„PRIMĂVARA POPOARELOR”.

ANUL REVOLUȚIONAR 1848

ÎN EUROPA
 „Primăvara popoarelor“ a reprezentat un
moment istoric excepțional în cursul istoriei
umanității. Ca o uriașă reacție în lanț, de la
Oceanul Atlantic la Marea Nordului, de la
Marea Mediterană la Marea Neagră, fluxul
revoluționar a cuprins succesiv națiunile,
care s-au ridicat la luptă, răsturnând
sechelele Vechiului Regim restaurat și
punând definitiv capăt erei Sfintei Alianțe.
Întreaga Europă a fost direct sau indirect
sub semnul revoluției. Cronologic, cu
caracteristici proprii, marile răsturnări au
început să se manifeste în Elveția și în sudul
Italiei, încă de la sfârșitul anului 1847
MOTIVAȚIILE REVOLUȚIILOR EUROPENE

 Motivații social-politice dar și motivații naționale, deseori

împletite, au stat la temeiul ridicării popoarelor. Ridicându-se
împotriva sechelelor Vechiului Regim, revoluționarii au urmărit
aproape pretutindeni o restatornicire a relațiilor sociale, în sensul
acceptării tuturor categoriilor la masa comună a fiecărei societăți,
respingându-se discriminările și privilegiile. Națiunile s-au afirmat
deosebit de puternic; revoluția din 1848 a reprezentat, de fapt, un
moment culminant în secolul naționalităților! În realitate, era vorba
cu prioritate de naționalitățile oprimate. Revoluționarii au urmărit
obținerea de drepturi naționale, realizarea unificării ori dobândirea
independenței
1848 – UN NOU MODEL REVOLUȚIONAR

 Ideologic, pe plan european, revoluția din 1848 a luat locul celei

din 1789, marcând pe deoparte succesiunea celei din urmă, pe de
alta însă modernitatea ei a impus-o, pentru cea de-a doua jumătate a
secolului al XIX-lea și chiar pentru secolul XX, ca noul model, care
reflecta mersul înainte al omenirii între 1789 și 1848. Va fi noul
model care va schimba sensul evoluțiilor istorice. Libertățile
omului au fost din nou proclamate și s-au impus ca principii
fundamentale ale vieții politice a continentului, deși deplina lor
răsfrângere asupra vieții curente a oamenilor avea să mai întârzie
BONJURIȘTII ȘI REVOLUȚIILE DIN ȚĂRILE
ROMÂNE

 Revoluția din februarie a fost punctul de interferență, exemplul ce

se cerea urmat! Evenimentele de la Paris au fost totodată
declanșatorul reacției în lanț mai înainte amintite, la scară
europeană. Viena, Praga, Berlinul, Pesta au marcat apoi, succesiv, la
scurte intervale, propagarea incendiului revoluționar pe continent.
El n-a fost stăvilit decât la hotarele Rusiei autocrate, unde sistemul
represiv puternic a putut exercita această funcție de „extinctor“,
pentru ca apoi tot țarul să-și trimită armatele pentru a înăbuși
revoluția în Principatele Române, în Transilvania și mai ales în
Ungaria
MODERNIZAREA EUROPEI

 A doua jumătate a secolului naționalităților a avut cu totul

altă înfățișare decât cea dintâi. Românii, italienii și
germanii și-au realizat succesiv unitățile statale și
modernizarea și liberalizarea s-au afirmat aproape
pretutindeni. În perspectiva istoriei umanității și mai ales a
proceselor de devenire ale continentului european anul
1848 rămâne o piatră de hotar și un moment inaugural al
unei noi etape istorice.
MULTUMESC PENTRU ATENTIE

IGOLCHIN ALIN