1.

Pentru a ne referi la sistemul de recompense și pedepse este firesc să pomenim abordarea

behavioristă. Multă vreme, educația în familie și școală s-a făcut și pe alocuri continua să se facă
pe baza acestui sistem.
Skinner și Watson si-au validat cercetările prin studii asupra comportamentului animal, cu
atenție sporită asupra condiționării comportamentale. Prin analogie, copilul mic, privit prin lentil
behavioriste, ca fiind un individ lipsit de autonomie sau constiință s-a considerat a fi în postura
celui asupra căruia e firesc să se aplice o formă de dresaj, daca putem spune asa.

Tot printr-un sistem de recompense si pedepse se dresează de fapt animalele de companie..

As vrea să fac însă o precizare: toate atitudinile, gesturile, afirmațiile noastre intenționate sau n
u sunt de fapt feedbac=uri pe care le dăm copiilor. Uneori privirea noastra, mimica, gesturile sau
postura poate valida, incuraja, pot sustine sau dimpotriva, pot descuraja, amana sau stopa un
comportamentul copilului.

În general feedback-urile ce sustin, incurajează - determină interesul copilului pentru a repeta

un comportament sau a corecta ceea ce s-a asumat. Acestea sunt asa numitele intariri pozitive
iar cele ce descurajeaza, penalizeaza copilul il determina pe acesta sa stopeze sau sa evite
comportamentul, ele fiind recunoscute ca intariri negative. Intaririle positive sau recompensele
sunt cele ce, daca sunt bine aplicate, dau in timp rezultatele scontate, consolidand siguranta si
asumarea comportamentului la copil.
E adevarat, pentru moment sau pentru perioade scurte de timp un comportament poate fi
stopat prin aplicarea de pedepse (retragere de avantaje, mustrare, amenintare, sau chiar
pedepse corporale). Desi nu sunt de dorit, pedepsele dau rezultate pe moment, dar prin
constrangere, iducerea emotiilor negative, declansarea la copil a unui comportament de
evitare…

2. CE SUNT M EXACT RECOMPENSELE

Recompensele sunt actiunile voluntare de premiere, validare, încurajarea a copilului atunci când
părintele fie vrea să-și susțină copilul într-un demers, de intarirea, fixarea unui comportament
sau de schimbare. Se mai justifica si in situatiile când copilul a ajuns la un nivel de performanță
apreciat de către părinte.
Asa cum am mai spus, aceste interventii se mai numesc și INTARIRI POZITIVE. Ele pot fi
materiale, și pot servi pentru a încuraja copilul să muncească mai mult sau mai bine: sa fie mai
ordonat, sa respecte un program prestabilt, sa parcurga niste pasi ( in eceste cazuri poate primi
efectiv ceva material: un element de colecție, ecusoane sau alte mici obiecte cu valoare
stimulativă). Cu timpul, după ce comportamentul aflat în centrul atenției ( de susținut,
modificat, corectat), a fost sufficient exersat si manifestat, recompensele material pot fi
inlocuite treptat de cele simbolice ( pot fi transformate în laude, aprecieri,priviri ce valideaza
reusita etc).

Un exemplu aici ar fi: daca se doreste stimularea consiumului de alimente sanatoase, inlocuirea
gustarilor dulci cu fructe…. Se poate spune : „Cand mananci mancare sanatoasa, te simti mai
bine si ai mai multa energie.”

Ar fi gresit să spunem : Dacă esti cuminte, iti cumpăr o masinută… ” Doar dacă mananci tot din
farfurie, primsti desert”.

3. APLICAREA CORECTA< PASII DE IMPLEMENTARE

 În primul rând, când avem în gând oferirea unei recompense este important să ne fie nouă clar
pentru ce comportament o facem. ” Identificam comportamentul de schimbat, corectat,
ajustat. Ne asiguram, discutand cu copilul ca si acesta inmtelege de ce e necesara corectarea
unui comportament, care sunt consecintele positive daca acest comportament este de dorit a fi
instalat sau de ce un altul e bines a fie schimbat….. se stabileste clar si simplu sistemul de
recompense.
Atentie ! Nu se aplica recompense anume pentru atitudini firesti ce tin de un comportament
decent sau pentru acte ce nu-si au o justificare in acord cu drepturile si libertatile firesti ale
copilului.
Ex. Daca copilul coloreaza frumos, spune multumesc in mod firesc, nu o sa zicem frecvent: esti
cea mai…., cel mai…. Talentat, frumos, etc. Asta nu exclude insa recompensarea spontană
( daca sesizam un desen reusit o sa verbalizam placerea de a-l remarca)
DAR sistemul de recompense trebuie gandit si negociat cand se doreste corectarea unui
comportament ce este defavorabil copilului sau celor din jurul lui sau formarea unui nou
comportament ce necesita atentie si effort.
Ex. Adunarea jucariilor in cos, inainte de culcare. Se discuta cu copilul, se identifica beneficiile
corectarii comportamentului… se stabilesc recompensele, in acord cu copilul. Se monitorizeaza
seara de seara. La inceput se acorda ajutor, se fac actiunile impreuna, apoi copilul poate actionja
singur, pana la instalarea rutinei. Atunci se pot retrage recompense usor, inlocuindu-le cu
gesturile simbolice: apreciere prin a arăta satisfactie, lauda, imbratisare.

