Repubica Moldova între vectorii est-vest

Cuprins

Introducere

1.Cooncepte teoretice a politicii externe şi a interesului naţional al Republicii Moldova.

2.Dimensiunea politici externe a RM raporturt cu politice moldo-ruse şi moldo-ucrainene.

3.Relaţiile moldo-române. Perspectivele integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană

Concluzii

Introducere

Actualitatea temei investigate. În calitate de stat lipsit de resurse proprii, dar dependent de cele ale
Federaţiei Ruse, Republica Moldova este influenţată tot mai mult de procesele care se desfăşoară în
Occident. Republica Moldova un stat tînăr, care şi-a dobîndit independenţa acum 29 ani nu este bine
stabilă spre a alege o direcție Estul sau Vestul. Respectiv este condiţionată de o serie de factori, în
primul rînd, de procesele din arealul european care după natura şi caracterul lor sunt complexe şi
dinamice, contradictorii şi nefinisate, şi în mod direct acţionează asupra intereselor naţionale şi a
politicii externe a statelor, inclusiv asupra Republicii Moldova, asupra societăţilor, indivizilor în
parte.Astăzi sunt necesare noi viziuni ştiinţifice asupra fenomenului politicii externe, întrucît
multitudinea de abordări şi cercetări efectuate pînă în prezent , încă nu ne oferă un ansamblu integru
al politicii externe a Republicii Moldova.

Noutatea ştiinţifică. Caracterul cercetări ” Republica Moldova între vectorii Est-Vest”rezidă în

faptul de a construi un tablou integru a principalelor aspecte şi direcţii ale politicii externe a
Republicii Moldova. Prezentarea avantajelor predispuse din ambele direcții, și nu în ultimul rând
crearea unul interes național bine stabilit care va funțional util în dezvolarea Republici Moldova.

Scopul şi obiectivele investigaţiei. În paralel cu actualitatea temei ne propunem drept scop analiza
substanţei, evoluţiei şi finalităţii politicii externe şi interesului naţional al Republicii Moldova,
prevederea factorilor Est-Vest.
În vederea realizării scopului propus au fost formulate următoarele obiective:
- De elaborare a identificări conceptual-teoretică a politicii externe şi a interesului naţional al
Republicii Moldova;
- De a stabili dimensiunea raporturilor moldo-ruse;
- De a identifica rolul factorului ucrainean în soluţionarea problemei transnistrene;
- De a evalua politica de integrare a Republicii Moldova în spaţiul integraţionist european;
- De a evidenţia dimensiunile raporturilor actuale moldo-române din perspectiva integrării
Republicii Moldova în Uniunea Europeană;

1.Concepte teoretice a politicii externe şi a interesului naţional al Republicii Moldova.

De la proclamarea independenţei Republicii Moldova la 27 august 1991, politica sa externă a trecut

prin mai multe etape de maturizare, iar interesul naţional, ca şi în majoritatea statelor est-europene
postotalitare, a fost marcat prin mai multe acţiuni de determinare, de la formalizarea juridică a
suveranităţii şi independenţei, la stabilirea relaţiilor diplomatice cu statele lumii şi în final la
plasarea ţării în sistemul relaţiilor internaţionale.

Prima etapă, anii 1991-1994, prăbuşirea regimului de tip sovietic care a contribuit la apariţia în
Republica Moldova a partidelor politice - o consecinţă a transformărilor socio-politice iniţiate în
perioada gorbaciovistă şi continuate după dezintegraea URSS.

A doua etapă, anii 1994-1998 – care constituie cea de formare a Concepţiei cu privire la politica
externă, putem afirma că acestea şi-au lăsat amprenta asupra procesului de formare a politicii
externe a Republicii Moldova

A treia etapă, anii 1998-2001 constituie cea de-a treia etapă de formare a Concepţiei .Astfel, în
programul de activitate pentru anii 1999 – 2002 „Supremaţia legii, revitalizare economică, integrare
europeană” al Guvernului condus de I.Sturza s-a încercat o revizuire a Concepţiei Politicii Externe
datată cu anul 1995.

A patra etapă. Guvernul Tarlev I, ales în rezultatul scrutinului electoral din 2001 etapa de formare a
Concepţiei cu privire la politica externă, consideră că locul Republicii Moldova în actualul
aranjament geopolitic marchează mult politica externă a ţării noastre, care nu poate fi unilaterală şi
rigidă.

Conform acestor etape putem spune că în noile condiţii, cînd procesele integraţioniste i-au amploare
practic pe toate continentele, majoritatea statelor, indiferent de amplasarea pe arena politică
internaţională, de potenţialul economic, nu pot exista izolate,activînd de unul singur, dar încearcă să-
şi realizeze interesele naţionale prin intermediul unificării eforturilor de a promova o politică
comună în scopul prevenirii catastrofelor, combaterii terorismului şi criminalităţii.Republica
Moldova trebuie să-şi realizeze politica sa externă bazată pe momente cît se poate de clare, bazate
pe aspiraţii sincere.

