Exercițiul 1

Exercițiul 2

Exercitiul 3
- care situează acţiunea poemului într-un spaţiu românesc;
Ce umple cupele cu vin
Mesenilor la masă,
care conturează cadrul de basm al cronotopului (spaţiu şi timp);
A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,

- care figurează ca mărturii ale vieţii cotidiene la o curte de împărat;

Spre umbra negrului castel

Din rude mari împărătești,

- care confirmă originea nepământeană a lui Hyperon;

Noi nu avem nici timp, nici loc
Şi nu cunoaştem moarte.
- care indică originea umilă a lui Cătălin;
În vremea asta Cătălin,
Viclean copil de casă,
- care exprimă atitudinea Stăpânului Lumii faţă de viaţa pământească;
Ei doar au stele cu noroc
Şi prigoniri de soarte,
- care sugerează viitorul celor 2 tineri – Cătălin şi Cătălina.
Hyperion vedea de sus
Uimirea-n a lor faţă:
Abia un braţ pe gât i-a pus
Şi ea l-a prins în braţe...

Exercitiul 4
Corăbii negre duce.
Spre umbra negrului castel
Nu este atât de mult prezentă de-a lungul întregei poezii însă după versurile
de mai sus deduce că:
Negrul mai este culoarea haosului original, a apelor inferioare, a morții.
Negrul e întunericul terestru al nopții, răul, angoasa, tristețea, inconștiența și
moartea, dar și pământul fertil.
Negru înseamnă întunericul originilor el precedă creația.
Exercițiul 5
Cum că eu sunt nemuritor,/Şi tu eşti muritoare?
oate-s vechi şi nouă toate
Vede-n capăt începutul
La cerinţa acesteia de a-l lipsi pe Luceafăr de nemurire,
incompatibilitatea revine ca un laitmotiv rostit e astă dată e Hyperion:
Cum că eu sunt nemuritor,/Şi tu eşti muritoare?
Exercițiul 8