4. MOMENTUL APLICARII CINE APLICA RECOMPENSELE Aplică recompensa adultul ce a discutat. E

bine să stie asta fiecare membru al familiei. Recompensele se aplica numai daca
comportamentul este sesizat ca fiind prezent si IMEDIAT. Atentie consecventa este ffff
importanta.
5. DACA SISTEMUL ARE MINUSURI< PE O PERIOADA >>>>>Daca se percepe recompensa ca fiind
”plata” pentru ca un comportament sa fie present, asta afecteaza calitatea relatiei parinte-copil
in contextual folosirii recompenselor. Nu s-au parcurs corect, clar, consecvent pasii, sau poate s-
a recompensate copilul fortand de fapt un comportament sau plusand la nivel de recompensa.
Daca copilul nu ajunge sa vada un avantaj real in a schimba un comportament, asteptand doar
recompense, el nu va dezvolta o motivatie intrinseca pentru acel comportament. Daca vede
beneficiile si recompensa paleste, isi va insusi acel comportament ca pe o noua achizitie, apoi ca
pe o rutina ( daca pun jucariile la loc e loc mai mult spatiu liber in camera, gasesc mai usor ceea
ce caut, nu ma impiedic….etc)
6. RECOMPENSE STANDARD: as spune că orice atitudine de încurajare, laudă, timp asumat cu
atenție și incantare la cee ace copilul face este cumva un set universal de feedback pozitiv. Dar
dacă privim recompensa ca fiind acel ceva anunțat, ca un premiu pentru reușita unui
comportament (uneori e greu să schimbi un comportament și efortul pe care-l face copilul nu
trebuie să treacă neobservat sau nerecompensat), atunci recompensele pot varia în funcție de
preocupările, interesele copilului. Unii copii se bucură dacă pot adauga un element nou la o
colecție. Unii pot primi câteva minute în plus la o activitate preferată. Unora amânarea cu 10
minute a orei de culcare este cea ai potrivită recompensă.
O singură condiție ar trebui să îndeplinească orice recompense: SĂ FIE SANATOASA si adaptativa
SANATOASA : nu dulciuri, nu timp mult de joaca pe telefon, tableta, etc.
ADAPTATIVA ( să se aplice in conditiile in care nu intervin schimbări ce nu depind de familie…
daca din pricina unor schimbari de program importante sau a unui eveniment neprevazut,
copilul nu mai are ocazia desfasurarii comportamentului. Spre exemplu, daca seara la culcare
 jucariile nu pot fi stranse la timp pentru ca exista copii musafiri ce inca le solicita. Sau in cazul in
care este nevoie sa se plece intempestiv de acasa chiar inainte de momentul respectiv…)
7. EFICACITATEA si sisst …..
Există situații cand fie recompensele se dau prea des sau se obtin prea usor ( comportamentul
nu necesita effort, copilul il adopta cu usurinta, dar parintele continua cu recompensarea. In
aceste situatii valoarea recompensei ca stimulent pentru a sustine copilul in efortul sau este
pierduta si copilul va avea in vizor doar sa obtina un avantaj ) si situatii In care comportamentul
se schimba greu, poate prin mult effort, iar recompesna mult asteptata e amanata mereu sau
oferita fara consecventa. Poate realmente se asteapta de la copil o schimbare ce-l depaseste pe
moment, poate se simte neinteles sau incapabil si in aceste conditii este de asteptat sa nu se
consolideze comportamentul vizat. Se mai poate intampla ca recompense sa nu mai fie adaptata
la nevoile copilului si de aceea ea trebuie renegociata. Nu neapărat crescuta valoarea in bani sau
timp, ci poate fi gandita o alt fel de recompensa.

Revin asupra faptului ca după ce comortamentul se fixeaza, recompensele trebuie sa se

transforme in acte simbolice.

9. INTRIRILE POZITIVE versus pedepsele.

Părinții din România au experimentat, în marea lor majoritate, din postura de copii o
cultură a pedepsei, a fricii față de cel cu putere, autoritate, a atenției excesive pe
comportamentele indezirabile, pe greșeală. Se spune adesea cu referire la trecut ”Noi nu
îndrăzneam să spunem NU, ne era rușine să contrazicem, eram imediat pedepsiți dacă…. ).