Prioritar pentru Republica Moldova trebuie să fie corespunderea proceselor interne criteriilor
politice pentru integrarea europeană , iar păstrarea statutului de neutralitate, de neaderare la blocuri
militare, ar putea să-i asigure realizarea intereselor politice şi economice în scopul prosperităţii
poporului şi va contribui în mod real la consolidarea securităţii atît naţionale, cît şi a celei regionale.

2.Dimensiunea politici externe a RM raporturt cu politice moldo-ruse şi moldo-ucrainene.

Dezmembrarea URSS şi apariţia pe teritoriul ei a 15 noi state independente a generat pentru Rusia o
situaţie geopolitică şi geostrategică absolut nouă.

Pentru a-şi păstra statutul său de Mare putere, Rusia are nevoie de menţinerea influenţei sale,
inclusiv de prezenţa militară în Moldova, Georgia, Armenia, ca instrument de exercitare a presiunii
politice.

Pentru Republica Moldova, conform Concepţiei cu privire la politica externă, relaţiile bilaterale cu
Federaţia Rusă sunt apreciate ca prioritare, de caracterul cărora depinde stabilitatea politică şi
succesul reformelor economice. Totuşi, pentru o mai bună comprehensiune a relaţiilor moldo-ruse,
ar fi cazul să luăm în consideraţie rolul factorului rus în domeniul politicii externe, a securităţii şi
apărării, cît şi capacitatea părţilor de a-şi acomoda poziţiile în interesele proprii.

Pe parcursul mai multor ani, Rusia a declarat de mai multe ori că nu va ratifica Tratatul interstatal
pînă cînd nu va fi soluţionată problema statutului juridic special a pretinsei ca stat „Republici
Moldoveneşti Transnistrene” şi pînă nu vor fi clar determinate drepturile populaţiei rusofone,
problemele limbii şi culturii lor.Problema Transnistriei se va transforma într-o chestiune internă a
Moldovei, şi Rusia va pierde posibilitatea de a influenţa asupra rezolvării ei, de a apăra interesele
populaţiei rusofone. E de remarcat faptul că relaţiile moldo-ruse au fost profund influenţate de două
probleme: prezenţa ilegală militară şi conflictul transnistrean.

Pe parcursul a mai bine de un deceniu, Republica Moldova a depus eforturi susţinute în vederea
retragerii acestui contingent rus de pe teritoriul său, canalizîndu-le pe linia tratativelor bilaterale şi
totodată încercînd să obţină sprijinul comunităţii internaţionale. Moscova, însă, invocînd diverse
pretexte cum ar fi imposibilitatea retragerii în termenii revendicaţi de Chişinău din motive tehnice şi
financiare, a continuat să tergiverseze îndeplinirea angajamentelor sale internaţionale, care
decurgeau atît din normele dreptului internaţional, cît şi din acorduri multilaterale din domeniul
dezarmării cum ar fi Tratatul cu privire la Forţele Armate Convenţionale în Europa (Tratatul FACE),
semnat în 1990, la care Republica Moldova devine parte în 1992, şi care constată extrem de explicit,
că armamentul convenţional (tancuri, vehicule blindate de luptă, piese de artilerie, elicoptere de atac
şi avioane de luptă) al unui stat poate fi staţionat pe teritoriul altui stat doar cu consimţămîntul
acestuia.

Prin semnarea Convenţiei cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat în

regiunea transnistreană a Republicii Moldova, conducerea Moldovei a acceptat Federaţia Rusă în
calitate de arbitru în acest conflict. Astfel, conducerea de la Chişinău considera că numai prin acord
cu Federaţia Rusă va putea fi stopat conflictul armat, întrucît Rusia era implicată direct prin
angajarea trupelor Armatei a 14a în confruntările armate din Transnistria, cît şi prin susţinerea
informaţională şi militară a separatiştilor.Rusia a făcut tot posibilul să deţină monopolul în această
regiune numită „Republica moldovenească nistreană” sau Transnistria.Republica Moldova a
întreprins mereu acţiuni concrete pentru soluţionarea conflictului, care ar fi satisfăcut ambele părţi,
însă au fost respinse de liderii transnistreni.

Republica Moldova și prezenţa sa în cadrul Comunităţii Statelor Independente are atît avantaje, cît şi
dezavantaje. În acest context, CSI-ul apare nu doar ca o modalitate de păstrare a dialogului dintre
fostele republici unionale, rămînînd principala piaţă de desfacere pentru mărfurile moldoveneşti, dar
şi ca o organizaţie ineficientă, ca o piedică în funcţionarea şi realizarea interesului naţional al
Moldovei. Prin însăşi aflarea în raza de influenţă rusească, Republicii Moldova i-a fost uitată
existenţa ca stat suveran şi independent.

