Ești o rază de lumină, ești o lacrimă din Cer, Ești o taină nepătrunsă, ești cel mai adânc mister. Ești și Maică și Fecioară, te-a creat și L-ai născut, Ți-a râvnit iubirea blândă Cel ce lumea a făcut. Când sugeai la sânul Anei, El din ceruri te privea. Tu Îl sărutai pe frunte când la pieptul tău sugea.. Cât ai fost o Pruncă mică, El de grijă ți-a purtat. Când I-ai smuls din frunte spinii, tu de sânge L-ai spălat. Nu s-au mai văzut vreodată pe pământ aceste fapte: El te sătura de pâine, tu Îl saturai de lapte! Tu ești singura fecioară care a născut vreodată Și ești singura mămică ce născând, rămase fată! Cel din veci născut din Tatăl te cinstește cu iubire, Căci din sânurile tale Și-a luat a noastră fire. Te cinstim și noi, Marie, și în veci te fericim, Noi cu îngerii din ceruri și cu sfinții te slăvim! amin