am primit sfanta si dreapta credinta in
Dumnezeu, poporul nostru a avut viata.
Cercetand in istoria noastra, primii voievozi crestini ai romanilor, de cand sunt
cele trei Tari Romanesti, Moldova , Muntenia si Ardealul, toti au fost crestini
ortodocsi aparand �legea stramoseasca�, infruntand cu barbatie pe otomani si
habsburgi sau pe alti asupritori,
Sfantului Voievod Stefan cel Mare (1457-1504), mare ctitor de biserici si
manastiri si aparator al crestinatatii si granitelor pamantului stramosesc.
Sfintele lui moaste se gasesc la Manastirea Putna;
Ieremia Movila si Gheorghe Movila, la Sucevita;
Petru Rares , la Probota; Lapusneanu la Slatina;
Alexandru cel Bun la Bistrita; Mircea cel Batran, la Cozia,
Sf�ntului Ier. Antim Ivireanul, mitropolit al Tarii Romanesti (1708-1716),
martirizat de turci, mare predicator, tipograf, ctitor al Manastirii Antim din
Bucure�ti;
Cv. Paraschiva de la Ia�i, sec. XI, nascuta in Epivat, Tracia, viata retrasa in
pustnicie; din 1641 sfintele ei moaste sunt aduse la Iasi de catre domnitorul
Vasile Lupu;
Sf. Mc. Filoteea de la Arges, nascuta la Tarnovo, sec. XIII, ucisa de tatal ei cu
securea, pentru ca impartea mancare la saraci; sfintele ei moaste se gasesc la
Manastire Curtea de Arges;
Cv. Daniil Sihastru, duhovnicul lui Stefan cel Mare, retras in chiliile de la Putna
si Voronet; inmormantat la Manastirea Voronet;
Sfantului Ier. Calinic de la Cernica, nascut in Bucuresti, calugarit la Manastirea
Pasarea, vietuitor la Cernica, langa Bucuresti, episcop de Ramnic (1850-
1867);sfintele moaste la se afla Manastirea Cernica; vietuitor smerit si mare
facator de minuni;
Sfantului Mc. Ioan cel Nou de la Suceava, nascut in aprox. 1300 in Trapezunt,
negustor; un dregator tatar il persecuta pentru a-l trece la legea lui. Refuza si
pentru aceasta I se taie capul cu sabia. Alexandru cel Bun ii cumpara Sfintele
Moaste (1402) ce se afla la Manstirea Sf. Ioan Cel nou de la Suceava;
Sfantului Ier. Leontie de la Radauti, sec. XIV, calugar la Manastirea Bogdana, pe
vremea lui Bogdan I; episcop de Radauti, sub domnia lui Alexandru cel Bun; se
retrage in pustnicie la Schitul Laura; Sfantului moaste au disparut fara urma;
Cv. Teodora de la Sihla, nascuta in Vanatori-Neamt (1650), casatorita, dar pentru
ca n-a avut copii, in buna intelegere cu sotul au imbratisat amandoi haina
ingereasca, ea retragandu-se, cu binecuvantarea staretului Varsanufie de la Neamt,
in Muntii Sihlei (intr-o pestera, numita azi �a Sfintei Teodora�), el la Manastirea
Poiana Marului. Sfintele ei Moaste se gasesc la Manastirea Pecerska-Kiev;
Sfantului Mc. Constantin Voda Brancoveanu, martirizat de turci, pentru ca nu a vrut
sa se lepede de credinta ortodoxa, alaturi de cei patru fii ai sai, Constantin,
Stefan, Radu si Matei, si de Sfetnicul Ianache, la 16 aug. 1714, la Constantinopol.

Trebuie sa stim ca avem si noi, din mila lui Dumnezeu, destui sfinti, preoti alesi,
ierarhi purtatori de Hristos, voievozi aparatori ai crestinismului,osteni martiri,
mucenici, cuviosi si cuvioase, pustnici, si care s-au jertfit prin viata lor sfanta
ori pentru a apara credinta ortodoxa pe pamantul tarii noastre.Toti acestia, si
multi alti stiuti si nestiuti, prin rugaciune si evlavie sau prin suferinta si
jertfa pentru adevar si dreptate, au atins culmea desavarsirii, au devenit �temple
ale Duhului Sf�nt�

Biserica lui Hristos este Biserica sfintilor si a martirilor. Ea a fost intemeiata

pe jertfa Domnului de pe Cruce, pe invatatura Apostolilor si pe sangele a zeci de
milioane de martiri. Biserica dintotdeauna a nascut sfinti, a fost slujita de
sfinti. Biserica si astazi cere sfinti, pastori cat mai sfinti si credinciosi cu
viata sfanta.