3.Relaţiile moldo-române. Perspectivele integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană

Relaţiile dintre România şi Republica Moldova, două state suverane şi independente, au un caracter
privilegiat, special, asemănându-se prin comunitatea de neam, cultură, limbă şi istorie naţională.

relaţiile moldo-române pot fi examinate din două perspective:

 din perspectiva interesului naţional al Republicii Moldova de a se integra în procesele

integraţioniste europene

 din perspectiva interesului României de a-şi crea o zonă de securitate şi stabilitate la

frontiera estică.

România a fost prima ţară care a recunoscut Republica Moldova, după proclamarea independenţei
de stat la 27 august 1991. Din declaraţia guvernului român, făcută cu acel prilej, reieşea clar că, în
viziunea autorităţilor de la Bucureşti, independenţa Moldovei era considerată o formă de emancipare
de tutelă a Moscovei şi un prim pas spre reunificarea cu România.

În ceia ce priveşte relaţiile politice moldo-române, putem afirma că principalele direcţii sunt expuse
în cele două documente de bază: Concepţia politicii externe a Republicii Moldova din 1995 şi
Programul „Politica externă şi promovarea imaginii reale a României”.Comparînd aceste două
documente, putem scoate în evidenţă că Programul românesc, spre deosebire de „Concepţia”
Republicii Moldova, la capitolul relaţiilor moldo-române, pare a fi mai amplu, relaţiile dintre cele
două state sunt expuse mai desfăşurat, indicîndu-se principalele direcţii de colaborare.De aceia,
considerăm că, Concepţia în general, cît şi în particular, este depăşită şi e cazul să fie reexaminate
priorităţile politicii externe a Moldovei în raport cu România.

Relaţiilor Moldovei cu Uniuniea Europeană, cît şi a relaţiilor moldo-române în contextul

configurării politicii externe a Republicii Moldova în spaţiul integraţionist european am putea
afirma faptul că realizarea interesului integrării europene, indiferent de amplasarea geografică
europeană, a dimensiunilor statului depinde de trei factori esenţiali:

 de voinţa politică a elitelor conducătoare, exprimată nu doar prin declaraţii,dar şi prin acţiuni
concrete; de succesul reformelor economice şi instituţionale;

 de politica externă coerentă şi dinamică care va urmări promovarea imaginii ţării în exterior
şi consolidarea relaţiilor cu partenerii strategici, capabili să influenţeze accelerarea proceselor de
integrare europeană Totodată, Planul de Acţiuni reprezintă primul pas pentru Republica Moldova de-
a se încadra mai dinamic în cadrul Politicii Europene de Vecinătate (PEV), care cu toate că este de
abia la începutul activităţii, este o modalitate de apropiere de Uniunea Europeană şi care, depăşind
nivelul cooperării, implică un anumit grad de integrare economică şi politică - succesul integrării
europene a ţării depinde în mare parte şi de calitatea relaţiilor cu statul vecin – România. Ţinînd cont
de noul aranjament geopolitic, în scopul menţinerii dialogului existent între Republica Moldova şi
România, ar fi cazul şi timpul ca aceste relaţii să se desfăşoare în baza unui cadru juridic bine
definitivat, ceia ce pînă în prezent ne lipseşte.

 de concepţia politicii externe, care este în proces de elaborare, trebuie să stipuleze mai
detaliat aspectele colaborării dintre cele două state – Republica Moldova şi România.

Concluzii și recomandări.

Moldova nu trebuie să aleagă între un model Estic sau altul Vestic, ci trebuie să aibă propriul
modelul de dezvoltare, care să se axeze pe standarde de calitate și asigurarea socială a
cetățenilor.Experiența tuturor guvernărilor a demonstrat că, de fapt, Republica Moldova este forțată
de poziția sa geografică, dar și de conflictul înghețat din stânga Nistrului, să adopte o politică
externă prudentă în raport cu principalii săi parteneri. De ce o asemenea abordare nu a dat roade
până acum? Pentru că cei care au promovat-o au urmărit să acumuleze capital politic, spun
comentatorii, și nu au mobilizat toate resursele ca să pună în aplicare angajamentele asumate în
strategiile de politică externă.

Rusia a influenţat substanţial politica internă şi externă a Republicii Moldova, devenind o piedică
evidentă în funcţionarea şi realizarea interesului ei naţional. Adică prin menţinerea contingentului
militar rusesc în Transnistria a fost ştirbită însăşi existenţa Republicii Moldova ca stat suveran şi
independent. Scoaterea Moldovei din raza de influenţă decisivă a Rusiei mult timp n-a fost posibilă
din cauza deficitului de eforturi şi de voinţă a guvernanţilor de la Chişinău, din cauza incapacităţii
lor de a activa concret în favoarea intereselor naţionale ale Republicii Moldova, de a implementa
reforme economice care să reducă dependenţa economică faţă de Rusia.