Adultul, fie el părinte sau educator era cel chemat să judece de pe o poziție de putere. Adultul
atotștiutor… ( el nu grelșește, are întotdeauna dreptate, ca atare nu-și cere iertare…)

Daca ii intrebam pe acesti parinti daca dau roade pedepsele, majoritatea vor raspunde firesc DA. Există
expresii binecunoscute in cultura noastra, ce au ca leit motiv expresia: Copilul trebuie sa stie de frica.

In ultimele decenii, in literature psihologica de specialitate si in curentele noi de parenting a aparut o

reactie la abordarile behavioriste ce au dominat intr-o mare masura stilul parental si abordarea
educatiei in scoli o buna perioada. In consecinta noile abordari aduc in centrul atentie copilul ca univers
unic, individ irepetabil, cu un complex de insusiri cognitive si trairi emotionale ce se dezvolta tocmai prin
calitatea interactiunii adult-copil.

De aceea s-a produs o reevaluarea mai ales la nivelul modului in care este inteleasa si aplicata
recompensa, dar mai ales la nivelul efectelor pedepselor asupra dezvoltarii personalitatii copilului.

O pedeapsă inhiba pe moment comportamentul copilului. El se opreste, evita sa actionize sau ascunde
un comportament ce aduce penalizare, dar doar de frica. Adesea nu intelege si nu este invatat cu ce
ttebuie sa inlocuiasca acel comportament, ce este bine de fapt sa faca. Este pedepsit pentru ceva vag,
ceva ce nu poate controla sau pur si simplu nu se descurca sa gestioneze. Ca atare, va dezvolta doar o
motivatie extrinseca in evitarea acelui comportament, ceeea ce inseamna ca daca dispare adultul ce
pedepseste, comportamentul se poate repeta fara consecinte negative.

De exemplu daca un copil este pedepsit pentru ca loveste, el va lovi cand adultul care pedepseste nu
este de fata, ca sa intervina.

In schimb, recompena obtinuta in urma identificarii comportamentului de corectat, discutiei cu copilul

privind ce anume concret are de facut, unde, la ce nivel are de ajuns, cu ce resurse, cu ce avantaje si mai
ales cu ce fel de intariri positive, acest demers asigura dezvoltarea motivetiei intrinseci si dobandirea
autocontrolului volitiv si emotional al copilului.

Exista si voci in cercetarea psihologica recent ce pun sub semnul intrebarii valoarea aplicarii
recompenselor. In fapt acestea se refera la pericolul ”conditionarii” sau ”mituirii copilului, in defavoarea
unei atitudini firesti, umane, pline de compasiune si armonie sociala. Daca ne-am creste copiii avand
maxima disponibilitate pentru ei, mereu prezenti, atenti la ei, la noi, la mediu, cu respectul cuvenit
pentru toti si toate, nu se mai justifica nici macar recompensele.

https://www.lalahug.ro/cum-stabilim-recompensele-pentru-copii/

Părinții din România au experimentat, în marea lor majoritate, din postura de copii o cultură a pedepsei,
a fricii față de cel cu putere, cu autoritate, a atenției excesive pe comportamentele indezirabile, pe
greșeală. Adultii spun adesea cu referire la trecut ”Noi nu îndrăzneam să spunem NU, ne era rușine să
contrazicem, eram imediat pedepsiți dacă…. ).

Adultul, fie el părinte sau educator era cel chemat să judece de pe o poziție de putere. Adultul era vazut
ca fiind atotștiutor… ( el nu grelșește, are întotdeauna dreptate, ca atare nu-și cere iertare…) Asemenea
credinte genereza atitudini ce inhiba formarea unei imagini despre sine corecte a copilului, afectandu-I
stima de sine, increderea in fortele proprii si in final duc la frica, neasumare, deficient in
autoadministrarea eficienta, adaptativa a propriilor resurse.

Mi-a placut idea pe care o avanseaza scriirorul francez E.E Schmit in romanul sau Jurnalul unei iubiri ca
ATUINCI

”Când se naște un copil, se naște și o mama” părinți devenim pe măsură ce ne creștem copiii, sau cum se
mai spune adesea> uneori, ca părinți ne cresc de fapt copiii pe noi…

“Părinte conștient. Cum să ne transformăm pe noi pentru a avea copii

puternici”
”Dincolo de pedepse și răsfăț. Ajută-ți copilul să devină stăpân pe
sine” editura Trei
Dr. Shefali Tsabary, psiholog clinician și psihoterapeut specializat în terapia familiei
Pedepsiți prin recompense sau Parenting necondiționat
de Alfie Kohn