Dintre acestia facem parte si noi. Dar ca fii ai lui Dumnezeu dupa har si fii ai
Bisericii luptatoare de pe pamant, santem datori sa fim "urmatori lui Hristos", sa
traim duhovniceste pe pamant, sa ne facem vrednici de Imparatia Cerurilor.

Ca fii sufletesti ai sfintilor care ne-au nascut in Hristos santem datori sa le

urmam credinta lor dreapta, sa le urmam viata lor sfanta, dragostea lor pentru
Dumnezeu, ravna lor pentru Evanghelie, evlavia lor pentru sfanta rugaciune. Nu ne
putem mantui, daca nu imitam dupa putere viata sfintilor. Adica smerenia
cuviosilor, barbatia mucenicilor, rugaciunea sihastrilor, sfintenia dreptilor,
curajul si statornicia in credinta a inaintasilor, rabdarea parintilor care ne-au
nascut, blandetea mamelor care ne-au crescut.

Sa ravnim cu staruinta acestor mantuitoare virtuti crestine. Noi nu ne socotim

sfinti, dar traim si ne mantuim in Biserica sfintilor. Ei ne sunt parinti,
rugatori, ajutatori in necazuri si modele de urmat. Sa parasim mandria, rautatea si
necredinta care ucid sufletul si sa cerem ajutorul tuturor sfintilor din cer, si
Maicii Domnului.

Prin Textul evangheliei citit in duminica a doua dupa Rusalii, �chemarea primilor
Apostolilor�,Glasul Mantuitorului, care i-a chemat pe cei patru pescari, ne cheama
si pe noi, Desi chemarea fiecaruia dintre noi, poate fi diferita, dar scopul este
acelasi pt toti �mantuirea�
Glasul Mantuitorului ne cheama la mantuire prin constiinta noastra. Prin
conatiinta, Dumnezeu ne mustra pentru relele ce le-am facut. Prin constiinta,
Dumnezeu ne indeamna spre tot lucrul bun.Pentru aceasta este nevoie sa ne
desprindem de �mrejele� acestei lumii,si sa alungam din suflet noroiul pacatelor si
sa auzim chemarea de dincolo de veac a Mantuitorului: �Veniti dupa Mine!�.

De vom cerceta Sfanta Scriptura, vom vedea la ce ne cheama Dumnezeu;

In primul rand Dumnezeu ne cheama la pocainta (Matei 9, 13; Marcu 2, 17; Luca 5,
31-32);
Dumnezeu ne cheama la impacare cu El (II Corinteni 5, 20);
Dumnezeu ne cheama la sfintenie ( I Tesaloniceni 4, 7; I Petru 1, 15,16);
Dumnezeu ne cheama de la intuneric la lumina (Fapte 26, 18; I Petru 2, 9);
Dumnezeu ne cheama din moarte la viata (Ioan 5, 24);
Dumnezeu ne cheama la pace (I Corinteni 7, 15; Coloseni 3, 15); Dumnezeu ne cheama
la cuminecarea cu Hristos (I Corinteni 1, 9); Dumnezeu ne cheama la slava cea
vesnica a lui Hristos (Romani 8, 29-30; II Tesaloniceni 2, 14);
Dumnezeu ne cheama la Imparatia si slava Lui (I Tesaloniceni 2, 12);
Dumnezeu ne cheama la viata cea vesnica (I Timotei 6, 12).

Iar de nu vom urma lui Hristos, Si vom respinge chemarea Lui, rau vom patimii,
pentru ca:
Cei care resping chemarea lui Dumnezeu se departeaza de harul Lui (Matei 10, 14;
Luca 9, 5;).
Cei ce resping chemarea lui Dumnezeu ajung la orbire duhovniceasca (Fapte 28, 26-
27; Romani 1, 21; 11, 7-10).
Cei ce nu asculta si resping chemarea lui Dumnezeu ajung la ratacire ( II
Tesaloniceni 2, 10-11).
Cei ce resping chemarea lui Dumnezeu ajung la departare de El (Romani 1, 32).

Acest Hristos strabate de doua mii de ani Galileea lumii noastre, cerandu-ne sa-L
urmam spre a gasi in El adevaratul sens al trairii vietii noastre, pentru a
intelege scopul calatoriei noastre din acest veac.