Realizarea integrării europene, care astăzi este obiectivul prioritar al politicii externe şi al interesului
naţional al Republicii Moldova, în mare parte depinde de calitatea deciziilor guvernanţilor,
actualmente exprimate nu doar la nivel declarativ, dar şi prin acţiuni şi paşi concreţi; de gradul
implementării reformelor economice şi instituţionale; de nivelul democratizării societăţii. Doar o
politică activă, coerentă şi dinamică, în stare să promoveze o imagine pozitivă a statului, va face
posibilă actualizarea procesului de integrare a Republicii Moldova în structurile europene.

Succesul integrării Republicii Moldova în structurile europene depinde în mare parte de susţinerea
României, stat cu care partajăm aceiaşi comunitate de neam, cultură, limbă şi istorie. În calitate de
membru al NATO şi de membru al Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007, România are interesul de
a-şi asigura la hotar un vecin lipsit de ameninţări din interior, ameninţări la adresa securităţii şi păcii
internaţionale

Recomandări:

 Fiind un stat lipsit de propriile resurse naturale, dependent de cele ale Federaţiei Ruse, care
prin intermediul şantajului economic şi politic exercită presiuni asupra Republicii Moldova, în
scopul ameliorării situaţiei create recomandăm activizarea şi raţionalizarea politicii moldoveneşti
faţă de Rusia şi, totodată, urgentarea găsirii de către stat a noi pieţe de desfacere şi de realizare a
mărfurilor moldoveneşti(Orientului Mijlociu, Europa de Est şi SUA)

 Procesul de integrare a Republicii Moldova depinde în mare măsură de calitatea relaţiilor

sale cu România.Republica Moldova să creeze un cadru juridic bine determinat cu România, bazat
pe încredere şi respect reciproc.

 Crearea unui centru ştiinţific modern, care ar uni eforturile savanţilor politologi, sociologi,
economişti, filosofi, din domeniul relaţiilor internaţionale în vederea efectuării unor cercetări
complexe, interdisciplinare, privind prezentul şi viitorul triadei politică externă – interes naţional –
procese integraţioniste.

Bibliografie:

Saca V. Interese politice şi relaţii politice. Dimensiuni tranzitorii. - Chişinău: CE USM, 2001.P. 69
Saca V. Evoluţia conceptului de interes naţional în condiţiile globalizării. Materialele conferinţei
ştiinţifice internaţionale din 20-21 noiembrie 2004 - Iaşi: Ed. „PAN EUROPE”, 200. P.. 120;

Saca V. Interesul naţional în condiţiile transformaţiei democratice: semnificaţii şi paradoxuri /

MOLDOSCOPIE. (Probleme de analiză politică). - Chişinău: USM, Partea XIX, 2000. P. 88-94.

Savu D. Integrarea europeană – dimensiuni şi perspective. - Bucureşti: Ed. „OSCAR PRINT”,1996.

P. 14-27;

Parlamentul Republicii Moldova a ratificat documentele de aderare la CSI //Sfatul Ţării, 12 aprilie,
1994

Lupan I. Valori politice din stînga / Mesagerul, 12 ianuarie, 1996.

Republica Moldova şi-a definit vectorul politicii externe //Moldova Suverană, 18 mai, 2005;
Republica

Moldova şi-a definit vectorul politicii externe //Moldova Suverană, 19 mai, 2005.

Hotărîrea cu privire la programul de activitate a Guvernului Republicii Moldova pentru anii 1999-
2002 „Supremaţia legii, revitalizarea economică, integrarea europeană”, Nr. 270 din 8 aprilie
1999 //”Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, 1999, 22 aprilie, Nr. 39-41

Programul de activitate pentru anii 1999-2000 „Supremaţia Legii, realizarea economică, integrarea
europeană”// Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, 22 aprilie, Nr.39-41, pp.44-53

Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul României privind recunoaşterea reciprocă a
diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice, acordată de instituţiile de învăţămînt acreditate în
Republica Moldova şi România /Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte (1998 –
1999). Ed. OFICIALĂ MOLDPRES, v.23. Chişinău 1999, p. 223.

НАЗАРИЯ С. К вопросу о вероятности восстановления территориальной целостности

Республики Молдова в свете молдо-российских отношений // Analele Ştiinţifice ale
Universităţii de Stat din Moldova. V.III, Seria „Ştiinţe Socioumanistice”, Chişinău: USM. - 2001,
pp. 173-179.