Magazin de Poezie

19 aprilie 2020 ·
Întoarce-te, părinte, la Altar,
Și săvîrșește Sfânta Liturghie,
Ca un sihastru, fiindcă n-o să fie,
Nici umbră de creștin, în jur,
măcar...
Doar dumneata și
Sfinții din icoane,
Să mijlociți pe lângă Dumnezeu,
Și pentru cel mai înrăit ateu,
Și pentru pruncii nenăscuți,
din mame.
Slujește, căci în
ceasu-nchinăciunii,
Vei lua pe umeri munții de păcate,
Și sufletele noastre adăpate,
Cu toate zoaiele deșertăciunii!
Căința ne-o aprinde la icoane,
Să ardă în luminile de ceară,
Căci trupurile ne-au rămas pe-afară,
Dar sufletele noastre plâng în strane.
Azi am veni dar ușa-i încuiată,
Și noi suntem captivi în neputință,
Între pereți și-n propria conștiință,
Privește-ne, ni-i ruga-nlăcrimată!
Vezi sufletele noastre-nspăimântate,
De umbra morții ce stă să ne-apună,
Și ne îndeasă-n ceasul de pe urmă,
O disperare grea printre păcate.
ÎNTOARCE-TE, PĂRINTE, LA ALTAR,
ȘI TRAGE CLOPOTELE SĂ RĂSUNE,
TOT CERUL, DE URGIA CE-I ÎN LUME,
CA TATĂL NOSTRU SĂ SE-AUDĂ IAR!”
Serghei Crudu