Si zice evanghelia:
�Pe cand umbla Iisus pe langa Marea Galileii, a vazut pe doi frati, pe Simon ce se
numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau
pescari.
Si le-a zis: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni.
Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El.�

Evanghelistul Ioan istoriseste in alt fel chemarea lui Petru si a lui Andrei. Din
aceasta se vede ca aici, la evanghelistul Matei, este vorba de o a doua chemare a
lor. Evanghelistul Ioan spune ca au fost chemati inaintea de intemnitarea Sf Ioan
Botezatorul, Evanghelistul Matei spune, ca au fost chemati dupa ce a fost arunca
Botezatorul Ioan in inchisoare. In evanghelia lui Ioan, Andrei il cheama pe Petru,
aici insa Iisus ii cheama pe amandoi. Ioan evanghelistul spune: �Vazand Iisus pe
Simon venind, ii spune: ,,Tu esti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa care
se talcuieste Petru�. Matei spune ca Petru avea chiar numele acesta: �Vazand pe
Simon, zice Matei, care se numeste Petru�. Din textele evanghelie si din locurile
care au fost chemati vedem ca este vorba de doua chemarii..
Si uitandu-ne la credinta si la ascultarea acestor doi apostolii, fiind adanciti in
lucrul lor, dar cand au auzit pe Iisus ca ii cheama, n-au intarziat, n-au zabovit,
nu au zis �sa ne ducem sa ne sfatuim cu rudele�, ci lasand totul, L-au urmat pe
Mantuitorul Iisus Hristos.
O ascultare ca aceasta cere Hristos de la noi, sa nu zabovim nici o clipa, chiar
daca cele mai grabnice treburi pamantesti ne silesc de a amana urmarea lui Hristos,
ceea ce nici un lucru pamantesc nu justifica amanarea.. De aceea, intr-o alta parte
a evanghelie cand un tanar i-a cerut Domnului sa-l lase sa se duca sa isi ingroape
tatal, Iisus i-a zis: �lasa morti sa isi ingroape pe mortii lor�, nu l-a lasat,
aratand ca urmarea Lui, trebuie pusa inaintea tuturor.
Iar mai departe zice evanghelia:
�. Si de acolo, mergand mai departe, a vazut alti doi frati, pe Iacov al lui
Zevedeu si pe Ioan fratele lui, in corabie cu Zevedeu, tatal lor, dregandu-si
mrejele si i-a chemat.
Iar ei indata, lasand corabia si pe tatal lor, au mers dupa El.
Si a strabatut Iisus toata Galileea, invatand in sinagogile lor si propovaduind
Evanghelia imparatiei si tamaduind toata boala si toata neputinta in popor.�

Fagaduita ce a facut-o Domnul Iisus Hristos, lui Andrei si lui Petru a fost foarte
mare, si fara ca ei sa fi vazand inca vreo minune au crezut in maretia fagaduintei
si au pus urmarea lui Hristos mai presus de toate. Au crezut ca prin cuvintele cu
care ei au fost pescuiti, vor putea, tot cu acelea, pescui si ei pe altii. Au fost
preschimbati din pescari pamantesti in pescari duhovnicesti, pentru a putea prinde
oamenii spre mantuire.
Lui Andrei si lui Petru le-a facut Domnul Iisus Hristos aceasta fagaduinta; lui
Iacov si lui Ioan si celorlalti apostoli nu le-a spus nimic asemanator pentru ca
ascultarea celor dintai chemati le deschise si celorlalti drumul spre aceeasi
fagaduinta.

Cuvantul �dregandu-si mrejele� arata saracia lor.. neputand sa isi cumpere altele,
si indurau cu usurinta saracia, hranindu-se din munca lor cinscita, pt ca erau
uniti unii cu altii prin puterea dragostei, avandu-l alaturi de ei si pe tatal lor
pe care il slujeau. Dupa ce �i-a pescuit� Iisus, incepe sa faca minuni de fata
fiind si ei. Ducandu-se des in sinagogi, invatandu-i cu asta ca nu este potrivnic
al lui Dumnezeu, ci a venit fiind intru totul de-acord cu Tatal, iar cand se ducea
in sinagogi nu numai predica ci facea si minuni. Bolnavilor tamaduiti le daruia un
nou fel de vietuire; minunile fiind ca niste garantii ale puterii Sale date celor
ce aveau sa-I primeasca legile. Mantuitorul a vrut sa aduca in lume o alta vietuire
si sa spuna oamnenilor ce nu se mai auzise pana atunci, intarind prin minuni si
prin Cuvintele Sale, si pentru ca imparatia cerurilor care o propovaduia nu se
vedea, Hristos o face vazuta prin minunile sale savarsite de El in vazul tuturora.